Vocabular românesc

Lexicul limbilor daco-romance este un subiect de interes pentru mulți romancieri , deoarece are o origine mai diversă în comparație cu limbile romanice occidentale, ca urmare a dezvoltării periferice a zonei romanice de Est , înconjurată de zone . a limbilor de sistem străine care au avut o influență puternică asupra acestuia.

Folk latină

În ciuda originii preponderent latină a românului, doar circa 30,33% din lexemele vocabularului românesc modern s-au păstrat în limbă pe toată durata dezvoltării sale, adică încă de pe vremea României Vechi.

Fonetică

În același timp, imaginea lor sonoră s-a schimbat atât de mult încât nu este întotdeauna ușor să le stabilești etimologia. Adesea pentru aceasta este necesar să se compare legile sonore ale mai multor limbi romanice: șa saddle < lat. sella (cf. It., Prov., Cat. sella, franceza selle, spaniola silla).

Sematică

S-a schimbat mult și sematica lexemelor popular-latine: mergere „a se scufunda” > merge „a pleca”; familia "family" > femeie "woman, female".

Alegere

Alegerea vocabularului limbilor daco-romane din fondul popular-latin în ansamblu este de natură clasică (conservatoare), aducându-le mai aproape de subgrupurile ibero-romane și sud-italiene și opunându-se celor mai inovatoare gallo- Romantism și nordul Italiei.


Limbi clasice sursă latină Limbi inovatoare sursă latină
Spaniolă daco-romanică dialect toscan . lang. limba franceza
dia "zi" zi MOARE Giorno jour DIVRNVM
frumos "frumos" frumos FORMOSVS bello frumos BELLVS
mai "mai mult" Mai MAGIS piu la care se adauga PLVS
mesa "masa" masa MENSA tavola masa TABVLA
pune "pune" pune(re) PONERE mettere mettre MITTERE

Frecvență

Relativul deficit de lexeme popular-latine este însă compensat de frecvența lor mai mare în comparație cu vocabularul împrumutat.

Superstrat în limbile romanice orientale

Adstrat

Origine greacă, turcă, maghiară.

Cultisme, galicisme, latinisme și anglicisme

Link -uri