Maksimovici, Desanka
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 28 iulie 2020; verificările necesită 6 modificări .| Desanka Maksimovici | |||
|---|---|---|---|
| Sârb. Desanka Maksimoviћ | |||
| Data nașterii | 16 mai 1898 [1] [2] [3] | ||
| Locul nașterii |
|
||
| Data mortii | 11 februarie 1993 [1] [2] [3] (94 de ani) | ||
| Un loc al morții | |||
| Cetățenie (cetățenie) | |||
| Ocupaţie | profesor , poet , romancier , scriitor pentru copii , profesor | ||
| Ani de creativitate | din 1920 | ||
| Premii |
|
||
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |||
Desanka Maksimoviћ ( sârbă. Desanka Maksimoviћ ; 16 mai 1898 , Rabrovica [4] - 11 februarie 1993 , Belgrad ) - scriitoare și poetesă sârbă . Membru al Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1959 [4] .
Biografie
S-a născut la 16 mai 1898 în satul Rabrovița , lângă orașul Valevo , în familia unui profesor rural . Și-a petrecut copilăria în Brankovina, într-un sat sârbesc [5] .
În 1919 s-a mutat la Belgrad. În 1924 a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din Belgrad . Apoi a studiat la Sorbona unde și-a apărat lucrările despre Ioana d'Arc . A predat limba sârbă în gimnaziile pentru femei. În 1933 s-a căsătorit cu un emigrant rus Serghei Slastikov [6] .
A început să fie publicat din 1920 , prima colecție de poezii a fost publicată în 1924, iar mai târziu - mai mult de douăzeci de colecții de poezii, precum și romane.
Faima națională a venit poetei după cel de-al Doilea Război Mondial, când a fost distinsă cu o serie de premii și aleasă în Academia Sârbă.
Ea a murit la 11 februarie 1993 la Belgrad .
Creativitate
Maksimovici este celebru atât pentru poeziile ei de dragoste, care „ de câteva decenii, tinerii bărbați și femei din această țară, după ce au învățat rapid pe de rost, își amintesc toată viața ” [7] , cât și patrioti. În general, poezia ei este de afirmare a vieții, romantică.
Baza versului este melodia și ritmul, care decurg din natura limbii sârbe. Discursul pitoresc-plastic este bogat din punct de vedere lexical, dar lipsit de complexitate, include expresii și epitete populare.
Cea mai faimoasă colecție a ei, I Demand Pardon, este scrisă în versuri libere cu rimă ocazională și conține monologuri ale țarului Stefan Dushan - autoritare, impersonale, care afirmă puterea legii și monologuri reciproce ale poetei, vorbind în apărarea poporului, slabi, cazuti, eretici, in apararea iubirii si a poeziei.
Urmând sistemul celor mai înalte valori etice îi dă lui D. Maksimovici libertate interioară, iar poezia ei - integritate estetică. Urmând tradiția clasică, ea poetizează lumea vizuală și imaginația romantică, naturalețea și simplitatea confidențială, demnitatea mândră a unei persoane care știe să iubească și să ierte. [opt]
Ea știa bine rusă, franceză și poloneză; a tradus poezia rusă și poloneză [9] .
Printre traducătorii rusi ai lui Maksimovici se numără Anna Akhmatova , Margarita Aliger (traducerea completă a colecției I Demand Pardon), Leonid Martynov , David Samoilov , Boris Slutsky , Joseph Brodsky , Vasily Konov, Yuri Loshchits . Au fost publicate colecții de traduceri ale poemelor ei, în special în rusă, ucraineană, lituaniană și armeană.
Comemorare
Chiar și în timpul vieții poetei , la 27 octombrie 1990, primul monument al lui Desanka Maksimovici a fost ridicat în orașul Valjevo ( districtul Kolubar din Serbia). Era indignată de acest lucru, dar era convinsă că acesta este un monument al poeziei - cu chipul lui Desanka Maksimovici [10] .
Pe 27 august 2007, în parcul Tasmajdan din Belgrad a fost dezvelit și un monument al lui Desanka Maksimović. Sculptorul este Svetlana Karovich-Deranich [11] .
Ediții
Cărți originale
În apărarea poeziei [12] ... mijlocesc pentru prima tandrețe,
pentru fiorul primei iubiri care sălășluiește în cântece,
în fragilele camere ale cântecelor, în fragile holuri,
pentru inocența care nu poate fi ascunsă de buclele curiozității,
când morile de vânt ale imaginației. începe să întoarcă aripile
cu o singură sarcină pentru a obține un răspuns,
unde, din cauza cui și când a început tristețea, de
ce tristețea s-a transformat în primul cântec al poetului;
Eu susțin ceea ce se numesc păcate poetice,
când, neștiind adevărata măsură,
sunt aruncate, fără să stea pe gânduri, aceste păcate, pe cântarul Arhanghelsk,
ipocriți adunați laolaltă. … [13]
Colecții majore:
- „Poezii” (Pesme, 1924).
- „Cavalerul verde” (Zeleni Vitez, 1930).
- „Poezii noi” (New Pesme, 1936).
- Poemul „Osloboњe Tsvete Andrić” (Eliberarea lui Tsveta Andrić, 1945).
- „Poet și patrie” (Pesnik i zavicha, 1946).
- Poezia „Patria la demonstrația de 1 Mai” (Otaџbina la Provomsky Povortsi, 1949).
- Poezia „Sunt aici, patrie” (Otabino, că însuși, 1951).
- „Mirosul pământului” (Miris Zemzhe, 1955).
- „Prizonierul viselor” (Zarobenik din nou, 1960).
- „Speak softly” (Vorbește încet, 1961).
- „Îmi cer iertare: disputa poetului cu avocatul țarului Dușan” (Trazhim pardon, discuție lyrsk cu avocatul lui Dushanov, 1964, ediția a II-a 1969). 66 de poezii.
- „Buletin” (Despre al șaselea rojendan, 1970).
- „Nu mai am timp” (Nemam Vishe Times, 1973).
- „Cronica descendenților lui Perun” (Cronica Potomacului lui Perun, 1976).
- „Poezii din Norvegia” (Pesme din Norvegia, 1976).
- „Poezii alese” (1980).
- „Cuvânt despre iubire” (Slovo o zhubavi, 1983).
- „Îmi voi aminti totul” (Pamtiu sve, 1988).
Traduceri în rusă
- Mirosul pământului. M., Goslitizdat. 1960. 167 pagini, 10.000 de exemplare.
- Spre primăvară. M., Detgiz. 1961. 62 pagini.45000 exemplare.
- Copiii devin adulți: un roman. M., artist. aprins. 1965. 255 pagini, 50.000 exemplare.
- Poezii. / Cuvânt înainte. V. Ogneva . M., artist. aprins. 1971. 390 pagini, 10.000 exemplare. (Din colecțiile „Poezii”, „Cavalerul verde”, „Poezii noi”, „Poetul și Patria”, „Mirosul pământului”, „Prizonierul viselor”, „Vorbește în liniște”, „Îmi cer iertare”, „Buletin ")
- Favorite. (Seria „Biblioteca de literatură iugoslavă”). M., artist. aprins. 1977. 479 pagini, 25000 exemplare.
- Cavalerul Verde: Poezii alese. (Seria „Biblioteca poetică a școlarului”). M., Det. aprins. 1977. 191 pagini, 50.000 exemplare.
- Cuvânt despre dragoste: Poezii. M., artist. aprins. 1988. 365 pagini, 25000 exemplare. (Din colecțiile „Cronica urmașilor lui Perun”, „Poezii din Norvegia”, „Țara nimănui”, „Înșelătorii”, „Apocrife ale celor fără cuvinte”, „Clepsidră”, „Dimineața Brankovina”, „Cinci peisaje”, „Imagini”, „Pe stânca lui Ulise.” Sonete)
Cercetare
- Istoria literaturii Europei de Est după cel de-al doilea război mondial. T.1. 1945-1960. M., 1995. S.375-377. T.2. S.322-323.
- Korenevskaya N. M. Natura imaginilor poetice a lui Desanka Maksimovici. Abstract insulta. ... k. philol. n. M., IMLI. 1981.
- Shcheglov S.I. Vă las doar cuvintele: Povestea lui Desanka Maksimovici. Poezii inedite. Traduceri noi. Krasnoyarsk, 2008. 126 p. ISBN 978-5-903827-01-5 ( recenzie de carte )
- Desanka Maksimoviћ: Belly, pesme, criticism / Premio M. Blechi. - Beograd: Slovo љubve, 1978. - 238 p.
- Dordevic Lj. Pěsnicko dělo Desanke Maksimovic. - Beograd: Beogradskog univ., 1973. - 501 s.
- Blečič M. Desanka Maksimovič - život praéen pesmom. - Beograd: Presa Delta, 1978, - 158 s.
Note
- ↑ 1 2 Desanka Maksimovic // FemBio : Banca de date a femeilor proeminente
- ↑ 1 2 Desanka Maksimović // Enciclopedia Brockhaus (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
- ↑ 1 2 Arhiva Arte Plastice - 2003.
- ↑ 1 2 Maksimovici (Maksimoviћ) Desanka - articol din Marea Enciclopedie Sovietică .
- ↑ vezi poezia „Copilăria” (Maximovici D. Poezii. M., 1971. S.200-206)
- ↑ [1] Arhivat 8 septembrie 2009 la Wayback Machine ; [2] Arhivat pe 7 iunie 2013 la Wayback Machine
- ↑ cuvinte de B. Mihailovici-Mikhiz, op. conform Istoriei literaturii în Europa de Est ... V.2. M., 2001. P.322
- ↑ Istoria literaturilor din Europa de Est ... V.1. M., 1995. P.377 (autorul secțiunii este G. Ya. Ilyina)
- ↑ vezi rezumatul
- ↑ Fundația Desanka Maksimovici. (link indisponibil) . Consultat la 5 noiembrie 2009. Arhivat din original la 14 septembrie 2009.
- ↑ Pe 27 august, la Belgrad (Serbia) a fost ridicat un monument poetesei Desanka Maksimovici. . Consultat la 5 noiembrie 2009. Arhivat din original pe 9 mai 2012.
- ↑ din colecția „Cer iertare”
- ↑ Traducere de M. Aliger (Maksimovici D. Poezii. M., 1971. S.336-337)
Link -uri
 Site-uri tematice | ||||
|---|---|---|---|---|
| Dicționare și enciclopedii | ||||
| ||||