Oxid de disproziu (III) | |
---|---|
General | |
Nume sistematic |
Oxid de disproziu (III) |
Nume tradiționale | Oxid de disproziu, trioxid de disprosiu [1] |
Chim. formulă | Dy2O3 _ _ _ |
Proprietăți fizice | |
Stat | cristale albe |
Masă molară | 372,998 [1] g/ mol |
Densitate | 7,81; 8,16 g/cm³ |
Proprietati termice | |
Temperatura | |
• topirea | 2228; 2408 [1] |
Mol. capacitate termică | 116,3 J/(mol K) |
Entalpie | |
• educaţie | -1868 kJ/mol |
Proprietăți chimice | |
Solubilitate | |
• in apa | nu se dizolvă |
Clasificare | |
Reg. numar CAS | 1308-87-8 |
PubChem | 159370 |
Reg. numărul EINECS | 215-164-0 |
ZÂMBETE | O=[Dy]O[Dy]=O |
InChI | InChl=1S/2Dy.3O/q2*+3;3*-2GEZAXHSNIQTPMM-UHFFFAOYSA-N |
ChemSpider | 3296880 |
Datele se bazează pe condiții standard (25 °C, 100 kPa), dacă nu este menționat altfel. |
Oxidul de disprosiu(III) este un compus anorganic binar de disprosiu și oxigen cu formula Dy 2 O 3 , cristale albe, insolubile în apă.
Oxidul de disproziu (III) formează cristale albe (uneori gălbui), ușor higroscopice , cu două modificări:
Nu se dizolvă în apă.
disproziu | Compuși cu|
---|---|
|