Oxid de reniu (IV).

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 23 mai 2021; verificarea necesită 1 editare .
Oxid de reniu (IV).
General

Nume sistematic
Oxid de reniu (IV).
Nume tradiționale Oxid de reniu (IV).
Chim. formulă ReO 2
Proprietăți fizice
Stat cristale gri-negru
Masă molară 218,21 g/ mol
Densitate 11,4 g/cm³
Proprietati termice
Temperatura
 •  topirea dec. 850-1077°C
Entalpie
 •  educaţie -446,0 kJ/mol
Clasificare
Reg. numar CAS 12036-09-8
PubChem
Reg. numărul EINECS 234-839-0
ZÂMBETE   O=[Re]=O
InChI   InChI=1S/2O.ReWXBOMIKEWRRKBB-UHFFFAOYSA-N
ChemSpider
Siguranță
NFPA 704 NFPA 704 diamant în patru culori 0 unu 0
Datele se bazează pe condiții standard (25 °C, 100 kPa), dacă nu este menționat altfel.

Oxidul de reniu (IV) este un compus anorganic, oxidul de reniu metalic cu formula ReO 2 , cristale gri-negru, insolubile în apă, formează hidrați .

Obținerea

Proprietăți fizice

În timpul sintezei sub 300°C, oxidul de reniu (IV) formează α-ReO 2 - cristale gri-negru ale sistemului monoclinic , parametrii celulei a = 0,558 nm, b = 0,481 nm, c = 0,558 nm, β = 120,9 °, Z = patru.

Când ReO 2 este sintetizat peste o temperatură de 300 ° C sau când α-ReO 2 este încălzit peste această temperatură, acesta trece ireversibil în sistemul cristalin rombic de fază β-ReO 2 , grupul spațial P bcn , parametrii celulei a \u003d 0,48094 nm, b \u003d 0,56433 nm, c = 0,46007 nm, Z = 4.

Ambele modificări cristaline sunt paramagnetice și au o conductivitate de tip metalic .

Nu se dizolvă în apă, precipită din soluții sub formă de ReO 2 • n H 2 O hidrat, din care, la uscare în anumite condiții, se poate obține Re(OH) 4 .

Proprietăți chimice

Literatură