Oxid de reniu (IV). | |
---|---|
General | |
Nume sistematic |
Oxid de reniu (IV). |
Nume tradiționale | Oxid de reniu (IV). |
Chim. formulă | ReO 2 |
Proprietăți fizice | |
Stat | cristale gri-negru |
Masă molară | 218,21 g/ mol |
Densitate | 11,4 g/cm³ |
Proprietati termice | |
Temperatura | |
• topirea | dec. 850-1077°C |
Entalpie | |
• educaţie | -446,0 kJ/mol |
Clasificare | |
Reg. numar CAS | 12036-09-8 |
PubChem | 82847 |
Reg. numărul EINECS | 234-839-0 |
ZÂMBETE | O=[Re]=O |
InChI | InChI=1S/2O.ReWXBOMIKEWRRKBB-UHFFFAOYSA-N |
ChemSpider | 74759 |
Siguranță | |
NFPA 704 |
![]() |
Datele se bazează pe condiții standard (25 °C, 100 kPa), dacă nu este menționat altfel. |
Oxidul de reniu (IV) este un compus anorganic, oxidul de reniu metalic cu formula ReO 2 , cristale gri-negru, insolubile în apă, formează hidrați .
În timpul sintezei sub 300°C, oxidul de reniu (IV) formează α-ReO 2 - cristale gri-negru ale sistemului monoclinic , parametrii celulei a = 0,558 nm, b = 0,481 nm, c = 0,558 nm, β = 120,9 °, Z = patru.
Când ReO 2 este sintetizat peste o temperatură de 300 ° C sau când α-ReO 2 este încălzit peste această temperatură, acesta trece ireversibil în sistemul cristalin rombic de fază β-ReO 2 , grupul spațial P bcn , parametrii celulei a \u003d 0,48094 nm, b \u003d 0,56433 nm, c = 0,46007 nm, Z = 4.
Ambele modificări cristaline sunt paramagnetice și au o conductivitate de tip metalic .
Nu se dizolvă în apă, precipită din soluții sub formă de ReO 2 • n H 2 O hidrat, din care, la uscare în anumite condiții, se poate obține Re(OH) 4 .