Până în 1988, limba Tofalar nu avea limbaj scris, iar în lucrările cercetătorilor, scrierea fonetică bazată pe grafica latină și rusă a fost folosită pentru a înregistra textele Tofalar. Așadar, Valentin Rassadin , care a devenit mai târziu autorul alfabetului Tofalar, în 1978, în lucrarea sa „Morfologia limbii Tofalar în acoperire comparativă”, a adoptat întregul alfabet rus pentru transcrierea cuvintelor Tofalar cu adăugarea de caractere suplimentare һ , ӈ , ө , ү , ә , i . Transcrierea s-a bazat pe principiul fonemic cu elemente ale morfologicului [1] , care a fost de fapt adoptat la crearea scriptului oficial, adoptat în 1988 cu următorul alfabet:
A a | B b | in in | G g | Ғ ғ | D d | A ei | ɘ ə |
A ei | F | W h | Si si | eu i | th | K la | Қ қ |
Ll | Mm | N n | Ң ң | Oh oh | Ө ө | P p | R p |
C cu | T t | tu u | Y Y | f f | x x | Һ һ | C c |
h h | Ӌ ӌ | W w | tu u | b b | s s | b b | uh uh |
yu yu | eu sunt |
Lipsa caracterelor suplimentare în compoziție și fonturi de computer a dus la faptul că în anii 1980 și 1990, la publicarea textelor Tofalar, alfabetul rus a fost folosit pentru tipărire , iar elementele necesare ale altor litere și chiar litere individuale au fost pictate manual. înainte de imprimare.
În prezent, procesul de formare a scrisului tofalar continuă. Conform „Dicționarului Tofalar-rusă și rusă-Tofalar” din ediția din 2005, în forma sa actuală, alfabetul are 41 de litere și arată astfel [2] :
A a | B b | in in | G g | Ғ ғ | D d | A ei | A ei |
F | W h | Si si | i | th | K la | Ӄ ӄ | h |
Ll | Mm | N n | ӈ | Oh oh | Ө ө | P p | R p |
C cu | T t | tu u | Y Y | f f | x x | h h | |
W w | tu u | b | s s | b | uh uh | a | yu yu |
eu sunt |
Scripturi turcești | |
---|---|
Scrieri istorice | |
Scripturi turcești moderne | |
Scripturi proiectate și suport |