| Întoarcerea lui Beorthnot, fiul lui Beorthelm | |
|---|---|
| Întoarcerea acasă a fiului lui Beorhtnoth Beorhthelm | |
| Coperta primei ediții de sine stătătoare a piesei (1991) | |
| Gen | Joaca |
| Autor | John Ronald Reuel Tolkien |
| Limba originală | Engleză |
| data scrierii | 1945 |
| Data primei publicări | 1953 |
| Anterior | Fermierul Giles of Ham |
| Ca urmare a | stapanul Inelelor |
The Homecoming of Beorhtnoth Beorhthelm 's Son este o piesă istorică de J.R.R. _ Acțiunea are loc la sfârșitul secolului al X-lea în Anglia , la scurt timp după înfrângerea trupelor anglo-saxone de către vikingi în bătălia de la Maldon. . Intriga piesei vorbește despre Torthelm și Tidwald, servitori englezi care au venit pe câmpul de luptă pentru a găsi cadavrul stăpânului lor Beortnot..
„Întoarcerea lui Beorthnot, fiul lui Beorthelm”, creat ca o continuare a poemului englez veche „ Bătălia de la Maldon”". Piesa este completată de o prefață în care Tolkien își explică istoricul și de un eseu despre cuvântul anglo-saxon ofermod , care este folosit în textul bătăliei de la Maldon pentru a desemna personajul lui Beorthnoth și al cărui sens exact nu este determinat. .
Piesa, care este scrisă „un analog modern al versului aliterativ englez veche” [1] , are loc în noaptea de 10 august 991 , lângă orașul Maldon din Essex . Doi servitori, Torthelm și Tydwald, călugării din Ely Abbey , au sarcina de a găsi cadavrul lui Beorthnot, ealdorman din Essex, care a condus englezii pe câmpul de luptă și a murit acolo. Personalitățile personajelor variază foarte mult. „Tânărul romantic” Torthelm („Totta”) este fiul unui menestrel care iubește cântecele eroice antice, în timp ce „bătrânul țăran practic” Tidwald („Tida”) se bazează mai mult pe bunul simț [2] [1] .
Înainte de a găsi Beorthnoth, slujitorii cercetează câmpul de luptă și identifică cadavrele multor compatrioți ai lor. Întorcându-se la căruciorul lor, observă tâlhari. Crezând că are de-a face cu vikingi, Torthelm îl ucide pe unul dintre ei cu sabia lui Beorthnoth; Tydwald reacționează dezaprobator la acest act și îl oprește pe Torthelm să continue astfel de acțiuni. Pe parcurs, îi explică însoțitorului său motivele înfrângerii britanice: Beorthnoth, din cauza mândriei sale, a permis invadatorilor mai numeroși să treacă nestingheriți râul Blackwater .înainte de începerea bătăliei, renunțând astfel la avantajul terenului [3] [4] .
Căruciorul, condus de Tidwald, se îndreaptă spre Ely . Torthelm, care a adormit lângă trupul lui Beortnoth, rostește în vis cuvintele rostite de războinicul englez Beortvold în partea finală a bătăliei de la Maldon [3] :
|
Voi, fii mai strict, banner, zboară mai sus, |
Inima va fi mai îndrăzneață, mai greu va fi scopul, |
Hige sceal þe heardra, heorte þe cenre, |
Piesa se încheie cu călugării din Ely Abbey cântând rugăciunea funerară Dirige . O voce necunoscută vorbește într-un vers rimat , care apare o singură dată în întregul text, ceea ce, potrivit autorului, „prevestește ca și cum sfârșitul apropiat al modului eroic de cântec aliterativ ” [2] . Aceste rânduri sunt un citat parafrazat de versuri din cronica din secolul al XII- lea Liber Eliensis”, care sunt atribuite regelui Canut cel Mare [2] [5] :
|
Triste sunt cântecele negrilor din Eli. |
Din păcate, ei cântă, călugării din insula Ely! |
Tolkien a început să lucreze la o continuare a Bătăliei de la Maldon în prima jumătate a anilor 1930. Există două versuri de dialog între personajele „Pudda” (Torhelm) și „Tibba” (Tidwald), scrise în versuri rimate între 1930 și 1933. Unul dintre aceste fragmente este scris pe versoul primului manuscris al poeziei „Rătăcire” [6] [7] . Potrivit biografului Tolkien Humphrey Carpenter, montarea piesei a fost finalizată până în 1945 [1] . Biblioteca Bodleian de la Universitatea Oxford deține diverse schițe scrise de mână ale lucrării și dactilografia finală, care a fost trimisă editorului în februarie sau martie 1953 [8] [9] .
Piesa a fost publicată pentru prima dată în octombrie 1953 în numărul 6 al revistei științifice Essays and Studies by Members of English Association [10] . Explicând intenția de a include o operă de artă într-o publicație științifică, autorul a remarcat [11] :
Această piesă, ceva mai mare ca volum decât pasajul din poemul englez veche care a dat impuls creării ei, a fost concepută ca o piesă în versuri și trebuie judecată tocmai ca poezie. Dar, pentru a-și justifica locul în Eseuri și studii, sugerez că trebuie să implice cel puțin o anumită judecată cu privire la forma și conținutul poemului englez veche (și, de asemenea, despre criticii acestuia). Din acest punct de vedere, această piesă este, s-ar putea spune, un comentariu detaliat la rândurile 89 și 90 din originalul...
- Tolkien J.R.R. Întoarcerea lui Bjorthnot, fiul lui Bjorthelm // Hobbitul, sau acolo și înapoi . Aventurile lui Tom Bombadil și alte povești / Per. din engleza. M. KamenkoviciÎntoarcerea lui Beorthnot a fost retipărită în diferite colecții de scrieri ale lui Tolkien, inclusiv Cititorul Tolkien ( 1966 ), Poezii și povești ( 1980 ) [12] și Arborele și frunza ( 2001 ) [13] . Pentru aniversarea a 1000 de ani de la Bătălia de la Maldon din 1991, o ediție separată a piesei a fost publicată într-o ediție limitată de 300 de exemplare [14] [15] [16] . Într-un număr al Studiilor Tolkien” din 2007 sunt date fragmente de schițe ale versiunilor timpurii ale lucrării [17] .
Întoarcerea lui Beorthnot, fiul lui Beorthelm a fost tradusă în olandeză , spaniolă , italiană , rusă , franceză , cehă , suedeză și japoneză [ 18] . În limba rusă, cartea a fost publicată pentru prima dată în 1993 în colecția „Povești”, tradusă de Arkady Zastyrts [19] . Ulterior, au fost publicate traduceri de Maria Kamenkovich și Vladimir Tihomirov [20] .
În eseul-comentar „Ofermod”, Tolkien afirmă că analiza Bătăliei de la Maldon se reduce adesea la rândurile 312-313 (citate într-un vis de Torthelm), în timp ce rândurile 89-90 sunt la fel de importante pentru înțelegerea poemului:
|
Ða se eorl ongan for his ofermode |
apoi contele, în mândria lui superioară , a cedat |
apoi contele , într-un impuls de mândrie nespusă, a cedat pământul inamicului, ceea ce nu ar fi trebuit să se facă. |
Potrivit lui Tolkien, această frază reflectă sentimentul real al poetului în raport cu actul lui Beorthnot, pe care nu îl aprobă. Poetul condamnă ofermodul lui Beorthnot - „orgoliul de nesfăcut” [comm. 1] , ceea ce l-a determinat să cedeze cererii vikingilor de a lupta într-o luptă corectă [22] . Tolkien notează că singura altă mențiune a cuvântului ofermod în literatura engleză veche (în poemul „ Geneza B”) [23] [24] se referă la Lucifer . Influențat de eroica tradiție anglo-saxonă, Beorthnoth dă dovadă de cavalerism nepotrivit și comite o dublă greșeală. Pe de o parte, își neglijează datoria, care constă numai în nevoia de a opri invadatorii. Pe de altă parte, sacrifică viețile poporului său, la care nu are niciun drept: „suveranul poate fi glorificat prin faptele cavalerilor săi, dar nu trebuie să folosească devotamentul lor în avantajul său sau să-i pună în pericol doar de dragul lui. de propria-i glorie” [22] . Tolkien face paralele cu ideile de eroism și responsabilitate ale conducătorului în relație cu subalternii săi în poeziile Beowulf (criticând decizia lui Beowulf de a înfrunta dragonul unul la unul, în urma căreia oamenii își pierd conducătorul) și Sir Gawain și Cavalerul Verde . El menționează rândurile 3077-3078 din Beowulf ca o epigrafă potrivită pentru Bătălia de la Maldon: Oft sceall eorl monig anes willan wraec adreogan („Din voința unui om, mulți trebuie să sufere necazuri”) [22] .
Savanții literari sunt în general de acord că în Întoarcerea lui Beorthnoth Tolkien denunță idealul eroic nordic. Thomas Honegger, după ce a studiat proiectele lucrării, observă că autorul a fost deosebit de interesat să arate mândria lui Beorthnot într-o lumină negativă [25] . George Clarke subliniază, de asemenea, că interpretarea lui Tolkien a bătăliei de la Maldon îl „reproșează” pe Beorthnoth pentru mândria sa și, în general, denunță idealurile eroice anglo-saxone de căutare a faimei și a bogăției materiale [26] . Jane Chance propune ca „Întoarcerea lui Beorthnoth, fiul lui Beorthelm” împreună cu „ Balada lui Aotru și Itrun ” ( 1945 ), „ Fermierul Giles of Ham ” ( 1949 ) și poemul „Imram” ( 1955 ) ca o serie de lucrări. în care Tolkien atrage atenţia asupra deficienţelor valorilor eroice germanice medievale. Lord Aotru din Balada lui Aotru și Ythrun și Regele Ambrosius Aurelian din Farmer Giles arată o mândrie similară cu ofermod -ul lui Beorthnoth [27] .
Savantul în literatură medievală Mary Bowman susține că Tolkien „reabilita” spiritul eroic nordic în opera sa. Ea își amintește propria metaforă pentru spiritul eroic nordic ca un „aliaj” constând dintr-o combinație de vitejie dezinteresată în beneficiul celorlalți („aur”) și căutarea egoistă și nesăbuită a bogăției și faimei (componenta principală a aliajului). Potrivit lui Bowman, Tolkien a considerat necesar să „purifice” codul eroic, separând de acesta elementul egoist, distructiv al mândriei „indomitabile” și excesive, păstrând în același timp „aurul” curajului [28] .
Cercetătorii au remarcat, de asemenea, influența The Return of Beorthnoth asupra legendarium -ului lui Tolkien . Potrivit lui George Clarke, ideile lui Tolkien despre eroismul nordic apar în Stăpânul Inelelor sub forma lui Samwise Gamgee cu devotamentul său neclintit și altruist față de Frodo : Sam este un exemplu de „erou adevărat”, un fel de „anti-Beorthnot”. „ [29] . Mai mult, Mary Bowman crede că Sam și Bilbo posedă genul „purificat” de eroism pe care Tolkien l-a portretizat în The Return of Beorthnoth [28] . Savanții găsesc alte paralele cu Stăpânul Inelelor: Alexander Bruce, de exemplu, crede că Gandalf , blocând calea Balrogului pe podul din Moria , evită să repete greșeala tactică a lui Beorthnoth, care a eliberat capul de pod pentru inamic [30] , iar Lynn Forest-Hill notează asemănarea Beortnot cu Boromir [31] .
Punctul de vedere al lui Tolkien este în contradicție cu interpretarea general acceptată a poemului la acea vreme, conform căreia rândurile 312-313 indică faptul că eroismul lui Beorthnoth este glorificat, nu condamnat de autor. Opinia sa a fost acceptată de mulți savanți din Bătălia de la Maldon și Beowulf, dar a fost pusă la îndoială de unii savanți: Thomas Shippey o numește „tendioasă și personală” [32] , pe baza contradicțiilor dintre spiritul eroic al păgânismului și Valorile creștine la care Tolkien a aderat. [33] . Michael Droutexprimă o părere similară: consideră interpretarea lui Tolkien insuportabilă, dar în același timp consideră că reprezintă o lectură subiectivă interesantă a poeziei. Potrivit lui Draut, principalul merit al The Return of Beorthnoth este că piesa „încurajează cercetătorii să ia mult mai serios în considerare detaliile acestei culturi [anglo-saxone], tensiunile și contradicțiile ei” [34] .
Contradicțiile dintre tradițiile păgâne și valorile creștine se reflectă în viziunea asupra lumii a personajelor principale. Torthelm ( OE Torhthelm - „cască strălucitoare”) este influențată de aceeași tradiție eroică anglo-saxonă care l-a forțat pe Beorthnoth să renunțe la avantajele tactice în timpul bătăliei. În imaginea personajului, autorul reprezintă poezia engleză veche, inclusiv pe cele din temele acesteia care l-au împins pe comandant la un pas dezastruos – îi era dor de armata inamică, pentru că „credea că menestrelii vor cânta cântece despre nobilimea sa” [35] [3] . Tolkien a inclus în piesă cuvintele războinicului Beortwold din poemul original, pe care le rostește pe câmpul de luptă („Voi, fii mai strict, steag, rai mai înalt, inimă, fă-ți curaj - lasă-ți puterea să se potolească” [3] ), dar le citează într-un context diferit: le plasează în visul lui Torthelm, adăugând versuri de propria sa autoritate, motiv pentru care rândurile poeziei capătă un caracter „păgân sau chiar maniheic ” [36] :
|
Duhul nu va zdrobi, sufletul nu se va clătina, |
Mintea nu se va zgudui și nici starea de spirit nu se va zgudui, deși soarta va veni |
Numele „Tidwald”, la rândul său, în concordanță cu natura pragmatică a personajului înseamnă „păzitor al timpului”: își dă seama că epoca păgână a Angliei a luat sfârșit. Tiwald întruchipează parțial calități creștine, arătând milă și milă față de criminali. Îi lipsește însă speranța de a fi un erou cu adevărat creștin: despre viitor, spune că „ne așteaptă munca și pierderile, bătălii și viața de zi cu zi, lupta și tristețea, până trece fața lumii” [5] .
Criticul literar american Paul Kocherobservă o altă trăsătură a opoziţiei dintre Torthelm şi Tidwald. În opinia sa, acesta din urmă respinge constant încercările primului de a idealiza bătălia, exprimând astfel opinia despre războiul lui Tolkien însuși, participant la ostilitățile din timpul Primului Război Mondial [37] .
Piesa nu a fost destinată a fi pusă în scenă [22] . În prima jumătate a anului 1954, Tolkien a trimis o scrisoare producătorului Percy Howard Newby sugerând ca The Return of Beorth să nu fie adaptată într-o emisiune radio care ar putea fi difuzată de BBC cu ocazia aniversării bătăliei de la Maldon din iulie. Ca rezultat, bazat pe munca lui Rainer Heppenstallo producție a fost realizată și difuzată la cel de-al treilea program al BBC pe 3 decembrie 1954 și 17 iunie 1955. Tolkien a criticat această adaptare pentru incompetența actorilor, care „au ignorat complet versul aliterativ și l-au recitat ca și cum ar fi un pentametru iambic obișnuit ” [1] [14] .
Există o înregistrare audio a Întoarcerii lui Beorthnot, realizată de însuși Tolkien - în care a exprimat vocea tuturor personajelor, adăugând în același timp efecte sonore. Această înregistrare, completată de o lectură a introducerii piesei și eseului „Ofermod” de Christopher Tolkien , a fost publicată în 1992 pe casetă audio de Harper Collins [38] .
| Lucrări de John Ronald Reuel Tolkien | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Artistic |
| ||||||||||||
artistic postum |
| ||||||||||||
| Academic |
| ||||||||||||
Academic postum |
| ||||||||||||