Dialectele estului Wielkopolska
Dialectele Estului Poloniei Mari ( poloneză gwary wschodniowielkopolskie ) sunt un grup de dialecte ale dialectului Wielkopolska , comună în sud-estul Voievodatului Poloniei Mari . Ele fac parte din dialectele Wielkopolska propriu-zise [2] [4] .
Dialectele estului Wielkopolska sunt situate în partea de sud-est a zonei dialectului Wielkopolska, la granița cu dialectele Polonia Mică Sieradzki și Leńczyk . În dialectele din estul Poloniei Mari, trăsături comune sunt remarcate cu dialectele Kuyavian comune la nordul acestora . Spre deosebire de zonele tuturor celorlalte dialecte Wielkopolska adecvate, zona dialectelor de Est Wielkopolska din secolele XIX - începutul secolului XX nu a fost inclusă în Prusia , cea mai mare parte făcea parte din partea rusă a Poloniei - Regatul Polonia [5] .
Probleme de clasificare
Într-una dintre primele clasificări ale dialectelor poloneze , compilată de K. Nitsch și prezentată pe o hartă din 1919, cea mai mare parte a gamei de dialecte din Polonia de Est (între orașele Kalisz și Kolo ) a fost inclusă în dialectul central ( polonez narzecze centralne). ) [3] [6] . În majoritatea celorlalte clasificări, dialectele estului Wielkopolska sunt incluse de dialectologii polonezi ca parte a dialectului Wielkopolska. Ca regiune separată de dialect în cadrul dialectului Wielkopolska, dialectele estului Wielkopolska sunt notate în clasificarea lui K. Nitsch, prezentată în lucrarea Wybór polskich tekstów gwarowych (1957), în care se evidențiază ca dialecte ale graniței cu Kujawy ( poloneză pogranicze). Kujaw ) [7] ; precum și o regiune de dialect separată, estul Poloniei Mari ( poloneză Wielkopolska wschodnia ) este considerată în clasificările lui S. Urbanczyk [8] ; Monika Gruchmanowa ( Monika Gruchmanowa ) - ca și K. Nitsch, ea identifică o regiune de dialect est numită Granița cu Kuyavy ( poloneză Pogranicze Kujaw ) [9] ; Zenon Sobierajski [10] și alți dialectologi. În fiecare dintre clasificările dialectelor dialectului Wielkopolska, există diferențe în conturul zonei grupului de dialecte din estul Wielkopolska.
Dialectele estului Wielkopolska sunt caracterizate de aceleași trăsături lingvistice de bază pe care K. Nitsch le-a evidențiat dialectul Wielkopolska - absența mazuriei și prezența unui tip vocal de fonetică intercuvinte [11] [12] [13] .
Zona de distribuție
Dialectele din estul Wielkopolska sunt comune în estul dialectelor Wielkopolska propriu-zis și în sud-estul întregului dialect Wielkopolska. Ei ocupă teritoriu în partea de sud-est a Voievodatului Poloniei Mari în zonele orașelor Konin , Kolo , Golina , Grzegorzew , Tulishkow , Turek , Zbersk și altele. Din nord, dialectele Estului Marii Polonie se învecinează cu dialectele Kuyavian ale dialectului Wielkopolska, din nord-vest - cu dialectele Nordului Marii Polonie . Dinspre sud și sud-est, dialectele din Polonia Mică din Sieradzkie și Lenczyk se învecinează cu dialectele Estului Mare Polonie , din vest - dialectele Central Greater Polonia [14] [15] .
Caracteristicile dialectelor
Dialectele estului Wielkopolska sunt caracterizate de toate fenomenele dialectale ale dialectelor Wielkopolska propriu -zise , inclusiv trăsături tipice de dialect polonez de vest și sud polonez, precum și caracteristici lingvistice locale specifice. Spre deosebire de alte grupuri de dialecte proprii Wielkopolska, în grupul de Est Wielkopolska, diferențele de dialecte locale sunt mai puțin pronunțate [16] . Unul dintre dialectele tipice din estul Wielkopolska este dialectul satului Spławie , în care sunt remarcate următoarele trăsături dialectale [13] :
- Absența mazureniei [17] .
- Distribuția tipului sandhi vocal : szeź‿arów ( lit. poloneză sześć arów „șase ari”) [18] .
- Absența diftongurilor în locul vocalelor lungi ā și ō din punct de vedere istoric , precum și prezența vocalelor i / y în locul lui ē , unind dialectele estului Wielkopolska cu dialectele Kuyavian: śywnik (lit. siewnik „semănător”) [19] . Continuatorii lui ā și ō din punct de vedere istoric se disting printr-o formațiune îngustă: în loc de ā lung, o se pronunță - pora (lit. para „pereche”, „pereche”) [20] , în loc de ō , u se pronunță - jednygu (lit. jednego „unul”) [ 21] .
- Spre deosebire de majoritatea dialectelor din Wielkopolska propriu-zis, în care sunetul yi̯ este prezentat la sfârșitul cuvântului în locul lui y , în dialectele din Polonia de Est y se pronunță , ca și în limba literară: dobry (lit. dobry „bun”), mamy ( lit. mamy „avem este”) etc. În restul Poloniei Mari: dobryi̯ (lit. dobry „bun”), momyi̯ (lit. mamy „avem”) etc. [22]
- Labializarea vocalei o la începutul unui cuvânt: u̯ owies (lit. owies „ovăz”) [23] .
- Pronunție îngustă a vocalelor nazale :
- Vocala nazală frontală ę se îngustează la nazal y : głymboko (lit. głęboko „adânc”), ćynżko (lit. ciężko „grea”) etc. În mod similar, e se schimbă în grupul ĕN , coincizând cu calitatea nazală frontală: siedym ( lit. siedem „șapte”) [24] . La sfârșitul cuvântului, pronunția e -ului denazalizat este ca în limba literară [25] .
- Vocala ą (nazală din spate) se îngustează la ų , un : podłunczali (lit. podłączali „(ei) s-au conectat”), mųż (lit. mąż „soț”) etc. În combinația aN , se pronunță o vocală care se potrivește în calitate cu spate mum ( lit. mam „am”), momy ( lit. mamy „ avem „ ) , etc. „a fi ” la pluralul prezentului) [25] [26] .
- În poziția intervocalică, sunetul u̯ ( ł ) se pronunță cu articulație slăbită sau chiar redusă (cel mai adesea sub formele verbelor la trecut): osiwiaa (lit. osiwiała „s-a făcut gri”).
- Simplificarea combinației de consoane -ższ- în grade de comparație a adjectivelor : wyszy (lit. wyższy „mai mare”).
- Pronunţie în locul grupurilor de consoane -chrz- , -pch- , -kt- ale limbajului literar de combinaţii -krz- , -pk- , -cht- : krzan (lit. chrzan „hrean”), krześniak (lit. chrześniak ). „finul”) , pkać (lit. pchać „împinge”, „împinge”), chtóry (lit. który „care”) etc.
- Prezența terminației -m în formele verbelor la timpul trecut de persoana 1 plural: podłonczylim (lit. podłączyliśmy „(noi) conectați”). Această trăsătură este caracteristică dialectelor Kuyavian adiacente dialectelor din Polonia Mare de Nord.
- Prezența desinenției -ta (fostul indicator al numărului dual ) în formele verbelor de la persoana a II-a plural a timpului prezent: robita (lit. robicie „a face”), siedzita (lit. siedzicie „să așezați”), etc. Prezența acestei forme verbale aduce dialectele din estul Wielkopolska mai aproape de dialectele Kuyavian, punându-le în contrast cu restul dialectelor din Polonia Mare.
Vezi și
Note
Surse
- ↑ Urbańczyk, 1976 , wycinek mapy nr 3.
- ↑ 1 2 Gwary polskie. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Arhivat din original la 1 octombrie 2012. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ 1 2 Gwary polskie. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Arhivat din original pe 31 august 2012. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Wielkopolska wschodnia. Arhivat din original pe 9 aprilie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Wielkopolska wschodnia. Historia regiune. Arhivat din original pe 9 aprilie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Mapa narzeczy polskich (1919) K. Nitscha (Harta dialectelor poloneze de Kazimir Nitsch). Arhivat din original pe 31 august 2012. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Oprac. A. Krawczyk-Wieczorek na podstawie: K. Nitsch, Wybór polskich tekstów gwarowych, wyd. 3., Warszawa 1968. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego według Kazimierza Nitscha (Aria și clasificarea dialectelor poloneze de Kazimierza Nitscha. Harta a fost întocmită de A. Krawczyk-Vecorek pe baza lucrării lui K. Nitsch polskich teksybówr ). Arhivat din original la 1 octombrie 2012. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Oprac. A. Krawczyk-Wieczorek na podstawie: Urbańczyk 1968, harta nr 3. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego według Stanisława Urbańczyka Arhivat din original la 1 octombrie 2012. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego według Moniki Gruchmanowej (Aria și clasificarea dialectului Wielkopolska de Monika Gruchmanova). Arhivat din original la 1 octombrie 2012. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Podziały gwarowe Wielkopolski według K. Nitscha i Z. Sobierajskiego (Clasificarea dialectelor Poloniei Mari de către K. Nitsch și Z. Soberajski). Arhivat din original la 1 octombrie 2012. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Ananyeva, 2009 , p. 65.
- ↑ Ananyeva, 2009 , p. 71.
- ↑ 1 2 Gwary polskie. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Wielkopolska wschodnia. Gwara regionu. Arhivat din original pe 9 aprilie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Dialekty i gwary polskie. Kompendium internetowe pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . - Ugrupowania dialektów i gwar polskich. Schematyczny podział dialektów polskich wg. Stanisława Urbańczyka (Harta dialectelor poloneze de Stanisław Urbanczyk). Arhivat din original pe 31 august 2012. (Accesat: 25 martie 2012)
- ↑ Dialekty i gwary polskie. Kompendium internetowe pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . - Ugrupowania dialektów i gwar polskich. Arhivat din original pe 31 august 2012. (Accesat: 25 martie 2012)
- ↑ Ananyeva, 2009 , p. 72.
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Mazurzenie. Arhivat din original pe 16 octombrie 2012. (Accesat: 25 martie 0213)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Fonetyka międzywyrazowa zróżnicowana regionalnie. Arhivat din original pe 16 octombrie 2012. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Samogłoska pochylona e. Arhivat din original pe 13 martie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Samogloska pochylona a. Arhivat din original pe 13 martie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Samogłoska pochylona o. Arhivat din original pe 13 martie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Samogloska y. Arhivat din original pe 13 martie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Labializacja. Arhivat din original pe 13 martie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ 1 2 Gwary polskie. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Wąska (zwę distanza) wymowa samogłosek nosowych. Arhivat din original pe 13 martie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ 1 2 Gwary polskie. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Zanik nosewości. Arhivat din original pe 13 martie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
- ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś (poloneză) . — Leksykon. Rozłodista wymowa samogłosek nosowych. Arhivat din original pe 13 martie 2013. (Accesat: 25 martie 2013)
Literatură
Link -uri
Fragmente de vorbire și dicționar: