Dialecte krajnyak

Dialectele Krajniak ( poloneză gwary krajniackie, gwary krajeńskie ) sunt dialecte ale dialectului Wielkopolska [2] [4] , comune în regiunea istorică Krajna din nord-estul Poloniei Mari și nord-vest de Voievodatul Kuyavian-Pomerania [5] [6] .

Situate în partea de nord-vest a zonei dialectului Wielkopolska, la granița cu dialectul Kashubian de Sud , dialectele Kraynyak, împreună cu dialectele Borovyak (Tuchol) situate la est de ele , au fost caracterizate de K. Nitsch ca dialecte de tranziție din tipul Wielkopolska propriu cașubian [7] . Prezența unui număr de trăsături de dialect polonez de nord în dialectele Kraynyak deosebește dialectele Krajna de dialectele Wielkopolska propriu-zis din partea de sud a zonei de dialect Wielkopolska și le apropie de dialectele din partea de nord a zonei [8] . În dialectele diferitelor regiuni din Krajna, există diferențe dialectale asociate cu o distribuție mai mare a trăsăturilor dialectale Wielkopolska de Nord (în nord-est) sau Wielkopolska propriu-zisă (în sud-vest) [9] .

Probleme de clasificare

Teritoriul de distribuție a dialectelor Kraniak a fost inclus în zona dialectelor Wielkopolska deja într-una dintre primele clasificări ale dialectelor poloneze , compilată de K. Nitsch și prezentată pe harta din 1919 [3] [10] . În clasificarea lui K. Nitsch, prezentată în lucrarea Wybór polskich tekstów gwarowych din 1957, dialectele Krajniak sunt considerate ca parte a dialectelor Wielkopolska propriu-zisă ( poloneză Wielkopolska właściwa ) ca parte a dialectului Wielkopolska, reprezentând împreună cu dialectul Borovyak. o regiune de dialect separată - Krajna și Bory Tucholski, care s-a format ca urmare a răspândirii tipului de dialect Wielkopolska în Pomorie ( poloneză ekspansja na Pomorze (Krajna i Bory Tucholskie)) [11] . Potrivit lui K. Nitsch, populația autohtonă din Krajna și Tucholsky Bors au fost cașubieni , care au fost asimilați ulterior de polani [~ 1] [12] .

Ca parte a dialectului Wielkopolska, dialectele Krainiak sunt de asemenea luate în considerare în clasificările dialectelor poloneze de către S. Urbanczyk (separat de zona dialectală Wielkopolska propriu-zisă) [13] și K. Deyna [14] .
Monika Gruchmanova ( Monika Gruchmanowa ) în al treilea volum al „Atlasului limbii și culturii populare din Wielkopolska” ( Atlas języka i kultury ludowej Wielkopolski ) din 1967, ca și K. Nitsch, include dialectele Krajna în componența zonei dialectale propriu-zise Wielkopolska [15] . Marian Kutsala ( Marian Kucała ) în „Enciclopedia limbii poloneze” ( Encyklopedia języka polskiego ) din 1991 notează dialectele Krajniak, precum S. Urbanczyk, ca parte a dialectului Wielkopolska separat de dialectele Wielkopolska propriu -zise [3] .

În fiecare dintre clasificările dialectului Wielkopolska, există diferențe în contururile teritoriului de distribuție a dialectelor Krayniak.

Dintre cele două trăsături lingvistice principale, conform cărora K. Nitsch a evidențiat dialectul Wielkopolska [16] [17] , dialectele Krayna se caracterizează doar prin absența mazureniei . În loc de tipul vocal de fonetică intercuvinte tipic dialectului Wielkopolska , tipul fără voce este comun în dialectele Kraynyak (excluzând părțile sudice ale intervalului) [18] . Cu toate acestea, absența surdității în „forme complexe”, cum ar fi, de exemplu, jezdem ( în polonez lit. jestem „(eu) am”), sugerează că tipul original de fonetică intercuvinte pentru dialectele lui Krayna a fost exprimat [7] .

Zona de distribuție

Dialectele Krajniak sunt comune în nord-vestul zonei dialectului Wielkopolska. Ocupă o zonă din partea de nord-est a Poloniei Mari și partea de nord-vest a voievodatului Kuyavian-Pomerania , delimitată de o linie de la Pyla spre est prin Nakło până la Bydgoszcz , de la Bydgoszcz la nord-vest la Kamień Krajeński și de la aceasta prin Zlotow la sud-vest. Gama dialectelor Krajnyak coincide cu granițele regiunii istorice Krajna , numită pentru poziția sa îndepărtată față de restul țărilor poloneze medievale din timpul domniei piaștilor [19] .

De la est și nord-est, dialectele Kraynyak se învecinează cu dialectele Borovyatsky (Tuchol) , din sud - cu dialectele Velikopolsky de Nord (Palutsky) . Din nord-vest, teritoriul de distribuție a noilor dialecte poloneze mixte se învecinează cu dialectele Kraynyak [20] [21] .

Caracteristicile dialectelor

Dialectele Kraynyak sunt caracterizate de o combinație de trăsături de dialect polonez de vest și nord-Wielkopol în sistemul lor lingvistic, precum și răspândirea propriilor caracteristici lingvistice locale [9] [18] [22] :

Caracteristici dialectale polonez de vest

Trăsăturile dialectale poloneze de vest, caracteristice dialectelor Wielkopolska propriu-zise, ​​includ:

  1. Absența mazureniei [23] .
  2. Pronunțarea diftongică a vocalelor ā , ō , ŏ .
  3. Schimbarea de la vo inițial la u̯o .

Caracteristicile dialectului polonez de nord

Trăsăturile dialectale poloneze de nord care sunt caracteristice dialectelor dialectului Mazovian , ale limbii Kashubian și ale dialectelor din partea de nord a gamei de dialecte Wielkopolska includ:

  1. Răspândirea tipului surd de sandhi , în absența surdității în „forme complexe” (așa-numitul tip surd secundar): jezdem ( în poloneză lit. jestem „(eu) sunt”), ńozem (lit. niosłem „( I) purtat"), etc. În dialectele din partea de sud a zonei Kraynyak, se notează un tip sonor de sandhi [24] .
  2. Pronunția largă a continuatorului rândului anterior nazal ca ą și, în consecință, schimbarea lui e > a în grupul ĕN : bądo (lit. będą „(ei) vor fi”), v droga (lit. w drogę „ pe drum"), i̯edan (lit. jeden "unul"), za lasam (lit. za lasem "în spatele pădurii") etc.
  3. Absența pronunției continuumului nazal din spate la sfârșitul cuvântului ca o combinație de um , om [25] .
  4. Trecerea ra- inițială în re- : rek ( lit. rak „cancer”), redu̯o (lit. radło „plug”) etc. [26]
  5. Tranziția k'e , k'i , g'e , g'i > će , ći , ʒ́e ʒ́i , cunoscut și în cașubiană: du̯uʒ́e (lit. długie „lung”, „lung”), ʒ́ipći (lit. gibki „flexibil ").

Vezi și

Note

Comentarii
  1. ↑ K. Nitsch a legat originea tranziției k' , g' > ć , ʒ́ în dialectele Kraynyatsky și Borovyatsky cu asimilarea de către vorbitorii dialectelor lechitice orientale ale Kashubians , în ale căror dialecte sunt și consoanele ć , ʒ́ cunoscut în locul lui k' , g' . În dialectologia poloneză modernă, tranziția k' , g' > ć , ʒ́ este cel mai adesea văzută ca o apariție relativ târzie, independent una de cealaltă, în dialectele Kashubian și nordul polonez.
Surse
  1. ↑ Urbańczyk, 1976 , wycinek mapy nr 3.
  2. ↑ 1 2 Gwary polskie. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză)  (link inaccesibil) . — Dialekt wielkopolski. Arhivat din original la 1 octombrie 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  3. ↑ 1 2 3 Gwary polskie. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Arhivat din original pe 31 august 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  4. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Krajna. Arhivat din original pe 10 aprilie 2013.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  5. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Krajna. Regiunile geografice. Arhivat din original pe 10 aprilie 2013.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  6. ↑ Nasze. Kujawsko-Pomorskie  (poloneză) . - Etnografie. Mapa regionów etnograficznych 1850-1950. Arhivat din original pe 9 aprilie 2013.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  7. ↑ 1 2 Ananyeva, 2009 , p. 73.
  8. ↑ Ananyeva, 2009 , p. 72.
  9. ↑ 12 Nasze . Kujawsko-Pomorskie  (poloneză) . - Etnografie. Krajna. Gwara Krajeńska. Arhivat din original pe 10 aprilie 2013.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  10. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Mapa narzeczy polskich (1919) K. Nitscha (Harta dialectelor poloneze de Kazimir Nitsch). Arhivat din original pe 31 august 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  11. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Oprac. A. Krawczyk-Wieczorek na podstawie: K. Nitsch, Wybór polskich tekstów gwarowych, wyd. 3., Warszawa 1968. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego według Kazimierza Nitscha (Aria și clasificarea dialectelor poloneze de Kazimierza Nitscha. Harta a fost întocmită de A. Krawczyk-Vecorek pe baza lucrării lui K. Nitsch polskich teksybówr ). Arhivat din original la 1 octombrie 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  12. ↑ Ananyeva, 2009 , p. 95.
  13. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Oprac. A. Krawczyk-Wieczorek na podstawie: Urbańczyk 1968, harta nr 3. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego według Stanisława Urbańczyka Arhivat din original la 1 octombrie 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  14. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Granice dialektów i gwar według Karola Dejny (Harta dialectelor poloneze a lui Karol Dejny). Arhivat din original pe 31 august 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  15. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego. Zasięg i podziały dialektu wielkopolskiego według Moniki Gruchmanowej (Aria și clasificarea dialectului Wielkopolska de Monika Gruchmanova). Arhivat din original la 1 octombrie 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  16. ↑ Ananyeva, 2009 , p. 65.
  17. ↑ Ananyeva, 2009 , p. 71.
  18. ↑ 1 2 Gwary polskie. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Dialekt wielkopolski. Krajna. Gwara regionu. Arhivat din original pe 10 aprilie 2013.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  19. ↑ Nasze. Kujawsko-Pomorskie  (poloneză) . - Etnografie. Krajna. Arhivat din original pe 10 aprilie 2013.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  20. ↑ Dialekty i gwary polskie. Kompendium internetowe pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . - Ugrupowania dialektów i gwar polskich. Schematyczny podział dialektów polskich wg. Stanisława Urbańczyka (Harta dialectelor poloneze de Stanisław Urbanczyk). Arhivat din original pe 31 august 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2012)
  21. ↑ Dialekty i gwary polskie. Kompendium internetowe pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . - Ugrupowania dialektów i gwar polskich. Arhivat din original pe 31 august 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2012)
  22. ↑ Ananyeva, 2009 , p. 72-74.
  23. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Leksykon. Mazurzenie. Arhivat din original pe 17 octombrie 2012.  (Accesat: 1 aprilie 0213)
  24. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Leksykon. Fonetyka międzywyrazowa zróżnicowana regionalnie. Arhivat din original pe 17 octombrie 2012.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  25. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Leksykon. Rozłodista wymowa samogłosek nosowych. Arhivat din original pe 13 martie 2013.  (Accesat: 1 aprilie 2013)
  26. ↑ Gwary poloneză. Przewodnik multimedialny pod redakcją Haliny Karaś  (poloneză) . — Leksykon. Przejście nagłosowego ra- > re-. Arhivat din original pe 13 martie 2013.  (Accesat: 1 aprilie 2013)

Literatură

  1. Dejna K. Dialekty polskie. — wyd. 2, popr. - Wroclaw: Ossolineum, 1973.
  2. Enciclopedia języka polskiego / pod redakcją S. Urbańczyka . — wyd. 2 popr. eu uzup. — Wrocław: Zakład Narodowy im. Ossolińskich, 1994.
  3. Nietsch K. Dialekty języka polskiego. — wyd. al 3-lea. - Wroclaw - Cracovia, 1957.
  4. Urbańczyk S. Zarys dialektologii polskiej. — wyd. al 5-lea. — Varșovia: Państwowe Wydawnictwo Naukowe , 1976.
  5. Ananyeva NE Istoria și dialectologia limbii poloneze . - Ed. a 3-a, Rev. - M . : Casa de carte „Librokom”, 2009. - ISBN 978-5-397-00628-6 .

Link -uri

Fragmente de vorbire: