Tonul de intrare ( chineză tradițională 入聲, exercițiu 入声, pinyin rùshēng , pall. zhusheng - „tonul hieroglifei入(„intra”) este unul dintre tonurile limbii chineze de mijloc . Absent din mandarinul chineză comun modern , dar păstrat în multe dialecte din sud-est: cantoneză , Yue , Min , Hakka .
Din punct de vedere fonetic , tonul de intrare nu este mai degrabă un ton, ci pur și simplu o silabă care se termină într-o consoană plozivă sau stop glotal .
Deoarece tonul primit a fost folosit în poezia chineză veche , ajută la reconstruirea fonologiei chineze vechi și medii.
Din punct de vedere fonetic, un ton de intrare este o silabă închisă care se termină într-un stop glot sau o oplozivă aplozivă ( adică fără eliberare sonoră): [ p̚ ], [ t̚ ], [ k̚ ].
Tonul de intrare este păstrat în dialectele Minjiang și Nanjing Mandarin. În alte dialecte, tonul de intrare a dispărut și unul dintre cele patru tonuri moderne a început să fie folosit în schimb, în funcție de inițialul .
În dialectele Beijing și nord-est , în cuvinte cu o inițială fără voce , tonurile erau distribuite într-un mod neclar sau fără reguli definite. Situația este diferită cu alte dialecte: în dialectul Jiao Liao , tonul de intrare s-a transformat într-un al treilea ton; în dialectele Jilu și Zhongyuan în primul.
Dacă inițiala este nazală sau [ l ], atunci tonul primit a fost înlocuit cu un al patrulea. O excepție este dialectul Zhongyan, unde este folosit primul ton. În orice dialect cu o inițială zgomotoasă , tonul este înlocuit cu un al doilea.
dialect mandarin | Inițială tăcută | Nazal sau [ l ] | Vocea inițială zgomotoasă |
---|---|---|---|
Jiao Liao | 3 | patru | 2 |
nord-estic | 1, 2, 3, 4 [~1] | patru | 2 |
Beijing | 1, 2, 3, 4 [~2] | patru | 2 |
North Central | unu | patru | 2 |
Zhongyuan | unu | 2 | |
Northwestern | patru | 2 | |
sud-vest | 1, 2, 4 [~3] | ||
Nanjing | tonul de intrare păstrat | ||
Minjiang |
În limba y, tonul de intrare este păstrat. Cu toate acestea, spre deosebire de alte limbi cu acest ton, tonul de intrare este cel mai adesea prezent în silabe cu o oprire glotă finală .
În funcție de inițial , sunetul sunetului primit se schimbă. Există un ton înalt când inițiala este fără voce și un ton scăzut când inițiala este exprimată.
Fiecare ton de chineză mijlocie s-a împărțit în două cantoneze moderne. Unul pentru cazul cu inițială surdă, celălalt cu apel. În plus, mai târziu tonurile în silabe cu inițială surdă au fost împărțite în două: tonuri înalte (pentru vocalele scurte ) și joase (pentru vocalele lungi ) [1] .
Astfel, în cantoneză există până la trei tonuri de intrare: cu o inițială sonoră, înaltă cu o voce fără voce, joasă cu o voce fără voce [1] .
caracter chinezesc | Fanze și reconstrucția chinezei mijlocii [2] | Hakka | Hokkien | dialectul Nanjing | La | cantoneză | Bungo | noua kana timpurie | Putonghua | Traducere |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
合 | 侯閤切 [ɣɒp] | [hap˥] | [hɐʔ˥] | ho⁵ [xoʔ˥] [3] | [ ɦɐʔ˩˨ ] | [hɐp˨] | gapu, kapu | ガフ,カフ | el [ xɤ̌ ] | uniune; închide |
十 | 是執切 [ʑĭĕp] | [înghiţitură] | [sip˥] , [tsap˥] | shr⁵ [ʂʅʔ˥] [3] | [ zʷœʔ˩˨ ] | [sɐp˨] | zipu, sipu | ジフ,シフ | shí [ʂɨ̌] | zece |
佛 | 符弗切 [bʰĭuət] | [picior] | [hut˥] , [put˥] | fu⁵ [fuʔ˥] [3] | [ vɐʔ˩˨ ] | [fɐt˨] | butu, putu | ブツ,フツ | fó [fuɔ̌] | Buddha |
八 | 博拔切 [paet] | [pat˩] | [pat˩] , [peʔ˩] | ba⁵ [paʔ˥] [3] | [ pɐʔ˥ ] | [paːt˧] | Pati, patu | ハチ,ハツ | bā [pa] | opt |
易 | 羊益切 [jĭɛk] | [ji˥˧] , [jit˥] | [ek˥] , [iaʔ˥] | i⁵ [iʔ˥] [3] | [ ji˦ ], [ jeʔ˩˨ ] | [jɪk˨] | yaku, eki | ヤク,エキ | yì [î] | schimb valutar |
客 | 苦格切 [kʰɐk] | [hak˩] , [kʰak˩] | [kʰek] , [kʰeʔ˩] | kä⁵ [kʰɛʔ˥] [3] | [ kʰɐʔ˥ ] | [haːk˧] | kyaku, kaku | キャク,カク | ke [ kʰɤ̂ ] | oaspetele |
Prozodie ( unități supersegmentare ; mijloace prozodice ) | |||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Complexe prozodice |
| ||||||||||||||||||
alte concepte |
| ||||||||||||||||||
Media funcționale | |||||||||||||||||||
Fonetică și fonologie |