Baratynsky, Evgheni Abramovici

Evgheni Baratynsky
Data nașterii 19 februarie ( 2 martie ) 1800 [1] [2] [3] […]
Locul nașterii
Data mortii 11 iulie 1844( 1844-07-11 ) [1] [2] [3] […] (în vârstă de 44 de ani)
Un loc al morții
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie poet ,
Limba lucrărilor Rusă
Autograf
baratynskiy.lit-info.ru
Lucrează pe site-ul Lib.ru
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource
 Fișiere media la Wikimedia Commons
Sigla Wikiquote Citate pe Wikiquote

Evgeny Abramovici Baratynsky ( Boratynsky [6] [* 1] ; 19 februarie [ 2 martie ]  1800 [9] [10] [11] (în unele surse , 7 martie  ( 19 ),  1800 ) [12] [13] [14 ] ] [ 15] [* 2] , satul Vyazhlya , raionul Kirsanovski , provincia Tambov  - 29 iunie [ 11 iulie ]  1844 , Napoli ) - poet rus , traducător [17] .

Copilărie și tinerețe

Yevgeny Baratynsky provenea din familia nobililor galicieni Boratynsky [ 18] [19] [20] , care a plecat în Rusia la sfârșitul secolului al XVII-lea . Boratynsky este un nume de familie de la castelul Boratyn [21] din gmina Chlopice , Yaroslavl poviat al Voievodatului Podkarpackie al Poloniei [22] [23] , în ținutul vechi rus Przemysl .

Bunicul poetului, Andrei Vasilievici Baratynsky (c. 1738-1813) - moșier , consilier titular ; în tinerețe a slujit (de la gradul de soldat până la locotenent ) în regimentul noilor Smolensk . Bunica - Avdotya Matveevna, născută Yatsyna (sau Yatsinina), fiica proprietarului satului Podvoisky , care a trecut în familia Baratynsky ca zestre [24] .

Părintele, Abram Andreevich Baratynsky (1767-1810) - general-locotenent în retragere , participant la războiul ruso-suedez (1788-1790) , a fost în urma împăratului Paul I , a fost comandantul Regimentului de Grenadier a Gărzilor Salvați și inspector al divizia Estland [24] . Mama, Alexandra Fedorovna Cherepanova (1776-1852) - fiica comandantului Cetății Petru și Pavel Fiodor Stepanovici Cherepanov (m. înainte de 1812) și a soției sale Avdotya Sergeevna (c. 1746 - c. 1814); absolventă a Institutului Smolny , domnișoară de onoare a împărătesei Maria Feodorovna [21] .

În 1796, Abram Andreevich și fratele său Bogdan Andreevich Paul I au acordat o moșie mare cu două mii de suflete [21]  - satul Vyazhlya din districtul Kirsanovsky din provincia Tambov, unde s-a născut viitorul poet [16] .

În martie 1804, Abram Andreevici, împreună cu soția și copiii săi, s-au mutat din Vyazhly în moșia Mara din apropiere, în același district Kirsanov [25] . Prima copilărie a lui Baratynsky a trecut în moșia Mara [7] .

Unchiul lui Evgeny era italianul Giacinto Borghese, așa că băiatul s-a familiarizat devreme cu limba italiană . Vorbea și franceza [21] , acceptată în casa soților Baratynsky, - scria scrisori în franceză de la vârsta de opt ani. În 1808 [7] [* 3] Baratynsky a fost trimis la un internat privat german din Sankt Petersburg pentru a se pregăti pentru admiterea în Corpul Paginilor . În pensiune a făcut cunoştinţă [26] cu limba germană [7] .

În 1810, Abram Andreevici a murit, iar mama sa [7] s-a ocupat de creșterea lui Evgheni , o femeie deșteaptă, bună, energică, dar și oarecum despotică - poetul a suferit de hiperdragostea ei până la căsătorie [21] .

La sfârșitul lunii decembrie [21] 1812, Baratynsky a intrat în Corpul Paginilor [27]  - cea mai prestigioasă instituție de învățământ a Imperiului Rus , care avea scopul de a oferi fiilor familiilor nobile nobile posibilitatea de a atinge gradele militare de Clasa I-III [28] . În scrisorile adresate mamei sale, Eugene a scris despre dorința sa de a se dedica serviciului naval [21] .

Până în primăvara anului 1814, totul a fost bine. Apoi progresul și comportamentul lui Baratynsky devin inegale [21] . Rezistența internă la ordinele corpului duce la părăsirea lui în primăvara anului 1814 pentru al doilea an [21] . Compania de tovarăși, în care a intrat Baratynsky în corp, s-a distrat cu trucuri amuzante, șefi și profesori enervanti, creând sub influența „ Thalarii ” lui Schiller „ Societatea Răzbunătorilor” [29] .

Gândul de a nu privi nimic, de a răsturna orice constrângere, m-a încântat; un sentiment vesel de libertate mi-a încântat sufletul... [29]

În cele din urmă, în februarie 1816, adolescenții obraznici Baratynsky și prietenul său Dmitri Khanykov au furat din biroul camărlanului Priklonsky, tatăl unuia dintre complici (el însuși a furnizat cheia), o cutie de praf cu rame de aur și cinci sute de ruble, care până la momentul prinderii lor cheltuiseră aproape complet [21] [24] . Acest incident a provocat un scandal puternic în societate, care a ajuns la împărat. Prin ordinul din 26 februarie 1816, Baratynsky și Khanykov au fost expulzați din Corpul Paginilor și dați rudelor lor „pentru a nu fi acceptați nici în serviciul civil, nici în serviciul militar, decât dacă vor să-și merite greșelile și să ceară soldați” [7] [ 21] [30] . Această nenorocire a dus la o schimbare în întreaga linie a vieții și la o psihotraumă severă care s-a reflectat în poeziile sale: una dintre proprietățile prețioase ale poeziei sale este o nuanță deosebită de tristețe secretă [31] .

După ce a fost expulzat din corp, Baratynsky, în vârstă de șaisprezece ani, era atât de dureros de îngrijorat de ceea ce s-a întâmplat, încât era chiar aproape de sinucidere. .

După ce a părăsit capitala, Baratynsky a trăit câțiva ani fie cu mama sa în Maria , fie cu unchiul său patern, viceamiralul în retragere Bogdan Andreevici Baratynsky în satul Podvoisky , provincia Smolensk [21] .

În satul unchiului său, Baratynsky a găsit o mică comunitate de tineri veseli [7] [21] , a început să scrie poezie (interesul său pentru opera literară a apărut în Corpul Paginilor) [7] . Ca mulți alți oameni de atunci, a scris cuplete franceze, dar la noi au ajuns și poezii rusești din 1817 (după V. Ya. Bryusov , încă slab) [7] .

Serviciul militar

În februarie 1819, Baratynsky a intrat în Regimentul Jaeger de Garzi de Salvare ca soldat .

Odată am fost pus de veghe în palat în timpul șederii regretatului împărat suveran Alexandru Pavlovici . Se pare că i-au raportat celui care stătea la ceas: s-a apropiat de mine, mi-a cerut numele de familie, m-a bătut pe umăr și s-a demnat să spună cu afecțiune: „Servește!” [33] .

Un prieten din trupul Krenitsyn [29] [* 4] l- a prezentat pe Baratynsky baronului Delvig . Ca nobil, Baratynsky avea mai multă libertate decât simplele ranguri inferioare . În afara serviciului, purta un frac , nu locuia într-o cazarmă comună . Cu Delvig au închiriat un apartament mic și împreună au compus o poezie :

Unde regimentul Semionovski , în compania a cincea, într-o casă joasă,
poetul Boratynsky a locuit cu Delvig, de asemenea poet.
Trăiau liniștiți, plăteau puțin pentru apartament,
datorau bani la magazin, luau rar cina acasă...

Regimentul Jaeger a ocupat la acea vreme cazarma Semyonovsky de pe strada Zvenigorodskaya (numită mai târziu Staroygersky) [34] .

Prin Delvig, Baratynsky s-a înțeles rapid cu Pușkin [7] . Potrivit lui Vyazemsky ,

era o companie amuzantă: înalt, nervos, predispus la melancolie Baratynsky, agil, Pușkin scund și gras, Delvig impunător.

Atunci erau doar tineri talentați , neliniștiți, care vorbeau tot timpul despre poezie și fiecare își căuta drumul în ea [35] .

Pușkin, Delvig, Baratynsky sunt gemeni ai muzei ruse.

— Petru Vyazemsky

Baratynsky l-a cunoscut pe Küchelbeker (Kühley) [7] , Gnedich și alți scriitori , au început să publice: mesaje „ Către Krenitsin ”, „ Delvig ”, „ Către Küchelbecker ”, elegii , madrigale , epigrame . A participat la seri poetice prietenoase (descrise mai târziu în „Sărbătorile”), salonul Ponomarevei , „mediile” literare ale lui Pletnev , „ sâmbătele ” lui Jukovski [29] .

Până în 1819, Baratynsky și-a stăpânit complet tehnica poetică. Poeziile sale au început să dobândească acea „expresie negenerală”, pe care mai târziu el însuși a recunoscut-o drept principalul avantaj al poeziei sale [7] . Cu operele sale lirice, Baratynsky s-a ridicat rapid la proeminență printre poeții „ romantici ”.

În ianuarie 1820, Baratynsky a fost promovat subofițer și transferat de la gardă la Regimentul de Infanterie Neishlot , care era staționat în Finlanda în fortificația Kyumen [* 5] și zona înconjurătoare [7] . Regimentul era comandat de locotenent-colonelul [* 6] Georgy Alekseevich Lutkovsky, o rudă cu Baratynsky [* 7] .

Viața în Finlanda, în mijlocul naturii aspre și departe de societate, a întărit caracterul romantic al poeziei lui Baratynsky, dându-i o dispoziție elegiacă concentrată. Impresiile finlandeze au rezultat în câteva dintre cele mai bune poezii ale sale lirice ("Finlanda", "Cascada"). Ele au fost reflectate cu o strălucire deosebită în prima poezie a lui Baratynsky „Ed” [7] (1826), despre care Pușkin a scris:

... o lucrare remarcabilă prin simplitatea sa originală, farmecul poveștii, vivacitatea culorilor și conturul personajelor, ușor, dar magistral semnificat.

Inițial, Baratynsky a dus o viață calmă, măsurată în Finlanda. Compania sa era limitată la doi sau trei ofițeri, pe care i-a întâlnit cu comandantul regimentului [7] . Baratynsky trăiește ca o persoană apropiată în casa lui Lutkovsky, este prieten cu comandantul companiei Nikolai Konshin , care scrie poezie [* 8] , are ocazia să meargă la Sankt Petersburg, este împovărat nu de serviciu, ci de inconsecvența situației în care se află. Baratynsky se așteaptă la o schimbare de soartă pe care o poate aduce gradul unui ofițer [29] .

Mai târziu, s-a împrietenit cu adjutanții guvernatorului general al Finlandei A. A. Zakrevsky Nikolai Putyata și Alexander Mukhanov [7] . Putyata, cu care Baratynsky a rămas prieten de-o viață, a descris înfățișarea poetului când l-a văzut pentru prima dată: „Era slab, palid, iar trăsăturile lui exprimau o profundă descurajare” [7] .

În timpul serviciului său în Finlanda, Baratynsky continuă să publice. Poeziile sale apar în almanahul lui Bestuzhev și Ryleev „ Steaua polară ” [37] .

Poeții decembriști nu erau pe deplin mulțumiți de poeziile lui Baratynsky, deoarece le lipseau temele sociale și simțeau influența clasicismului . În același timp, originalitatea lui Baratynsky nu a fost pusă la îndoială. Înclinația manifestată timpurie către o analiză sofisticată a vieții mentale i-a adus lui Baratynsky gloria unei „ dialectici ” subtile și perspicace [29] .

În toamna anului 1824, datorită petiției lui Putyata, Baratynsky a primit permisiunea de a fi la cartierul general al generalului Zakrevsky din Helsingfors . Acolo Baratynsky s-a cufundat într-o viață socială furtunoasă [38] . Îi place soția generalului, Agrafena Zakrevskaya , care mai târziu a avut o aventură cu Pușkin [7] [39] .

Această pasiune i-a adus lui Baratynsky multe experiențe dureroase. Imaginea lui Zakrevskaya a fost reflectată în poeziile sale de mai multe ori - în primul rând în imaginea Ninei, personajul principal al poemului „Ball”, precum și în poeziile: „Pentru mine cu răpire vizibilă”, „Zână”, „ Nu, zvonul te-a înșelat”, „Justificare”, „Bem dulce otravă în dragoste”, „Sunt nesăbuit și nu este o minune...”, „Cât ești în câteva zile” [7] . Într-o scrisoare către Putyata, Baratynsky scrie:

Mă repez spre ea. Vei bănui că mă las oarecum purtat: câteva, într-adevăr; dar sper că primele ore de singurătate îmi vor reda sănătatea mintală. Voi scrie câteva elegii și voi dormi liniștit [7] .

Și apoi a scris:

Ce fruct nefericit al experienței premature este o inimă lacomă de pasiune, dar care nu mai este capabilă să se complacă într-o pasiune constantă și se pierde într-o mulțime de dorințe fără margini! Așa este poziția lui M. și a mea [7] .

De la Helsingfors, Baratynsky urma să se întoarcă la regimentul din Kyumen. Acolo, în primăvara lui 1825, Putyata i-a adus un ordin de promovare la ofițeri (Baratynsky a fost promovat la 21 aprilie). Potrivit lui Putyata, Baratynsky a fost „foarte încântat și însuflețit” [7] .

La sfârșitul lunii mai, Baratynsky din Rochensalm a comandat epoleți albaștri în Helsingfors prin Mukhanov cu un cifr brodat „23” (numărul diviziei). Curând, regimentul Neishlot a fost repartizat la Petersburg pentru a îndeplini serviciul de pază . Regimentul a pornit în campanie și a fost în capitală pe 10 iunie [33]  - Ensign Baratynsky și-a reluat cunoștințele literare [7] .

În septembrie, Baratynsky s-a întors cu regimentul la Kyumen. A călătorit pentru scurt timp la Helsingfors și, după ce a primit vești despre boala mamei sale [33] , la 30 septembrie 1825, a plecat în vacanță la Moscova . Baratynsky nu s-a întors niciodată în Finlanda [29] [33] .

Din scrisoarea lui Baratynsky către Putyata se știe că, în noiembrie 1825, din cauza bolii mamei sale, Baratynsky intenționa să se transfere la unul dintre regimentele staționate la Moscova [40] . Pe 13 noiembrie, la casa soților Mukhanov [* 9] , Baratynsky s-a întâlnit cu Denis Davydov , care l-a convins să demisioneze, oferindu-și participarea. Pe 10 decembrie, Davydov i-a scris lui Zakrevsky cu o cerere, în cazul unei petiții din partea lui Baratynsky, de a decide fără întârziere [33] . La 31 ianuarie 1826, după ce a soluționat problema prin poștă [33] , Baratynsky s-a retras [29] .

Poet

La Moscova, Baratynsky așteaptă greutățile stăpânirii vieții seculare [29] . El îi scrie lui Putyata:

Inima mea cere prietenie, nu curtoazie, iar bufniile de bunăvoință dau naștere unui sentiment greu în mine... Moscova este un nou exil pentru mine [29] .

Denis Davydov l-a adus pe Baratynsky în casa rudei sale, s-a retras [40] generalul-maior Lev Nikolaevich Engelhardt (Davydov a fost căsătorit cu nepoata generalului Sofya Nikolaevna Chirkova). Curând, Baratynsky s-a căsătorit cu fiica cea mare a lui Engelhardt Anastasia (1804-1860 [40] ). Nunta a avut loc la 9 iunie 1826 [7] în Biserica Khariton din Ogorodniki [41] .

Soția lui nu era considerată o frumusețe [31] , dar era deșteaptă și avea un gust delicat. Natura ei nervoasă a adus multă suferință lui Baratynsky și a contribuit la faptul că mulți prieteni s-au îndepărtat de el [7] .

Faima lui Baratynsky a început după publicarea în 1826 a poeziei sale „ Eda ” și „ Feasts ” (o carte, cu o prefață a autorului) și prima colecție de poezii lirice în 1827 - rezultatul primei jumătăți a lucrării sale [* 10] . În 1828 a fost publicată poezia „ Balul ” [* 11] , în 1831 - „ Concubina ” („Țiganul”) [7] .

Poeziile s-au remarcat prin stăpânirea lor remarcabilă a formei și expresivitatea versurilor elegante, nu inferioare celor ale lui Pușkin [42] . Se obișnuia să le așeze sub poeziile lirice ale lui Pușkin, totuși, conform opiniei moderne a lui Alexandru Kușner, „Sărbătorile” lui Baratynsky scrise mai devreme „l-au devansat pe „Eugene Onegin” cu jumătate de pas” [43] . Kushner notează o silabă neobișnuit de plină de viață, ușoară și „corectă” în „Ospeți”, de la care apoi Baratynsky se îndepărtează în mod deliberat [44] .

Muză

Nu sunt orbit de Muza mea: Nu
o vor numi frumusețe
Și tinerii, văzând-o,
nu vor alerga după ea Cu mulțime îndrăgostită.
A ademeni cu ținută rafinată,
Cu joc de ochi, cu conversație strălucită,
Ea nu are nici înclinație, nici dar;
Dar uneori lumina
feței Ei este lovită de o expresie non-generală,
Discursurile ei sunt simplitate calmă;
Iar el, mai degrabă decât cu o condamnare caustică, o
va onora cu laude neglijente.

Evgheni Baratynsky, 1830

Memoriile unuia dintre locuitorii Moscovei datează din 1827 : „L-am văzut pe Pușkin din corul Adunării Nobiliare . Dedesubt era o societate numeroasă, printre care s-a produs brusc o mișcare specială. Doi tineri au intrat în sală. Unul era blond și înalt; cealalta bruneta este de inaltime medie, cu parul negru cret si o fata expresiva. Uite, ne-au spus: blondul este Baratynsky, bruneta este Pușkin. Au mers unul lângă altul, le-au lăsat loc” [45] . Aceasta este o atingere destul de strălucitoare, care arată cât de multă dragoste și popularitate s-au bucurat ambii poeți [46] .

Baratynsky a fost în general recunoscut în mod tacit drept unul dintre cei mai buni poeți ai timpului său și a devenit un colaborator binevenit la cele mai bune reviste și almanahuri, în ciuda faptului că critica i-a tratat poeziile superficial [7] [47] . Dușmanii literari ai cercului lui Pușkin (revista Blagomerenny etc.) au atacat presupusul „romantism exagerat al lui Baratynsky” [7] . În același timp, în poezia „Eda” o parte a contemporanilor nu a găsit „înalt conținut romantic” și „înalt erou romantic” [48] .

Căsătoria i-a adus lui Baratynsky bunăstare materială și o poziție puternică în societatea moscovită [40] . În viața de familie, tot ce era violent, răzvrătit în el s-a netezit treptat [7] . În 1828 i-a scris lui Putyata:

Trăiesc liniștit, liniștit, fericit cu viața mea de familie, dar... Moscova nu este pe placul meu. Imaginați-vă că nu am un singur tovarăș, nici o singură persoană căreia să-i spun: Îți amintești? cu care putea vorbi deschis... [29]

În 1828, Baratynsky a intrat în funcția publică în Oficiul de Supraveghere [7] cu gradul de registrator colegial (corespunzător gradului său de armată de pavilion), în 1830 a primit următorul grad de secretar provincial , în 1831 s-a pensionat [49] [ 50] [51] și nu mai slujea - era angajat în conducerea moșiilor și a poeziei.

La Moscova, Baratynsky s-a întâlnit cu prințul Peter Vyazemsky [40] , cu un cerc de scriitori moscoviți: Ivan Kireevsky , Nikolai Yazykov , Alexei Homiakov , Serghei Sobolevsky , Nikolai Pavlov [7] . Dar Baratynsky comunică în principal cu Vyazemsky, uneori vizitează salonul Zinaidei Volkonskaya , este publicat în almanahul lui Delvig „ Florile de Nord ” și revista lui Polevoy „ Moscow Telegraph ” [40] .

În 1831, Kireevsky a întreprins publicarea revistei „ European ” [7] . Baratynsky a scris pentru el, printre altele, povestea „Inelul” și drama [26] [* 12] . De asemenea, se pregătea să conducă o dezbatere cu reviste în „europeană”. Când Europeanul a fost interzis, Baratynsky i-a scris lui Kireevsky:

Împreună cu tine mi-am pierdut o puternică motivație pentru muncile verbale... Ce să faci!.. Să gândim în tăcere și să lăsăm domeniul literar pe seama lui Polevoy și Bulgarin [26] .

Vyazemsky l-a împins pe Baratynsky să lucreze la proză, cu sprijinul lui Kireevsky. Cu toate acestea, experimentele ulterioare în proză ale lui Baratynsky, după Inelul, nu au fost finalizate și au rămas necunoscute [26] . Conform conținutului său, „Ring” se apropie de genul detectiv dezvoltat mai târziu , care îl face referire la „proto-detectivii” literaturii ruse [52] .

Kireevsky l-a comparat pe Baratynsky cu maestrul olandez al miniaturii artistice Miris , Pușkin a fost de acord cu el, care a găsit această comparație „surprinzător de vie și de exactă” în raport cu poeziile și elegiile lui Baratynsky [53] .

După interzicerea „europeanului” și până în 1835, Baratynsky a scris doar câteva poezii (au fost publicate doar două, în almanahul lui Smirdin „Încălzirea casei ” în 1833). În acest moment, Baratynsky editează vechiul, își pregătește poeziile pentru publicare [26] .

În 1835, a fost publicată a doua ediție a poemelor lui Evgheni Baratynsky în două părți [7] . Publicația a fost prezentată lui Baratynsky ca rezultat al operei sale literare. El crede că nu va mai scrie nimic [26] .

După înăbușirea revoltei decembriste , Baratynsky, spre deosebire de Pușkin, consideră imposibil pentru poet să fie aproape de putere și să participe la politica statului [43] . După ce a intrat în viața privată, a locuit fie la Moscova, fie în moșia sa de lângă Moscova Muranovo (zestrea soției sale), fie la Kazan , făcând multe treburi casnice [7] . Conform corespondenței lui Baratynsky la sfârșitul anilor 1830 - începutul anilor 1840, el dă impresia unui proprietar zelos și a unui tată grijuliu. În Muranovo, a construit o casă, a transformat o moară, a început o fabrică de cherestea și a plantat o nouă pădure. Anastasia Lvovna i-a născut nouă copii [54] .

Ocazional, a călătorit la Sankt Petersburg, unde în 1839 l-a întâlnit pe Mihail Lermontov [7] , fără să acorde vreo importanță acestui lucru [55] [56] . În societate, a fost apreciat ca un interlocutor interesant și uneori strălucit [7] [57] .

Baratynsky s-a caracterizat prin incapacitatea și lipsa de dorință de a face impresie, de a fi în centrul atenției, timiditate, lipsă de preocupare pentru biografia sa și comportament spectaculos [31] . Castitatea interioară și reținerea l-au deosebit favorabil de alți autori care își declară cu voce tare drepturile [48] . Vyazemsky și-a amintit de Baratynsky:

Cu greu era posibil să întâlnești o persoană mai inteligentă decât el, dar mintea lui nu a bătut cu zgomot și abundență... [43]

Ajuns în sfârșit la concluzia că „în lume nu există nimic mai util decât poezia” [7] , Baratynsky a scris totuși puțin. A lucrat mult timp la poeziile sale și de multe ori le-a modificat radical pe cele deja publicate [7] .

Caracteristici noi apar în poezia lui Baratynsky în anii 1830. Adesea se îndreaptă spre arhaisme , spre experiența poeților nu din tradiția Karamzin , poeziile sale devin mai retorice, solemn pline de jale [58] . Pecetea lirismului , caracteristică elegiei ruse din anii 1810-1820, un ton blând, emoționant, epitete emoționale grele au fost ulterior aruncate. Lentoarea plângerilor lirice a fost înlocuită de lapidaritate, dând o oarecare uscăciune experienței în sine [57] .

Acum Baratynsky se luptă cu acea „ușurință”, stil poetic moletat, pentru care a făcut atât de multe împreună cu Pușkin la începutul anilor 1820 [43] . În edițiile ulterioare au apărut și detalii exacte, în prima ediție a Finlandiei (1820) nu există rânduri inițiale despre „crevasele de granit” – existau „deșerturi de granit” [57] . Compararea ediției finale a „Eda” („Poezii de Yevgeny Baratynsky”, 1835) cu originalul (1826) arată dorința consecventă a poetului de a se îndepărta de conflictul romantic, dorința de proză, de simplitate perfectă [48] . Contemporanii, în general, nu au apreciat această lucrare și au fost enervați pe Baratynsky pentru că i-a lipsit poeziile timpurii de obișnuită colorare lirică [57] .

Fiind un poet adevărat, Baratynsky nu a fost în esență un scriitor. Pentru a scrie altceva decât poezie, avea nevoie de un motiv extern. Astfel, din prietenie cu tânărul Andrei Muravyov , a făcut o analiză excelentă a colecției sale de poezii Taurida [7] (Moscow Telegraph, 1827), în care a exprimat considerații care sună ca propriul său principiu creator:

Poeții adevărați sunt atât de rari tocmai pentru că trebuie să posede în același timp proprietăți care sunt complet contradictorii între ele: flacăra imaginației creatoare și răceala minții credincioase. În ceea ce privește stilul, trebuie să ne amintim că scriem pentru a ne comunica gândurile unul altuia; dacă ne exprimăm inexact, suntem greșit înțeleși sau deloc înțeleși: de ce să scriem?.. [29]

Atins de critica poeziei sale „Concubina”, Baratynsky a scris „anticritica”, care conține și gânduri despre poezie și artă în general [7] .

Oamenii care l-au cunoscut personal pe Baratynsky au spus că poeziile sale nu prea „exprimă acea lume a grației pe care a purtat-o ​​în adâncul sufletului său”.

După ce și-a revărsat gândul sincer într-o conversație prietenoasă, plină de viață, diversă, incredibil de fascinantă, plină de cuvinte fericite și gânduri pline de sens, Baratynsky se mulțumea adesea cu simpatia plină de viață a cercului său interior, fără să-i pese de cititorii eventual îndepărtați [7] .

În scrisorile supraviețuitoare ale lui Baratynsky există multe remarci critice ascuțite despre scriitorii contemporani, pe care nu a încercat niciodată să le publice. Remarcile lui Baratynsky despre ceea ce el considera slab sau imperfect la Pușkin sunt interesante. Ulterior, acest lucru a dat motive unor autori să-l acuze pe Baratynsky de invidie pe Pușkin [7] [* 13] .

Acuzații monstruoase ale salierismului, în invidie pe Pușkin, aduse postum lui Baratynsky de către iubitorii fără scrupule de presupuneri alunecoase, ar putea apărea doar pentru că vulgaritatea se bazează întotdeauna pe propria experiență și este incapabilă și nu dorește să înțeleagă adevăratele cauze și motive [43] .

— Alexander Kushner

Se presupune că în poemul „Toamna” Baratynsky îl avea în minte pe Pușkin când vorbea despre „uraganul care se repezi violent”, la care răspunde totul în natură, comparând cu el „o voce, o voce vulgară, un difuzor de gânduri generale” , iar în contrast cu acest „emiţător al generalului dum” a subliniat că „verbul că pătimaşul pământesc a trecut nu va găsi răspuns” [7] .

Vestea morții lui Pușkin l-a găsit pe Baratynsky la Moscova în acele zile când lucra la toamnă. Baratynsky a abandonat poemul, iar acesta a rămas neterminat [7] .

„Amurg”

Scriitorul tinde să se străduiască pentru numărul maxim de cititori. Baratynsky, pe de altă parte, nu își revendică caracterul incluziv al influenței sale. Nu are nevoie de un „cititor general” – destul de „al lui” [48] . În articolul neterminat al lui Pușkin „Baratynsky” există următoarele cuvinte: „El și-a mers singur și independent” [48] .

Respingerea „întrebărilor generale” în favoarea „existenței excepționale” l-a condus pe Baratynsky la inevitabila singurătate interioară și izolarea creativă. Ultimii săi ani au fost marcați de o singurătate tot mai mare în literatură, un conflict atât cu oponenții de multă vreme ai cercului Pușkin (scriitori precum Polevoy și Bulgarin ), cât și cu occidentalizatorii și slavofilii în curs de dezvoltare (editorii revistei Moskvityanin ) - Baratynsky a dedicat epigrame caustice la amândoi [60] .

Caracterul dificil, „alegător”, exigent și sarcinile creative speciale l-au pus pe Baratynsky într-o poziție separată atât în ​​viață, cât și în literatură: „a devenit un străin pentru toată lumea și nu aproape de nimeni” ( Nikolai Gogol ) [29] .

Punctul de cotitură aici este 1837, anul în care Baratynsky și-a pierdut ultimele iluzii și a devenit în cele din urmă deziluzionat de modernitatea rusă. Baratynsky se retrage din participarea la viața literară , se încheie în Muranov, în scrisori scrie despre dorința sa de a merge în Europa [61] . Pentru tot anul 1838 a scris doar douăzeci de rânduri de poezie [43] .

În 1842, Baratynsky a publicat ultima sa, cea mai puternică colecție de poezii - „ Amurg ”, care este numită prima „carte de poezii” sau „ciclu al autorului” din literatura rusă într-un sens nou, care va fi deja caracteristică poeziei la începutul secolului al XX-lea . „Amurg” este construit compozițional – fiecare poezie ulterioară urmează din cea precedentă, introducând propriile sale nuanțe în narațiunea poetică de ansamblu [58] .

Această publicație a dus la o nouă lovitură a destinului, din care Baratynsky, care suferea de indiferență și neînțelegere, nu a mai putut să-și revină [43] .

Pe fundalul unui ton de critică în general disprețuitor, Belinsky [7] a dat o lovitură colecției , „ale cărei concepții progresiste asupra literaturii, potrivit lui Maxim Amelin , au tulburat multă apă și au îndepărtat mai multe generații de cititori de la poezia adevărată” [54] . Nimic mai puțin Belinsky a concluzionat în recenzia sa despre „Amurg” că Baratynsky în poemele sale s-a răzvrătit împotriva științei și iluminismului [7] . Mă refeream la următoarele rânduri:

Secolul își umblă calea de fier;

În inimile interesului propriu și un vis comun

Oră de oră urgent și util

În mod clar, nerușinat de ocupat.

A dispărut în lumina iluminării

Poezie vise de copil,

Și generațiile nu se deranjează pentru asta,

Sunt dedicați preocupărilor industriale.

- Din poezia „Ultimul poet”

Când glasul tău, poete,
Moartea în sunetele cele mai înalte se oprește,
Când tu în floarea vieții
Soarta nerăbdătoare prinde -

Pe cine va atinge apusul zilelor puternice
În adâncul inimii?
Cine, ca răspuns la moartea ta , va gea cu
pieptul tău constrâns,

Și va vizita sicriul tău liniștit,
Și, peste tăcuta Aonida Plângând
, îți va onora cenușa Cu o
slujbă de pomenire non-ipocrită?

Nimeni! - Dar
Canonul se va dovedi a fi următorul Zoil pentru cântăreț ,
Deja cenzurând morții,
Să atingă cei vii cu cădelnița.

Evgheni Baratynsky, 1843

A fost mai mult decât stupid. Concluzia lui Belinsky a fost însoțită de o insultă deliberată la adresa poetului în ton, manieră și comparații derogatorii [43] .

Potrivit lui Alexander Kushner, Belinsky a fost de vină pentru moartea timpurie a lui Baratynsky, „omorându-l” întâmplător cu un cuvânt, nu doar în sens figurat [43] . „Rănitul” Baratynsky i-a răspuns lui Belinsky cu o poezie „A semăna pădurea” [7] :

… Mare este Domnul! El este milostiv, dar drept:
nu există moment nesemnificativ pe pământ;
El iartă nebunia distracțiilor,
dar niciodată sărbătorile răuvoinței.

Pe care impulsul mi-a zdrobit sufletul,
El putea să mă cheme la o bătălie sângeroasă;
Dar sub mine a izbucnit șanțul ascuns,
Și-a încununat coarnele cu slava căzută! ..

Belinsky a fost îndreptat și împotriva poemului „Când vocea ta, oh poet...”, ultima poezie publicată de Baratynsky după lansarea „Twilight” și până la moartea sa [43] .

Călătorie în Europa și moarte

În toamna anului 1843, după ce a finalizat construcția casei, cu veniturile din vânzarea cu succes a pădurii [54] , Baratynsky și-a îndeplinit dorința - o călătorie în străinătate [7] . Pleacă cu soția și cei trei copii [31] , vizitează Berlin , Potsdam , Leipzig , Dresda , Frankfurt , Mainz , Köln [62] .

Petrece o jumătate de an la Paris , unde a cunoscut mulți scriitori francezi: Alfred de Vigny , Prosper Merimet , ambii Thierry, M. Chevalier, Lamartine , Charles Nodier etc. Pentru francezi, Baratynsky a tradus câteva dintre poeziile sale în franceză [7] ] .

Europa nu a fost la înălțimea speranțelor lui Baratynsky. Felicitându-l pe Putyata pentru noul an 1844, Baratynsky a scris:

Vă felicit pentru viitor, căci avem mai mult decât oriunde altundeva; Vă felicit pentru stepele noastre, căci aceasta este o întindere care nu este deloc indispensabilă științei locale; Vă felicit pentru iarna noastră, căci este mai veselă și mai strălucitoare și cu elocvența gerului cheamă la mișcare mai bine decât oratorii locali; Vă felicit pentru faptul că suntem într-adevăr cu douăsprezece zile mai tineri decât alte popoare și de aceea le vom supraviețui cu douăsprezece secole [63] .

În primăvara anului 1844, Baratynsky a mers pe mare la Napoli prin Marsilia [7] . Pe corabie, noaptea, a scris poezia „Piroskaf”, exprimând o fermă disponibilitate de a muri pentru viața adevărată [54] .

La Napoli, Anastasia Lvovna a avut un atac nervos, care i se întâmplase înainte. Acest lucru a avut un efect puternic asupra lui Baratynsky și brusc i s-au intensificat durerile de cap, de care suferea adesea. A doua zi, 29 iunie (11 iulie), 1844, a murit subit. Există mistere în această moarte. Singurul martor și participant la dramă a fost Anastasia Lvovna [31] .

Abia în luna august a anului următor, sicriul de chiparos cu trupul său a fost transportat la Sankt Petersburg [63] și înmormântat în Mănăstirea Alexandru Nevski [54] , la cimitirul Novo-Lazarevsky [* 14] . Pe lângă rude, trei scriitori au participat la înmormântarea poetului nemeritat și celebru: prințul P. A. Vyazemsky, V. F. Odoevsky și V. A. Sollogub [43] . Ziarele și reviste aproape că nu au răspuns la moartea lui Baratynsky [27] .

Lucrările lui Baratynsky au fost publicate de fiii săi în 1869, 1883 și 1884 [7] . Opera poetului este studiată în școli și universități rusești [66] [67] [68] .

Evaluare

Statutul de mare poet pentru Baratynsky a fost stabilit de multă vreme... [17]

- Elena Nevzglyadova , 2000

Darul meu este sărac, și glasul meu nu-i tare,
Dar trăiesc, și pe pământ existența mea este
bună cu cineva:
Urmașul meu îndepărtat o va găsi
În poeziile mele; cum să știe? sufletul meu
se va găsi în relație cu sufletul său,
și cum am găsit un prieten în generație, voi
găsi cititorul în urmași.

Evgheni Baratynsky, 1828

Cuvintele lui Pușkin sunt cunoscute:

El este original cu noi - pentru că gândește. El ar fi original peste tot, pentru că gândește în felul lui, corect și independent, în timp ce simte puternic și profund [35] [69] .

Contemporanii l-au văzut pe Baratynsky ca un poet talentat, dar în primul rând un poet al școlii Pușkin. Critica nu a înțeles opera sa de mai târziu.

Critica literară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea îl considera pe Baratynsky un autor secundar, prea rațional. Această opinie a fost determinată de aprecierile pripite, contradictorii (uneori ale aceluiași poem), categorice ale lui Belinsky („... dar canonul va fi format pentru cântăreț de către ultimul Zoil ...”). Deci, în dicționarul enciclopedic al lui Brockhaus și Efron (ediția literară a lui Semyon Vengerov ) este scris următoarele:

Ca poet, aproape că nu cedează impulsului inspirațional al creativității; ca gânditor, el este lipsit de o viziune asupra lumii definită, complet și ferm stabilită; în aceste proprietăţi ale poeziei sale stă motivul pentru care ea nu face o impresie puternică, în ciuda meritelor neîndoielnice ale formei exterioare şi adesea profunzimii conţinutului [58] .

La începutul secolului al XX-lea , datorită simboliștilor ruși , a avut loc o revizuire radicală a evaluării moștenirii poetului. Baratynsky a început să fie perceput ca un filozof liric major independent, la egalitate cu Tyutchev . În același timp, trăsături similare cu poezia epocii de argint au fost subliniate în poeziile lui Baratynsky [70] . Osip Mandelstam a scris:

Aș dori să știu cine dintre cei care atrag atenția rândurilor numite [* 15] ale lui Baratynsky, nu vor tresări cu un tremur vesel și teribil, care se întâmplă când cineva strigă numele pe neașteptate [29] .

Mulți autori ruși importanți ai secolului al XX-lea au vorbit cu căldură despre Yevgeny Baratynsky, în special, Alexander Kushner [43] , Viktor Krivulin [71] și Joseph Brodsky [72] . Într-un interviu, I. Brodsky a spus: „Cred că Baratynsky este mai serios decât Pușkin. Desigur, nu există o ierarhie la acest nivel, la aceste înălțimi...” [73] . Vladimir Nabokov a răspuns ambiguu . În opinia lui:

Baratynsky a vrut să întruchipeze ceva profund și greu de transmis, dar chiar nu a reușit să o facă [74] .

Dar această idee a dublat judecățile scriitorilor-contemporani ai lui Baratynsky, de care s-a despărțit înainte de moarte [63] .

Memorie

- în sudul satului Baktin ( Nou )

- în orașul Rasskazovo , regiunea Tambov ;

- în satul Ashukino , districtul Pușkinski, regiunea Moscova ;

- în Donețk ;

- în Krivoy Rog ;

- banda în Ussuriysk .

Bibliografie

Filme, emisiuni TV

Note

  1. ↑ Majoritatea publicațiilor din reviste literare și publicații individuale din anii 1820 și 1830 sunt semnate cu numele de familie Baratynsky , dar ultima carte de poezii pregătită de poet pentru publicare - „ Amurg ” – este semnată prin „o”: „Amurg. Compoziție de Evgheni Boratynsky. La începutul secolului al XX-lea a predominat scrierea numelui de familie al poetului prin „o” (totuși, în „Noul Dicționar Enciclopedic” al lui Brockhaus-Efron din 1911-1916, ortografia prin „a” [7] ), în sovietic. ori - prin „a”. În anii 1990-2000, ortografia „Boratynsky” a început să fie utilizată în mod activ. Deci numele lui este scris în Operele complete editate de A. M. Peskov și în Marea Enciclopedie Rusă [8] .
  2. ↑ În anii 1980, istoricul local V. Shpilchin a descoperit în registrul parohial al Bisericii de mijlocire din satul Vyazhlya (original - în GATO, copie - în TOKM) o înregistrare făcută de preotul Larion Fedotov: „Prințul Avram Andreev Baratynsky fiul Evgeny s-a născut pe 7 martie, botezat pe 8 martie Martha. Proprietarul succesor Ivan Egorov” [16] .
  3. ↑ Conform altor surse, în 1812 [21] .
  4. ↑ Din The Avengers Society [21] .
  5. ↑ Acum face parte din orașul Kotka .
  6. ↑ Mai târziu colonel .
  7. ↑ Potrivit altor surse, un prieten al familiei Baratynsky și un vecin de pe moșie [7] .
  8. ↑ În primele luni ale șederii lor în Finlanda (din februarie până în august 1820), a existat o corespondență poetică plină de viață între Boratynsky și Konshin [36] .
  9. ↑ 2a Ilyinsky Lane .
  10. ↑ Colecția conține 83 de poezii și basmul „Thelema și Makar” [36] .
  11. ↑ Împreună cu „Contele Nulin” al lui Pușkin.
  12. ↑ Pierdut [26] .
  13. ↑ Această versiune ( Shcheglov N. Presupune nemodeste // Ziar comercial și industrial. Supliment literar. 1900. Nr. 28, 40.) este complet discreditată de V. Bryusov (Arhiva Rusă. 1900. Nr. 8.) [59] .
  14. ↑ Din 1876 se numește Tikhvinsky [64] [65] .
  15. ↑ Despre poezia lui Baratynsky dată în această secțiune.

Surse

  1. ↑ 1 2 3 4 Blagoy D. D. , Blagoy D. D. Baratynsky E. A. // Baratynsky Evgeny Abramovici / ed. A. M. Prokhorov - ed. a III-a. - M .: Enciclopedia Sovietică , 1969. - T. 2. - S. 622.
  2. ↑ 1 2 3 4 Trubaciov S. , Adrianov S. Baratynsky, Evgeny Abramovici // Dicționar biografic rus - Sankt Petersburg. : 1900. - T. 2. - S. 490-494.
  3. ↑ 1 2 3 Baratynsky, Evgeny Abramovici // Dicţionar Enciclopedic / ed. I. E. Andreevsky - Sankt Petersburg. : Brockhaus - Efron , 1891. - T. III. - S. 40-41.
  4. ↑ Blagoy D. D. , Blagoy D. D. Baratynsky // Enciclopedie literară scurtă - M . : Enciclopedia sovietică , 1962. - T. 1.
  5. ↑ Baratynsky E. A. // Marea Enciclopedie Sovietică - 2 - M .: 1950. - T. 4. - S. 230.
  6. ↑ Despre originea prenumelui Boratynsky din cuvintele: Dumnezeu se ridică (tradiție de familie) // Tinerețe. - 1 - S. 76.
  7. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 14 15 16 17 18 19 20 21 50 51 52 Bryusov V. Ya. Baratynsky E. A. Copie de arhivă din 9 iunie 2007 la Wayback Machine // New Encyclopedic Dictionary. — Pg.: Ed. cazul primului Brockhaus-Efron, 1911-1916. - T. 5. - Stb. 173-180.
  8. ↑ Ozerov L. „Ba” sau „Bo” // Recenzie de carte. - 1994. - 6 dec. - p. 8.
  9. ↑ Bocharov S. G. BARATYNSKY, Boratynsky Yevgeny Abramovici // Scriitori ruși 1800-1917. Dicţionar biografic / P. A. Nikolaev (redactor-şef). — M.: Sov. Enciclopedie, 1989. - T. 1: A-G. - S. 158-163.
  10. ↑ Peskov A. M. La data nașterii lui E. A. Baratynsky Copie de arhivă din 18 mai 2015 la Wayback Machine // Literature Issues . - 1988. - Nr 4. - S. 270-271.
  11. ↑ Dicționar biografic rus: Aleksinsky - Bestuzhev-Ryumin / Ed. sub supravegherea președintelui Societății Imperiale de Istorie Rusă A. A. Polovtsov. - Sankt Petersburg: tip. Ex. principal. appanages, 1900. - T. 2. - 796 p.
  12. ↑ Khodyakova G. Atunci când s-a născut E. A. Baratynsky? // Tambov viata. - 2000. - 18 martie. - p. 4.
  13. ↑ Babaitseva N. Punctul nu a fost încă stabilit: disputele despre ziua de naștere a lui E. Boratynsky // Viața Tambov. - 2001. - 17 martie. - p. 3.
  14. ↑ Shpilchin V. Cum a fost stabilită data nașterii lui Boratynsky // Ora Tambov. - 1997. - 27 aug. - P. 8-9.
  15. ↑ Gorodnova L. E. Cuibul de familie al lui E. A. Boratynsky: Despre moșia Boratynsky Mara din regiunea Tambov // Moscow Journal. - 2014. - Nr 4 . - S. 54-77 . — ISSN 0868-7110 .
  16. ↑ 1 2 Stelliferovsky P. A. Evgheni Abramovici Baratynsky. - M .: Educaţie, 1988. - S. 15-17.
  17. ↑ 1 2 Nevzglyadova E. La apogeul tuturor experimentelor și gândurilor: la aniversarea a 200 de ani de la nașterea lui E. Boratynsky Copie de arhivă din 5 martie 2016 la Wayback Machine // Zvezda . - 2000. - Nr 2. - S. 122-124.
  18. ↑ Karnovich, E.P. Poreclele și titlurile generice în Rusia și fuziunea străinilor cu rușii. - M. : BIMPA, 1991. - S. 249.
  19. ↑ Boratynsky M. A. Din istoria familiei nobiliare a Boratynskys / Compilat, autor. introducere. Artă. si comentati. M. A. Klimkova. - Tambov: Yulis, 2007. - 208 p.: ill., culoare. bolnav.
  20. ↑ Peskov AM Boratynsky. Poveste adevărată. - M. , 1990.
  21. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Medvedeva I. Copilărie, clădire, sat (1800-1818) Copie de arhivă din 20 octombrie 2016 la Wayback Machine // Medvedeva I. Early Baratynsky // Baratynsky timpuriu E. A. Culegere completă de poezii: În 2 vol. Vol. - L . : Sov. scriitor, 1936. T. 1. - 1936. - S. XXXV-LXXVII.
  22. ↑ Nume rusești // Știință și viață. - 1993. - Nr. 10. - S. 106.
  23. ↑ Baskakov N. A. Prenume rusești de origine turcă. - Baku, 1992. - S. 42.
  24. ↑ 1 2 3 Abram Andreevich Baratynsky (1767-1810) Copie de arhivă din 29 octombrie 2013 la Wayback Machine // Faces. Almanah biografic. T. 2. Alcătuit de A. A. Ilyin-Tomich. - M. - Sankt Petersburg. : Phoenix: Atheneum, 1993.
  25. ↑ Konovalov V.F. La istoria satului Maryinka, raionul Kirsanovskiy Copie de arhivă din 13 iunie 2015 pe Wayback Machine // Kirsanov—web.ru. - 2014. - 22 dec.
  26. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 Kupreyanova E. Apropiere de I. V. Kireevsky. Copie de arhivă „europeană” din 5 martie 2016 la Wayback Machine // Kupreyanova E. Baratynsky din anii treizeci // Baratynsky E. A. Culegere completă de poezii: În 2 vol. - L .: Bufnițe. scriitor, 1936. - T. 1. - S. LXXVIII-CXVI.
  27. ↑ 1 2 3 Frizman L. G. Baratynsky E. A. // Scriitori ruși. secolul al 19-lea Dictionar biobibliografic. La ora 14 / Ed. P. A. Nikolaev. - Ed. a II-a, revizuită. — M.: Iluminismul; Proc. lit., 1996. - Partea 1. - S. 48-51. Arhivat pe 3 februarie 2014 la Wayback Machine
  28. ↑ Otochkin V.V. Corpul Paginilor și elevii săi Copie de arhivă a lui Shuvalov din 24 septembrie 2015 la Wayback Machine // Cadets of Russia.
  29. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Istogina A. „Și moartea, și viața, și adevărul fără acoperire...” Despre unele probleme filozofice în versurile târzii ale lui Yevgeny Baratynsky // Copie de arhivă a 2 februarie 2014 pe Wayback Machine Continent , 2000. Nr. 106.
  30. ↑ Sharov A. V., Vlodavets L. I. „...Randurile unui soldat cinstit...” // Jurnal de istorie militară . - 1989. - Nr. 10. - P.88-92.
  31. ↑ 1 2 3 4 5 Kushner A. Note marginale Arhivat 18 aprilie 2015 la Wayback Machine // New World . - 1994. - nr. zece.
  32. ↑ Medvedeva I. În St. Petersburg (1818-1820) Copie de arhivă din 5 martie 2016 pe Wayback Machine // Medvedeva I. Early Baratynsky // Baratynsky E. A. Complete collection of poems: In 2 vol . scriitor, 1936. T. 1. - 1936. - S. XXXV-LXXVII.
  33. ↑ 1 2 3 4 5 6 Medvedeva I. „Liberation” Copie de arhivă din 3 februarie 2014 la Wayback Machine // Medvedeva I. Early Baratynsky // Baratynsky E. A. Culegere completă de poezii: În 2 vol. - L .: Bufnițe. scriitor, 1936. T. 1. - 1936. - S. XXXV-LXXVII.
  34. ↑ History of the Life Guards Jaeger Regiment timp de o sută de ani: 1796-1896: In 2 vol. - Ediția retipărită din 1896 - Sankt Petersburg: Alfaret, 2007.
  35. ↑ 1 2 „Povestea Bibliei” - o serie de programe ale canalului „Cultură” Copie de arhivă din 23 martie 2011 pe Wayback Machine // Neofit.ru.
  36. ↑ 1 2 Peskov A.M. Din preistoria ciclizării lirice în poezia rusă: prima treime a secolului al XIX-lea. Ciclizare în colecția „Poezii lui Yevgeny Baratynsky” din 1827 (fragment dintr-un capitol din carte) Copie de arhivă din 18 mai 2015 la Wayback Machine // New Literary Review . - 2010. - Nr. 105.
  37. ↑ Pilscikov I. Despre „farsa franceză” a lui Baratynsky. „Câmpurile elizene”: context literar și biografic // Caiete Tartu / Alcătuit de R. G. Leibov. - M., 2005. - S. 55-81.
  38. ↑ Gyulnazaryan-Peshkova L. Boratynsky în Helsingfors // Singur. - 2005. - 30 martie - 5 aprilie. - p. 5.
  39. ↑ Chereisky L. A. Pușkin și anturajul său / Academia de Științe a URSS. Dep. aprins. si yaz. Pușkin. comis. Reprezentant. ed. V. E. Vatsuro. - Ed. a II-a, adaug. și refăcut. - L .: Știință. Leningrad. Catedra, 1989. - S. 9-526.
  40. ↑ 1 2 3 4 5 6 Kupreyanova E. Moscova Copie de arhivă din 5 martie 2016 pe Wayback Machine // Kupreyanova E. Baratynsky din anii treizeci // Baratynsky E. A. Culegere completă de poezii: În 2 vol. - L .: Bufnițe. scriitor, 1936. - T. 1. - S. LXXVIII-CXVI.
  41. ↑ GBU TsGA Moscova. F. 2126. - Op. 1. - D. 1084. - S. 277. Cărțile metrice ale bisericii Kharitonovskaya din Ogorodniki. . Preluat la 26 iulie 2021. Arhivat din original la 26 iulie 2021.
  42. ↑ Mann Yu. V. „El a mers pe drumul său singur și independent”. Poezii lui Baratynsky // Mann Yu. V. Literatura rusă a secolului al XIX-lea: epoca romantismului. - M., 2001. - S. 174-205.
  43. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Kushner A. Un spirit bolnav vindecă cântarea... // Alexander Kushner - site personal. Arhivat pe 3 februarie 2014 la Wayback Machine
  44. ↑ Kushner A. Baratynsky și gramatică / Note marginale. Arhivat 18 aprilie 2015 la Wayback Machine // Arion . - 2002. - Nr. 1.
  45. ↑ Memoriile lui T. P. Passek, „Antichitatea Rusă”, 1873. . Preluat la 15 aprilie 2021. Arhivat din original la 16 aprilie 2021.
  46. ↑ Josif Tomash, „Pușkin și Baratynsky: Puncte de contact”, 2002 . Preluat la 15 aprilie 2021. Arhivat din original la 1 noiembrie 2019.
  47. ↑ Kudryavkin S. S. Critica de jurnal din anii 1820 despre poemul „Ball” al lui E. A. Boratynsky // I. G. Rachmaninov și jurnalismul rus: materiale de I științifice. Citirile Rahmaninov. - Michurinsk, 1995. - S. 54-58.
  48. ↑ 1 2 3 4 5 Mann Yu. V. Poezii lui Baratynsky. Ch. 5. Copie de arhivă din 28 martie 2014 la Wayback Machine // Yu. V. Mann. Dynamics of Russian Romanticism. - M. , 1995. - S. 165-193.
  49. ↑ Baratynsky Evgeny Abramovici // Centrul pentru Cercetări Genealogice. (link indisponibil) . Consultat la 23 ianuarie 2014. Arhivat din original pe 9 februarie 2014. 
  50. ↑ Trofimov Zh. Nikolai Yazykov și Evgeny Baratynsky Copie de arhivă din 3 februarie 2014 pe Wayback Machine // Yazykov.lit-info.ru.
  51. ↑ Baratynsky Evgeny Abramovici // Cine este cine? . Data accesului: 23 ianuarie 2014. Arhivat din original la 1 februarie 2014.
  52. ↑ Piotr Moiseev. 2 // Predecesorii ruși ai lui Edgar Poe: Chulkov, Baratynsky, Zagoskin. — Poetica detectivului. - M. : Școala Superioară de Științe Economice, 2017.
  53. ↑ Pușkin A. S. Lucrări colectate. În 10 volume. - M . : Ficțiune , 1978. - T. 10. Scrisori 1831-1837. - S. 89. - 500.000 de exemplare.
  54. ↑ 1 2 3 4 5 Amelin M. Mâncarea mohorâtă a unui geniu: la 200-a aniversare a lui E. Baratynsky Copie de arhivă din 8 martie 2016 la Wayback Machine // Nezavisimaya Gazeta . - 2000. - 2 martie. - p. 7.
  55. ↑ Zaharov V. A. Cronica vieții și operei lui M. Yu. Lermontov. - M .: Panorama rusă, 2003. - S. 22, 305, 319, 331, 376.
  56. ↑ Zhuravleva A.I. Baratynsky și Lermontov // Zhuravleva A.I. Lermontov în literatura rusă. - M., 2002. - S. 48-57.
  57. ↑ 1 2 3 4 Semenko I. M. Poeții din vremea lui Pușkin. - M .: Ficțiune, 1970. - 295 p. Arhivat pe 6 februarie 2015 la Wayback Machine
  58. ↑ 1 2 3 Mashevsky A. Întrebări ale lui Baratynsky Copie de arhivă din 4 martie 2016 la Wayback Machine // Literatură. - 2002. - Nr. 14. - S. 8-12.
  59. ↑ Medvedeva I. [https://web.archive.org/web/20140203065336/http://baratynskiy.lit-info.ru/baratynskiy/articles/medvedeva-rannij-baratynskij/primechaniya.htm Arhivat 3 februarie 2014 la copia de arhivă Wayback Machine din 3 februarie 2014 pe Wayback Machine - L .: Bufnițe. scriitor, 1936. T. 1. - 1936. - S. XXXV-LXXVII.]
  60. ↑ Kublanovsky, Yu. Singurătatea lui Baratynsky: la aniversarea a 200 de ani de la nașterea poetului // Ziar literar . - 2000. - Nr. 9. - P. 9.
  61. ↑ Kupreyanova E. The gap with the circle of Kireevsky Arhiva copie din 5 martie 2016 pe Wayback Machine // Kupreyanova E. Baratynsky of the30 // Baratynsky E. A. Culegere completă de poezii: În 2 vol. - L .: Bufnițe. scriitor, 1936. - T. 1. - S. LXXVIII-CXVI.
  62. ↑ Klimkova M. „Mă voi întoarce în Patria mea...” // Viața Tambov. - 2004. - 10 iulie. - p. 4.
  63. ↑ 1 2 3 Kupreyanova E. În străinătate. Moarte. Copie de arhivă din 5 martie 2016 la Wayback Machine // Kupreyanova E. Baratynsky în anii treizeci // Baratynsky E. A. Culegere completă de poezii: În 2 vol. - L .: Bufnițe. scriitor, 1936. - T. 1. - S. LXXVIII-CXVI.
  64. ↑ Cimitirul Tikhvin / Alexander Nevsky Lavra Copie de arhivă din 27 august 2017 la Wayback Machine // Biblioteca Națională a Rusiei.
  65. ↑ Cimitirele istorice din Sankt Petersburg: ghid de referință. - Sankt Petersburg: Editura Cernîșev, 1993. - S. 188.
  66. ↑ Zuev N. N. Boratynsky: pentru a ajuta profesorii, liceenii și solicitanții. - M .: Editura Universității de Stat din Moscova, 1999. - 80 p.
  67. ↑ Zhelyabovskaya, T. Studierea vieții și operei lui E. A. Boratynsky la școală // Lecturi pedagogice regionale în istoria locală: col. discursuri. - Tambov, 2000. - S. 11-16.
  68. ↑ Mironova N. A. E. A. Baratynsky (1800-1844) // Analiza poeziei: un ajutor didactic pentru școlari și solicitanți. - M., 2007. - S. 80-82.
  69. ↑ Matusevici V. A. „Baratynsky ... suntem originali, pentru că el gândește” // Matusevici V. A. Muza lecturii. - M., 1991. - S. 85-95.
  70. ↑ Ivanov A. I. Boratynsky în evaluarea poeților epocii de argint // Cultura provinciei ruse: probleme de studiu al literaturii. patrimoniul regiunii Tambov / Ed. ed. L. V. Polyakova. - Tambov, 1999. - Numărul. III. — S. 30-35.
  71. ↑ Vezi: Gelfond M.M. „AM CITIT BORATYNSKY…”: VICTOR KRIVULI  // Universitatea de Stat din Nijni Novgorod. N.I. Lobaciovski. - 2013. - Nr. 1 (2) . - S. 51-55 . Arhivat din original pe 13 ianuarie 2017.
  72. ↑ Brodsky I. În memoria lui E. A. Baratynsky Copie de arhivă din 14 mai 2012 la Wayback Machine
  73. ↑ Yakovich E. Plimbări cu Brodsky și așa mai departe. - AST, Corpus, 2016. - 256 p. — ISBN 978-5-17-092115-7 .
  74. ↑ Nabokov V. V. Comentarii la „Eugene Onegin”. - M.: Intelvak, 1999. - S. 376. - ISBN 5-93264-001-4 .
  75. ↑ Klimkova M. Boratynsky s-a născut... la Kazan?! // Tambov viata. - 2003. - 11 oct. - p. 3.
  76. ↑ Un monument lui Baratynsky a fost ridicat în copie de arhivă Tambov din 18 aprilie 2015 pe Wayback Machine // Tamboff.ru. - 12.10.2011.
  77. ↑ Biblioteca - numele lui Boratynsky // Polis Plus. - 2000. - 28 martie. - S. 2.
  78. ↑ 1 2 3 4 5 6 Boratynsky ( Baratynsky ) Evgheni Abramovici A. S. Pușkin.
  79. ↑ Machulsky A. S -a deschis muzeul lui E. A. Baratynsky // Tambov life. - 2000. - 4 nov. - p. 4.
  80. ↑ Chernyshova O. A fost deschis un muzeu în Maria // Viața Tambov. - 2000. - 1 nov. - S. 1.
  81. ↑ Astrov A. „Pagini noi de studii pe bor” // Viața Tambov. - 2000. - 10 iunie. - p. 4.
  82. ↑ Nestratova G. V. O oră de poezie dedicată operei lui E. A. Baratynsky // Ultima chemare. - 2006. - Nr. 12. - S. 10-11.
  83. ↑ Matyushina M. Va găsi el o participare sinceră? // Tambov viata. - 2003. - 22 martie. - p. 4.
  84. ↑ Pisarev E. Fascinat de cuvânt // Rossiyskaya Gazeta . - 2004. - 26 martie. - p. 6.
  85. ↑ Batmanova S. Se aud poezii în patria poetului // Viața Tambov. - 1998. - 4 iulie. - p. 4.
  86. ↑ Machulsky A. Întâlnește din nou fanii lui Mar // Viața Tambov. - 2000. - 12 iulie. - p. 4.
  87. ↑ Machulsky A. „Armonia este o putere misterioasă” // Viața Tambov. - 1992. - 25 iulie. - p. 4.
  88. ↑ Machulsky A. „Nu o fantomă a fericirii, dar am nevoie de fericire” // Viața Tambov. - 1996. - 8 iunie. - p. 4.
  89. ↑ Seregin A. În memoria poetului // Viaţa Tambov. - 1992. - 16 iulie. - p. 4.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii
Genealogie și necropole