Maxim Grek

Maxim Grek
Μάξιμος ο Γραικός

Maxim Grek
Nume în lume Mihail Trivolis
A fost nascut 1470 Arta , Grecia( 1470 )
Decedat 21 ianuarie 1556 Serghiev Posad( 1556-01-21 )
venerat în Ortodoxie
Canonizat 6 iunie 1988 la Consiliul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse
in fata reverend
altarul principal moaște în biserica trapeză Serghie a Lavrei Treimii-Serghie
Ziua Pomenirii 21 ianuarie ( 3 februarie ),
descoperirea relicvelor 21 iunie ( 4 iulie )
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Maxim Grek ( greacă Μάξιμος ο Γραικός ; în lume - Mihail Trivolis , greacă Μιχαήλ Τριβώλης . 1470, Arta , Grecia  - 21 ianuarie 1556, Mănăstirea Treimii , Sergie Poad ) -v. etnic grecesc. Canonizată de Biserica Rusă ca sfânt , amintirea este sărbătorită pe 21 ianuarie ( 3 februarie ) și 21 iunie ( 4 iulie ) (descoperirea moaștelor în 1996) conform calendarului iulian .

Biografie

Primii ani

Născut în 1470 în satul grecesc Arta , Maxim Grecul provenea dintr-o familie aristocratică. Părinții bogați i-au oferit o educație excelentă. După ce a absolvit școala pe insula Corfu , la vârsta de 20 de ani a candidat deja pentru consiliul acestui teritoriu autonom, dar nu a reușit.

După înfrângere, Maxim grecul a plecat în Italia , în principal pentru a studia limba și filosofia grecilor antici. A trăit și a studiat la Padova , Milano , Mirandola [2] , în special la Florența (unde era o prețioasă bibliotecă Medici ). La Veneția, a comunicat îndeaproape cu umaniști de seamă - Aldus Manutius (de la care a studiat „afacerile cu carte”, cel mai probabil, studiul surselor și editarea) și Ianos Laskaris , care (din 1503) a devenit profesorul său de greacă. Maxim Grecul a experimentat cea mai puternică impresie din predicile călugărului dominican și stareț al mănăstirii San Marco din Florența , Girolamo Savonarola . După executarea sa, a plecat (probabil în 1505) la Athos , unde a luat tonsura în mănăstirea Vatopedi [3] . În 1515, Marele Voievod Vasily al III -lea i-a cerut starețului mănăstirii să-i trimită pe călugărul Savva să traducă cărți duhovnicești. Cu toate acestea, acesta din urmă era atât de vechi încât călugării au decis să-l trimită pe energicul Maxim Grecul. Maxim nu vorbea rusă, dar, întrucât călugării au garantat pentru el, s-a dus la Moscova și a fost primit acolo cu mare cinste.

Misiune la Moscova

În 1518, o delegație condusă de mitropolitul Grigorie de Zikhnia a sosit la Moscova de la Patriarhul Teoliptus al Constantinopolului. Motivul vizitei a fost pomana , dar Mitropolitul Grigorie a adus cu el o scrisoare de la Patriarh. În mesaj, Mitropolitul Varlaam este intitulat în mod vechi, Mitropolitul Kievului și al Întregii Rusii. Mitropolitul rus a refuzat însă să accepte binecuvântarea Patriarhului. Evident, grecii aflați în vizită au pus adesea întrebarea de ce mitropoliții ruși nu s-au dus la Constantinopol pentru a fi hirotoniți, iar acest lucru a iritat societatea din Moscova. Maxim Grek a sosit și el la Moscova ca parte a delegației. El și-a exprimat în mod repetat nedumerire față de refuzul său de a-l primi pe mitropolitul de la Constantinopol la Moscova. Rușii au încercat să-i convingă pe învățatul grec, au vorbit despre un fel de acte patriarhale, dar nimeni nu a putut furniza el însuși documentele. Ulterior, Maxim Grecul a scris un eseu în care a încercat să-și convingă adversarii despre păstrarea purității Ortodoxiei și sub stăpânirea unui rege fără Dumnezeu [4] [5] .

Prima lucrare majoră a lui Maxim grecul în Rusia a fost traducerea Psaltirii explicative , împreună cu traducătorii și cărturarii ruși Dmitri Gerasimov și Vlas Ignatov , care a fost aprobată de clerul rus și de Marele Duce. Vasily al III-lea i-a respins cererea de a se întoarce acasă, Maxim a continuat să traducă și mai târziu a creat o bibliotecă princiară și a corectat cărți pentru cult.

Lupte

Observând „defectele” și nedreptatea socială a vieții rusești, care contraziceau idealurile sale creștine, Maxim Grek a început să critice autoritățile, atrăgând diverși oameni cu idei similare, precum Ivan Bersen-Beklemishev , Vassian Patrikeev , Fyodor Zharenoy și alții. În ceea ce privește chestiunea averilor monahale, care împărțise deja întreg clerul rus în două tabere ireconciliabile, Maxim Grecul a luat partea lui Nil Sorsky și a bătrânilor săi ( neposedatori ). Acest lucru l-a făcut unul dintre cei mai mari dușmani ai iosefiților , care au susținut dreptul mănăstirilor de a deține pământ. Maxim Grek și adepții săi, condamnând deficiențele politicii interne și externe a Rusiei, au criticat modul de viață al unei părți a clerului rus („scăpatorii de bani”), sistemul de sprijinire a autorităților locale, „mulsul” țăranilor, și mai ales cămătăria în biserică, calculul dobânzilor la dobânzi [6] .

Relația lui Maxim grecul cu Vassian Patrikeyev, Ivan Bersen-Beklemishev și ambasadorul turc Skinder, ostilitatea mitropolitului Daniel față de el și atitudinea negativă a grecului față de intenția lui Vasily de a divorța de soția sa i-au hotărât soarta.

Consiliul Local din 1525 l-a acuzat pe Maximus Grecul de erezie, că are relații cu guvernul turc; a fost excomunicat de la împărtășanie și închis la Mănăstirea Iosif-Volotsky . Condițiile de izolare au fost foarte dure.

În 1531, a fost chemat pentru a doua oară la Conciliu: i s-au adus noi acuzații, în special, pentru „deteriorarea” cărților liturgice. Maxim a fost exilat la Mănăstirea Tver Otroch sub supravegherea Episcopului de Tver Akakiy , care îl respecta foarte mult („parcă la masă avea părul cărunt împreună cu Sfântul și mânca dintr-un singur fel de mâncare” [7] ) și asigura posibilitatea de a citi și scrie; dar abia în 1541 i s-a permis să ia parte la Sfintele Taine .

Atitudinea negativă a lui Maxim Grecul față de autocefalia rusă a devenit, de asemenea, unul dintre punctele de acuzare la procesele din 1525 și 1531. La proces, călugărul Maxim și-a confirmat atitudinea negativă față de autocefalia rusă [8] .

În 1551 sau 1547, după apelurile repetate ale Patriarhilor Răsăriteni și ale Mitropolitului Macarie , Maxim Grecul a fost transferat la odihnă în Mănăstirea Treime-Serghie . Sfântul Macarie a contribuit cu o parte din învățăturile sale la Marele Menaion al Marelui (în total, până la 365 de texte aparțin condeiului reverendului).

Moartea și glorificarea

Maxim Grecul a murit în Mănăstirea Treime în ziua amintirii patronului său ceresc, călugărul Maxim Mărturisitorul . A fost înmormântat în Mănăstirea Treimii, lângă peretele de nord-vest al templului, în numele coborârii Duhului Sfânt asupra apostolilor (Duhul Sfânt).

Slăvit ca sfânt la Consiliul Local din 1988 .

Pe 24 iunie 1996, după o slujbă de rugăciune către Sfântul Maxim, au început cercetările arheologice la peretele de nord-vest al Bisericii Duhul Sfânt. La 3 iulie 1996, moaștele călugărului au fost descoperite și așezate în racla provizorie în Biserica Sfântului Duh a Lavrei. Acum moaștele se află în Biserica Trapeză a Lavrei Treimii-Serghie.

Dmitri Lihaciov l-a numit pe Maxim Grek „primul intelectual din Rusia” [9] .

Compoziții

Maxim a lăsat în urmă numeroase scrieri de natură diversă: teologice, apologetice, spirituale și morale; în plus, mesajele și scrisorile către persoane private au fost păstrate de la Maxim. De la mijlocul secolului al XVI-lea, lucrările sale au fost distribuite în numeroase liste scrise de mână, de exemplu, în Biblioteca Lavrei Treimii-Sergiu există astfel de manuscrise: Nr. 200 , Nr. 201

În secolul al XVII-lea, în perioada Reformei Bisericii , în jurul a doi dintre ei au izbucnit dispute între reformatori și Vechii Credincioși . Faptul este că în ele Maxim grecul a expus doctrina compoziției cu două degete [10] [11] [12] și aleluia special . Pentru a denigra riturile antice, în secolul al XVII-lea, reformatorii au declarat aceste două scrieri ca fiind false fără niciun motiv, întrucât considerau vechile rituri eretice. Istoricii Golubinsky și Kapterev au infirmat punctul de vedere eronat despre falsificarea acestor două lucrări. Din motive de cenzură, aceste două lucrări ale lui Maxim nu au fost incluse în publicațiile tipărite pre-revoluționare.

Până în 1917, lucrările lui Maxim au fost publicate de două ori. În trei volume, ediția 1859-1862, textul manuscriselor este dactilografiat cu caractere post-reformă:

Și publicarea a trei volume în traducere rusă din 1910-1911:

În eseul „Povestea unor ziceri parțial nedumerite din Cuvântul lui Grigore Teologul” (c. 1530), Maxim Grecul pentru prima dată în limba rusă a raportat descoperirea Americii [13] [14] [15] :

[]Portughezii și spaniolii de azi... recent, cu aproximativ 40 sau 50 de ani în urmă... au descoperit multe insule, dintre care unele sunt locuite de oameni, iar altele sunt nelocuite; și țara Cubei ... [Și] acum s-a deschis o lume nouă și o nouă congregație de oameni.

Ediții

Note

  1. ↑ Sinitsyna N.V., Zapolskaya N.N. Maxim Grek // BDT. Versiune electronică (2017) . Arhivat 10 octombrie 2020 la Wayback Machine ; Data accesului: 16.01.2021.
  2. ↑ Kashtanov S.M. Lucrările lui I. Denisov despre Maxim Grecul și biografii săi  // Byzantine Times . - 1958. - T. XIV . - S. 293 .
  3. ↑ Golubinsky. Istoria Bisericii Ruse. T.2. Partea 1, p.674.
  4. ↑ Pliguzov A.I. Controverse în Biserica Rusă în prima treime a secolului al XVI-lea. - S. 240.
  5. ↑ Eseul se numea: „O legendă celor care neagă numirea și jură pe scrierea noastră mitropolitului rus și întregii sfinte catedrale, dacă nu să accepte numirea la mitropolie și stăpânire de la papa roman de credință latină și de la patriarhul Constantinopolului aki în regiunea Turcilor fără de Dumnezeu ai regelui murdar, şi numiţi din nu-i primiţi”.
  6. ↑ Scrieri morale. Cuvântul 4.
  7. ↑ Arhimandritul Macarius (Veretennikov). Sfântul Akaki, Episcop de Tver și Kashinsky  (link inaccesibil) . // Din istoria ierarhiei ruse a secolului al XVI-lea.
  8. ↑ A. I. Pliguzov. Controverse în Biserica Rusă în prima treime a secolului al XVI-lea. - S. 239-240.
  9. ↑ Likhachev D.S. Articole selectate. El ne-a salvat onoarea . Arhivat pe 24 iunie 2017 la Wayback Machine
  10. ↑ Rev. Maxim Grek, Sl. despre semnul crucii, prin care suntem semnificați: „Prin extinderea lungului și a mijlocului, strângând împreună două fire în Hristos, adică mărturisim pe Însuși Mântuitorul lui Hristos, Dumnezeu este desăvârșit, iar omul este desăvârșit în două esență și natură, crezut și cunoscut.Prin poziția degetului pe frunte, mărturisim două unele dintre acestea, ca și când ai fi născut din Dumnezeu și Tatăl, precum și cuvântul nostru vine din minte și ca dacă de sus, coborâți după Cuvântul Dumnezeiesc care grăiește, plecați cerurile și coborâți Maicii Domnului, concepția lui este invariabilă, iar locuința de nouă luni a sălașului, o vestim limpede. Vorbesc acelor evrei care rezista si nu te pocai . Consultat la 8 aprilie 2014. Arhivat din original pe 24 septembrie 2015.
  11. ↑ Biblioteca Lavrei Treimii-Sergiu. secţiunea: Manuscrise. 201. (K No. 1843.) Maximus compoziţiile greceşti, hrisov meticulos, secolul al XVII-lea, foaie, 595 coli, capete (fol. 1, 6) cu culori şi aurii sunt excelente l. 429. Capitolul 85 Acolo l. 281. . Preluat la 8 aprilie 2014. Arhivat din original la 7 noiembrie 2017.
  12. ↑ Maxim Grecul „Un basm, cum să fii celebru cu semnul crucii”. . Consultat la 8 aprilie 2014. Arhivat din original la 6 octombrie 2015.
  13. ↑ Lazarev N. Primele informații rusești despre Lumea Nouă // Jurnal istoric. - 1943. - Nr 1 . - S. 72 .
  14. ↑ Fainshtein M. Sh. Ahead - The New World: Istoria descoperirii Americii și percepția ei în Rusia. - M . : Indrik, 2005. - S. 82. - 176 p.
  15. ↑ Explicația unor ziceri parțial de neînțeles din cuvântul lui Grigore Teologul // Opere ale Sfântului Maxim Grecul în traducere rusă. - Sfânta Treime Serghie Lavra: Tipografia proprie, 1911. - T. 3. - S. 28-29. — 191 p.

Literatură

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii