Noi cei care trăim

Pentru noi , The Living: A Comedy of Customs este un  roman utopic din 1938 de Robert Heinlein . Respins de două edituri, romanul nu a fost publicat în timpul vieții lui Heinlein și a fost considerat pierdut după moartea sa. Un manuscris păstrat aleatoriu a fost publicat în noiembrie 2003, cu o prefață a lui Spider Robinson , care a comparat textul cu o moleculă de ADN care conține toată lucrarea autorului [1] . Titlul este o referire la Adresa lui Abraham Lincoln la Gettysburg .

Plot

Acțiunea începe în vara anului 1939, când locotenentul Perry Nelson a căzut de pe o stâncă într-o mașină și s-a trezit în 2086. Lumea în care se află este o utopie liberală. Aici nu există restricții asupra vieții private, în special, nudismul , familiile poligame sunt răspândite, științele și artele înfloresc, ziarele nu tipăresc bârfe seculare, ci știri despre tehnologie și explicații ale ultimelor descoperiri științifice. America lumii noi nu cunoaște războaiele și tensiunile sociale ( Europa practic s-a stins din cauza consecințelor războiului de patruzeci de ani). Religia este recunoscută ca o doctrină antisocială, fiecărui cetăţean i se asigură un nivel de trai bun prin drept de naştere. O fată frumoasă Diana devine un ghid către lumea viitorului pentru Nelson.

Potrivit lui S. Robinson , primul roman al lui Heinlein este o " selecție de prelegeri utopice " , care amintește de " Looking Back " de E. Bellamy , precum și de " When the Sleeper Wakes " și " The Shape of the Future " de G. Wells . [2] .

Istoria creației și publicării

Momentul exact al creării romanului rămâne necunoscut și nu există aproape nicio dovadă documentară a lucrării lui Heinlein asupra textului. Într-o scrisoare către J. Campbell din 18 decembrie 1939, acesta a relatat că „cu un an în urmă... a scris un întreg roman” [3] . Motivul, se pare, a fost eșecul alegerilor și incapacitatea de a plăti ipoteca asupra casei, dar în cele din urmă, lucrarea l-a determinat pe Heinlein să realizeze că literatura era chemarea vieții lui. Romanul a fost respins în mod constant de două edituri: nu se încadra deloc în canoanele SF -ului american al vremii, nu avea un complot captivant și, mai ales, semăna cu un tratat sociologic. Absolut inacceptabile pentru editorii de atunci au fost argumentele despre dragostea liberă etc. Mai târziu, fragmente din roman au fost implementate în povestea „ Dacă asta continuă... ”, romanul utopic „ Acolo, dincolo ” (unde doctrina economică a lumea a fost folosită „Pentru noi cei care trăim”), povestea „ Drumurile trebuie să se rostogolească ” [4] . Heinlein nu a încercat să publice din nou romanul; înainte de moartea sa, a distrus toate manuscrisele nepublicate [4] .

După moartea lui Heinlein în 1988, criticul literar L. Stover (specialist în HG Wells ) a fost invitat de văduva sa - Virginia Heinlein - ca biograf oficial. A început să caute dovezi biografice necunoscute și a reușit să obțină de la amiralul Caleb Laning o corespondență cu Heinlein timp de 50 de ani de cunoașterea lor și multe altele. S-a dovedit că printre materialele primite de la K. Laning se afla și o copie a manuscrisului „To Us, the Living”. La început trebuia să publice romanul după publicarea cărții biografice a lui Stover, care trebuia să fie o reclamă pentru un text necunoscut fanilor. Cu toate acestea, apoi au avut o ceartă și V. Heinlein și-a retras oferta. Stover a dat manuscrisul studentului M. Hunter pentru a fi utilizat într-un proiect educațional - o comparație a primului roman al lui Heinlein cu opera lui G. Wells. În viitor, au încetat să mai comunice, manuscrisul a rămas la Hunter și a fost depozitat într-un garaj printre diferite hârtii. Acolo a fost descoperit de R. James. După moartea lui W. Heinlein în ianuarie 2003, moștenitorii au decis să publice manuscrisul, prima ediție fiind publicată în noiembrie 2003 [5] .

Traducerea în limba rusă de M. A. Zislis a fost publicată în octombrie 2013 la editura Eksmo .

Note

1. ↑ Robinson S. DNA R.E.H. // Robert Heinlein . Noi cei care trăim. M., 2013. S. 11.
2. ↑ Robinson S. DNA R.E.H. // Robert Heinlein . Noi cei care trăim. M., 2013. S. 6.
3. ↑ Robert James . Victorie clară // Robert Heinlein . Noi cei care trăim. M., 2013. S. 360.
4. ↑ 1 2 Robert James . Victorie clară // Robert Heinlein . Noi cei care trăim. M., 2013. S. 377.
5. ↑ Robert James . Victorie clară // Robert Heinlein . Noi cei care trăim. M., 2013. S. 380-382.

Link -uri

• Pentru noi, care trăim pe site-ul Fantasy Lab

Site-uri tematice	Baza de date de ficțiune speculativă pe internet OCLC Laboratorul de Științe