Scrisul adyghe

Script adyghe  - scriptul folosit pentru a scrie limba adyghe . În timpul existenței sale, și-a schimbat de mai multe ori baza grafică și a fost reformată în mod repetat. În prezent, scrierea adyghe funcționează în chirilic .

Scrierea adyghe a folosit din punct de vedere istoric următoarele sisteme grafice:

• Scrierea arabă  - de la mijlocul secolului al XIX-lea până în anii 1920. Nu a fost răspândit pe scară largă;
• latină  - a fost folosită pe scară largă în 1927-1938;
• Chirilic - din 1938 (deși folosit ocazional mai devreme).

Alfabetele timpurii

Fixarea materialului limbajului adyghe datează din secolul al XVII-lea (însemnări ale lui Evliya Chelebi ) [2] , dar primele încercări de a crea limbajul scris adyghe datează de la începutul secolului al XIX-lea. Se știe că la acea vreme adyghe Natauko Sheretlukov lucra la dezvoltarea alfabetului, dar la cererea clerului a trebuit să-și ardă lucrările [3] .

În anii 1830 Sultanul Khan Giray a adaptat alfabetul chirilic pentru a scrie limba adyghe, pe care a folosit-o în Notele sale despre Circassia.

În aceeași perioadă s-a încercat adaptarea alfabetului chirilic la limba adyghe. A fost întreprinsă de etnograful rus caucazian L. Ya. Lyulye . În 1846, a fost publicat „Dicționarul Ruso-Circasian sau Adigian” alcătuit de el, unde se folosea alfabetul rus din acea vreme (fără literele d, sh, ѣ, ѳ, ѵ ) și cu adăugarea digrafelor t͡l, p͡l , t͡x, i͡e, u͡a, u͡o, yu͡yo . Potrivit lingvistului caucazian P.K. Uslar , acest alfabet nu reflecta în mod adecvat fonetica limbii adyghe din cauza faptului că autorul „nu a fost pregătit pentru studii lingvistice distincte”. Alfabetul Lulier nu a primit o dezvoltare ulterioară [3] [5] .

Crearea scrisului adyghe propriu-zis datează din 1853, când savantul și educatorul U.Kh. Bersei a dezvoltat alfabetul adyghe pe o bază grafică arabă. În același an, în Tiflis , în acest alfabet a fost publicat „ Primer al limbii circasiane ” [6] , care a fost aprobat de Academia de Științe, precum și de P. K. Uslar. Acest manual a devenit prima carte în limba adyghe. În același timp, acest alfabet avea o serie de dezavantaje semnificative - folosea litere care erau necesare pentru a desemna un număr de foneme arabe, dar nu erau necesare pentru a reflecta fonetica adyghe. În același timp, nu toate fonemele adyghe adecvate și-au primit denumirea. În 1878, un alfabet Bersey ușor modificat a fost folosit de H. Sh. Anchok pentru a înregistra textele folclorice [3] .

La începutul secolului al XX-lea, diverși autori (A. Bekuh, S. Siyukhov, Kh. Tletseruk, I. Khidzetl) au dezvoltat o serie de alfabete adyghe bazate pe arabă. Alfabetul compilat de Akhmetov Bekuh (conform altor surse - S. Siyukhov) s-a dovedit a fi cel mai de succes. În 1918, la inițiativa Comitetului Revoluționar Kuban, a fost publicat un manual în Ekaterinodar . Pe baza alfabetului prezentat în acest manual, pentru prima dată au început să fie tipărite pe scară largă ziare, manuale și alte literaturi în limba adyghe. Cu toate acestea, acest alfabet a avut și o serie de neajunsuri - din nou, nu toate fonemele semantice adyghe au fost reflectate în el. Cu toate acestea, acest alfabet a rămas în uz până în 1927 [3] [7] .

În diaspora, alfabetul adyghe pe bază arabă a fost compilat de Muhammad Kemal Khuazhev. În 1910, un manual a fost publicat la Cairo folosind acest alfabet. Acest scenariu conținea 59 de caractere, dintre care 8 inventate chiar de autor [8] .

Romanizare

Primul alfabet latinizat adyghe a fost alcătuit de un reprezentant al diasporei adyghe, Blanau Batok. În 1918, la Constantinopol a fost publicat manualul său , în care a fost prezentată următoarea versiune a alfabetului: E ᴇ, B b, P p, T t, C c, Ç ç, h, X x, X̂ x̂, D d, R r, Z z, J j, S s, Ŝ ŝ, G g, Ĝ ĝ, F f, K k, Q q, Q̂ q̂, L l, , M m, N n, V v, Y y, H ʜ, A a , e, I ı, İ i, O o, U u, W w [3] . În 1922, acolo a fost publicat și un primer cu o altă versiune a alfabetului latinizat: aei ī uo ù з vwpbfrmnl ꞁ tds ts z dz y ç s̄ s̄s̄ j jj ȷ c cc dj dȷ q̄ qg ḡ hx] x̄ [hx] .

În URSS , în anii 1920, se desfășura procesul de romanizare a scripturilor. În cadrul acestui proces, deja în 1923, s-a pus problema romanizării alfabetului adyghe. Dezvoltarea acestuia a fost încredințată lui N. F. Yakovlev , care și-a prezentat proiectul în 1924. În 1926, acest proiect a fost oarecum simplificat, după care în 1927 a fost adoptat oficial de Direcția Regională de Învățământ Public Adyghe. Arăta așa:

Scrisoare	ᴀ	ʙ	c		d	ᴣ	e	ə	f
ÎN CAZUL ÎN CARE UN	[ aː ] _	[ b ]	[ t͡s ]	[ t͡sʼ ]	[ d ]	[ d͡z ]	[ e ]	[ ə ]	[ f ]
Scrisoare	g	ǥ	ɦ	i	y	k	ꝁ	ʀ	ⱪ	l
ÎN CAZUL ÎN CARE UN	[ ɡ ]	[ d͡ʒ ]	[ ħ ]	[ i ]	[ j ]	[ k ]	[ t͡ʃ ]	[ kʼʲ ] _	[ kʼ ]	[ l ]
Scrisoare			m	n	o	ᴘ		q	r	s
ÎN CAZUL ÎN CARE UN	[ ɬ ]	[ ɬʼ ]	[ m ]	[ n ]	[ o ]	[ p ]	[ pʼ ]	[ q ]	[ r ]	[ s ]
Scrisoare	s		ʃ	ħ	t		u	v	X
ÎN CAZUL ÎN CARE UN	[ ʂ ]	[ ʃʼ ]	[ ɕ ]	[ ʃ ]	[ t ]	[ tʼ ]	[ u ]	[ w ]	[ x ]	[ χ ]
Scrisoare	z	ⱬ					đ		h	w
ÎN CAZUL ÎN CARE UN	[ z ]	[ ʐ ]	[ ʑ ]	[ ʒ ]	[ ʁ ]	[ ɣ ]	[ t͡ʂ ]	[ t͡ʃʼ ]	[ ʔ ]	[ v ]

D. A. Ashkhamaf a jucat, de asemenea, un rol semnificativ în dezvoltarea alfabetului latinizat . Alfabetul latinizat adyghe nu avea majuscule și nu era unificat cu alte alfabete ale popoarelor URSS. Acest script a rămas în uz până în 1938 [7] .

Crearea alfabetului latinizat adyghe a contribuit la dezvoltarea limbii literare, care s-a bazat pe dialectul Temirgoev. În aceeași perioadă a început elaborarea unui set de reguli pentru ortografia adyghe, care a fost finalizat în general în 1933-1934. În alfabet latinizat s-au tipărit cărți, ziare și reviste, s-a lucrat la birou și s-a lucrat în instituțiile de învățământ [7] .

• Alfabetul adyghe latinizat 1927-1938 (prima pagina)

• Alfabetul adyghe latinizat 1927-1938 (a doua pagină) [10]

• Tabelul de corespondență al literelor alfabetelor adyghe. 1 - chirilic, 2 - latină, 3 - arabă 1918-1927. [11] [12]

Alfabetul modern

În a doua jumătate a anilor 1930, procesul de scriere chirilică a început în URSS. În timpul acestui proces, în 1937, N.F. Yakovlev și D.A. Ashkhamaf au compilat un nou alfabet adyghe pe bază de chirilic, care a fost în curând aprobat de comitetul regional adyghe al PCUS (b) . În 1958, s-a discutat un proiect de reformă a alfabetului adyghe, în special, apropierea acestuia de scrierea abhaziană și kabarino-circasia , dar apoi nu a existat un consens cu privire la necesitatea reformei. De asemenea, pentru o lungă perioadă de timp, nu a existat o unitate între specialiști cu privire la problema care dintre di- și trigrafele alfabetului adyghe ar trebui considerate litere separate și care nu. De-a lungul timpului, a existat un consens că 66 de semne, di- și trigrafe ale grafiei adyghe au fost considerate scrisori separate, care, după o discuție purtată pe paginile presei locale, au găsit consolidarea legislativă în 1989. La sfârșitul anilor 1990 s-a pus din nou problema unificării scripturilor adyghe și kabarino-circaziene, dar din nou nu a fost rezolvată [7] .

Litera Гъ înseamnă spirală vocală velar , J  — africată vocală palatalizată alveolară , Дз —  africată vocală dentară, Zhъ — spirantă vocală  dentar-alveolară, Zh  — spirantă vocală palatalizată alveolară , Къ  — stop velar preruptiv, Kativ  — continuă semi palatală alveolară aspirant aspirant, Lӏ  — aspirant lateral , Pӏ  — ocluziv labial abrupt, Tӏ  — dentar ocluziv abrupt, Хъ  — aspirator velar aspirator, Хь  — aspirator faringian, Цӏ  — dentar aspirator semicontinuu, Chъ — alveolar aspirator semicontinuu — alveolar aspirator semicontinuu , Chъ — alveolar aspirator semicontinuu, Chъ — alveolar aspirator semiconstrictiv, ChЏ — alveolar aspirator semicontinuu, ChЏ — alveolar aspirator semiconstrictiv, ChЏ — alveolar aspirator semiconstrictiv, ChЏ — alveolar aspirator semiconstrictiv, ChЏ —aspirator alveolar semiconstrictiv, ChЏ —aspirator alveolar  semiconstrictiv, ChЏ —aspirator  alveolar semiconstrictiv Шъ  — spirant aspirant dento-alveolar, Шӏ  — spirant aspirant dento-alveolar, Э  — sunet scurt [a], Ӏ  — stop laringian abrupt. Elementul y în di- și trigrafe denotă labializarea [14] .

În 2018, personajul public Najdat Meshwez a publicat un manual experimental bazat pe alfabetul pe care l-a dezvoltat, unde majoritatea di- și trigrafe au fost înlocuite cu litere cu semne diacritice. Potrivit autorului, proiectul dezvoltat de acesta nu are scopul de a înlocui alfabetul existent, ci de a ușura studiul acestuia pentru cei care abia încep să învețe limba adyghe și/sau forma ei scrisă [15] .

Note

1. ↑ A. Khatanov, A. Khatkov. Învață-muncă. Grund agricol pentru adulți. - M. , 1924.
2. ↑ G. V. Rogava, Z. I. Kerasheva . Gramatica limbii adighe. - Krasnodar - Maikop: Cartea Krasnodar. editura, 1966. - S. 6-17. — 462 p. - 2000 de exemplare.
3. ↑ 1 2 3 4 5 M. I. Isaev. Construcția limbii în URSS. - M . : „Nauka”, 1979. - S. 180-191. — 352 p. - 2650 de exemplare.
4. ↑ W. S. Zekoh. Scurtă istorie a scrierii adighene // Întrebări ale lingvisticii adyghe. - 1983. - Emisiune. III. - S. 88-95.
5. ↑ L. Ya. Lulie. Dicţionar Russian-Circassian or Adigian. - Odesa, 1846.
6. ↑ Khatit F. R., Agoshkova O. V. Potențialul pedagogic al activității literare și creative a U. Kh. Bersey  // Buletinul Universității Tehnologice de Stat Maikop. - 2013. - Nr 2 . - S. 137-141 .
7. ↑ 1 2 3 4 M. M. Bidanok. Limba literară adyghe. - Maykop: Elit, 2015. - S. 11-27. - ISBN 978-5-9906912-6-1 .
8. ↑ K. T. Hasan. Educator circasian Kemal Mohammed Khuazhev // Buletinul ASU. - 2014. - Emisiune. 2 (140). - S. 97-101. — ISSN 2074-1065 .
9. ↑ Adige Elfib . — Stambol, 1922.
10. ↑ s. șasev, ʃ. ʀuve. ᴀᴘere ʟᴀгv. — restow-don, krᴀsnodᴀr, 1927.
11. ↑ N. Yakovlev, D. Ashkhamaf. Scurtă gramatică a limbii adyghe (kyak) pentru școală și autoeducație . - Krasnodar: Kraynatsizdat, 1930. - S. 123. - 1000 exemplare. Copie arhivată (link indisponibil) . Consultat la 13 aprilie 2016. Arhivat din original la 1 iunie 2016. (nedefinit) 
12. ↑ Romanizarea adyghiană  . Institutul Limbii Estone (06.09.2003). Consultat la 13 aprilie 2016. Arhivat din original pe 3 martie 2016.
13. ↑ Alfabetul adyghe (link inaccesibil) . Republica Adygea. Consultat la 12 aprilie 2016. Arhivat din original pe 13 aprilie 2016. (nedefinit) 
14. ↑ Limbile Federației Ruse și ale statelor vecine. - M .: „Știință”. - T. I. - S. 42. - 432 p. - 385 de exemplare.  — ISBN 5-02-022647-5 .
15. ↑ Un proiect experimental al unui manual cu un alfabet adyghe simplificat a fost lansat în Adygea . Adigea sovietică. Consultat la 25 noiembrie 2018. Arhivat din original la 25 noiembrie 2018. (nedefinit)

Link -uri

• Colecție de cărți adighe în limba latină pe site-ul Bibliotecii Naționale a Republicii Adygea