Dialectele Belopavlici-Vasoevici

Dialecte Belopavlich-Vasoevich ( Serbohorv. Belopavliћko-Vasoјeviћki poddialekat / bjelopavlićko-vasojevićki poddijalekat , sârbă. Belopavliko -vasoјeviћki poddiјalekat ) - dialecte ale sârbei shtoћk di Konaect Zeta - Rashk Ele sunt situate în regiunile centrale și de est ale Muntenegrului pe teritoriile fostelor triburi muntenegrene Belopavlich și Vasoevich , precum și într-o serie de regiuni învecinate. Ele reprezintă una dintre cele patru grupuri de dialecte ale zonei Zeta-Rash (subdialecte - conform terminologiei adoptate de dialectologii sârbi) alături de dialectele Cetinsko-Bar , Ozrinichsko-Brochanatsky și Senichsko-Novopazar (subdialecte) [4] .

Probleme de clasificare

Ca tip de dialect separat, dialectele triburilor Belopavlichs și Peshivtsy au fost identificate pentru prima dată de R. Boskovic și M. Maletsky . Zona dialectală Vasoevichi a fost identificată și descrisă pentru prima dată în lucrarea lui M. Stevanovici „Istochnogornogorski dialectal”. M. Peshikan a unit dialectele Belopavlichsky și Vasoevichsky ca parte a grupului de vechi dialecte Brda într-un singur tip de dialect . Clarificând limitele zonei studiate, A. Chirgic a numit-o „Peshivsko de Jos-Beloplavichsko-Vasoevici” [5] . Criteriul pentru combinarea dialectelor Belopavlich și Vasoevich într-o singură unitate de dialect este comunitatea caracteristicilor lor de accentuare  - ambele grupuri de dialecte sunt caracterizate printr-o schimbare parțială a accentului descendent cu o silabă la începutul formei cuvântului cu o schimbare la un accent crescător atât pe vocalele scurte, cât și pe cele lungi ( sèstra „sora”; múnja „fulger”, národ „oameni”) [6] .

Zona de distribuție

Dialectele Belopavlich-Vasoevichi sunt situate în partea centrală a zonei în care este distribuit dialectul Zeta-Rash , care este o zonă de tranziție între partea de sud-vest, caracterizată prin cea mai mare diferențiere de dialect și cele mai arhaice caracteristici dialectale, și partea de nord-est. , care se caracterizează printr-o uşoară fragmentare a dialectelor şi inovaţie relativ răspândită [7] . Gama dialectelor Belopavlich-Vasoevich acoperă două regiuni izolate una de cealaltă de zonele altor dialecte Zeta-Rash. Una dintre ele, situată la sud-vest, include teritoriile fostelor triburi Belopavlich din regiunea Brda și peshivtsy de sud din Muntenegru Vechi . O altă regiune situată la nord-est cuprinde teritoriul fostului trib Vasoevici , precum și împrejurimile orașelor Plav și Gusine din regiunea Brda [8] .

Caracteristici dialectale

Dialectele Belopavlichsko-Vasoevichi sunt caracterizate de următoarele trăsături dialectale [8] [10] :

• tip de accentuare cu transfer parțial de accent de la ultima silabă cu vocală scurtă , indiferent dacă este deschisă sau închisă, o silabă la începutul formei cuvântului : sestrȁ > sèstra „sora”; nārȍd > národ „oameni”; vechiul accent descendent în silabe cu vocală lungă rămâne neschimbat: ženȇ „femei, soții”, dānâ „ale zilei”, drūgê „alții”;
• răspândirea relativ consistentă a tipului de pronunție iekavian ( ije / je în locul proto-slavei *ě );
• păstrarea grupului de vocale -ао la sfârşitul lui l -participele verbelor în graiurile Vasoevici: došȁo „a venit”, kopȁo „a săpat”;
• absența fonemului h (cu substituții tipice);
• distincția dintre consoanele laterale l' și l ca în sârba standard ;
• prezența substantivelor cu două genuri gramaticale : glâd „foame”, ȍtrōv „otravă, otravă”, etc.;
• lipsa participiilor trecute valide ;
• utilizarea construcțiilor prepoziționale cu substantive în cazul instrumental de tip Kȍsīm s kȍsōm „Koshu oblic” în loc de neprepozițional Kosim kosom ;
• distribuție largă a turcismelor , un număr relativ mic de împrumuturi din limbile romanice în comparație cu dialectele Cetin-Bar .

Note

1. ↑ Browne W. Limbi slavone de sud. Serbo-croat // The Slavonic Languages ​​​​/ Editat de Bernard Comrie și Greville G. Corbett . - Londra, New York: Routledge , 1993. - P. 386 (Harta 7.1. Dialecte sârbo-croate). — 1078 p. — ISBN 0-415-04755-2 .
2. ↑ Lisac J. Hrvatska dijalektologija. 1. Hrvatski dijalekti i govori stokavskog narječja i hrvatski govori torlačkog narječja. - Zagreb: Golden marketing - Tehnička knjiga, 2003. - S. 160-161 (Karta 4. Dijalektološka karta štokavskog narječja). - 167 S. - ISBN 953-212-168-4 .
3. ↑ Okuka, 2008 , p. 316-317.
4. ↑ Okuka, 2008 , p. 183-184.
5. ↑ Čirgić A. Crnogorski jezik u prošlosti i sadašnjosti / Urednik Milenko A. Perović . - Podgorica: Institut za crnogorski jezik i književnost, Matica crnogorska , 2011. - S. 68-72. - 209 S. - ISBN 978-9940-579-12-8 .  (Accesat: 21 august 2021)
6. ↑ Karakteristike poddijalekata jugoistocnog crnogorskogdijalekta  : [ arh. 17.08.2021 ] : [ Sârb. ]  //Univerzitet Crne Gore . — Podgorica. (S. 1.)  (Accesat: 21 august 2021)
7. ↑ Okuka, 2008 , p. 183.
8. ↑ 12 Okuka , 2008 , p. 184.
9. ↑ Pesikan M Stanje proučavanja crnogorske govorne zone i dalji zadaci  (Sârbă)  // Zbornik za filologiju i lingvistiku, knj. XIII. - Novi Sad: Matica srpska , 1970. - Br. 1 . — S. 193. Harta 2. Diferențierea internă a dialectelor din Tsrnogorsk.
10. ↑ Karakteristike poddijalekata jugoistocnog crnogorskogdijalekta  : [ arh. 17.08.2021 ] : [ Sârb. ]  //Univerzitet Crne Gore . — Podgorica. (S. 4.)  (Accesat: 21 august 2021)

Literatură

• Đordić P. Beleške o gusinjskom govoru  (sârb.)  // Izveštaj Zadužbine Luke Ćelovića-Trebinjca. - Beograd, 1933-1934. - S. 183-188.
• Jovanović M. Lokalitet, prelaznost i  vokalskisistem govora Kopilja (Piperi) i Gostilja (Bjelopavlići)  (Sârbă) - 1999. - T. IV , br. 1-2 . - S. 593-607 . — ISSN 0354-9259 .
• Miletić B. O govorima Crne Gore (Bijelo Polje, Vasojevići, Crmnica)  (Sârbă)  // Godišnjak Zadužbine Sare i Vase Stojanović. - Beograd, 1935-1937. - Sf. II, IV, V. - S. 13-16 (II, 1935), 21-25 (IV, 1937), 30-32 (V, 1937).
• Okuka M. Srpski dijalekti. - Zagreb: Prosvjeta, 2008. - 320 S. -ISBN 978-953-7611-06-4.  (Accesat: 24 august 2021)
• Petrovic D Prilog poznavanju akcenatskog sistema u pješivačkom govoru (sârbă) // Zbornik za filologiju i lingvistiku, knj. IX. - Novi Sad:Matica srpska, 1966. - S. 130-135.
• Petrovic D Neke vokalske i konsonantske caracteristice pješivačkog govora (sârbă) // Zbornik za filologiju i lingvistiku, knj. X. - Novi Sad:Matica srpska, 1967. - S. 161-169.
• Stevanovic M Glavne dijalekatske crte vasojevićkog govora (sârbă) // Izveštaj Zadužbine Luke Ćelovića-Trebinjca. - Beograd, 1933-1934. - S. 188-191.
• Stijovic R Iz leksike Vasojevića/ glavni urednikPavle Ivić. - Beograd: Filozofski fakultet Univerziteta u Novom Sadu , Institut za srpski jezik SANU , 1990. - S. 119-262. — ( Srpski dijalektološki zbornik , knj. XXXVI). ISSN 0353-8257 (Accesat: 24 august 2021)
• Stijovic R Neke crte govora Vasojevića (sârbă) // O srpskim narodnim govorima: naučni skup Despotovac 21-22.8.1996 / glavni urednik Pantić M . - Despotovac, 1997. - S. 241-243.  (Accesat: 24 august 2021)
• Stijovic R Frikativifihu govoru Vasojevića (Sârb.)i delo akademika Pavla Ivića / glavni urednikPlankoš J, editat de Tom Islav Bekić - Subotica, Novi Sad, Beograd: Gradska biblioteka (Subotica),Matica srpskai Filozofski fakultet Univerziteta u Novom Sadu , Filozofski fakultet Univerziteta u Novom Sadu , 2004. - S. 489-497. — ISBN 86-8287-309-5 .
• Ćupic D. Akcenat imenica u bjelopavlićkom govoru (sârbă) // Prilozi proucavanju jezika. - Novi Sad: Filozofski fakultet Univerziteta u Novom Sadu , 1970. -Br. 6. - S. 135-152.
• Ćupic D. Govor Bjelopavlića/ șef urednikPavle Ivić. - Beograd: Institut za srpskohrvatski jezik , ŠIRO Srbija, 1977. - 226 S. - ( Srpski dijalektološki zbornik , knj. XXIII). ISSN 0350-1906 (Accesat: 24 august 2021)
• Ćupic D. Suglasnicililju govoru plavsko-gusinjske zone (sârbă) // Zbornik za filologiju i lingvistiku, knj. XLI. - Novi Sad:Matica srpska, 1999. - S. 395-398.