Scrierea vepsiană

Scrierea vepsiană ( Veps. Vepsän kirjamišt ) este scrierea folosită pentru a scrie limba vepsiană . În timpul existenței sale, și-a schimbat de mai multe ori baza grafică și a fost reformată în mod repetat. În prezent scrierea vepsiană funcţionează în grafia latină ; Există 4 etape în istoria sa:

• până în 1917 - experimente timpurii în crearea scrierii bazate pe alfabetul chirilic ;
• 1931-1937 - scriere bazată pe alfabetul latin;
• 1937-1989 - perioada nescrisă ;
• din 1989 - renașterea scrisului bazat pe alfabetul latin.

Fundal

Până la începutul secolului al XX-lea, limba vepsiană nu avea o limbă scrisă proprie. Cu toate acestea, încă din secolul al XVII-lea, materialul în limba Veps a fost înregistrat în mod repetat în diverse documente. Așadar, în „colecția Olonets”, scrisă de mână, scrisă în al doilea sfert al secolului al XVII-lea, există mai multe texte de conspirații scrise în limba baltic-finlandeză , pe care mulți cercetători le identifică drept vepsian. Aceste texte au fost scrise folosind alfabetul rus din acea vreme [1] . De la începutul secolului al XIX-lea, materialul în limba Veps a fost înregistrat în mod repetat de oamenii de știință, în principal finlandezi , - A. M. Sjogren , E. Lönnrot , L. Kettunen , E. N. Setialya și alții [2] . În 1899, cercetătorul limbii Veps N. Podvysotsky a remarcat că „nu există încă un alfabet Kaivan [Veps] și toate încercările de a crea un dicționar rus-Kaivan... sau alfabet nu au succes” [3] .

Originea scrierii vepsiene a început în anii 1910. Deci, în 1911, țăranul G. Elkin din satul Yaroslavichi a scris o piesă de teatru în limba vepsiană, iar în 1913 a fost publicat la Sankt Petersburg primul dicționar vepsian-rus , publicat de Pavel Uspensky , un locuitor al satului din Rybreka [4] . Această ediție ( Russian-Chudsky Dictionary with Some Grammar Indications Arhivat 14 ianuarie 2012 la Wayback Machine ) a folosit alfabetul chirilic, constând din litere rusești ale vremii și unele suplimentare ( ѓ pentru a desemna „un sunet intermediar între „g” și „ x'" ; ³s pentru a desemna "un sunet intermediar între" h "și" c "" și ў  - "scurt"). Scrierea lui Uspensky nu a mai primit distribuție [3] .

Latină sovietică

În anii 1920 și 1930, URSS trecea printr-un proces de latinizare a scripturilor și crearea de alfabete pentru limbi nescrise anterior. La 7 ianuarie 1931, a avut loc o întâlnire cu privire la crearea unei limbi scrise pentru limbile nescrise ale regiunii Leningrad , inclusiv vepsian. În primăvara aceluiași an, a fost organizată o expediție lingvistică pentru a colecta material lingvistic, ceea ce a făcut posibilă dezvoltarea alfabetului latinizat vepsian. În noiembrie 1932, a fost publicată prima carte despre ea - manualul " Ezmäne vepsiden azbuk i lugendknig " [5] .

Alfabetul vepsian avea următoarea formă [6] :

Limba literară vepsiană s-a bazat pe dialectul vepsian mijlociu , ținând cont de particularitățile dialectului sudic. Noul alfabet a început imediat publicarea de cărți , a fost introdus activ în școli. În total, în 1932-1937, au fost publicate peste 30 de cărți în alfabetul latinizat vepsian - în principal manuale pentru școala elementară. În anul universitar 1935/36, limba vepsiană a fost studiată în 53 de școli elementare și 7 gimnaziale incomplete din regiunea Leningrad. În ASSR Karelian , limba vepsiană nu era studiată - prin decizia autorităților locale, școlarii vepsieni erau predați în rusă sau finlandeză ; Abia în primăvara anului 1937 s-a luat decizia de a preda limba vepsiană în Karelia [5] .

În acel moment, procesul de chirilizare a scrierilor a început în URSS. În prima jumătate a anului 1937 a fost tradus în alfabetul chirilic și vepsian. Cu toate acestea, deja în ianuarie 1938, în legătură cu o schimbare a politicii naționale în țară, toate școlile vepsiene au fost transferate în limba rusă de predare, iar publicarea de cărți în vepsian a încetat. Astfel, alfabetul chirilic vepsian a existat oficial doar o jumătate de an, astfel încât singurele texte tipărite pe el au fost articole dintr-o serie de numere ale ziarului Krasnoe Sheltozero , publicat în iulie-septembrie 1937. Alfabetul vepsian folosit în aceste ediții a coincis complet cu cel rusesc [5] .

Reînvierea scrisului

Din 1938, scrierea vepsiană a fost eliminată din toate domeniile oficiale de aplicare. Lucrările științifice despre limba vepsiană au folosit alfabetul fonetic uralic .

Situația a început să se schimbe abia în anii 1980. În februarie 1981, autoritățile ASSR Karelian au decis să predea mai activ limba finlandeză în școlile republicii, în legătură cu care, în noiembrie aceluiași an, șeful Muzeului Sheltozero A.P. Atunci această inițiativă nu a primit sprijinul autorităților.

Din nou, problema renașterii scrierii vepsiene a fost ridicată în 1986 în Perestroika . Din aprilie 1987 a început să studieze la școala Sheltozero. În august același an, grupul de inițiativă a decis să adopte alfabetul Veps bazat pe alfabetul chirilic și să înceapă lucrul la crearea unui primer. În mai 1988, alfabetul chirilic vepsian a fost aprobat de Ministerul Educației din RSFSR , dar, în același timp, s-a pus problema posibilității de a crea scriere vepsiană nu în chirilic, ci în latină. La 20 aprilie 1989, Consiliul de Miniștri al ASSR Karelian a aprobat alfabetul vepsian pe două baze grafice simultan - chirilic și latin [7] [3] .

Prima carte din scenariul vepsian reînviat a fost Viața lui Isus ( Iisusan elo ) publicată la Helsinki în 1991 [8] . În același an a fost publicat primul primer Veps în limba latină (autori N. Zaitseva și M. Mullonen), iar în anul următor, un primer în chirilic (autori R.F. Maksimova și E.V. Kottina) [3] . Următorul alfabet a fost folosit în primerul chirilic [9] : A a, Ӓ ӓ, B b, C c, G g, D d, E e, E e, F f, Z z, I i, Y d, K k, L l, M m, N n, O o, Ӧ ӧ, P p, R r, C s, T t, U y, Ў ў, Ӱ ӱ, F f, X x, C c, H h, Sh w, Shch, b, Ss, b, E e, Yu yu, eu sunt .

Acest manual a devenit la acea vreme singura publicație chirilică vepsiană; toate celelalte cărți, programa școlară, ziarul Kodima și revistele Kipinä și Carelia au folosit (și folosesc încă) alfabetul latin. Practica folosirii numai a alfabetului latinizat a fost aprobată legal în 2007, când guvernul Republicii Karelia a emis un decret „Cu privire la aprobarea alfabetelor Karelian și Vepsian”. Acest decret a confirmat alfabetul latinizat vepsian din 1989 [10] :

Există, de asemenea, un alfabet chirilic vepsian neoficial folosit pe două site-uri de internet - „Vepsian Wikia” și „VVIKP”. În 2013, o colecție de poezii a poetului vepsian N. V. Abramov „ Oyat-yogen randal …” a fost publicată în chirilic la Sankt Petersburg [11] .

Tabel de corespondență alfabetică

Note

1. ↑ Texte karelian-vepsiene în OS // Conspirații rusești din surse scrise de mână din secolul al XVII-lea - prima jumătate a secolului al XIX-lea.  / Comp., pregătit. text, art. si comentati. A. L. Toporkova . - M .  : „Indrik”, 2010. - S. 46-54. — 832 p. — (Cultura spirituală tradiţională a slavilor. Publicare de texte). - 800 de exemplare.  - ISBN 978-5-91674-076-9 .
2. ↑ Limba Zaitseva N. G. Veps // Limbi ale Federației Ruse și ale statelor vecine: Enciclopedie în 3 volume. - M .  : „Nauka”, 2001. - T. I .: A-I. - S. 260-263. — 432 p. - 385 de exemplare.  — ISBN 5-02-022647-5 .
3. ↑ 1 2 3 4 Strogalshchikova Z. I. Scrierea vepsiană: istoria restaurării // Lucrările conferinței științifice „Lecturi Bubrikhov: științe umaniste în nordul european” (Petrozavodsk, 1-2 octombrie 2015)  / Colegiul de redacție: N. G. Zaitseva Zakharova , E. și altele.- Petrozavodsk, 2015. - S. 159-168. — 282 p. - ISBN 978-5-9274-0698-2 .
4. ↑ Limbile scrise ale lumii. Limbile Federației Ruse: Enciclopedia sociolingvistică. - M.  : Academia, 2003. - T. 2. - S. 97-113. — 848 p. - 1000 de exemplare.  — ISBN 5-87444-191-3 .
5. ↑ 1 2 3 Strogalshchikova Z.I. Vepsy. Eseuri despre istorie și cultură . - Sankt Petersburg. : „Inkeri”, 2014. - S. 190-199. — 284 p. - 1000 de exemplare.  - ISBN 978-5-903562-46-6 .
6. ↑ Bogdanov G., Hämäläinen M., Mihkijev A. Ezmäne vepsiden azbuk i lugendknig . - Leningrad: Valtion kustannusliike Kirja, 1932. - S. 75-77, insert. - 77, [2] S. - 8300 exemplare.
7. ↑ Rezoluția Consiliului de Miniștri al ASSR Karelian din 20 aprilie 1989 nr. 119 „Aprobarea alfabetelor limbilor Kareliană și Vepsiană și a seturilor de reguli de ortografie”
8. ↑ Zaitseva N. G. Traducerile Bibliei în limba vepsiană și dezvoltarea limbii vepsiene // Vepsienii și moștenirea lor culturală: legătura timpurilor (în memoria lui R.P. Lonin). Materiale ale primei conferințe interregionale de istorie locală „Lecturile lui Lonin”, satul Sheltozero, 22 septembrie 2010 / Nauch. ed. Z. I. Strogalshchikova. - Petrozavodsk: Centrul Științific Karelian al Academiei Ruse de Științe, 2011. - S. 79-90. — 217 tiraj=300 pagini. - ISBN 978-5-9274-0492-6 .
9. ↑ Maksimova R.F., Kottina E.V. Primer pentru clasa I a școlilor vepsiene. - Sankt Petersburg. : Catedra editurii „Iluminismul”, 1992. - 127 p. — ISBN 5-09-002307-7 .
10. ↑ Decretul Guvernului Republicii Karelia din 16 martie 2007 Nr. 37-P Copie de arhivă din 1 februarie 2016 privind Wayback Machine „Cu privire la aprobarea alfabetelor limbilor Karelian și Vepsian” (Legislația colectată a Republicii) din Karelia, 2007, nr. 3, art. 340) (modificată Hotărârea din 29 mai 2014 nr. 168-P)
11. ↑ O colecție de poezii a poetului vepsian Nikolai Abramov în chirilică a fost publicată la Sankt Petersburg . Centrul media finno-ugric FINUGOR.RU (17 iunie 2013). Data accesului: 26 ianuarie 2016. Arhivat din original la 3 februarie 2016. (nedefinit)

Link -uri

• Pagina din ziarul „Red Sheltozero” pentru 1937 în chirilic
• Culegere de publicații vepsiene din 1913-1937 pe site-ul Fenno-Ugrica Copie de arhivă din 30 martie 2016 pe Wayback Machine
• Colecție electronică de manuale în limbile popoarelor din Karelia Copie de arhivă din 14 aprilie 2016 la Wayback Machine