Davtak Kertog
| Davtak Kertog | |
|---|---|
| Data nașterii | secolul al VII-lea |
| Data mortii | secolul al VII-lea |
| Ocupaţie | poet |
Davtak Kertog ( armeană : Դավթակ Քերթող) a fost un poet liric armean din secolul al VII-lea [1] [2] [3] .
În lucrarea istoricului din secolul al X-lea Movses Kaghankatvatsi „ Istoria țării Aluank ” există indicii că Davtak Kertog a venit [4] în Aghvania și a rămas la curtea regală a prințului Aghvan Jevanshir (630-670). După cum scrie Kagankatvatsi, „ Cu multe zile în urmă, a sosit la tribunal și a fost acolo ” [5] . Elegia lui Davtak Kertog „Plângerea morții Marelui Duce Jivanshir” a fost scrisă în metrica poetică armeană - acesta este un acrostic de 36 de rânduri în funcție de numărul de litere din alfabetul armean . Lucrarea este plasată în lucrarea amintită a lui Kagankatvatsi și este prima operă poetică seculară a literaturii armene antice [6] . Stilul acestei lucrări mărturisește cunoașterea lui Davtak Kertog cu arta greacă. Primele două versete ale celei de-a opta strofe din „Plângerea” sunt o parafrază literală a celui de-al 5-lea verset din traducerea antică armeană a psalmului al 18-lea al profetului David.
Lucrări
| „Ողբք ի մահն Ջուանշիրի մեծի իշխանին” [7] | „Plângere pentru moartea Marelui Duce Jivanshir” [8] |
|---|---|
| Ստու բ հոգի հոգի, յօրինե իմ զտխր երգմունս, զի սգ ձ |
O, duh al artei Cuvântului divin, alcătuiește acum elegii triste, Ca să ne plângi neîncetat pierderea îndurerată cu glas tânguit și tremurător . |
| Բ եկումն մեծ, որ եղեւ երեւելից աշխարհիս, Եւ աղաղակ անորկ աոչկ անչից Ազգք եւ ազինք լուիցեն զբարբառս իմ Եւ երկրածինքս ամենամենրամենր |
O mare prăbușire a avut loc în țara Răsăritului și zgomotul nimicirii a răsunat în toată țara, popoarele și semințiile să-mi audă glasul și toți oamenii pământești să se întristeze împreună cu mine. |
| Գ լորեցաւ վէմն կենդանի եւ հզօր, Եւ պարիսպն ամրութեաորրեաոօր. Աշտարակն բանաւոր տապալեցաւ. Եւ ցանկն շինութեան խրամատեալ քակտեցաւ։ |
Stânca puternică și vie a fost zdrobită și zidul inexpugnabil s-a prăbușit. Turnul simțitor este zdrobit. Gardul clădirii a fost distrus până la pământ. |
| Դ արձաւ ի դառնութիւն խաղաղութիւն մեր, Եւ դրունք հիաիիեՁինիիւթիւն մեր կործանեցաւ, Եւ հրաշալի պետութեանն շիջաւ ճառյ |
Pacea noastră s-a transformat în strigăte amare, Hoardele de tâlhari ne vor asedi acum, Căci glorioasa împărăție a fost distrusă, Și acum s-a stins raza puterii minunate. |
| Ե կին ի վեր մեր նէծք զորս զորս կ սպ ես րգ, զի զ տօնի զ տօնի սլորե լորս կ սպ ես րգ |
Toate acele blesteme care l -au amenințat pe profetul Isaia s-au adeverit asupra noastră. În ziua sărbătorii Înălțării Crucii Domnului , ne-au cufundat în întristare și întristare mare. |
| Զ անգիւտ կորստեան փորեցին խորխորատ, Զի հհովիւն բլոիիիլեիի իլեի իատ Հոգի մոլորութեան շնչեաց ի նոսա, Եւ ի նանիր թաքուիամոոան ոոսա աոսա |
Au săpat un abis fără speranță al morții Pentru a-l împinge pe bunul domn în ea Spiritul de amăgire i-a condus pe criminali. Și a ascuns cu viclenie capcana morții. |
| Է ր նստեալ որպէս զառիւծ ի մորւոջ, Եւ լռեալ՝ ի նմալ՝ ի նմանանիմսանիմսանի սսան մարւոջ Տեարք տոհմից եւ իշխանք ամենայն Երկիւղիւ եւ սիրով սիրով էինաննննայն Երկիւղիւ |
Stătea tăcut, ca un leu în vizuina lui, Și de frică, uluiți, dușmanii tremurau. Iar prinții și strămoșii i -au ascultat cu toții cu teamă și dragoste. |
| Ը նդ ամենայն երկիր ել համբաւ նորա, Եւ ի ծագս աշխագս աշխագս աշխագս աշխագս աշխարաե ոալաաու Զի զհն զօրութիւն եւ զհ իմ հ հնչմ։։։։։։։։։ |
Gloria Sa a cuprins tot pământul, Numele Lui a zburat în toate colțurile lumii, Puterea minții sale și înțelepciunea strălucitoare Tot universul a slăvit solemn. |
| Թ ագաւորն Յունաց եւ իշխանն հարաւոյ Տենչանօք խնանօք խնդրանետետսետանետարաւոյ. Եւ յոգնամեծար ողջունիւ ընդունէին. Եւ փառօք պսակեալ պատուէին մեծապէս։ |
Împăratul grec și regele țării din sudul Radei urmau să-l vadă pe domnitorul [Aluank]. L-au primit cu salutări vesele, L -au încoronat cu onoruri și slavă. |
| Ժ ամանեցին առժամայն չարիքն մեր, Եւ զաւզեղջ մոլորայն աիինանինար Բարկացուցաք զարարիչն գործովք մերովք, Եւ մատնեաց իաիտոց իկիովք մերովք |
Dar deodată a lovit dezastrul. Depravarea persistentă a apărut înaintea noastră. L-au mâniat pe Creator cu faptele lor, Și El a trădat moartea conducătorului țării. |
| պահապանքն _ _ Զի տէր հեռացաւ յաւուրն չարի Եւ եթող զնա ի կոխան ժանՉիիանտիի |
Gardienii lui au plecat. Puterile cerului l-au părăsit, Căci Domnul a plecat în ziua aceea neagră, Lăsându-l călcat în picioare de ticălos. |
| Լ արեաց զաղեղն իւր բանսարկու թշնամին, Եւ սրեաց որեաց որեաց որպեիիորչեիիորչեիիչ Չարաչար խոցոտմամբ հասոյց ի վերայ, Որպէս յազգին Մոգնիիովաիիովայր |
Dușmanul-ispititor și-a tras coarda arcului, Ascuțindu-și viclenia ca o sabie, Cu cruzime, l-a rănit de moarte noaptea, Pe când tribul Moabului a fost exterminat. |
| Խ նող խորհրդովք տ մեկուսի, եւ նողորմ մբ վիր զվեհ Խրոխտ էիր դու վեր զգ տիեզեր, եւ խոր խոցէիր, որք զքեզ. Իսկ արդ դարձաւ արփին յայլ ճանապարհ, Եւ խիզախեցին ախեցին ի աոեր աոեր աանապարհ |
Luând insidios pe prinț deoparte, El a provocat fără milă rană după rană. Ai fost mândru și slăvit printre triburile universului, Și ai pedepsit aspru pe cei ce te tulburau, Dar apoi soarele și-a schimbat calea, Și fiii slujitorilor tăi s-au ridicat împotriva ta. |
| Ծ նունդ չար, որ մեղաւ նմա Եւ որդի անօրէնութեան, որեաարեաարեաարեաարեի անօրէնութեան. Անիծիւք պարուրեալ գնասցէ ընդ երկիր, Եւ Կայենի երաենի երասելաերելարա |
Nașterea aceea rea care l-a păcătuit, Fiul fărădelegii, care l-a chinuit, Învăluit într- un blestem, să meargă în jurul lumii! Rătăciți și rătăciți pentru el, ca Cain. |
| Կ ապեսցին շաւիղք փախֽտեան նորա, Եւ թռչունք երկննք երկնից ճիոսց իեսց ավորա Ագռաւք ձորոց սլասցին ի նա, Եւ գազանք վայրի սպասեսցենացենց |
Să-i fie blocate căile de scăpare , Să-i înconjure păsările de pradă peste cap, Corbii din defileu să se repezi după el, Și fiarele de pradă să-l aştepte. |
| Հ ուրն Հերովդի առաքեսցի նմա, Եւ ծնցին ի նմա որդուՂմ եուֶք եուֶք մա. Աղեկէզ տոչորմունք բորբոքեալ ի նմա՝ Կերիցեն առժամաիտսիպաիալ Կերիցեն |
Fie ca focul lui Irod să-i fie trimis, Fie ca în el să se aprindă chinuri cumplite, Să se nască în el viermi și muschi și să înghită trupul ucigașului stăpânului lor. |
| Ձ եռն ձգեց ի սպ զտէրն, եւ ոտք, որ կոխեցին զհր պ, ուրկ խտկ խտկ են |
Mâna care s-a ridicat să-l omoare pe stăpân, și picioarele care au călcat în picioare chipul lui minunat, să fie acoperite de lepră și să se ofilească, și molia mistuitoare să slăbească. |
| Ղ օղեալ հանգիցէ ընդ հովանեաւ դժնկի Եւ կորիւնք իժեենմաւ իժեենիաւ. Թոյնք քարբից հեղցին զնովաւ, Եւ սաստկագոյն ուռուցին մեենւ |
Întinde-te pentru el la umbra spinilor, să -l înțepe tinerele vipere. Lasă-l să se reverse otrava baziliscului, Și-i va crăpa trupul teribil de umflat. |
| Ճ ճշմ խ էր ն եւ ն ց խռովութե լե ց ք ջու, որ զ |
El a fost lampa noastră a lumii adevărate, El a fost cârmaciul, cucerind valurile nebune, viteazul nostru [prinț] Juansher, potolind mânia tuturor răpitorilor. |
| Մ արգարտաշարք էին յեռեալ բանք բերանոյ նորա, Եւ մին եվլաներաքներանոյ |
Cuvintele înțelepte i-au căzut de pe buzele ca niște mărgăritare și viața lui era curată și strălucitoare. |
| Յ ռնէր ի իբրեւ զկորիւն ՝ ուծե զ յ եւ զբլթ ոչխ։։ |
M-am trezit din somn ca un pui de leu dimineața, Și, apucând, am întins bucăți de carne de berbec. |
| Ն իրհէր մ, յլ հոգւոյն վ զկ զ ի մէջ ցն, ք ՝ բերելով զոմեշ։իթեշ։իթմոցր |
Cu trupul a adormit, dar cu sufletul vigilent a condus cu curaj carul lui Ares printre stele, Purtand [in maini] floarea intelepciunii. |
| _ _ _ Ծոց ծով յհոգւոյն եղե յ րտ յ հոտոտելե զհոտ։։։ |
Darurile evlaviei curgeau din belșug, ca sângele din partea lui Iisus Și din sânul Lui, larg, ca o mare a Nemuririi, un miros emana, ca de la Duhul Sfânt. |
| Ո ղբք են ինձ արդեն ոչ հաւերժահարսիցն եւ տարմի ջայաեմմյլեմ. Այլ զորդւոցն համբարուց կոծ կսկծագին Առ զատեալ մատեալ մնարադլաաելացաելացեելա |
Gemetele mele nu strigă de sirene sau de struți, Ci strigătul amar al hambarelor pentru puii lor, Pentru tine, care ai rămas în cetate, au lăsat-o în urmă. |
| Չ թուեսցին յամս ժամանակաց աւուրք դառնաբեր, Յորումամուա եուաց աւուրք Եւ չարեօք չորասցի, որ զքեզ չարչարեացն։ |
Exclude aceste zile amare din timp, Această zi când a venit moartea ta tristă. Cel care te-a chinuit avea să se usuce. |
| Պ քո քո էր լոյս լոյս նմուտ, ո՛հ թէ գիշեր խ թխպ եւ մ զեէզմ զեէզմ դեո |
Ai fost un soare strălucitor pentru noi, o lumină nestingherită; Ce noapte acum, întuneric total! Ce trup de nepătruns ți-a acoperit fața, Aruncând asupra noastră, vecinilor tăi, o umbră de neîmprăștiat! |
| Ջ եռնում յիրաւի. տագնապեալ այրիմ, Մինչ զաթոռ քո բարձրագահ ունայն քեՉ իաեւ |
În flăcări, ard îngrozit, văzând înaltul Tău tron, lipsit de tine. |
| Ռ մխիթ գն քո փ, ուստի վշտ վիրօք իմ յ զ |
Plecarea ta a închis calea mângâierii Și de aceea ochii mei revarsă șiroaie de lacrimi, Rănite de durere, plângându-te. |
| Ս իրով քո այրին սիրելիք քոյին. Եւ զսէր քո անմոռաց ն մտի ունին. Ո՛հ, թէ խունկ անուշութեան Բուրեալ լինէաք քո գերեզմանՉմանրեալ |
Favoritele tale ard cu dragostea ta. Și toată lumea își amintește dragostea ta; O, dacă ar fi posibil ca noi, ca tămâia parfumată, Să fumăm pe mormântul tău. |
| Վ երացաւ մեր թագ, վերացաւ աթոռ. Եւ փառք վայելչութեան ընդ քեզ թաղեցաւ։ |
Coroana noastră este pierdută, tronul nostru este zdrobit și slava minunată este îngropată cu tine. |
| Տ իբեր լիբ լեր յ քեւ ի մի կի մբ կ հողմոյն հիւսիսոյ սիսոյ խնդրեենր եենր |
Golful Tiberiadei și munții Libanului, Care s-au bucurat de chipul tău [minunat], [Acum], s-au contopit într-un singur ochi întors către vântul de miazănoapte, Întreabă despre tine. Dar tu nu există. Iar hunii tăiau rodii cu un topor. |
| Ր ամք թագաւորացքեւ սուգ զգեցան. Առագաստք հարսանց խիստ փոշոտեցան։ |
Mulți bărbați încoronați s-au îmbrăcat în doliu la moartea ta. Iar patul tinerilor căsătoriți era acoperit de praf. |
| Ց աւին եւ ցաւին եւ դառն արտասուեն, | Toți plâng și plâng, și lacrimi amare vărsă. |
| Ի ւծեալ տառապին, Զերթ ձագամեռ հաւ յանապատ նստին։ |
Se usucă suferind, rămânând în deșert, Ca păsările care și-au pierdut puii. |
| Փ ութան մերկանալ զայս փառք անարգեալ. Քեւ զսնոտութիւն նորին նոր ուսեալ, Թէ չունի երբեք որբեք որտմեքտմեքալ |
Se grăbesc să renunțe la faima lor defăimat, după exemplul tău, asigurându-se iar și iar Că nimeni nu are voie să rămână în această lume. |
| Ք աղցր էր զայլս ասել ֥ւս եւ միշտ հեծել, Բայց քաղցրաեեեըաե եեշտ հեծել |
Aș vrea să spun mult mai multă suferință neobosit, Dar cel mai dulce lucru este să te odihnești cu tine. |
Note
- ↑ Agop Jack Hacikyan, Gabriel Basmajian, Edward S. Franchuk. Patrimoniul literaturii armene: din secolul al VI-lea până în secolul al XVIII-lea . - Wayne State University Press, 2002. - Vol. II . - S. 94-99 .
- ↑ Davtak Kertog // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / cap. ed. A. M. Prohorov . - Ed. a 3-a. - M . : Enciclopedia Sovietică, 1969-1978.
- ↑ V . Devrikyan. Davtak // Enciclopedia Ortodoxă . - M. , 2006. - T. 11 .
- ↑ Istoria literaturii mondiale . - M. : Nauka, 1984. - T. 2. - S. 296-299.
- ↑ Kagankatvatsi, II, XXXIV
- ↑ The Oxford History of Historical Writing: 400-1400 / Ed. Sarah Foot, Chase F. Robinson. - Oxford University Press , 2012. - V. 2. - S. 189. :
Secțiunea despre exploatările lui Juans se încheie cu cea mai veche piesă de poezie armeană seculară de la adoptarea creștinismului care a ajuns până la noi, sub forma unei elegii abecedare care lăudă pe prinț și plângând trecerea lui.
- ↑ Պատմութիւն Աղուանից աշխարհի, Հատոր Բ, Գլուխ ԼԵ . Preluat la 22 august 2013. Arhivat din original la 14 iulie 2014.
- ↑ „Istoria Țării Aluank”, Cartea a doua, capitolul XXXV . Preluat la 22 august 2013. Arhivat din original la 29 mai 2020.
