Script Lezgin

Scrierea Lezgi ( Lezg. Lezgi khyinar ) este scriptul folosit pentru a scrie limba Lezgi . Pe parcursul existenței sale, a funcționat pe diferite baze grafice și a fost reformată în mod repetat. În prezent, scriptul Lezgi funcţionează în chirilic . În istoria scrierii lezgiene se disting următoarele etape:

• începutul secolului al XIX-lea - 1928 - scriere bazată pe alfabetul arab
• 1860 - 1910 - scriere bazată pe chirilic (în paralel cu arabă)
• 1928-1938 - scriere pe bază latină
• din 1938 - scriere modernă bazată pe chirilic

scriere arabă

Într-o serie de lucrări ale autorilor moderni din Daghestan , limba aghvană și scrierea folosită de aceasta sunt identificate cu limba lezgi. Cu toate acestea, majoritatea savanților consideră limba aghwan „vechea stare a limbii Udi ” [1] .

Cele mai vechi monumente ale scrisului lezgian datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acestea sunt manuscrise care folosesc alfabetul arab adaptat parțial la fonetica limbilor daghestane ( adjam ). În secolul al XIX-lea, o serie de lucrări artistice și poetice au fost înregistrate în limba lezgi în grafie arabă (poezie de Etim Emin și alții) [2] .

Încercările de a crea un alfabet Lezgi normativ, dezvoltat științific, pe o bază grafică arabă, au fost făcute abia după revoluția din 1917 . Primul astfel de alfabet a fost compilat de un profesor din Kasumkent Abu-Jafar Mammadov. O altă versiune a alfabetului a fost dezvoltată de G. A. Gadzhibekov . În acest alfabet au fost publicate mai multe cărți, printre care „Cântecele poeților lezgieni” (1927), dar până atunci s-a pus problema înlocuirii grafiei arabe cu latină [3] .

Alfabetul Lezgi pe bază arabă avea următoarea formă (ordinea literelor nu a fost respectată) [4] :

Chirilic Uslara

În anii 1860, după anexarea Daghestanului la Imperiul Rus , prima gramatică Lezgi a fost compilată de etnograful și lingvistul P.K. Uslar (tipărită în 1896). În această gramatică, a fost folosit un alfabet chirilic modificat cu adăugarea mai multor litere latine și georgiene [3] . În 1871, prima carte Lezgin, „Alfabetul Kyurin”, a fost tipărită în Temir-Khan-Shura folosind acest alfabet, scris de asistentul lui Uslar Kazanfar Zulfikarov [5] .

La începutul secolului al XX-lea, mai multe cărți au fost publicate în alfabetul Uslar. Printre aceștia s-au numărat „Istoria celor opt profeți menționați în Coran” și manualul lui Abu-Jafar Mammadov „Yu˙re ჭalan elifarni ahpa gw æniz қeldaj ђuz”, publicat în Tiflis în 1911 [6] . Alfabetul lui Uslar nu a primit o dezvoltare ulterioară [3] .

Alfabetul latin

În anii 1920, procesul de romanizare a alfabetelor se desfășura în URSS . În 1925-1926, studenții lezghini care studiau la universitățile din Moscova au organizat un „cerc Lezghin”, unul dintre rezultatele căruia a fost broșura „Scriu în Lezghin?”, în care a fost propusă o schiță a alfabetului latinizat. Ceva mai târziu, G. A. Gadzhibekov și A. L. Shamkhalov au compilat un „nou alfabet Dagestan” pentru limbile Dagestan . Una dintre modificările sale a fost destinată limbii lezgi [3] .

La 27 iunie 1928, consiliul științific al Comitetului Central Uniune al Noului Alfabet a aprobat alfabetul propus [4] . Una dintre caracteristicile noii scrieri a fost absența literelor majuscule. Alfabetul în sine arăta astfel [7] : a, b, c, cc, , ç, d, e, ə, f, g, ƣ, h, i, j, k, kk, ⱪ, l, m, n , o , ө, p, pp, , q, ꝗ, r, s, ş, t, tt, , u, v, x, , , y, z, ƶ, ꞩ, ꞩꞩ, ⱬ, '

În 1932, s-au făcut o serie de modificări la alfabetul Lezgin - numărul de litere a fost redus, au fost introduse majuscule. La mijlocul anilor 1930, arăta astfel [8] :

În 2018, în Azerbaidjan a fost pregătită un proiect de alfabet latinizat , care se presupune că va fi folosit pentru lezginii care trăiesc în această țară, în locul actualului alfabet chirilic [9] [10] .

Alfabetul modern

La sfârșitul anilor 1930, procesul de traducere a scripturilor în chirilic a început în URSS. În timpul acestui proces, la 5 ianuarie 1938, Biroul Comitetului Regional Daghestan al Partidului Comunist al Bolșevicilor din întreaga Uniune a decis să traducă în chirilic și alfabetele popoarelor din Daghestan. La 8 februarie, această decizie a fost aprobată de Comitetul Central al RSS Daghestan [11] . Pe 11 februarie, noul alfabet Lezgi a fost publicat în ziarul Dagestanskaya Pravda .

Ulterior, au fost aduse modificări minore ale alfabetului (a fost introdusă litera Ё ё , iar litera UӀ uӀ a fost înlocuită cu Uy y ). Acum alfabetul Lezgi arată astfel [12] :

Ortografia modernă este în vigoare din 1962. Până în 1962, consoanele neaspirate /k/, /p/, /t/, /t͡s/, /t͡ʃ/ erau afișate ca litere dublate, respectiv kk, pp, tt, tss, chh , formând perechi precum chchil /t͡ʃil / „pământ” și chil /t͡ʃʰil/ „rețea”. Există cel puțin 19 astfel de perechi în total. În ortografia modernă, astfel de cuvinte sunt omografe : chil - simultan /t͡ʃil/ „pământ” și /t͡ʃʰil/ „rețea” [13] .

Tabel de corespondență alfabetică

Note

1. ↑ G. A. Klimov. Limba aghvană // Limbile lumii. limbi caucaziene. - M.  : Academia, 1998. - S. 99-101. — 480 s. — ISBN 5-87444-079-8 .
2. ↑ R. I. Gaidarov. Din istoria formării limbii și scrisului literar lezgian // Note științifice ale Universității de Stat din Daghestan. V. I. Lenin. - 1962. - T. VIII. - S. 31-45.
3. ↑ 1 2 3 4 A. Sh. [Shabad A.], E. Sh. Limba Lezgi // Enciclopedia literară. - M .  : OGIZ RSFSR, 1932. - T. 6. - Stb. 151-152.
4. ↑ 1 2 Nou alfabet pentru popoarele din Daghestan // Cultura și scrierea Orientului. - Baku, 1928. - Emisiune. II. — S. 176-177.
5. ↑ Alfabetul Kyurinsky. - Temir-Khan-Shura, 1871. - 57 p.
6. ↑ Alfabetul Kyurin și prima carte de citit = Ќu˙re ჭalan elifarni аҳpa гw æniz keldaj ђuz. - Tiflis, 1911.
7. ↑ alqcdar aq ⱬiji lezgi ilifar-ni sifte ⱪeldaj ktab. - mahac-qala, 1928.
8. ↑ Alqadarskij A.Q. Bukvar. — Mahacqala, 1937.
9. ↑ S. Kerimova. Schimbarea graficii va lovi chiar inima oamenilor noștri . Autonomie național-culturală federală Lezgin (20 martie 2019). Preluat la 30 martie 2019. Arhivat din original la 30 martie 2019. (nedefinit)
10. ↑ Bir xalqın iki əlİfbası?  : [ azerb. ] // Samur. - 2018. - Nr. 9 (325).
11. ↑ A. A. Isaev. Despre formarea și dezvoltarea limbajului scris al popoarelor din Daghestan // Colecția sociologică. - Makhachkala, 1970. - Emisiune. I. - p. 173-232.
12. ↑ R. I. Gaidarov, A. G. Gyulmagomedov, U. A. Meilanova, B. B. Talibov. Limba Lezgin modernă. - Makhachkala: iyali DSC RAS, 2009. - S. 94-96. — 482 p. - 300 de exemplare.  — ISBN 978-5-914331-018-6 .
13. ↑ 1 2 Haspelmath, Martin. O gramatică a lezgianului. — Berlin; New York: Mouton de Gruyter, 1993, p. 28-29. — 568 p. — ISBN 3-11-013735-6 .