Oxid de titan (II). | |
---|---|
General | |
Nume sistematic |
Oxid de titan (II). |
Nume tradiționale | oxid de titan |
Chim. formulă | TiO |
Şobolan. formulă | TiO |
Proprietăți fizice | |
Stat | cristale galbene |
Masă molară | 63,90 g/ mol |
Densitate | 4,88; 4,93 g/cm³ |
Proprietati termice | |
Temperatura | |
• topirea | 1750; 1780°C |
Mol. capacitate termică | 40,0 J/(mol K) |
Entalpie | |
• educaţie | -526 kJ/mol |
Clasificare | |
Reg. numar CAS | 12137-20-1 |
PubChem | 61685 |
Reg. numărul EINECS | 235-236-5 |
ZÂMBETE | O=[Ti] |
InChI | InChI=1S/O.TiOGIDPMRJRNCKJF-UHFFFAOYSA-N |
CHEBI | 134455 |
ChemSpider | 55588 |
Datele se bazează pe condiții standard (25 °C, 100 kPa), dacă nu este menționat altfel. |
Oxidul de titan (II) este un compus anorganic binar de titan metalic și oxigen cu formula TiO, cristale de la galben auriu la maro-violet, insolubile în apă.
Oxidul de titan (II) formează cristale galbene ale sistemului cubic , grupa spațială F m3m , parametrii celulei a = 0,4244 nm, Z = 4.
La încălzire, au loc mai multe tranziții polimorfe la 720, 820, 940 și 1250°C.
Faza la 940°C poate fi „înghețată” și în stare metastabilă este stabilă la temperatura camerei, aparține sistemului monoclinic , grupa spațială A2/m , parametrii celulei a = 0,5855 nm, b = 0,9340 nm, c = 0 0,4142 nm, p = 107,53°.