Traducerile Coranului ( arabă تراجم القرآن ) sunt traduceri ale textului Coranului din arabă în care a fost scris inițial în alte limbi. Pentru prima dată, o parte din Coran a fost tradusă în persană în secolul al VII-lea [1] . Se crede că prima traducere completă a Coranului a fost făcută în secolul al IX-lea în India [1] . Ulterior, au apărut traduceri ale Coranului într-o serie de limbi orientale, occidentale și africane. În total există aproximativ 164 de traduceri ale Coranului [2] . Teologii islamici, referindu-se la versetele Coranului, observă că numai originalul în arabă poate fi numit Coran, iar traducerile sale nu pot fi în niciun fel Coran, ci doar o scurtă repovestire a sensului Coranului în cuvinte complet diferite. , în altă limbă [3] .
Primul traducător al unei părți din Coran a fost Salman al-Farisi , care a fost un nobil însoțitor al profetului Mahomed din Persia . El a tradus Sura Al-Fatiha în persană în secolul al VII-lea [1] . Prima traducere completă în persană a fost făcută conform „Tafsir” al lui at-Tabari în timpul domniei conducătorului samanid Abu Salih Mansur ibn Nuh în a doua jumătate a secolului al X-lea [2] . Prima traducere persană tipărită a Coranului, de către Mawab-e Aliyah sau Tafsir-e Husayni, a fost publicată în 1837 la Calcutta [2] .
În 1912, în satul Magometanovsky (acum satul Chikola ), un mullah local, al cărui nume nu a fost păstrat, a tradus Coranul în limba Digor [4] .
În 1968-1971, la Bagdad a fost publicată o traducere a Coranului în kurdă , realizată de Muhammad Koyie Gali-Zade în trei volume. Traducerea lui Muhammad Khal în patru volume a fost publicată la Bagdad și Suleimaniya în 1969-1979 [2] .
Traduceri în limbi indo-europeneSe crede că prima traducere a Coranului a fost făcută în 884 în Sindh (parte a Indiei la acea vreme, astăzi parte a Pakistanului ) la ordinul savantului irakian Abdullah ibn Umar ibn Abdul-Aziz, comandat de indianul Raja Mehruk . 1] , care a fost raja din Punjab și Kashmir [2] . Dar această traducere depindea doar de Sura Ya Sin . Prima traducere în hindi modernă a fost făcută de dr. Ahmad Shah Masihi, un preot creștin (publicat în 1915 ) [2] .
În 1776, prima traducere completă a Coranului în urdu a fost compilată de Shah Raft ad-Din. Prima sa ediție a fost publicată la Calcutta în 1840 [2] . În 1790, o traducere în urdu a Coranului a fost compilată la Delhi de către șeicul Abdul-Qadir ibn Shah Waliullah . Această traducere a apărut în mai multe ediții litografice cu un text urdu și un original interliniar (publicat pentru prima dată în 1829 la Delhi ). Textul interliniar arabo-persan a fost publicat în două volume la Calcutta în 1831 . Ambii traducători au fost fiii lui Shah Waliullah Dehlavi [5] . Este cunoscută o veche traducere a Coranului în urdu, făcută la începutul secolului al X-lea [2] .
Traduceri în limbile turceștiSe crede că prima versiune turcă a Coranului a fost compilată pe baza traducerii persane a „Tafsir” de către al-Tabari, simultan cu versiunea persană. Există, de asemenea, opinia că versiunea turcă a Coranului a fost compilată o sută de ani mai târziu, în secolul al XI-lea . Cu toate acestea, niciuna dintre aceste variante nu a supraviețuit [2] . În 1914, la Bukhara , Zaki Validov a găsit și a achiziționat pentru Academia de Științe un manuscris de interpretare ( tafsir ) a unor sure ale Coranului în limba turcă veche din Asia Centrală cu un amestec de persană, acest manuscris datând din secolul al XII-lea. al XIII-lea [6] . De asemenea, este cunoscută traducerea Coranului în limba turcă, compilată în Asia Centrală în 1333/34 [ 7 ] .
Prima traducere a Coranului în turcă a fost publicată în 1842 la Cairo . Traducerea a fost făcută din „Tafsir at-Tibyan” [2] .
Pentru prima dată, traducerea Coranului în limba tătară din Crimeea a fost realizată de scriitorul și jurnalistul Riza Fazyl . Această traducere a fost publicată în 1991-1994 în revista Yildiz, iar în 1998 a fost publicată ca o carte separată. O altă traducere a Coranului în limba tătară din Crimeea a fost pregătită împreună de Said Dizen și Zakir Kurtnezir în 1998, care a fost aprobată pentru publicare de către Consiliul spiritual al musulmanilor din Crimeea în 2004 [8] .
Prima traducere în tătără a fost făcută de Musa Bigeev în 1911 , dar tipărirea ei nu a fost finalizată din cauza protestelor personalităților religioase musulmane. O traducere tătară completă a Coranului, împreună cu textul arab, a fost publicată la Kazan în 1914 de Muhammad Kamil Tukhvatullin [9] .
Organizatorul și editorul primei traduceri a Coranului în azeră a fost Haji Zeynalabdin Tagiyev . La acea vreme, clerul reacționar s-a opus cu înverșunare traducerii Coranului, susținând că spusele Coranului sunt de origine divină și, prin urmare, nimeni nu are dreptul să aprofundeze în sensul lor și să le schimbe în felul său. Apoi Tagiyev îl trimite pe Qazi Mirmagomed Kerim la Bagdad . El aduce de acolo permisiunea oficială a unor savanți arabi celebri pentru traducere. Apoi Tagiyev scrie scrierea arabă din Leipzig și tipărește versiunea azeră a Coranului. Kazi Mirmagomed Kerim însuși a fost traducătorul [10] . Această traducere a fost publicată pentru prima dată în 1904 la Baku [11] . În 1991, profesorul V. M. Mamedaliyev, împreună cu academicianul Z. M. Buniyatov , au publicat o traducere a Coranului din arabă în azeră, cu o prefață a profesorului V. M. Mamedaliyev și comentarii ale academicianului Z. M. Buniyatov [12] .
Coranul în Uighur a fost publicat de o școală religioasă deschisă de Societatea Islamică Xinjiang [13] . La începutul anilor 1980, 30.000 de exemplare ale Coranului au fost publicate în uighur din China. În 1955, la Bombay, Coranul a fost publicat în uzbecă în traducerea lui Mahmud ibn al-Said Nadir al-Tirazi al-Madani [2] .
În 1910, Musa Bigeev a tradus Coranul în kazah , dar această lucrare general recunoscută nu a fost publicată și a rămas în manuscris. În limba kazahă, Coranul a fost publicat pentru prima dată în 1991 în traducerea lui Khalifa Altai în Arabia Saudită [14] [15] .
Traducerea Coranului din arabă în Kumyk a fost efectuată pentru prima dată de poetul din Daghestan Magomed Atabaev și doctor în științe istorice, profesor, arabistul Abduragim Kandaurov [16] . În perioada 1953-1987. Mantaev Paizurakhman Pakhrudinovich a tradus Coranul în limba kumyk, folosind traducerea rusă a lui I. Yu. Krachkovsky și l-a publicat în 1993 [17] .
Traducerea Coranului în limba Karachay-Balkar a fost făcută de un locuitor din Uchkeken, Ebzelana Abyusyub [18] [19] .
Filosoful, teologul și traducătorul armean Stepanos Lekhatsi a finalizat traducerea Coranului din latină în 1680 [20] [21] . Această traducere a fost publicată în 1862 în Tiflis [22] . De fapt, a fost prima traducere cu drepturi depline (toate cele 114 sure) a Coranului în armeană. Înainte de aceasta, au fost traduse doar fragmente separate, inclusiv din originalul arab [23] .
Traducerea în limba avar a fost făcută de Mogamedov Abdurahim în 1984 de samizdat cu un tiraj de 5000.
O traducere în dargin a fost făcută de poetul Magomed Hamidov în 1995 [24] .
Traducerea înțelesurilor Sfântului Coran în limba adyghe a fost făcută de F. Autlev, I. Mashbash, P. Koshubaev [25] .
Traducerea semnificațiilor Coranului a fost făcută în limba ingușă de lingviștii și teologii arabi Magomed Kharsiev și Khamzat Tangiev în 2014. Traducerea a fost editată de profesoara onorată a Federației Ruse Madina Azieva [26] [27] .
Primul Coran în limba georgiană a fost realizat de profesorul Georgy Lobzhanidze în 2007 [28] [29] .
Lucrarea de traducere a Sfântului Coran în limba abhază a fost inițiată de șeful Biroului Reprezentativ al Consiliului Muftilor din Rusia și șeful centrului cultural musulman „Vasatiya” din Abhazia Yenik-hadji Ruslan în 2009. Traducerea este realizată de un doctor în științe filologice, șeful departamentului de limbă abhază al Institutului Abhaz pentru Cercetări Umanitare, numit după A. Dmitri Gulia, profesorul Lily Khagba [30] [31] .
În 1143 , Robert de Ketton a făcut prima traducere a Coranului în latină (publicată pentru prima dată de Theodore Bibliander în 1543 ) [32] . Această traducere a fost intitulată „Lex Mahumet pseudoprophete” („Legea lui Muhammad, Pseudo-Profetul”). După cum sugerează și titlul, această traducere a fost părtinitoare și îndreptată împotriva Coranului. Multe traduceri ulterioare ale Coranului în limbi europene s-au bazat pe lucrarea lui Robert de Ketton [1] . O traducere științifică remarcabilă a Coranului în latină a fost realizată de italianul Ludovico Maracci și publicată cu un text și comentariu arab paralel sub titlul „Alcorani Textus Universus Arabice et Latine” în două volume în 1698 la Padova [33] .
Italiana a fost prima dintre limbile europene moderne în care a fost tradus Coranul. Autorul acestei traduceri în 1547 a fost Andrea Arrivabene , care a luat ca sursă traducerea lui Robert of Ketton [34] . Traducerea italiană a fost folosită pentru a pregăti prima traducere germană, făcută de Solomon Schweiger la Constantinopol și publicată sub titlul „Al-Koranum Mahumedanum” în 1616 la Nürnberg . Această traducere a fost la rândul ei folosită pentru prima traducere olandeză (anonimă), publicată în 1641 la Hamburg . Dintre traducătorii Coranului în germană, trebuie amintiți Theodor Arnold (1746), Leopold Ullmann (1840) și Friedrich Rückert (1888).
Prima traducere a Coranului în spaniolă a fost făcută în 1609 de un autor necunoscut [35] .
Prima traducere în limba engleză a Coranului , The Al-coran of Mohamet, a fost făcută în 1649 de Alexander Ross . Această traducere nu a fost făcută din arabă, ci din traducerea franceză a lui Andre du Rieux ( 1647 ) a lui L'Alcoran de Mahomet, care conținea multe erori [36] . Prima traducere în limba engleză a Coranului din arabă, The Al Koran of Mohammed, a fost făcută de George Sale și publicată în 1734 [37] . Traducerea lui Sale a rămas cea mai răspândită traducere în limba engleză în următoarele două secole și se află și astăzi tipărită (una dintre cele mai recente ediții a fost în 2009 ) [1] .
Prima traducere în rusă (din traducerea franceză a lui Andre Du Rieu ) îi aparține lui P. V. Postnikov (Sankt Petersburg, 1716).
Prima traducere publicată în rusă din arabă de G. S. Sablukov (ed. I - Kazan, 1878) continuă să se bucure de popularitate.
Cea mai cunoscută este traducerea științifică a academicianului I. Yu. Krachkovsky (ed. I - M., 1963).