| Yenisei kârgâz | |
|---|---|
| relocare | Siberia de Sud , Mongolia |
| Limba | Kârgâzul vechi |
| Religie | Tengrism , maniheism |
| Inclus în | popoare turcice |
| Popoarele înrudite | Kirghiz , Tarbagatai Kirghiz , Fuyui Kirghiz , Khakasses , Altaieni , Shors , Telengiti , Chulyms , Tuvani |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Kârgâzii Yenisei sunt denumirea acceptată în istoriografie pentru populația antică și medievală vorbitoare de turcă din bazinele Yenisei și Sayano-Altai [1] .
Kârgâzii Yenisei au fost purtătorii culturii arheologice Chaatas . Există ipoteze despre o posibilă legătură între cultura Tashtyk și Dinlins cu etnogeneza kirghizilor Yenisei.
Prima mențiune despre Yenisei Kyrgyz este considerată a fi o intrare în „ Notele istorice ” de Sima Qian în legătură cu subjugarea lor față de Xiongnu ( 201 î.Hr. ) [2] - chinezii au vorbit despre statul Jiankun (堅昆) (sau Juyu 居勿, Jiegu 結骨), a cărui populație era considerată a fi amestecată cu dinlinii. Potrivit legendei, kirghizii Yenisei au fost conduși de descendenții prințului Xiongnu Chjuk, comandantul chinez Li Ling (李陵).
Sursele chineze din perioada Tang descriu Yenisei Kirghizilor ca fiind înalți, cu păr roșu, o față albă și ochi verzi sau albaștri [3] [4] . O descriere similară este dată în sursele tibetane și arabo-persane. Cu toate acestea, nu toți kârgâzii Yenisei erau cu părul blond și cu ochii deschisi. Sursele chineze din aceeași perioadă vorbesc despre prezența oamenilor cu părul negru și cu ochii întunecați într-o măsură mai mică. Turcologul american Michael Drrompp [5] și-a exprimat interesul în acest sens :
Datorită apariției Kârgâzilor Yenisei, un anumit număr de cercetători au fost înclinați să vadă la începutul Kârgâzului un popor neturc, sau cel puțin un popor mixt etnic, cu o componentă semnificativă non-turcă. Mulți savanți au susținut această idee după ce au descoperit cuvinte pe care le considerau non-turci (în special samoiedice) printre cuvintele kârgâzești păstrate în sursele chinezești. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că relația dintre limbă și rasă este în mare măsură neconcludentă. Aspectul fizic al kârgâzilor nu poate fi luat ca un indiciu că aceștia nu erau turci, la fel ca și aspectul lexical al puținelor cuvinte posibil non-turce a căror prezență poate fi explicată prin practica obișnuită a împrumuturilor lingvistice. Inscripțiile kârgâzești ale Yenisei (secolul al VIII-lea e.n. și mai târziu) sunt de fapt scrise în întregime în turcă, iar sursele chinezești Tang afirmă în mod clar că limba scrisă și vorbită a kârgâzilor la acea vreme era identică cu cea a uigurilor vorbitori de turcă. Majoritatea cuvintelor kârgâze păstrate în sursele chinezești sunt de fapt turcești. Nu există niciun motiv să presupunem o origine non-turcă a kârgâzilor.
Există o opinie conform căreia dinlinii [6] și vechii kirghizi aveau legături etnice strânse cu mongolii [7] . Potrivit lui N. Ya. Bichurin , vechiul Kârgâz avea o origine mixtă turco-mongolică [8] : „La granițele de sud ale provinciei Yenisei , unde se afla capitala Khyagas, iar acum poporul indigen este turco- mongoli” [6] . „Hyagas, conform compoziției sale originale, ar trebui să fie un stat mongol-turc și este format din două popoare: turci și mongoli” [6] [9] [10] [11] . Această afirmație intră în conflict cu o serie de contradicții, cum ar fi: referiri la aspectul caucazoid al kirghizilor Yenisei [3] [12] , limba turcă a inscripțiilor Orkhon-Yenisei [13] [14] (cu lexical mongol separat elemente) [15] și apartenența genetică Yenisei Kyrgyz la haplogrupul R1a , necaracteristic triburilor mongole [16] .
Pe lângă grupurile vorbitoare de turcă și mongolă [17] , elementele indo-iraniene [18] , ugrice , samoiede [19] și Ket [20] s- au alăturat Kârgâzilor Yenisei .
În secolele V-VIII, kârgâzii Yenisei erau subordonați Juanului , Khaganatului turcesc și Khaganatului Uighur . Sub uighuri , existau destul de mulți Kârgâzi Yenisei: peste 100.000 de familii și 80.000 de războinici. De la ținuturile Yenisei Kyrgyz până la sediul uighurului Khagan, au fost 3.000 de li sau 40 de zile de călătorie cu cămilă [21] .
În prima jumătate a secolului al VII-lea, kârgâzii Yenisei au devenit dependenți de xueyanto , iar uigurii au numit un guvernator ( chineză: 頡利發) pentru a-i supraveghea. Cu toate acestea, puterea regelui și a celor trei consilieri ai săi a rămas: qishibei ( chineză 訖悉輩), jushabobei ( chineză 居沙波輩), amibei ( chineză 阿米輩).
În 648, Xueyantu au fost învinși de Imperiul Tang , iar mulți uiguri au intrat în credința Tang. Kârgâzii Yenisei au decis să trimită ambasadori la împărat. Bătrânul Sylif Shiboku Azhan ( chineză 俟利發失缽屈阿棧) a venit la tribunal. La sărbătoare, a cerut împăratului să-l facă vasal. Împăratul a ordonat să accepte pământurile acestui bătrân sub numele de Guvernoratul Jiankun ( chineză 堅昆府), bătrânul a primit gradul militar de zuo tunwei da jiangjun ( chineză 左屯衛大將軍, rangul este neclar), a fost a numit șeful districtului (都督, dudu) și a fost subordonat guvernatului Yanzhan (燕然都護).
De la 650 la 683 au trimis 2 ambasade în China.
În anii 707-710, împăratului Tang Zhongzong au fost trimise cadouri, iar acesta a menționat că i-a distins pe Yenisei Kyrgyz de vasalii săi datorită proximității originii lor [22] .
Din 712 până în 756, în timpul domniei împăratului Xuanzong al dinastiei Tang, cadourile au fost trimise de patru ori.
În 758, uigurii din Moyan-chur au cucerit Kârgâzul Yenisei. Aparent, kirghizii Yenisei au fost împărțiți în mai multe principate. S-au stabilit relații cu arabii Dashi (de la care au venit caravanele cu țesături cu model), Imperiul Tibetan , precum și cu Karluks , care erau folosiți ca ghizi pe rutele caravanelor. Azhe a primit de la turci titlul de pigadunjiejin ( chineză 毗伽頓頡斤, piga = santină = înțelept).
În 840 au învins Khaganatul Uighur și au format Khaganatul Kârgâz , care a fost principala putere din Asia Centrală timp de mai bine de 80 de ani . În jurul anului 818, Azhe s-a declarat kagan, mama lui (era din Türgesh ) - o văduvă khansha (可敦), soția sa (era fiica unui general tibetan) - o khansha. Uigurii au trimis o armată condusă de un ministru, dar nu au reușit să câștige. Războiul a durat 20 de ani, iar uigurii nu au avut succes. Azhe a crezut într-o victorie rapidă. Uighurii au avut un interregnum, iar bătrânul Tsuilu Mohe ( chineză 句錄莫賀) a condus armata kirghizilor Yenisei la capitala uigurilor, Khara-balgasun. Orașul a fost ars, în mijlocul cenușii, Azhe și-a ridicat cortul de aur. Printre trofeele pe care le-a primit a fost Taihe ( chineză 太和公主), o prințesă chineză și văduvă a patru kagani. Kaganul și-a mutat sediul în munții Laoshan și a trimis-o pe prințesa chineză cu o escortă la Tang, dar pe drum a fost atacat de uighur Uge Khan și a luat-o pe prințesă. Kaganul l-a trimis pe Zhuu He Su ( chineză 註吾合素) împăratului pentru a raporta ce sa întâmplat.
În 841, trimisul Kârgâzilor Yenisei a sosit la împăratul dinastiei Tang Wu Zong . Împăratul l-a primit foarte cordial, l-a pus deasupra ambasadorului din statul Bohai ( chineză 渤海). Stewardul ( chineză 卿) Zhao Fang ( chineză 趙蕃) a mers la Khagan într-o vizită de întoarcere. Împăratul a ordonat, de asemenea, miniștrilor și oficialilor din „Ordinul Ritual” ( chineză 鴻臚寺) să interogheze ambasadorii și să întocmească o descriere a țării Kârgâzilor Yenisei. Ministrul De Yu (德裕) s-a oferit să alcătuiască genealogia lui Azhe și să-i picteze portretul.
Azhe a început să-l urmărească pe Uge Khan, care se refugiase în tribul Heichez („căruțe negre”), și a cerut sprijin Tang. Dar imperiul în acel moment era în declin și a rezistat doar din cauza distrugerii uigurilor și a prăbușirii Tibetului. Împăratul a ordonat să îi acorde lui Azhe titlul de Zong Yingxiongwu Chengming kehan ( chineză 宗英雄武誠明可汗), dar în 846 Tang Wuzong a murit înainte de a putea trimite ambasadori, iar noul împărat Tang Xuanzong nu s-a grăbit. La consiliul general al celor mai înalte ranguri, s-a hotărât ca titlurile să fie date uigurilor când erau puternici, iar dacă ar fi fost premiați și kârgâzii Yenisei, ei vor deveni mândri și periculoși. Împăratul a retras scrisoarea.
În 847, kârgâzii Yenisei au făcut o campanie majoră împotriva Amurului împotriva uigurilor care fugiseră acolo în număr de până la 500 de oameni [23] și a tribului Shiwei care i-a adăpostit, 70 de mii de călăreți conduși de ministrul Abo [24] au luat. parte in campanie .
În 847, kaganul a murit. Împăratul i-a dat noului kagan titlul Yingu Cheng Ming kehan (英武誠明可汗).
În 860-874, kârgâzii Yenisei au trimis ambasadori la Tang de trei ori. După ce istoricii nu țineau evidențe.
Ulterior, hanatul s-a rupt în mai multe principate.
În 1206, a fost creat hanatul mongol , condus de Temujin, care a primit titlul de Genghis Khan . La kurultai al tuturor principilor mongoli s-a luat decizia de a cuceri „popoarele pădurii”. Genghis Khan a încredințat această sarcină fiului său cel mare Jochi . În 1207, Jochi și Subedei au pornit într-o campanie în care au reușit să-i supună pe Oirați , Urasuts , Telenguts , Barguts și Kushtemi ( kyshtyms of the Kirgyzs ). Apropiindu-se de granița Yenisei Kîrgîzilor, Jochi și Subedei s-au întâlnit cu tumen-kîrgîzi. Bek-ii kârgâzilor au decis să se supună voluntar. Multe triburi de pădure, care erau afluenți ai Kârgâzului, s-au supus astfel și lui Genghis Khan. Jochi a luat cu el toți bek-ii, temnikii și miile de popoare pe care le-a cucerit, inclusiv kârgâzii, apoi s-a mutat înapoi la sediul tatălui său, astfel încât să „arată semne de supunere” față de noul kagan .
„ Ei și-au exprimat supunerea și l-au bătut pe suveran cu frunțile cu șoimi albi, shinchots, cabri albi și sable albi.” [25]
„În anul tolai, care este anul iepurelui, corespunzător lunilor 603 [1206/1207], Genghis Khan a trimis soli acestor doi suverani Altan și Bukr și i-a chemat la supunere. Ei au trimis înapoi cu ei trei dintre emirii lor, ale căror nume erau: Urut-Utudzhu, Elik-Timur și Atkirak, cu un șoim alb, ca o expresie a respectului de la cel mai tânăr la cel mai în vârstă și i-au ascultat”. [26]
Kârgâzii au trebuit să plătească o „taxă de sânge” - obligația de a furniza soldați trupelor mongole .
În 1217, tumații s-au răsculat în Siberia [27] , în acel moment principalele forțe ale mongolilor se aflau pe teritoriul Imperiului Jin . Genghis Khan i-a ordonat comandantului său de încredere Boragul - noyon să zdrobească revolta și să stabilească controlul asupra teritoriului. Boragul-noyon a fost învins și a murit. După ce a aflat despre aceasta, Genghis Khan a trimis imediat un alt comandant pe nume Dorbo Dokshin -noyon acolo. Ajuns la locul lui Dorbo, Dokshin -noyon a decis să lovească în spatele inamicului prin munți. El a dat o lovitură bruscă inamicului când Tumații sărbătoreau victoria asupra lui Boragul-noyon. După victoria mongolilor, tumații capturați au fost făcuți sclavi ai familiei Boragul-Noyon.
În 1218 tumații și bailucii s-au revoltat. Genghis Khan le-a ordonat kârgâzilor Yenisei să zdrobească revolta vecinilor lor. Kârgâzii Yenisei au refuzat și s-au răzvrătit. Kurlun a stat în fruntea revoltei kârgâzilor. Genghis Khan, realizând pericolul revoltelor spontane în Sayano-Altai , ia ordonat fiului său cel mare Jochi să meargă imediat în Sayano-Altai pentru a suprima populația locală. Jochi, care a mers pe gheața râurilor, a invadat Tuva și i-a subjugat pe kirghizi, a stabilit ordinea în Sayano-Altai cu foc și sabie. Atitudinea față de mongoli a devenit și mai rea. Numărul garnizoanelor mongole din Sayano-Altai a crescut.
Au fost revolte ale Kârgâzilor Yenisei în 1261, 1272, 1293 [28] [29] .
După moartea lui Khagan Mönke în 1260, a izbucnit un război intestin între frații Arig-Buga și Khubilai . După ce Arig-Buga a fost declarat Khan, Khubilai a trimis o armată împotriva lui și Arig-Buga a fost învins. Arig-Buga a mers în regiunea Yenisei Kyrgyz din Sayano-Altai pentru a aduna acolo o nouă armată. După o serie de înfrângeri, Arig-Buga s-a predat și a recunoscut puterea lui Khubilai, ținuturile Sayano-Altai și Mongolia au devenit parte a Imperiului Yuan .
În 1273, kârgâzii Yenisei s-au revoltat împotriva presiunii din partea imperiului Yuan și l-au sprijinit pe Kaidu , care a luptat pentru tronul Hanului în Mongolia, în Sayan-Altai . În 1292, Imperiul Yuan a trimis o armată către Sayano-Altai pentru a suprima revolta. Khaidu a trimis și o armată către Sayano-Altai, dar a fost învins. Petrov a prezentat o ipoteză că o parte din Kârgâz s-ar putea alătura lui Khaid și să-l urmeze până la ulus [30] . Sayano-Altai a devenit parte a Imperiului Yuan și a fost împărțit în mai multe părți administrative. Kârgâzii Yenisei au fost împărțiți în mai multe grupuri. O parte a rămas în fostele teritorii ale Yenisei și Altai, în timp ce altele au fost trimise în Mongolia, Manciuria și China [28] .
Întrucât kârgâzii Yenisei înșiși, în ciuda abundenței publicațiilor, nu au fost suficient studiati, problema legăturilor lor de familie cu alte popoare antice și mai ales moderne rămâne deschisă. Descendenții ipotetici ai kirghizilor Yenisei includ Khakass [31] . Cu toate acestea, există și alte date. Așadar, un cunoscut specialist în istoria Siberiei S. V. Bakhrushin , care descrie „ Țara Kârgâzului ” de pe Yenisei, a scris în 1955: în ciuda numelui, Kârgâzul constituia doar o mică parte din populația sa [32] . Studiile ulterioare confirmă faptul că termenii „Yenisei Kyrgyz” și „Țările Kârgâzești” pot fi înțeleși în mod eronat să însemne Kârgâzul, deși, de fapt, vorbim despre Kyshtyms Kârgâzești din secolul al XVII-lea, care au jucat un rol mult mai mare în formarea Etnia Khakass [33] .
Într-un fel sau altul, la începutul secolului al XVII-lea, adică înainte de sosirea rușilor (crearea unei rețele de închisori Ketsky, Melessky, Tomsky, apoi Achinsk și Kuznetsk, apoi Krasnoyarsk), oamenii numiti Kirghiz . a trăit în sudul Siberiei (în cea mai mare parte pe teritoriul Khakassiei moderne și la nord, la izvoarele râului Chulym ), în așa-numitul pământ kârgâz ( depresiunea Minusinsk ). Aici aveau o confederație , o uniune de triburi militante din patru principate - ulus , formată din:
Kirghizi Yenisei, rămânând ultimii și ireconciliabili aliați ai imperiului lui Khan Kuchum , înainte de exodul lor către Issyk-Kul, au încercat să lupte activ împotriva fortărețelor rusești, inițiind (sau, mai des, forțând) includerea micilor popoare siberiene în acest război, inclusiv încercări de relații aliate cu mongolii-Oirații și Kyshtyms de vest și de est . Timp de aproximativ o sută de ani, orașele rusești din sudul Siberiei au fost „deranjate”, care, totuși, se pregăteau pentru confruntare nu cu rămășițele Hoardei Kârgâzești , ci cu influența Imperiului Chinez, formând o frontieră împotriva militantilor și influenților. Triburi Dzungar de pe teritoriul Mongoliei de Vest moderne. Se știe despre încercările repetate nereușite ale Kârgâzilor Yenisei în secolul al XVII-lea de a distruge închisoarea din Tomsk în secolul al XVII-lea și despre campania din 1679 a prințului Kârgâzului Irenek împotriva închisorii din Krasnoyarsk . Această închisoare de pe Yenisei , ca avanpost avansat al liniei de închisori Tomsk, a fost fondată în 1628 tocmai pentru a proteja împotriva atacurilor kârgâzilor Yenisei și pentru a rezista dzungarilor, care încercau să preia controlul asupra ținuturilor de la nord de Tuva modernă. .
Kârgâzii Yenisei, care nu au intrat într-o alianță cu statul rus, refuzând să plătească un tribut liderilor militari dzungarieni și, de asemenea, negăsind niciun sprijin din partea tătarilor siberieni, Chulyms și alții care simpatizează deschis cu rușii, s-au dovedit a fi fii un popor proscris. Drept urmare, rămășițele oamenilor prin Oiratia au mers la Tien Shan Kirghiz de pe malul lacului Issyk-Kul . Există, de asemenea, o versiune conform căreia unii dintre ei, când au trecut prin dublu-dan (plătind yasak atât guvernatorilor ruși, cât și hanilor Dzungar), Oiratia, parte dintr-un trib de aproximativ 3 mii de oameni, a mers în Dzungaria în 1703.
După înfrângerea Dzungariei de către Imperiul Qing în 1757-1758. kirghizii Yenisei supraviețuitori au fost deportați în Manciuria , în actualul județ Fuyu din provincia Heilongjiang din RPC . În prezent, aceștia sunt denumiți Fuyu Kirghizi . Numărul de Fuyu Kyrgyz în 1997 a fost de aproximativ 1200 de oameni.
Potrivit lui Gandula Salk și Mambet Turdu, primele informații științifice despre Fuyu Kyrgyz au fost înregistrate în timpul ocupației japoneze a teritoriului Manciuriei (1931-1945). În 1943, o echipă de trei japonezi, Tiansun, un medic, He Hangying, și Wu Tianhao de la Biblioteca Dalian, au vizitat Fuyu și Wujiazi în timp ce studiau populația mongolă din teritoriul ocupat. În iulie 1944, savantul japonez Masato Suhara (栖原正人) a vizitat Wujiazi pentru a studia kârgâzul Fuyu. El a citat lucrările cercetătorilor anteriori și a introdus în circulația științifică o cantitate mică de informații primare cu privire la kirghizi Fuyui în articolul său „Călătorie în Kirghiz”, republicat în 1986.
Printre cele mai vechi referiri la kârgâzul Fuyui, se pot pune rapoartele soldaților sovietici de naționalitate kârgâză la sediul armatei sovietice, care a intrat în Heilongjiang în 1945, despre descoperirea în rândul populației locale a unor oameni care se numesc kârgâz și vorbesc un limba pe care o înțeleg, care a fost ulterior raportată partea chineză.
O contribuție neprețuită la studiul kârgâzului Fuyui a avut-o savantul chinez kârgâz Hu Zhenghua, care, din 1957, a realizat o serie de studii de teren și teoretice despre istorie, situația religioasă, tradițiile familiei și gospodărești. De asemenea, a analizat cu atenție trăsăturile lexicale, fonetice și morfologice ale limbii pe baza materialului lingvistic pe care l-a adunat.
Până în prezent, dovezile legăturii dintre Kârgâzul Yenisei cu popoarele moderne din Asia necesită o consolidare suplimentară.
Limba kirghizei Yenisei - kirghiza veche - este considerată strămoșul limbilor moderne al subgrupului kârgâz (vezi limbile turcești ): Fuyu-Kirghiz , Chulym , Khakass , Shor , Saryg-Yugur și (eventual) Sudul Altaiului .
Punctul de vedere al lui A. N. Bernshtam , care a prezentat o ipoteză despre migrația în mai multe etape a Kârgâzilor Yenisei de la Yenisei la Tien Shan în perioadele de antichitate și Evul Mediu, adică despre relația directă a Yenisei. Kârgâzul și kirghizul modern [34] , este încă relevant . Textele găsite în văile Kochkor și Talas din Kârgâzstan , scrise în rune turcești antice în limba literară Orkhon-Yenisei, datează din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, care coincide cu perioada migrației timpurii a Kârgâzilor Yenisei către Semirechye. .