indie folk | |
---|---|
Direcţie | Muzică populară , muzică rock |
origini | Muzică populară , country , indie rock , folk rock , lo-fi , folk punk |
Ora și locul apariției |
Sfârșitul anilor 1990, SUA |
Vezi si | |
„ Noua America ciudată ” | |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Indie folk ( ing. Indie folk , muzică populară independentă ) este un gen muzical creat în anii 1990 de compozitori din comunitatea indie rock , influențați de muzica populară și muzica country clasică . Indie folk combină melodiile captivante ale indie rock-ului cu sunetul acustic al folk-ului contemporan.
Inspirațiile de gen și artiștii timpurii includ Elliott Smith [1] , Will Oldham [1] , Ani DiFranco [2] și Dan Bern [2] . Printre interpreții străini moderni ai genului, pot fi remarcați Kings of Convenience și José González , al căror stil de interpretare și voce au fost comparate de mai multe ori cu Nick Drake .
Cu toate acestea, indie folk a luat amploare cu adevărat în anii 2000, cu etichete precum Saddle Creek, Barsuk, Ramseur și Sub Pop [1] . Printre cei mai importanți artiști se numără The Decemberists (cu popularul lor neo-celtic ) [1] [2] , Fleet Foxes (cu armoniile lor Appalachian ) [1] [2] , Iron & Wine (cu varietatea lor, de la lo-acoustic). fi -balade la rock electric luxuriant, care nu merg niciodată dincolo de indie-folk) [1] , The Cave Singers [2] , Loch Lomond [2] , Bon Iver [2] , Or, The Whale [2] , Great Lake Swimmers [2] și Blind Pilot [2] . Potențiale megastaruri precum Mumford & Sons și The Lumineers pun instrumente acustice pe o fundație pop-rock [3] .
Al optulea album de studio al lui Taylor Swift , folclore (2020) este un exemplu contemporan de album din genul indie folk [4] .
Produse independente | |
---|---|
Citind | |
Auz |
|
Film |
|
Calculatoare |
|
Concepte | |
Vezi si |
|