Kalika Purana

Kalika Purana este unul dintre cele 18 Upa Puranas (purane minore) și este unul dintre cele mai importante texte ale Shaktismului și Tantrismului . Autoritatea sa este evidențiată de faptul că citate din el se găsesc în rezumatele smriti compilate în diferite părți ale Indiei . [1] Purana conține mai mult de opt mii de sloka împărțite în 90 (în alte ediții 91, 93 și 98) capitole. Savanții numesc diverse date pentru compilarea Kalika Purana - din secolele al X-lea până în secolele al XIV-lea; Profesorul B. N. Shastri consideră că mijlocul secolului al IX-lea este momentul creării Kalika Purana [2] . Toți cercetătorii numesc în unanimitate locul creării sale Kamarupa - un centru important al cultului Shakta din statul indian Assam .

Descriere de bază

Textul Kalika Purana este dedicat mitologiei și ritualurilor de închinare a diferitelor manifestări ale celei mai înalte zeități feminine: Sati (capitolele 8-16), Mahamaya (capitolele 52-54, 56), Durga (capitolul 60), Tripura ( capitolul 63), Kali (capitolele 42-48). O atenție deosebită este acordată instrucțiunilor referitoare la venerarea lui Kamakhya - manifestarea erotică a Zeiței (capitolele 57-58, 61-62). Mitul lui Mahish din Kalika Purana primește o dezvoltare deosebită. În ea , Mahisha devine întruparea lui Shiva și, astfel, Zeița își ucide propriul soț, ceea ce, totuși, el însuși îi cere să facă (capitolul 60). Textul este, de asemenea, interesant prin faptul că enumeră un număr mare de yogini, dintre care mulți nu se găsesc în liste similare din alte texte (cap. 61.38-41 și 61.113-114).

În Kalika Purana, Zeița intră ca cauza materială a lumii fenomenale și întruchiparea întregii energie, conștiință și beatitudine. Lumea își datorează originea ei, dar ea nu-și datorează nașterea nimănui (Capitolul 5.14). Spre deosebire de Devi Bhagavata Purana , care subliniază prioritatea Vedelor și formele binevoitoare ale zeității, Kalika Purana este influențată mai mult de ideile și practicile tantrice. Textul se referă la utilizarea cărnii, a drogurilor și a actului sexual în ritual. O secțiune specială - Mahamaya-kalpa - este dedicată regulilor pentru efectuarea sacrificiilor de animale (Capitolul 53). Chiar și sacrificiul oamenilor este permis - se spune că sacrificiile umane sunt plăcute Zeiței (capitolul 71.73). Purana conține două liste de pithas - locuri sfinte ale Zeiței. Unul dintre ei menționează 5 pithas (capitolul 18.41-13), celălalt menționează 7 (capitolul 18.48-50). Kalika Purana și-a câștigat faima și pentru faptul că în textul său, de fapt, cuvântul „hindus” se găsește pentru prima dată.

Kalika Purana poate fi împărțită aproximativ în trei părți majore:

1. Capitolele 1 până la 51 sunt exclusiv o narațiune mitologică;
2. Capitolele 52 până la 75 sunt prescripții de cult și mituri înrudite;
3. Capitolele 75 până la 90 (98) - predominanța narațiunii mitologice.

Există, de asemenea, capitole despre știința administrației publice (capitolul 84), bunele maniere (capitolul 85) și regulile pentru efectuarea abluției (capitolul 86).

Parte rituală

Cea mai importantă parte a Kalika Purana este secțiunea dedicată în mod special închinării Zeiței. Shiva însuși acționează ca naratorul în ea . El explică ceremoniile complicate, dar nu soției sale Parvati , așa cum este de obicei cazul în tantre, ci fiilor săi Bringi și Mahakala, care s-au născut pe pământ ca ființe umane cu fețele de maimuțe Vetala și Bhairava - au ajuns la aceasta. stare scăzută din cauza unui blestem și acum se străduiesc să returneze divinitatea pierdută. Singura modalitate de a face acest lucru este să vă închinați Zeiței, consoarta lui Shiva și propriei lor mame. Practica rituală transmisă de ei este menită să ajungă în poziția de „ganapati” (conducătorul ganasului), starea lor inițială. În această secțiune, vorbim despre cultul unor astfel de manifestări ale Zeiței precum Mahamaya (capitolele 52-54 și 56), Durga (capitolul 60), Kali (capitolul 61), Tripura (capitolele 63, 64, 74, 75) . Sunt descrise în detaliu iconografia, mantrele , yantrele și „suitul” fiecăreia dintre manifestări , inclusiv zeități minore: yoginis, shakti, „păzitorii porților” (dvarapala) și altele. O atenție deosebită i se acordă Kamakhya, zeița muntelui assameză , identificată cu Cea mai înaltă Devi (capitolul 58.52; 72).

Legenda lui Shiva și Parvati

Capitolele 41 până la 51 pot fi combinate sub titlul general „Povestea lui Shiva și Parvati ”. Acest fragment conține miturile ciclului Shaivite:

• despre dragostea lui Shiva și Parvati ;
• despre nașterea lui Skanda ;
• despre coborârea lui Shiva și Parvati pe pământ sub forma cuplului regal Chandrashekhara și Taravati și
• despre fiii lor: Vetala si Bhairava.

Se mai spune că Sati , după moartea ei ceva timp mai târziu, se reîncarnează sub forma lui Parvati , fiica regelui munților Himavat (Himalaya) și a Apsara Mena .

Prezentarea mitului iubirii dintre Shiva și Parvati în Kalika Purana coincide aproape complet cu versiunile prezentate în alte Purana și Kumarasambhava , dar apoi în capitolul 46 este legată o intriga originală și interesantă, care se găsește doar în Kalika Purna.

Pentru a concepe un fiu, Shiva și Parvati se complac în dragoste, iar „marele lor relație sexuală” a alarmat întreaga lume, iar zeii, conduși de Brahma , merg la Shiva și îi cer să înceteze relațiile (capitolul 46.29-51; 45-47). Shiva răspunde la aceasta că, din cauza încetării actului sexual, Parvati va deveni fără copii (capitolul 46.53), totuși, în același timp, el cedează cererii zeilor și își toarnă sămânța în foc (capitolul 46.61). Focul nu transferă sămânța în pântecele Gangelui (capitolul 46.82), iar Gangele dă naștere a doi gemeni - Skanda și Vishakha (capitolul 46.83-84), care au devenit unul singur. Ganga îl lasă pe nou-născut în mijlocul stufurilor (capitolul 46.86), de unde îl duce Bakula [una dintre Krittik , personificări ale constelațiilor Pleiadelor ] (capitolul 46.88). Skanda crește și, devenind liderul armatei zeilor, îl ucide pe asura Taraka (capitolul 46.90-91). Toate acestea în termeni generali coincid cu ceea ce se spune în Puranas și Itihasas , cu excepția faptului că în alte versiuni, Skanda este adusă în discuție de șase Krittikas ( Mahabharata , IX, 43-46; Ramayana , I, 36-37; Matsya Purana , 146). , 158; Shiva Purana , II, 4.1-2), în timp ce în Kalika Purana numai Bahula îndeplinește acest rol. Dar, în același timp, un moment foarte important și original apare aici: Shiva se dovedește a fi nu numai tatăl lui Skanda , ci și două ființe de natură divină.

Traduceri

Traducerea în rusă a fost făcută din ediția originală: The Kalikapurana . Text, introducere și traducere în limba engleză de către Prof. BN Shastry. — Delhi-7: Nag Publishers, 1991.

Traducerea în rusă este destinată unui cititor pregătit, care este bine familiarizat cu filosofia și mitologia hinduismului în general și a șaivismului și a șaktismului în special.

Link -uri

• Textul Kalika Purana de pe site-ul traducătorului A. Ignatiev

Note

1. ↑ Articolul se bazează pe prefața lui A. Ignatiev Copie de arhivă din 1 februarie 2010 pe Wayback Machine la traducerea rusă a Kalika Purana. Kaliningrad, 2009, 2010.
2. ↑ Kalikapurana . Text, introducere și traducere în limba engleză de către prof. BN Shastry. - Delhi-7: Nag Publishers, 1991. ISBN 81-7081-649-1 / 8170816491