Oh, unde ești, frate?

Oh, unde ești, frate?
Engleză  O, frate, unde ești?
Gen film de comedie rutieră
Producător Joel Coen
Ethan Coen (necreditat)
Producător Joel Coen (necreditat)
Ethan Coen
Bazat Odiseea [3]
scenarist
_		 Joel Coen
Ethan Coen
cu
_		 George Clooney
John Turturro
Tim Blake Nelson
Operator Roger Deakins
Compozitor T Bone Burnet
designer de productie Nancy Hay [d]
Companie de film Filme cu titlu de lucru StudioCanal
Distribuitor Universal Pictures și iTunes
Durată 106 min
Buget 26 milioane USD [ 1]
Taxe 71.868.327 USD [ 2]
Țară  SUA Marea Britanie Franta
 
 
Limba Engleză
An 2000
IMDb ID 0190590
Site-ul oficial

— O, unde ești, frate? ( Eng.  O Brother, Where Art Thou? ) este al optulea film (și primul musical) de Joel și Ethan Coen . Banda se bazează pe poezia lui Homer „ Odiseea ” și, ca toate filmele fraților Coen, conține multe referințe la cultura și istoria Statelor Unite . Acțiunea are loc în Mississippi în 1937 (în timpul Marii Depresiuni ) și se concentrează în jurul a trei condamnați fugari. Rolurile lor au fost interpretate de George Clooney , John Turturro și Tim Blake Nelson .

Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes în mai 2000. — O, unde ești, frate? a câștigat recenzii în general pozitive de la criticii de film și a primit, de asemenea, două nominalizări la Oscar .

Plot

Ulysses Everett McGill, Pete Hogwallop și Delmar O'Donnell, penitenciarele din Mississippi , înlănțuite, evadează din închisoare. Potrivit lui Everett, a fost închis pentru jaf, dar înainte de arestare a reușit să ascundă prada (mai mult de un milion de dolari ), în căutarea căreia merg. Banii se află într-o cabană deținută de Everett, într-o vale care urmează să fie inundată în cinci zile, ca parte a unui nou proiect hidroelectric .

La început, fugarii încearcă să sară într-un vagon al unui tren care trece, dar din cauza lui Pete eșuează. Apoi, pe calea ferată apare un orb pe un vagon . Îi dă o plimbare pe Everett, Pete și Delmar și vorbește despre viitorul lor pe parcurs. Trio-ul ajunge la casa vărului lui Pete, Wash. El le rupe lanțurile și oferă cazare pentru noapte într-un hambar . Noaptea, însă, apare poliția, pe care Wash i-a chemat pentru o recompensă pentru capturarea lor (are nevoie de fonduri pentru a-și hrăni familia). Fugații reușesc să scape din hambarul în flăcări cu ajutorul mașinii lui Wash și își continuă călătoria.

Pe parcurs se întâlnesc cu o procesiune religioasă. Inspirați de spectacolul și de evanghelia cântată de procesiune, Pete și Delmar, printre alții, sunt botezați . Cei trei își continuă drumul, iar în mijlocul unei intersecții pustii se întâlnesc cu un tânăr chitarist negru pe nume Tommy Johnson. Întrebat cum a ajuns singur în acest loc îndepărtat, Johnson răspunde că la această răscruce și-a vândut sufletul diavolului în schimbul abilității de a cânta la chitară. Descrierea lui despre diavol (un om alb cu ochii goali și o voce profundă, care se plimbă cu câinele său de vânătoare) se potrivește cu imaginea unui șerif care urmărește foștii condamnați.

Personajele principale, împreună cu Tommy, dau peste un mic post de radio. Pentru un mic venit oferit de proprietarul ei orb, aceștia interpretează piesa „ Man of Constant Sorrow ”, numindu-se ansamblul „The Soggy Bottom Boys” [aprox. 1] . Imediat după înregistrare, ei părăsesc postul de radio. Noaptea se instalează pentru noapte, iar la această oră polițiștii găsesc o mașină parcata în apropiere. În timp ce polițiștii dă foc hambarului gol, crezând că condamnații evadați sunt acolo, se ascund, forțați să părăsească mașina. Tommy, văzându-l pe șerif cu un câine, dispare într-o direcție necunoscută.

A doua zi, protagoniștii, rătăciți pe jos, sunt ridicați de gangsterul semi-nebun Baby Nelson , care este în drum spre cel mai apropiat oraș. Acolo, Everett, Pete și Delmar devin participanți fără să vrea la un jaf de bancă. Noaptea, Nelson devine deprimat, lasă toți banii furați complicilor săi și pleacă. Fugații își continuă călătoria în vale (care are loc într-un camion care trece, iar apoi într-o mașină furată), dar pe parcurs se întâlnesc cu femei care spăla rufe în râu și cântă. Cântarea îi adoarme pe toți trei; trezindu-se, Everett și Delmar descoperă că Pete a dispărut, doar hainele în care stă broasca rămân pe mal. La un restaurant dintr-un alt oraș, cei doi îl întâlnesc pe „Big Dan” Teague, care se prezintă ca un dealer de Biblie , dar, după ce a câștigat încredere, îi bate și îi jefuiește pe Everett și Delmar. Între timp, poliția îl interoghează pe Pete despre unde se duc camarazii lui, iar înregistrarea The Soggy Bottom Boys câștigă faimă pe scară largă în Mississippi.

Everett și Delmar ajung în orașul natal al lui Everett și descoperă că soția lui Penny este pe cale să se căsătorească cu Vernon T. Waldrip, care lucrează la sediul de campanie al candidatului la guvernator Homer Stokes. Ea le-a spus fiicelor ei că Everett a fost lovit de un tren. Un Everett frustrat, împreună cu Delmar, merge la cinema chiar când acolo sunt aduși un grup de condamnați, printre care se numără și reînchișat Pete. Everett și Delmar îl ajută pe Pete să evadeze din închisoare în acea noapte, iar Pete le dezvăluie că le-a spus poliției unde comoara era amenințată să fie spânzurată . Ca răspuns, Everett recunoaște că nu există nicio comoară și a organizat evadarea doar pentru a se întoarce la soția sa, care era pe cale să se recăsătorească. Un Pete furios se lovește de Everett; în luptă, ei nu observă cum se rostogolesc pe deal și se trezesc lângă locul unde membrii Ku Klux Klans îl vor linșa pe Tommy Johnson. Hotărând să salveze o veche cunoștință, toți trei se deghizează și intră pe site. Sunt recunoscuți de Big Dan, care este prezent la întâlnire. În confuzia rezultată, se dezvăluie că liderul Klanului este Candidatul Stokes. Everett reușește să muște prin frânghie ținând o cruce mare care arde, care cade direct în mulțimea de membri ai Ku Klux Klans de pe Big Dan.

Everett, Pitt, Delmar și Tommy, scăpați din Ku Klux Klan, se întorc în oraș și prin intrarea de serviciu intră în restaurant, unde Penny și logodnicul ei sunt prezenți la concertul difuzat la radio, precum și guvernatorul în funcție. Menelaus O'Daniel, care candidează pentru un alt mandat. Everett încă speră să-și recupereze soția și îi convinge pe ceilalți să se prefacă muzicieni și să cânte pe scena restaurantului. În timp ce Delmar și Pete cântă „ In the Jailhouse Now ” cu Tommy și o trupă mică, Everett, aflat pe marginea scenei, încearcă să o convingă pe Penny să se întoarcă la el, dar ea este inabordabilă. Apoi Pete și Delmar, alături de Everett, cântă „Man Of Constant Sorrow”; ascultătorii care îi recunosc drept „The Soggy Bottom Boys” sunt încântați. Candidatul Stokes, care a apărut în timpul discursului, îi recunoaște pe cântăreții care au zădărnicit linșajul, pe care îl anunță public și, de asemenea, (la sfatul lui Vernon Waldrip) spune că trio-ul de cântăreți sunt condamnați fugari. Nemulțumit de declarațiile sale, publicul aruncă fructe în candidat, iar apoi este dat afară din sală. Guvernatorul O'Donnell profită de situația actuală și de pe scenă anunță grațierea tuturor trei, ceea ce stârnește aplauze în sală.

Încântată, Penny acceptă să se întoarcă la Everett, dar pune o condiție - să-și găsească verigheta. Se află într-o casă din vale unde ar fi fost ascunsă comoara. Everett, Pete, Delmar și Tommy ajung în vale, unde sunt reținuți în mod neașteptat de poliție. Văzând spânzurătoarea și mormintele pregătite, Everett protestează, iar Delmar, revoltat, spune că grațierea lor a fost anunțată la radio. Șeriful sinistru îi răspunde că legile umane nu-l interesează, iar ei, în plus, nu au radio. Stând lângă laț, Everett, care și-a declarat anterior scepticismul față de Dumnezeu, spune o rugăciune. În acest moment, apa izbucnește brusc în vale și inundă rapid întreaga zonă înconjurătoare, salvându-i pe toți patru de spânzurare (aceeași inundație planificată pe care Everett a folosit-o ca scuză pentru a scăpa devreme). Tommy descoperă un inel într-o comodă de care a fost prins în timp ce plutea în apă și toți ajung înapoi în oraș. Penny afirmă că Everett i-a adus inelul greșit și îi cere să-l returneze pe cel potrivit. Everett spune că este imposibil să găsești ceva în fundul rezervorului în care s-a transformat valea. În timp ce se ceartă, un bătrân orb trece pe o vagonă, prezicând evenimentele care s-au întâmplat cu eroii la începutul filmului.

Personaje și interpreți

Echipa de filmare

Istoricul creației

Se lucrează la script

Potrivit lui Joel Coen, ideea „Oh, unde ești, frate?” a apărut spontan [7] . Lucrările la scenariu au început cu mult înainte ca banda să intre în producție: până în decembrie 1997, a fost scrisă pe jumătate [8] . Filmul este poziționat ca fiind bazat pe Odiseea , așa cum indica titlul de la început, iar Academia Americană de Film a considerat chiar posibil să clasifice scenariul ca adaptat [aprox. 5] . Cu toate acestea, după cum spune Ethan Coen, scenariul se bazează de fapt din epopeea homerică „foarte selectiv”, iar Joel notează că referirile la Homer apar atunci când este „convenient” pentru ei [9] :

Ethan : Dar nu vreau ca niciunul dintre acești fani Odyssey să vină la film așteptându-se, știi...
Joel : "Unde este Laertes ?" (Râde)
Ethan : "Unde este câinele lui?" (Râzând din nou.)

Text original  (engleză)[ arataascunde] EC: Dar nu vreau ca niciunul dintre acei fani Odyssey să meargă la film așteptându-se, știi...

JC: "Unde este Laertes?" (râsete)

EC: "Unde este câinele lui?" (mai multe râsete) — Dintr-un interviu cu frații Coen lui Jim Ridley („Nashville Scene”) [9]

Deși Ethan a numit Odiseea „una dintre schemele intriga preferate ale fraților” [8] , ambii nu au citit epopeea [7] și sunt familiarizați cu conținutul prin adaptări cinematografice și numeroase referințe culturale la Odisee.

O altă sursă de influență (și probabil mai semnificativă decât The Odyssey [10] ) este filmul Călătoriile lui Sullivan , regizat de Preston Sturges . — O, unde ești, frate? conține mai multe citate din acest film clasic de la Hollywood , iar titlul filmului Coen este, de asemenea, un omagiu (vezi secțiunea Citate și aluzii ). Potrivit criticului britanic Peter Bradshaw (" The Guardian "), familia Coen a reușit să surprindă spiritul comediilor lui Sturges în dialog amuzant și acțiune rapidă [10] . Joel Coen a recunoscut într-un interviu că există momente din „Oh Where Art Thou...” care amintesc de Sturges .

De asemenea, s-a sugerat că sursa de influență ar putea fi scriitorul american Howard Waldrop [11] , în a cărui nuvelă A Dozen Tough Jobs acțiunea mitului celor douăsprezece lucrări ale lui Hercule a fost transferată în cronotopul sudului american în timpul Marea Depresiune .

Casting

— O, unde ești, frate? a fost primul film Coen care l-a prezentat pe George Clooney . În viitor, acest actor a jucat în alte trei filme ale fraților - „ Cruzimea insuportabilă ” (2003), „ Arde după lectură ” (2008) și „ Trăiască Cezar! » (2016). Aceste filme sunt și comedii, în care Clooney joacă unul dintre rolurile principale. Astfel, „Oh, unde ești, frate?”, „Intolerable cruelty” și „Burn after reading” sunt un fel de „trilogie despre idioți” cu Clooney în rolul principal [12] [13] . Coens au călătorit personal la Phoenix , unde Three Kings era filmat la acea vreme , pentru a-i oferi rolul lui Clooney; a acceptat imediat rolul, fără să citească scenariul. În propriile sale cuvinte, motivul acestei încrederi necondiționate au fost filmele anterioare ale fraților Coen, chiar și cele mai puțin reușite. dintre care („ Scopul lui Hudsucker ” și „ Marele Lebowski ”) i-a plăcut actorului [14] .

John Turturro , care l-a interpretat pe Pete, era deja un membru al distribuției obișnuit pentru Coens. — O, unde ești, frate? a devenit al patrulea film al fraților, unde a jucat, iar în „ Barton Fink ” Turturro a jucat un rol major. Alți actori din Oh Brother, Where Art Thou?, care au lucrat cu familia Coen înainte de această casetă, sunt John Goodman (trei filme), Holly Hunter (două), Michael Badalucco și Charles Durning (regizând câte un film). Astfel, dintre principalii interpreți, doar Clooney și Tim Blake Nelson , care l-au interpretat pe nebunul Delmar, au fost chipuri noi pentru filmografia regizorilor. Potrivit fraților, Nelson a fost singura persoană de pe platou care a citit Odiseea .

Unele dintre rolurile din film au fost interpretate de muzicienii care au participat la înregistrarea coloanei sonore. Cel mai mare a fost lui Chris Thomas King , un chitarist de blues din New Orleans . A jucat rolul muzicianului Tommy Johnson, care și-a vândut sufletul diavolului, care îi însoțește pe The Soggy Bottom Boys. Rolul cameo al unui client care încearcă să cumpere un disc din „Man Of Constant Sorrow” a fost interpretat de Gillian Welch ; trei membri ai The Fairfield Four au jucat rolul groparilor. Unii artiști ( Familia Cox , The Whites , Ron Block , Jerry Douglas ) apar pe ecran ca muzicieni înșiși [9] .

Realizarea coloanei sonore

Muzica din film a fost concepută inițial ca un element cu drepturi depline al acțiunii și nu ca un acompaniament de fundal. De aceea a fost luată decizia neobișnuită de a înregistra coloana sonoră înainte de începerea filmărilor [9] și muzicianul T-Bone Burnat a fost adus la bord pentru selecția muzicii chiar înainte ca scenariul să fie terminat [15] .

Brother, Where Art Thou este primul și până acum singurul film al Fraților Coen care nu are o coloană sonoră compusă de Carter Burwell . În credite, el apare doar ca autor al „muzicii suplimentare”. Acompaniamentul muzical al filmului este melodiile populare americane din perioada corespunzătoare. În mare parte, sunt folosite înregistrări noi ale cântecelor vechi realizate special pentru film, aranjate de T-Bone Burnat. Au fost folosite și mai multe înregistrări autentice.

Cântecele selectate au făcut posibilă reflectarea în film a unei game de stiluri muzicale caracteristice culturii vechiului american South- gospel , delta blues , country swing , bluegrass [7] [9] . Printre interpreții ale căror cântece au fost incluse în film se numără Harry McClintock , Jimmy Davis , The Stanley Brothers și alții.

Unul dintre membrii The Stanley Brothers, legendarul [16] [17] [18] muzician bluegrass Ralph Stanley , a participat personal la înregistrarea muzicii pentru „Oh, where are you...”, interpretând folk a cappella. melodia „O Moarte”. Alți muzicieni eminenți care au participat la crearea coloanei sonore sunt Norman Blake , Alison Krauss , Emmylou Harris , Gillian Welch , The Whites , The Cox Family . Toți au fost invitați de Burnet (deși frații cunoșteau deja mulți interpreți înainte de începerea lucrărilor și erau fani ai lui Krauss, Harris și Welch), plecând de la ideile soților Coen despre componenta muzicală a viitorului film [9] .

Joel : ...La un moment dat, T-Bone a avut câteva zile în care a adus o grămadă de oameni diferiți care cântau și cântau împreună. Și am putut simți cumva cine vine.

Text original  (engleză)[ arataascunde] JC: …La un moment dat, T-Bone a avut practic două zile în care a adus o mulțime de oameni diferiți care au cântat și cântat împreună. Și am avut un fel de sentiment pentru cine avea dreptate. — Dintr-un interviu cu frații Coen lui Jim Ridley („Nashville Scene”) [9]

Trei dintre numerele muzicale din „Oh Where Are You...” sunt asociate cu grupul fictiv „The Soggy Bottom Boys”, care include cele trei personaje principale - Everett, Pete și Delmar, precum și chitaristul Tommy Johnson. Dintre aceste trei numere, două sunt variații ale cântecului popular „ Man of Constant Sorrow ”, interpretat de The Stanley Brothers, printre alții. Cântecul a devenit cel mai mare hit al coloanei sonore , ajungând în topul Billboard ’s Country Songs Chart [19] și câștigând un CMA Awards [20] și un Grammy pentru cea mai bună colaborare vocală country [ 21] . Pe înregistrare, cântecul este cântat de cântăreții Dan Timinski de la Union Station (principal), Harvey Ellen și Pat Inright de la Nashville Bluegrass Band [15] în locul actorilor . O altă melodie interpretată de The Soggy Bottom Boys – „ In the Jailhouse Now ” – este cântată chiar de actorul Tim Blake Nelson [9] .

Producție

— O, unde ești, frate? a fost filmat în cele trei luni de vară ale anului 1999 (7 ​​iunie - 23 august [22] ), deoarece Coens și directorul de imagine Roger Deakins aveau nevoie de o culoare specifică pentru iarbă și frunziș [23] . Scenele de locație au fost filmate în Mississippi , aceeași locație în care are loc filmul. Filmările au avut loc în locații precum Canton , Jackson , Valley Park , Vicksburg și Yazoo City [24] .

Deoarece personajele din film sunt sudice , a fost necesar să se transmită un accent specific caracteristic locuitorilor din statele sudice. George Clooney, el însuși originar din Lexington , Kentucky , a trimis scenariul unchiului său Jack, un fermier din același stat, pentru ca acesta să recite replicile lui Everett pe un magnetofon . Actorul a folosit înregistrarea rezultată în munca sa la film [25] .

Coloana sonoră

Coloana sonoră a filmului a fost lansată pe CD pe 5 decembrie 2000, cu mare succes. Până în noiembrie 2008, a vândut peste 7.421.000 de copii în SUA, făcând albumul cel mai bine vândut coloană sonoră country [26] .

Coloana sonoră a câștigat două premii Country Music Association (cel mai bun album și cel mai bun single) [20] și cinci premii Grammy , inclusiv cel mai bun album al anului [ 21] . Au fost susţinute şi concerte la Ryman Auditorium din Nashville , Tennessee , ale căror înregistrări au constituit documentarul Down from the Mountain .

Reacție critică

Critica în general a acceptat destul de favorabil „Oh, unde ești, frate?”. Filmul are un rating de 77% la Rotten Tomatoes [27] și un rating de 70% printre cei mai respectați critici . Aceasta înseamnă că aproximativ trei sferturi dintre criticii ale căror recenzii sunt listate pe site au acordat imaginii un rating pozitiv. Cu toate acestea, acest succes relativ nu pare un astfel de succes pe fundalul succesului lucrărilor anterioare ale fraților Coen. Evaluarea Rotten Tomatoes pentru O Brother Where Art Thou este mai mică decât pentru toate filmele lor anterioare, cu excepția lui Hudsucker's Handy [ aprox. 6] [29] .

Influentul critic american Roger Ebert ( Chicago Sun-Times ), de exemplu, consideră că unele episoade ale filmului sunt bune, dar nu se însumează într-o lucrare întreagă și că se creează impresia nu întotdeauna plăcută că intriga se dezvoltă aleatoriu [ 30] . Un punct de vedere similar este împărtășit de Paul Tatara ( cnn.com ) [31] și Desson Howe ( Washington Post ) [32] care au scris că filmul este o serie de episoade sau schițe, vag conectate între ele. Prima alegere părea și ea nereușită pentru rolul principal al lui George Clooney [31] .

Jonathan Rosenbaum de la Chicago Reader citează personaje neconvingătoare drept un defect grav în scenariu [33] . Potrivit lui James Berardinelli ( ReelViews ), marca înregistrată a lui Coens din „Oh Where Art Thou...” există, dar adesea se simte forțată. În general, filmul, așa cum scrie criticul, este întins și nu poate, spre deosebire de cele mai bune lucrări ale fraților, să facă publicul să se agite în scaune sau să provoace izbucniri de râs incontrolabile [34] .

— O, unde ești, frate? nu va fi amintit ca unul dintre marile filme ale lui Coen: este un pas în jos față de filmele oarecum similare Blood Simple și Fargo și chiar și în comparație cu succese mai mici precum The Big Lebowski, este un pas înapoi.

Text original  (engleză)[ arataascunde] O, frate, unde ești? nu va fi amintit ca fiind una dintre marile lucrări ale lui Coen - este la un nivel mai jos decât Blood Simple și Fargo, și chiar un pas în jos față de eforturile mai puțin de succes precum The Big Lebowski. — James Berardinelli [34]

În același timp, mulți recenzenți au acordat filmului evaluări mari. Peter Travers ( Rolling Stone ) a numit-o „minunat” [35] , Todd McCarthy ( Varietate ) – „fermecător” [36] , John Anderson ( Newsday ) a acordat casetei o serie de epitete laudative . Criticul Charles Taylor a scris o recenzie de scuze a filmului, admitând la începutul articolului că a făcut-o în ciuda faptului că dintre toate lucrările regizorale anterioare ale lui Coen, i-a plăcut doar „ Raising Arizona ”, restul a provocat fie plictiseală, fie dezgustul [37] . Kenneth Taran de la popularul Los Angeles Times a numit Oh Where Art Thou , o comedie de tip Monty Python , plină de exemple ale „nebuniei de geniu” pe care doar frații Coen o pot prezenta .

[35] [37] [39] , precum și o distribuție puternică de susținere [40] , interpretarea lui George Clooney în rolul principal a câștigat laudele mai multor critici . Regia fraților Coen [4] [31] , precum și latura vizuală a filmului și în special lucrarea directorului de imagine Roger Deakins [31] [39] [40] , designerul de producție Dennis a meritat o mențiune specială în multe (inclusiv în general negative) recenzii Gassner [31] [36] și designerul de costume Mary Zofrs [36] . Multe recenzii au numit coloana sonoră „Oh, where are you...” un mare succes [32] [35] [37] . Potrivit lui Roger Ebert, muzica bluegrass  se află în centrul filmului, aducând-o mai aproape de westernul revizionist Bonnie și Clyde [30 ] .

Rolling Destiny

Premiera mondială a filmului „Oh, frate, unde ești?” a avut loc la cel de-al 53 -lea Festival Internațional de Film de la Cannes pe 13 mai 2000. Franța a devenit prima țară în care a fost lansat filmul (30 august același an), în toamnă au avut loc premierele în mai multe țări din Europa și din lume. Abia pe 22 decembrie 2000, „Oh Where Are You...” a fost lansat în SUA într-o ediție limitată și nu a început lansarea largă până pe 2 februarie 2001. În 2001, filmul a fost prezentat și în alte câteva țări [41] .

Caseta a fost distribuită în Statele Unite de către Buena Vista . Cu un buget de producție de aproximativ 26 de milioane de dolari , [22] Oh Where Are You... a încasat 45.512.588 USD în Statele Unite și 26.355.739 USD în alte țări . Astfel, taxele totale mondiale din imagine s-au ridicat la 71.868.327 [2] . În Statele Unite, într-un singur weekend din cele 29 de săptămâni în care Oh Where Art Thou... a fost în box office, filmul a reușit să urce în top zece la box office [42] .

Valoare artistică

O caracteristică notabilă a filmului este utilizarea corecției digitale a culorilor pentru a da filmului un ton sepia . — O, unde ești, frate? a fost filmat în vară și, drept urmare, regizorii nu au fost mulțumiți de culoarea prea saturată rezultată.

Ethan și Joel aveau nevoie de o imagine uscată și prăfuită a Deltei [ Mississippi ] cu apusuri aurii. Au vrut ca filmul să arate ca o fotografie veche, colorată manual.

Text original  (engleză)[ arataascunde] Ethan și Joel au preferat un aspect uscat, prăfuit de Deltă, cu apusuri aurii. Au vrut să arate ca o poză veche colorată manual. — Roger Deakins, operator [23]

La început, soții Coen au apelat la laborator, dar metoda tradițională de corecție a culorii nu a dat rezultatele de care aveau nevoie. Apoi, la sugestia directorului de imagine Roger Deakins, s-a decis să se recurgă la prelucrarea digitală a filmului [23] . Lucrarea a durat aproximativ opt săptămâni [43] . Puțin înainte de desenul animat Chicken Run , „Oh, unde ești, frate?” a fost primul film din istoria Hollywoodului care a fost complet corectat de culoare pe computer . Directorul de imagine Roger Deakins, care a fost responsabil pentru secvența video a imaginii (precum și cele patru filme anterioare ale fraților), pentru „Oh, unde ești, frate?” a fost nominalizat la Oscar și la Premiul Societății Americane a Cinematografilor .

— O, unde ești, frate? nu fără efecte speciale de calculator . American Humane Association, o organizație pentru drepturile animalelor, a confundat o vacă înfățișată în mod realist ucisă în film cu una reală și a cerut dovada că a fost desenată înainte de a permite utilizarea condiției din credite că niciun animal nu a fost rănit în filmare. După ce reprezentanților Asociației li s-a arătat cum a fost creată vaca, la credite au fost adăugate următoarele, în locul frazei tradiționale „Niciun animal nu a fost rănit în realizarea acestui film”: „Scenele în care este prezentată violența împotriva animalelor sunt simulate. „ [aprox. 7] .

S-a remarcat și munca designerului de producție Dennis Gassner , care a creat peisaje autentice - ferme, magazine, colibe - a evocat „dulce melancolie” [39] .

Clooney , Turturro și Nelson au fost numiți „un mare trio comic” [4] . Performanța lui Clooney le-a amintit unor observatori de Cary Grant [10] și Clark Gable [32] [44] (acest lucru este subliniat de faptul că personajul lui Clooney poartă o mustață în stil Gable [7] ). „Exuding charisma ” [34] Clooney creează pe ecran imaginea „cel mai drăguț din istoria cinematografului sat bumpkin” [37] . John Turturro, potrivit lui Charles Taylor, nu a învățat prea bine cum să-și aplice abilitățile de actor în roluri de comedie , dar în unele scene încă arată talentul unui comedian, iar Tim Blake Nelson demonstrează „inocența unui cățeluș teckel ” [37]. ] . Distribuția secundară oferă exuberanța obișnuită întâlnită în filmele Coen .

Secvența muzicală ajută la recrearea atmosferei vechiului sud american. Au fost folosite câteva înregistrări autentice - cântecul „ Big Rock Candy Mountain ” interpretat în 1928 de Harry McClintock și gospelul „Po’ Lazarus” interpretat de deținuții penitenciarului din Mississippi în 1959 (înregistrarea a fost realizată de folcloristul Alan Lomax ).

Soții Coen au reușit să creeze pe ecran o lume echilibrată, plină de personaje fictive și reale [7] [10] , transformând sudul american într-un fel de tărâm al viselor [44] .

Borges are o poveste despre un scriitor a cărui capodopera este o enciclopedie în mai multe volume a unui univers fictiv; Soții Coen scriu unul de fiecare dată când fac un film.

Text original  (engleză)[ arataascunde] Borges are o nuvelă despre un scriitor al cărui chef d'oeuvre este o enciclopedie în mai multe volume despre un univers imaginar; Soții Coen scriu unul dintre acestea de fiecare dată când fac un film. — Peter Bradshaw [10]

Referințe la istoria și cultura SUA

— O, unde ești, frate? a devenit primul film din filmografia regizorilor apolitici care atinge subiecte politice. Totuși, așa cum spune Joel Coen, politica în film este prezentă doar de dragul dramaturgiei și într-o formă destul de primitivă [7] . Jonathan Romney, însă, consideră coerența muzicii și politicii americane de dinainte de război una dintre temele pline ale filmului [7] .

Ku Klux Klan este expus ca o forță negativă . Filmul prezinta intr-o forma teatrala ceremonia Klan-ului si accesoriile acestei organizatii - bonete cu fante pentru ochi si cruci aprinse .

Acțiunea din imagine are loc în timpul pregătirilor pentru alegerea guvernatorului Mississippi , care este însoțită de campania electorală a celor doi candidați principali. Menelaus „Papa” O’Daniel, guvernatorul în exercițiu care candidează pentru un al doilea mandat, are un prototip foarte real în istoria Sudului Americii. Acesta este Wilbert Lee „Papa” O’Daniel , guvernator al Texasului între 1939-1941 și mai târziu senator din același stat [45] . Acest politician era cunoscut pentru găzduirea unei emisiuni radio și pentru angajarea unei trupe care să-l sprijine (cum a făcut și Menelaus O'Daniel în film) [46] . Cu toate acestea, adevăratul O'Daniel, spre deosebire de O'Daniel fictiv din film, a promis reforme în campania sa electorală (în film, astfel de promisiuni sunt făcute de adversarul său Homer Stokes) [46] . Tema campaniei a lui Wilbert Lee O'Daniel a fost „Please pass the biscuits, Pappy” [47] Menelaous O'Daniel în „Oh Brother, Where Art Thou?” folosește „ You Are My Sunshine ” ca atare, care este de fapt asociat cu guvernatorul și muzicianul Louisiana Jimmy Davis care a scris -o .

Tommy Johnson, personajul lui Chris Thomas King, avea și el un prototip. Povestea modului în care Tommy și-a vândut sufletul diavolului în schimbul abilității de a cânta la chitară este de fapt asociată cu numele a doi muzicieni de blues din anii 1920 și 1930 . La sfârșitul anilor douăzeci, a existat un muzician binecunoscut în Mississippi pe nume Tommy Johnson (adică omonim complet al personajului filmului) despre care existau zvonuri similare [49] , iar aceeași legendă este asociată cu numele lui. mai faimos Robert Johnson [50] [51] . Diferite surse numesc atât pe primul [7] , cât și pe cel de-al doilea [4] [30] [38] drept presupusul prototip .

De asemenea, a existat în realitate un gangster pe nume George Nelson . În „Oh, Where Are You...”, trioul de personaje principale se întâlnește cu un jefuitor de bănci pe jumătate nebun, cunoscut sub acest nume. Adevăratul Nelson (numele său real este Lester Joseph Gillis) a fost într-adevăr supranumit „The Kid” pentru statura sa mică și trăsăturile copilărești și avea un temperament violent . Până în 1937, când are loc filmul, el era mort de trei ani.

Vorbind despre decizia de a include personaje istorice în intriga, Joel Coen susține că realismul nu a fost intenția autorilor; el și fratele său au încercat să „creeze nu atât o imagine credibilă a acelui timp și loc, cât o lume imaginară în care toate se intersectează - oameni reali și ficționari” [7]

Citate și aluzii

Odiseea

Creditele de deschidere afirmă în mod explicit că „Oh, unde ești, frate?” bazat pe Odiseea. Influentul critic de film Andrey Plakhov notează că amestecul filmului de cultură și istorie americană cu Homer „inserează mitologia americană în cea mai serioasă serie culturală” [52] . Citatele și aluziile la epopeea homerică din film sunt numeroase, de la evident la obscur. Cele mai multe dintre ele sunt comice: ca Ulysses al lui James Joyce , „ O, unde ești, frate?” - parodie epică [4] .

Singura referință directă este epigraful filmului, care este prima linie din Odiseea din traducerea lui Robert Fitzgerald . Aluziile evidente la epopee includ numele unora dintre eroi: candidatul opoziției la guvernatorul Mississippi se numește Homer ; primul nume personal al protagonistului este Ulise ( analogul latin al numelui Ulise ); numele soției sale este Penny (prescurtarea de la „ Penelope ”, acesta era numele soției lui Ulise); Actualul guvernator Menelaus O'Daniel, care le-a iertat pe cele trei personaje principale, poartă numele regelui spartan Menelaus , care a luptat cu Ulise în războiul troian . Un bust al lui Homer poate fi văzut stând în spatele lui Menelaus O'Daniel în scena restaurantului.

Unele episoade ale filmului fac ecou aventurile lui Ulise. Chiar la începutul trinității personajelor principale, se întâlnește un ghicitor orb, asemănător cu Tiresias din Odiseea [53] . Baptiștii , care se scufundă în apă pentru a scăpa de trecutul lor, sunt ca niște lotofagi , cărora mâncarea unui lotus le-a dat uitare [44] [54] . Întâlnirea cu femei cântătoare care vrăjesc călătorii se referă la sirenele care i-au atras pe călători să-i omoare [30] [31] . În plus, acest episod poate fi privit ca o referire la Circe , care i-a transformat pe tovarășii lui Ulise în animale (în film, Delmar crede că Pete s-a transformat în broască după ce a cunoscut femei). Întâlnirea cu „Big Dan” Teague cu un singur ochi, care i-a jefuit pe Everett și pe Delmar, este o aluzie la episodul Odiseea cu Cyclops Polyphemus , care a mâncat o parte din echipajul navei protagonistului [30] [55] . Fosta soție a lui Everett, Penny, urmează să se căsătorească cu noul ei pretendent - în „Odiseea” numeroși pretendenți încearcă să obțină soția protagonistei Penelope [38] . Potopul de la sfârșitul filmului amintește de vârtejul lui Charybdis [7] (în plus, în același episod, Everett este aproape de a se îneca, dar se salvează apucând o bucată de lemn; la fel se întâmplă și cu Ulise). Alte posibile aluzii la Odiseea: Everett s-a îmbrăcat în bătrân (la fel a făcut și Ulise la întoarcerea în Itaca ); Baby Nelson ucide vaci (însoțitorii lui Ulise au provocat mânia lui Helios ucigând vacile sacre din turma lui).

Alte opere literare

O nuvelă a scriitorului Howard Waldrop a fost citată ca o posibilă sursă pentru scenariu (vezi secțiunea „ Lucrul la scenariu ”). Poate că după el unul dintre personajele filmului poartă numele de familie Waldrip [11] .. În plus, un personaj pe nume Vernon Waldrip apare în romanul Wild Palms de William Faulkner (a cărui imagine a fost parodiată în Barton Fink , un film al familiei Coen [56] ). Schema intriga din „Wild Palms” seamănă cu cea implicată în „Oh, unde ești...”; în plus, acțiunea de acolo are loc și în Mississippi în al doilea sfert al secolului XX . Paralele se pot face și cu romanul „ Satul ” de același Faulkner [57] .

Este posibil ca filmul să conțină o referire la nuvela lui Flannery O'Connor Good Country People , în care operează un hoț care vinde biblie [58] . Scena de la sfârșitul filmului, în care personajele plutesc ținându-se de un sicriu de lemn , citează din epilogul romanului Moby Dick al lui Herman Melville .

Alte filme

Printre principalele surse de inspirație ale lui Coen pentru Oh Where Art Art Thou se numără filmele lui Preston Sturges , un regizor de la Hollywood de dinainte de război , cunoscut pentru munca sa în genul sclipitor (vezi secțiunea „ Scenarie ”). Omagiu direct adus lui Sturges este titlul filmului. În Călătoria lui Sullivan (1941), protagonistul, regizorul de comedie John Sullivan, este pe cale să realizeze un film serios despre Marea Depresiune numit Oh, frate, unde ești?, cum în vremuri grele oamenii vor să râdă. Astfel, luând titlul „Oh, frate, unde ești?”, frații Coen par să fi creat un remake al unui film care nu a existat niciodată [4] .

În „Oh, Where Are Thou...”, ca în „Sullivan’s Travels”, o închisoare de muncă grea este prezentată în sudul Americii; scena condamnaților care vizitează cinematograful este citată de către Coen [10] . Poate că numele de familie al protagonistului filmului Coen - McGill - se referă la personajul principal al filmului „The Great McGinty ” de același Sturges [4] .

Scena în care Everett, Pete și Delmar se află la o adunare a Klans-ului imită o scenă similară dintr-un alt film celebru de la Hollywood din anii 1930 - Vrăjitorul din Oz (1939). Scena în care Sperietoarea , Tăiătorul de Lemn și Leul intră în castelul vrăjitoarei malefice a făcut obiectul citației. Membrii Klanului mărșăluiesc într-o manieră similară celor din Vrăjitorul din Oz, iar trio-ul de personaje principale se infiltrează și în numărul de marșători [54] . The Ox Bow Incident (1943) este citat într-una dintre ultimele scene în care „Lonesome Valley” este jucat înainte de spânzurare .

Premii

— O, unde ești, frate? a intrat în competiția principală a Festivalului de Film de la Cannes , unde a avut loc premiera filmului, dar nu a câștigat premii acolo. Palme d'Or în acel an a fost câștigat cu Dancer in the Dark de Lars Von Trier , pe care Coen îl învinseseră surprinzător cu nouă ani în urmă cu Barton Fink . În total, filmul a primit doar șase premii (dacă luați în considerare premiul Grammy pentru cea mai bună coloană sonoră), iar principalele premii de film l-au ocolit practic.

Lista este dată în conformitate cu datele IMDb [61] .

An Răsplată Numire premiat
2000 Premiul Societății Criticii de Film din Las Vegas Cea mai bună fotografie Roger Deakins
2001 „ Globul de Aur ” Cel mai bun actor (comedie sau muzical) George Clooney
Premiul British Society of Cinematographers Cea mai bună fotografie Roger Deakins
Premiul Societății Criticii de Film din Florida Cea mai bună coloană sonoră T-Bone Burnet
Carter Burwell
2002 Premiul IMC Mentiune speciala T-Bone Burnet

Nominalizări

Lista este dată în conformitate cu datele IMDb [61] .

Note

  1. ↑ În dublarea concernului de film Mosfilm , numele este tradus ca „Cenul umed”.
  2. ↑ Numele șerifului nu este menționat în film, dar este menționat în creditele de final.
  3. ↑ 1 2 În ciuda a ceea ce este enumerat în creditele majorității filmelor fraților Coen, ei sunt amândoi regizori, scriitori și producători ai tuturor filmelor lor; vezi interviul lui Andrey Plakhov cu familia Coen.
  4. ↑ Roderick Janes este un editor de film fictiv din Marea Britanie, pseudonimul comun al fraților Coen; vezi interviul cu familia Coen de Peter Biskind.
  5. ↑ Frații Coen pentru „Oh, frate, unde ești?” au fost nominalizate la Oscar la categoria Cel mai bun scenariu adaptat .
  6. ↑ Deși „The Big Lebowski ” îl are cu doar 1 punct mai sus.
  7. ↑ engleză.  Au fost simulate scene care pot părea să pună un animal în pericol .

Surse

  1. ↑ O, frate , unde ești  . Numerele . - Informatie financiara. Consultat la 25 decembrie 2010. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  2. ↑ 1 2 ""  pe Box Office Mojo
  3. ↑ Baza de date de film  suedez (suedeză)
  4. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Filip francez. Bună, dragă, eu sunt  Homer . The Guardian (17 septembrie 2000). Consultat la 4 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
    Vezi și traducerea articolului: Philip French; pe. din engleza. S. Samohov. Bună dragă, eu sunt Homer // Ethan și Joel Coen. Interviu: Frații de sânge . - Sankt Petersburg. : ABC Classics , 2009 . - S.  322 -325. - ISBN 978-5-395-00343-0 .
  5. ↑ Plakhov A. S. „Am decis să împărțim toată gloria în jumătate” (interviu cu frații Coen) // Directorii prezentului. - Sankt Petersburg. : sesiune; Amforă, 2008. - Vol. 1: Vizionari și megalomani. - S. 185-186. - ISBN 978-5-367-00756-5 .
  6. ↑ Peter Biskind. Joel și Ethan Coen  (engleză)  // Premieră . - 1996. - Martie ( nr. 7 ).
    Vezi și traducerea interviului: Peter Biskind. Joel și Ethan Coen // Ethan și Joel Coen. Interviu: Frații de sânge / Per. din engleza. S. Samohov. - Sankt Petersburg. : ABC Classics , 2009. - S.  249 -259. - ISBN 978-5-395-00343-0 .
  7. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Jonathan Romney. Vedere dublă  (engleză) . The Guardian (19 mai 2000). — Interviu cu Joel și Ethan Coen. Consultat la 4 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
    Vezi și traducerea interviului: Jonathan Romney. Văzând dublu // Ethan și Joel Coen. Interviu: Frații de sânge / Per. din engleza. S. Samokhova .. - Sankt Petersburg. : ABC clasici , 2009. - S.  307 -315. - ISBN 978-5-395-00343-0 .
  8. ↑ 1 2 Michel Ciment , Hubert Niogret. Logica drogurilor moi  (engleză)  // Positif . - 1998. - Mai.
  9. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Jim Ridley. Brothers In Arms  //  Scena Nashville. - 2000. - 22 mai.
    Vezi și traducerea interviului: Jim Ridley. Frați de arme // Ethan și Joel Coen. Interviu: Frații de sânge / Per. din engleza. S. Samokhova .. - Sankt Petersburg. : ABC clasici , 2009. - S.  316 -321. - ISBN 978-5-395-00343-0 .
  10. ↑ 1 2 3 4 5 6 Peter Bradshaw. O, frate, unde  ești . The Guardian (15 septembrie 2000). Consultat la 4 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  11. ↑ 1 2 Ellen Datlow, Howard Waldrop. Howard Waldrop a intervievat  . Readercon 15 (2003). — Interviu cu Howard Waldrop. Consultat la 4 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  12. ↑ Colleen Barry. Povestea idioților a fraților Coen . CBS (27 august 2008). Consultat la 5 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.  
  13. ↑ Ekaterina Barabash. Uită după vizionare . Nezavisimaya Gazeta (10 februarie 2009). Consultat la 5 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 decembrie 2008.
  14. ↑ Jonathan Ross. George Clooney: O, frate, unde ești?  (engleză) . BBC . Consultat la 6 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  15. ↑ 1 2 O, frate, de ce ești atât de popular?  (engleză) . BBC (28 februarie 2002). Consultat la 10 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  16. ↑ Michael Allison. American high  (engleză) . The Guardian (18 iunie 2001). Consultat la 10 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  17. ↑ Anita Kumar. Legenda Bluegrass Ralph Stanley îl susține pe Obama  . Virginia Politics (9 septembrie 2008). Consultat la 10 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  18. ↑ Muzeul în onoarea legenda muzicii Ralph Stanley se va deschide pe 16 octombrie  . Muzeul Ralph Stanley, Biroul de presă (9 septembrie 2004). Consultat la 10 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  19. ↑ Man Of Constant  Sorrow . Panou publicitar . Pagina piesei de pe site-ul Billboard. Consultat la 10 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  20. ↑ 1 2 Soggy Bottom Boys au ajuns în top la cea de-a 35-a ediție a  premiilor CMA . BMI.com (7 noiembrie 2001). Consultat la 10 septembrie 2009. Arhivat din original pe 8 septembrie 2009.
  21. ↑ 12 Premiile Grammy 2001 . infoplease.com. Consultat la 10 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012. 
  22. ↑ 1 2 O, frate, Unde ești: Box office /  business . IMDb . — „Oh, frate, unde ești tu”: informații de box office pe IMDb. Consultat la 8 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  23. ↑ 1 2 3 Robert Allen. Domeniu digital  (engleză)  (link indisponibil) . Domeniul digital: o scurtă istorie a stăpânirii filmelor digitale — o privire asupra viitorului . Breasla Internațională a Cineaștilor. Consultat la 8 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  24. ↑ O, frate, Unde ești: Locații de  filmare . IMDb . - „Oh, frate, unde ești tu”: informații despre locația filmării pe IMDb. Consultat la 8 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  25. ↑ Paul Fischer. George Clooney O, frate, unde  ești . — interviu cu George Clooney. Consultat la 8 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  26. ↑ Paul Green. Chart Watch Extra: Ropin' The Biggest Country Hits  ( 7 noiembrie 2008). Data accesului: 18 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  27. ↑ O, frate, unde ești? (2000)  (engleză) . Rotten Tomatoes . - Pagina de film de pe portalul Rotten Tomatoes, care rezumă recenzii critice ale filmelor. Consultat la 13 septembrie 2009. Arhivat din original pe 9 februarie 2010.
  28. ↑ Joel Coen  . Rotten Tomatoes . — Pagina de filmografie a lui Joel Coen despre Rotten Tomatoes. Consultat la 13 septembrie 2009. Arhivat din original la 18 ianuarie 2010.
  29. ↑ 1 2 3 4 5 Roger Ebert. O, frate, unde ești? 3 din 4 stele3 din 4 stele3 din 4 stele3 din 4 stele (engleză) . Chicago Suntimes (29 decembrie 2000). Consultat la 13 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  30. ↑ 1 2 3 4 5 6 Paul Tatara. Homer nu ar fi  amuzat . CNN (12 ianuarie 2001). Consultat la 13 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  31. ↑ 1 2 3 Desson Howe. „Frate”: Poți economisi un complot?  (engleză) . Washington Post (29 decembrie 2000). Consultat la 14 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  32. ↑ Jonathan Rosenbaum. O, frate, unde ești?  (engleză) . Chicago Reader . Consultat la 14 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  33. ↑ 1 2 3 James Berardinelli. O, frate, unde ești? 3 din 4 stele3 din 4 stele3 din 4 stele3 din 4 stele (engleză) . reviews.net (2000). Consultat la 13 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  34. ↑ 1 2 3 Peter Travers. O, frate, unde ești?  (engleză) . Rolling Stone (20 decembrie 2000). Consultat la 14 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  35. ↑ 1 2 3 4 Todd Mccarthy. O, frate, unde ești?  (engleză)  (link inaccesibil) . Varietate (15 mai 2000). Consultat la 14 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  36. ↑ 1 2 3 4 5 Charles Taylor. O, frate, unde ești?  (engleză) . salon.com . Consultat la 14 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  37. ↑ 1 2 3 Kenneth Thuran. O, frate, unde ești?  (engleză) . Los Angeles Times (22 decembrie 2000). Consultat la 14 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  38. ↑ 1 2 3 Edward Guthmann. „Brother’s” un păstrător  (engleză) . San Francisco Chronicle (15 iunie 2001). Consultat la 14 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  39. ↑ 12 Steve Murray . O, frate, unde ești? (engleză) (link inaccesibil) . Atlanta Journal-Constitution (20 decembrie 2000). Consultat la 14 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.   
  40. ↑ O, frate, unde ești? (2000) - Date de lansare  (engleză) . IMDb . - „Oh, unde ești, frate?”: datele premierelor. Consultat la 15 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  41. ↑ O, frate, Unde ești: Box  Office de weekend . Box Office Mojo . IMDb . — „Oh, frate, unde ești tu”: pagina cu statistici de weekend a filmului de pe Box Office Mojo, un site de statistici de box office. Consultat la 15 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  42. ↑ 1 2 3 Barbara Robertson. Coloristii  . _ Societatea CGS (1 mai 2006). Consultat la 15 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  43. ↑ 1 2 3 A. O. Scott. O, frate, unde ești?  (engleză) . New York Times (22 decembrie 2000). Preluat: 14 septembrie 2009.
  44. ↑ Bill Crawford. Vă rugăm să treceți biscuiții, Pappy: Poze cu guvernatorul W. Lee „Pappy” O'Daniel . - University of Texas Press , 2004. - P.  19 . - ISBN 978-0-292-70575-3 .
  45. ↑ 1 2 George N. Green. Wilbert  Lee O'Daniel Handbook of Texas Online. — pagina despre O'Daniel din ghidul online pentru Texas . Consultat la 16 septembrie 2009. Arhivat din original pe 25 septembrie 2012.
  46. ↑ Jess Walker. Reason Magazine - Pass the Biscuits  (engleză)  (link nu este disponibil) . Pass the Biscuits - Trăim în lumea lui Pappy O'Daniel . Revista Reason (19 august 2003). Consultat la 16 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  47. ↑ Râul cântecului:  artiștii . Louisiana - Unde muzica este rege . The Filmmakers Collaborative & The Smithsonian Institution (1998). Consultat la 16 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  48. ↑ Traseul Hellhound-ului: Tommy  Johnson . Serviciul Parcurilor Naționale din SUA. Consultat la 17 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  49. ↑ Ellen Barry. Fiul lui Bluesman își primește datorul  // Los Angeles Times . - 2004. - 2 iunie. - S. A1 . Arhivat din original la 30 septembrie 2009.
  50. ↑ Frank Digiacomo. În căutarea lui Robert  Johnson . Vanity Fair (noiembrie 2008). Consultat la 17 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  51. ↑ 1 2 Plakhov A.S. Tâlhari vechi // Directori ai prezentului. - Sankt Petersburg. : sesiune; Amforă, 2008. - Vol. 1: Vizionari și megalomani. - S. 164-183. - ISBN 978-5-367-00756-5 .
  52. ↑ Văzător  orb . TV Tropes . — Motivul ghicitorului orb ca trop în cultura pop . Data accesului: 19 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  53. ↑ 1 2 Kenn Rabin. O, frate, unde ești?  (engleză)  (link inaccesibil) . Data accesului: 18 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  54. ↑ Sheila Johnston. O, frate, unde  ești . Ecran (15 mai 2000). Data accesului: 18 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  55. ↑ Marie-Jose Lavie. Barton Fink și William Faulkner // Pozitiv . - 1991. - Septembrie ( Nr. 367 ). - S. 64 .
  56. ↑ William Faulkner: Eroul perfect al fraților Coen  . viata inteligenta. Data accesului: 18 septembrie 2009. Arhivat din original la 1 februarie 2012.
  57. ↑ David Schaap. Nimic mai mult și nimic  mai puțin . Mars Hill Review. Data accesului: 18 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  58. ↑ Eric Gonzalez. În și de- a lungul Mississippi  . cairn.info. Data accesului: 18 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  59. ↑ O, frate, unde ești? (2000) - Conexiuni de film  (engleză) . IMDb . - „Oh, unde ești, frate?”: legătură cu alte filme. Data accesului: 18 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.
  60. ↑ 1 2 O, frate, unde ești? (2000) - Premii  (engleză) . IMDb . - „Oh, unde ești, frate”: o listă de premii și nominalizări. Data accesului: 19 septembrie 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2012.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii
 Filme ale fraților Coen
Caracteristica-lungime
directori
Scenariști
Producătorii
Filme scurte