Dialect bănăţean

Dialectul bănăţean , sau dialectul bănăţean ( Rom. (sub)dialectul bănăţean, graiul bănăţean ), este unul dintre dialectele [1] ale limbii române moderne , comună pe teritoriul regiunii istorice a Banatului (statele moderne din România și Serbia ).

Graiul bănățean face parte din grupul nordic al graiurilor românești, alături de graiul moldovenesc și grupul de dialecte transilvănene (Ardelen, Crișani și Maramureș). În studiile timpurii [2] , dialectul bănățean a fost combinat cu ardeleana. Elemente distinctive ale dialectului bănățean se găsesc în limbile înrudite: aromână , megleno -română și istro -română .

Distribuția geografică

Graiul bănățean este răspândit în partea de sud-est a României, în următoarele județe : Arad (în partea de sud), Karaș-Severin , Timiș , Hunedoara (în partea de sud). De asemenea, unii cercetători includ în dialectul bănățean „dialectele unguriene”, care sunt vorbite de o parte a vlahilor Serbiei - în partea sârbă a Banatului, adică în raioanele Banatul de Sud și Banatul Mijlociu din regiunea autonomă Voivodina și în Răsăritul Serbiei de cealaltă parte a Dunării, foarte aproape de dialectul bănățean al limbii române [4] [5] [6] [7] și inclus în acesta de unii cercetători [8]

Caracteristici

Fonetică

Următoarele trăsături fonetice deosebesc dialectul bănăţean de alte graiuri ale limbii române:

Morfologie

Vocabular

Vezi și

Note

  1. Pârâul Solomon Ilici. Populația lumii: carte de referință etno-demografică / Pavel Ivanovich Puchkov. - 2. - Editura „Nauka”, 1986. - 828 p.

    Principalele dialecte ale limbii române sunt banatul, crișanul, valahia [...]

  2. Mozes Gaster, Chrestomație română , vol. I, Leipzig-București, 1891, pp. XC-CVIII, citat de Vasile Ursan, Despre configurația dialectală a dacoromânei actuale
  3. (Rom.) Atlasul lingvistic român , editat de Sextil Puscariu, Cluj, 1938 (partea I1); Sibiu, Leipzig 1942 (partea I2), Sibiu, Leipzig, 1940, (partea II1), Sibiu, Leipzig 1942, (supliment la partea II1) 
  4. (sârb.) Zechevi S. Negotinska Krajina. Beograd, 1970. 
  5. (Sârb.) Sikimiћ B. Obichaj „Kumacheњe” cod al vlahilor și Srba în nord-estul Serbiei și sudul Banatului (probleme de etnolingvistică a insulei) // Studii de dialectologie slavă. M., 2001. Problema. 7: Vocabular și lingogeografie dialectală slavă. p. 112–126. 
  6. (Rom.) Nestorescu V., Petrişor M. Graiul românilor din Bregovo (regiunea Vidin, RP Bulgaria). Craiova, 1969. 
  7. (Rom.) Panea N., Bălosu C., Obrocea Gh. Folclorul românilor din Timocul bulgaresc. Craiova, 1996. 
  8. Sobolev A.N. Probleme de actualitate ale lingvisticii balcanice: materiale ale Conferinței Științifice Internaționale, Sankt Petersburg, 29-30 mai 2001 . - Sankt Petersburg: Nauka, 2003. - S. 91. - 180 p.

    [...] Dar totuși, în ceea ce privește dialectele ungurene, i.e. ale dialectului bănăţean al limbii române, punctele sondate au demonstrat prezenţa diferenţierii între dialectele răsăritene (în cazul anchetei noastre asupra satelor Dubochka şi Kladurovo) şi cele vestice (punctul Metovnica).

  9. Matilda Caragiu-Marioțeanu, Compendiu de dialectologie română , 1975, p. 172

Literatură

Link -uri