Lounkianos Karnetsi
| Lounkianos Karnetsi | |
|---|---|
| Ղունկիանոս Կարնեցի | |
| Data nașterii | 1781 |
| Locul nașterii | Erzrum ( Karin ) |
| Data mortii | 1841 |
| Un loc al morții | Varevani |
| Țară | Armenia |
| Profesii | Ashug , poet |
Lunkianos Karnetsi ( Arm. Ղունկիանոս Կարնեցի ; 1781 , Erzurum - 1841 , Varevani ) a fost un poet armean , ashug .
Biografie
Născut în orașul Erzrum ( arm. Karin , deci Karnetsi ), în jurul anului 1781. Numele tatălui era Achem Harutyun, numele mamei era Srma Khatun. La o vârstă fragedă, s-a mutat împreună cu tatăl său la Tabriz , unde a învățat persană . Vorbea și turcă și arabă . Se știe că părinții lui l-au trimis în Liban , la mănăstirea armeno-catolică Antonyan , pentru ca el să poată primi o educație religioasă și să devină preot, dar Lunkianos nu și-a făcut jurământul de celibat și a părăsit mănăstirea după terminarea studiilor . 1] . A trăit în Egipt câțiva ani , a lucrat ca secretar la curtea lui Ibrahim Pașa [2] , dar și-a părăsit postul și a încercat să se angajeze în comerț. Cu toate acestea, din cauza navei scufundate, el a eșuat în demersul său și a fost nevoit să se miște din nou. A petrecut ceva timp în Alep , apoi în 1828 sa mutat în Crimeea . De acolo s-a întors (prin Sankt Petersburg și Tbilisi ) în Armenia, în regiunea Lori . În timpul călătoriilor sale, a vizitat Constantinopolul de mai multe ori și, de asemenea, a locuit pentru scurt timp în Akhaltsikhe , unde a predat copii și a copiat manuscrise. Totuși, și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în satul Varevani (la 13 km nord-vest de orașul Akhalkalaki ), unde a murit în 1841 [1] [3] .
Sute de cântece ale sale au fost păstrate în armeană și turcă, iar una în kurdă [3] [4] , dar până acum au fost publicate doar cântecele sale armenești pe teme religioase. Multe dintre ele au fost deja publicate în secolul al XIX-lea, la scurt timp după moartea poetului (în 1884, 1885, 1886 și 1894). Motivul principal al cântecelor sale este Fecioara Maria : a cântat-o așa cum un iubit își cântă dragostea. În cântecele sale religioase, Lounkianos vorbește despre viața lui de parcă s-a săturat de ea și așteaptă următoarea. Cu toate acestea, motive destul de rare se găsesc uneori în poezia sa, ca, de exemplu, în cântecul „Noroc și rațiune” ( . Arm [1] . Unele dintre cântecele sale turcești le-a scris inițial în arabă sau persană, dar apoi au fost traduse în limba turcă mai comună din regiune. Poezia lui Lunkianos a fost foarte apreciată de Valery Bryusov , considerându-l unul dintre puținii ashugs după Sayat , care a reușit să introducă elemente noi în arta ashug. Potrivit acestuia, poezia lui Lunkianos are o tentă mistică, care este rară în lucrările de ashugs [2] . Bryusov a tradus și fragmente din două cântece („Visul” și „Viziunea”) de Lunkianos în rusă [3] .
A scris într-o limbă amestecată între armeana occidentală și Shirak [1] .
Note
- ↑ 1 2 3 4 Kevork B. Bardakjian. Un ghid de referință pentru literatura armeană modernă, 1500-1920: cu o istorie introductivă . - Wayne State University Press, 2000. - P. 111-112 . — 714 p. - ISBN 978-0-81432-747-0 .
- ↑ 1 2 V. Ya. Bryusov. Lucrări adunate în șapte volume. Moscova, 1973, p. 381
- ↑ 1 2 3 A. Harutyunyan. Lunkianos Karnetsi // Buletinul de Științe Sociale al Academiei de Științe a ArmSSR. — Er. : editura Academiei de Ştiinţe a ArmSSR, 1973. - Nr. 4 . - S. 71-78 .
- ↑ Turcia, ca singurul cântec kurd, sunt scrise în grafie armeană
