Maaser sheni

Maaser sheni ( ebraică veche מעשר שני ‏‎, ma'aser sheni  - „A doua zeciuială”) [1]  este un tratat al Mishnah , al optulea din secțiunea „ Zraim ”. Tratatul este dedicat legilor privind părțile speciale ale recoltei, înzestrate cu statutul de sfințenie - acestea includ „a doua zeciuială” și fructele pomilor și viilor de patru ani.

Subiect

Legea mozaică spune:

Și orice zecime de pe pământ, din sămânța pământului și din roadele pomului, este a Domnului: este sfințenia Domnului; dar dacă cineva vrea să-și răscumpere zeciuiala, să adauge o cincime din ea la [preț].

Cartea Numerilor prescrie darea zecimii leviților :

Și fiilor lui Levi, iată, le-am dat o parte din tot ce este în Israel, pentru slujba lor, pentru că ei slujesc în cortul întâlnirii; și copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca nu cumva să poarte păcatul și să moară; leviții să îndrepte slujbele din cortul întâlnirii și să-și poarte păcatul. Aceasta este o regulă veșnică de-a lungul generațiilor voastre; dar printre copiii lui Israel nu vor avea nici o moştenire; pentru că eu dau zecimea copiilor lui Israel, pe care ei o oferă ca jertfă Domnului, leviților ca moștenire, de aceea le-am zis: dintre copiii lui Israel, ei nu vor primi o moștenire.

Acest lucru este contrar direcției cărții Deuteronom :

Împarte o zecime din toate roadele sămânței tale care provin din câmpul tău în fiecare an și mănâncă înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care îl va alege El, pentru ca Numele Său să locuiască acolo; [aduceți] zecime din pâinea voastră, din vinul și untdelemnul vostru, și întâiul născut din vitele voastre și din oile voastre, ca să învățați să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru în toate zilele.

Dar dacă drumul este lung pentru tine și nu poți să-l duci, pentru că locul pe care Domnul Dumnezeul tău îl va alege pentru a-și pune numele acolo este departe de tine și Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat, atunci schimbă-l cu argint. , și ia argintul în mână și vino la locul pe care îl va alege Domnul Dumnezeul tău; și cumpără cu acest argint tot ce dorește sufletul tău, boi, oi, vin, băutură tare și tot ce dorește sufletul tău de la tine; și mâncați acolo înaintea Domnului Dumnezeului vostru și bucurați-vă, tu și familia ta. Și să nu părăsiți levitul care este în locuințele voastre, căci nu are nicio parte sau moștenire cu voi.

La sfârșitul a trei ani, tăiați toate zecimiile din roadele voastre din acel an și puneți-o în locuințele voastre; și să vină levitul, căci n-are parte și moștenire cu tine și cu străinul, orfanul și văduva, care sunt în locuințele tale, și să mănânce și să se satură, pentru ca Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în toată lucrarea mâinilor tale pe care o vei face.

Și mai departe:

Când vei pune deoparte toate zecimiile din roada [țara ta] în al treilea an, anul zecimiilor, și le vei da levitului, străinului, orfanului și văduvei, astfel încât să mănânce în locuințele tale și să fie mulțumit, apoi spune înaintea Domnului Dumnezeului tău: Am luat din casa [mea] și am dat-o levitului, străinului, orfanului și văduvei, după toate poruncile Tale pe care mi le-ai poruncit: nu ți-am călcat. porunci, nici nu am uitat; N-am mâncat din ea în întristarea mea, n-am despărțit-o în necurăție și n-am dat de la ea pentru morți; Am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului meu, am făcut tot ce mi-ai poruncit Tu; Privește din locașul tău sfânt, din cer, și binecuvântează pe poporul tău, Israel, și țara pe care ni l-ai dat, așa cum ai jurat părinților noștri [ne-o dai] o țară în care curge lapte și miere.

Profesorii legii au ajuns la concluzia că vorbim despre diferite zecimi. Zeciile urmau să fie împărțite după un ciclu de șapte ani: la fiecare al șaptelea an, conform Lev.  25:1-7 a fost declarat „Sabat” ( shviit ), toate lucrările câmpului au fost interzise în acel an, inclusiv recoltarea și, în consecință, zecimiile nu au fost separate în acest an. În anii rămași ai ciclului, de la primul până la al șaselea, au fost separate două zecimi. Mai întâi, o zecime pentru leviți trebuia pusă deoparte, ea se numește prima zecime, מעשר ראשון ( Maaser Rishon ). Apoi, din produsul rămas în primul, al doilea, al patrulea și al cincilea ani ai ciclului, o zecime a fost separată pentru uz propriu într-un loc sfânt (adică, în timp ce templul din Ierusalim exista  - în Ierusalim ), se numește a doua zecime, מעשר שני ( maaser sheni ). În al treilea și al șaselea an al ciclului, în loc de a doua zecime, zecimea săracilor, מעשר עני ( maaser ani ) a fost separată.

Dacă a doua zecime era imposibil sau greu de dus la Ierusalim, era permis să o înlocuiască cu bani și să o cheltuiască la Ierusalim cu mâncare și băutură; de asta se leagă tradiția hotărârea cu privire la răscumpărarea zecimii din Lev.  27:31 . După distrugerea Templului din Ierusalim, întreaga a doua zecime a fost răscumpărată cu o monedă mică, care a fost distrusă (de fapt, acest lucru se face încă în gospodăriile religioase din Israel ).

Modul în care este tratată a doua zecime – restricții de utilizare, răscumpărare etc. – constituie subiectul acestui tratat. În plus, se ocupă de legile privind fructele pomilor și viilor de patru ani, din moment ce statutul acestora, conform Lev.  19:24 , asemănător cu statutul celei de-a doua zecimi: „și în al patrulea an toate roadele ei să fie dedicate sărbătorilor Domnului” (lit. – „laudelor Domnului”).

Există comentarii despre Mishnah în Tosefta și în Talmudul Ierusalimului ; nu există niciun tratat în Talmudul babilonian .

Cuprins

Tratatul „Maaser Sheni” din Mishna conține 5 capitole și 57 de paragrafe. Ca multe alte tratate, se încheie cu materiale curioase cu caracter agadic .

• Capitolul unu stabilește restricții cu privire la utilizarea celei de-a doua zecimi: nu poate fi vândută, gajată, schimbată (dar poate fi dată); banii din a doua zeciuială erau îngăduiți să fie cheltuiți numai pentru mâncare, băutură și ungere. În același timp, vânzarea ar trebui să fie distinsă de răscumpărare : la vânzare, se presupune că statutul celei de-a doua zecimi rămâne cu produsele (adică a doua zecime își schimbă proprietarul, aceasta este interzisă), iar atunci când este răscumpărată, statutul celei de-a doua zecimi trece la banii primiți pentru aceasta (proprietarul celei de-a doua zecimi nu se schimbă, este permis).
• Capitolul doi continuă tema utilizării permise a celei de-a doua zecimi în raport cu diferite tipuri de produse, procedura de schimbare a banilor celei de-a doua zecimi etc.
• Capitolul trei tratează aplicarea celei de-a doua legi a zeciuială la Ierusalim. Produsele celei de-a doua zecimi în Ierusalim sunt interzise să răscumpere, este interzis să le scoateți din Ierusalim. Dar este posibil să se transfere statutul celei de-a doua zecimi din banii unei persoane în produsele alteia, chiar și fără a face o tranzacție reală.
• Capitolul patru tratează procedura de răscumpărare a celei de-a doua zecimi. Dacă proprietarul produsului însuși face răscumpărarea, el trebuie să adauge o „cincime” la valoarea acestuia, adică să adauge un sfert din cost la bani, prin urmare este mai profitabil ca altcineva să facă răscumpărarea: o rudă. sau doi răscumpără a doua zecime unul de la celălalt - apoi adăugați a cincea nu este necesar. La sfârșitul capitolului, este luată în considerare problema modului de determinare a stării banilor sau produselor din mărcile de pe vasele în care se găsesc.
• Capitolul cinci tratează legile cu privire la via veche de patru ani și cu privire la îndepărtarea altarelor din casă (ביעור). Textul mărturisirii zecimii este comentat în detaliu ( Deut.  26:13-15 ).

Fapte interesante

• Tosefta, 1:12-13 relatează că nu se obișnuia să se ia plata pentru cazare de la pelerinii care veneau la Ierusalim în sărbători, deoarece casele orașului sfânt erau considerate proprietate comună. Această interdicție a fost compensată de faptul că gospodarii luau pentru ei înșiși pieile animalelor de sacrificiu.
• Tosefta, 5:9 definește atitudinea profesorilor legii față de vise: se crede că aceștia nu au nicio capacitate de predicție. Un exemplu este cazul când un bărbat a visat la un tată întârziat și a spus că într-un anumit loc banii celei de-a doua zecimi mint. Banii au fost într-adevăr găsiți, dar statutul celei de-a doua zecimi nu le-a fost recunoscut pe motiv că un vis nu este o dovadă, dar prezența banilor în acest loc este o coincidență.
• Sfârșitul tratatului este de importanță istorică, deoarece raportează despre modificările aduse decretelor religioase de către regele Ioan Hyrcanus la sfârșitul secolului al II-lea. î.Hr e.

Note

1. ↑ Maaser Sheni // Enciclopedia evreiască a lui Brockhaus și Efron . - Sankt Petersburg. , 1908-1913.