Modalitate (lingvistica)
Modalitatea (din cf. lat. modalis - modal, lat. modus - măsură, metodă) este o categorie semantică care exprimă atitudinea vorbitorului față de conținutul enunțului său, stabilirea țintă a discursului, atitudinea conținutului enunțului față de realitate. Modalitatea este un universal lingvistic , aparține principalelor categorii de limbaj natural .
Conceptul de modalitate provine din logica formală clasică , de la care lingvistica a împrumutat alte concepte.
Conceptul de modalitate
Dezvoltând teoria enunțului , lingvistul elvețian Charles Bally a remarcat că în enunț se pot distinge două elemente: conținutul principal ( dictum ) și evaluarea individuală a faptelor prezentate ( modus ). Balli a împrumutat termenii dictum ( lat. dictum - cuvânt, expresie) și modus ( lat. modus - mod) din scolastică și i-a folosit pentru a desemna părțile obiective și subiective ale judecății .
Mod și modalitate
Actualizarea categoriilor de mod
Categoriile de actualizare ale modului exprimă relația mesajului ( conținut propositiv ) la realitate. Acestea includ:
- modalitate - din punct de vedere al realitatii/irealitatii;
- Modalitatea realității înseamnă că conținutul enunțului, din punctul de vedere al vorbitorului, corespunde realității obiective: subiectul afirmă ceea ce se raportează ca fiind un fapt real și de încredere.
- Modalitatea de invaliditate , dimpotrivă, înseamnă că vorbitorul afirmă ceea ce este raportat ca fiind posibil, dorit, ipotetic, îndoielnic etc., adică ca nereal. Modalitatea de invaliditate este subdivizată în următoarele tipuri semantice:
- modalitatea de necesitate și obligație (modalitate debitivă)
- modalitate de posibilitate și imposibilitate (modalitate potențială)
- modalitate conjecturală (ipotetică).
- modalitate de stimulare (imperativă).
- modalitate de intenție (modalitate intențională)
- modalitate dorită (optimă).
- personalizare - relația unei acțiuni, un semn cu subiectul situației, care poate fi vorbitorul (persoana I), destinatarul (persoana a II-a) și neparticiparea la actul de comunicare (persoana a III-a).
- localizare temporală - fixarea unui eveniment pe axa timpului sau absența unei astfel de fixări. Punctul de referință este momentul vorbirii. Localizarea temporală se manifestă în opoziție: acum - înainte - după.
- localizare spațială - fixarea unui eveniment în spațiul comunicării sau dincolo, care se exprimă în opoziții aici-colo, aici-colo, de aici-de-acolo, sus-jos, interior-exterior, departe-aproape... .
Categoriile de calificare ale modului
Categoriile calificative ale modului exprimă atitudinea vorbitorului față de evenimente și informații despre acestea. Categoriile de calificare includ:
- autorizarea este calificarea informaţiei în ceea ce priveşte sursele mesajului acesteia. Se manifestă în opoziţia „al cuiva/al altcuiva”.
- persuasivitate - (din lat. persuasio - persuasiune, opinie) - aceasta este calificarea informatiei in ceea ce priveste gradul de fiabilitate a acesteia, manifestata in opozitie "de incredere / nesigur".
- apreciere - o expresie a unei atitudini pozitive sau negative a vorbitorului față de conținutul propositiv; evaluarea generală a situației, persoanei, obiectului în termeni de „bine/rău” (evaluare calitativă), „mulți / puține” (evaluare cantitativă).
Categoriile sociale ale modului
Categoriile sociale ale modului sunt o expresie a atitudinii vorbitorului fata de interlocutor: respectuos - familiar, oficial - prietenos. În funcție de atitudinea față de interlocutor, există situații de egalitate, „de sus în jos”, „de jos în sus”. Manifestările categoriilor sociale includ tot felul de rezerve, mărci folosite pentru a introduce expresii neobișnuite.
Expresii
Modalitatea poate fi exprimată prin diferite mijloace gramaticale și lexicale :
- forme speciale de înclinaţii
- cuvinte modale:
- introductiv și adverbe - se pare, poate, poate engleză. poate, probabil, poate, probabil ;
- verbe modale :
- în engleză - dare, can, may, must, should and ought ,
- în germană - dürfen și können (a putea), mögen și wollen (a dori), müssen și sollen (a se datora) ,
- în rusă - vreau, pot, trebuie, trebuie (în cuvintele statului: este necesar, se poate etc.).
- în franceză , verbele modale se termină în -oir : vouloir (a vrea), pouvoir (a putea), devoir (a se datora), savoir (a ști, a putea) ;
- intonația înseamnă.
Modalitate și dispoziție
Uneori, termenul de modalitate acționează ca sinonim pentru termenul de dispoziție , dar mai des se disting aceste concepte, considerând modalitatea ca o categorie semantică (legată nu numai de verb și poate să nu aibă o expresie obligatorie în limbă), iar starea de spirit ca o categorie semantică. categorie gramaticală a verbului (care își poate pierde legătura cu modalitatea, ca, de exemplu, conjunctivul în latină și franceză, dictat în unele cazuri doar de reguli sintactice).
Discuțiile despre modalitate în sensul unei categorii gramaticale se desfășoară în mai multe direcții problematice pe întrebări despre:
- despre moduri de exprimare a semnificațiilor modale;
- asupra compoziției semnificațiilor modale (a include sau nu în componența sensurilor modale afirmație/negație, narațiune, interogativitate, motivație);
- despre cât de „modal” este imperativul.
În știința sintactică rusă, există două puncte de vedere principale asupra modalității:
- Modalitatea este considerată o categorie gramaticală care caracterizează conținutul unei propoziții din punct de vedere al realității/irealității;
- Modalitatea înseamnă relația gramaticalizată a vorbitorului cu realitatea.
Vezi și
Literatură
- Zainullin M. V. Modalitatea ca categorie funcţional-semantică. - Saratov, 1986.
- Pakhotin, A. I. Totul despre verbele modale și modul conjunctiv în limba engleză - M .: Kareva, 2005. - 127 p. ; 21 . 10000 de exemplare — ISBN 5-98035-011-X
Morfologie |
---|
Noțiuni de bază |
|
---|
Personalități |
|
---|
subiecte asemănătoare |
|
---|
Categoriile gramaticale |
|
---|
- Fonetică și fonologie
- Sintaxă
- Portal: Lingvistică
|