Tazit

Tazit
Gen poem
Autor Alexandru Sergheevici Pușkin
Limba originală Rusă
data scrierii 1829-1830
Data primei publicări 1837
Logo Wikisource Textul lucrării în Wikisource

„ Tazit ” este o poezie neterminată de Alexandru Pușkin , publicată după moartea sa.

Plot

Acțiunea poeziei se petrece în Caucaz. Personajul principal este fiul liderului circasienilor , crescut în Cecenia . Se întoarce la familia sa și respinge tradițiile circasiene: refuză să-și răzbune fratele mort. Apoi tribul nativ îl alungă pe Tazit. Poezia a rămas neterminată, dar într-o versiune a finalului, protagonistul se întâlnește cu un misionar creștin.

Istoricul creației

Pușkin a scris capitole separate din poemul „Tazit” la sfârșitul anului 1829 - începutul anului 1830, împreună cu alte lucrări despre Caucaz [1] . Mai târziu a abandonat munca la poem. Textul său a fost întocmit de Vasily Jukovsky după moartea lui Pușkin din ciorne [2] [3] , în unele cazuri contrazicându-se.

Poezia a fost creată în timpul șederii lui Pușkin pe apele caucaziene , unde s-a oprit pentru o scurtă vreme pe drumul spre Arzrum, iar la întoarcere a stat acolo de la 14 august până la 8 septembrie, în 1829 [4] . În timpul șederii sale, el a fost interesat de viața montanilor-Circasieni ai tribului Adyge și de ramura lor a Abadzekhs (adekhs în această poezie) [4] .

Poezia se bazează pe obiceiul „ atalismului ” [4] .

Publicare

Pentru prima dată, o poezie numită „Galub” a fost publicată după moartea lui Pușkin în revista „ Sovremennik ”, vol. VII, în 1837 [1] . Numele tatălui a fost corupt de la „Gasub” la „Galub” din motive necunoscute [1] .

Note

  1. ↑ 1 2 3 Lucrări complete în 10 volume Ed. a IV-a. L.: Nauka, 1977-1979. - Volumul 4. Poezii. Basme. S. 424.
  2. ↑ Lucrări complete în 10 volume, ed. a IV-a. L.: Nauka, 1977-1979. - Volumul 4. Poezii. Basme. p. 424-425.
  3. ↑ Lucrări complete în 10 volume, ed. a IV-a. L.: Nauka, 1977-1979. - Volumul 4. Poezii. Basme. p. 390-391.
  4. ↑ 1 2 3 Lucrări complete în 10 volume Ed. a IV-a. L.: Nauka, 1977-1979. - Volumul 4. Poezii. Basme. S. 425.

Link -uri