Apocopa (din altă greacă ἀποκοπή „trunchiere”, provine din fuziunea cuvintelor grecești apo „de la” și koptein „a tăia”) [1] - un fenomen fonetic care denotă pierderea unuia sau mai multor sunete la sfârșitul unui cuvânt , de obicei o vocală finală neaccentuată, care duce la o contracție a cuvântului. Se referă la metaplasme .
Worders este considerat un tip special de apocopă . În rusă, cuvântul „apokopa” este unul dintre cele mai lungi patru cuvinte palindrome (împreună cu „ kinonik ”, „ rotator ”, „ tartrat ”) .
În italiană, pe lângă elision (abandonarea ultimei vocale) , există și abandonuri de silabe întregi , care nu sunt marcate cu un apostrof (ca în cazul elisionului ). Acest fenomen poate fi numit diferit:
În versul grecesc , se aplică din considerente de metru ; este că la citire, vocala de la sfârșitul cuvântului este omisă dacă cuvântul următor începe cu o vocală. În text, notat cu apostroful „’”. De exemplu: " Πολλά δ᾽ ὅ γ᾽ ἐν πόντῳ πάθεν ἄλγεα ὅν κᾰτά θυμόν " ( Hom. Od. I 4 ). În versurile latinești, un fenomen similar este elizia .
În versurile rusești, este folosit din motive de dimensiune și expresivitate artistică. De exemplu, în strofa următoare, cuvintele „aplaudă / din palme”, „zvon” și „tomp” sunt expuse apocopei:
Aici moara de vânt dansează ghemuit Și trosnind și bătând
din aripi:
Lătrat, râs, cânt, șuierat și bătut din palme, Vorbăria
oamenilor și vârful calului!
În notele pentru „Eugene Onegin”, Pușkin a scris : „În reviste, cuvintele aplaudă, vorbesc și top au fost condamnate ca o inovație nereușită. Aceste cuvinte sunt native din limba rusă. „Bova a ieșit din cort să se răcorească și a auzit vorbirea oamenilor și vârful unui cal în câmp deschis” (Povestea Regelui Bova). Clap este folosit colocvial în loc să aplaude, ca o țeapă în loc de șuierat...”
Acronimele pot fi considerate un tip special de apocopie , adică abrevieri care nu sunt scrise, ci ca un cuvânt obișnuit: „TASS” ( Agenția Telegrafică a Uniunii Sovietice ), „universitate” ( instituție de învățământ superior ), etc., deoarece principiul pronunțării unor astfel de abrevieri (omiterea tuturor (ultimelor) sunete cu excepția primei litere) este foarte apropiat de principiul apocopei (omiterea mai multor sunete sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt).
| Fenomene fonetice și structurale în versurile antice | |
|---|---|
| Fonetic | |
| Structural | |