Gadzhibekov, Uzeyir Abdul-Huseyn oglu

Opereta „Arshin Mal Alan” a fost filmată de 4 ori. Prima adaptare cinematografică a fost realizată în Rusia în 1916 . Regizorul B. Svetlov a făcut această adaptare cinematografică cu participarea lui G. Sarabsky , A. Agdamsky , M. Aliyev la Studioul de film al fraților Piron [68] . Următoarea adaptare cinematografică a avut loc la Sankt Petersburg în 1917 , dar la insistențele autoarei, filmul a fost retras din distribuție [66] . În același an, filmările pentru „Arshin Mal Alan” au avut loc în SUA . Revista Molla Nasreddin din 16 februarie 1917 scria: „... Unul dintre ziarele din New York relatează că Arshin Mal Alan a fost pus în scenă în America. Această operetă minunată a compatriotului nostru Uzeyir-bek Gadzhibekov a captivat și publicul american...” .

La 15 septembrie 1918, Yusif-bek Vezirov a confirmat și acest fapt în ziarul Millat . El a scris: „...Arshin mal alan a avut un succes uriaș chiar și pe scenele din America... Putem declara cu mândrie că în întreaga lume islamică suntem autorii primei opere și operetei...” . În 1937, regizorul american de origine armeană Setrag Vartyan [69] a filmat pentru a treia oară în limba armeană „Arshin mal alan” fără a preciza autorul [70] . Uzeyir Gadzhibekov și-a adresat personal protestul lui Stalin . Sub conducerea acestuia din urmă, în 1945 a fost organizată în Azerbaidjan o adaptare cinematografică a operei lui Gadzhibekov [71] . Scenariul filmului a fost scris de Sabit Rahman , Rza Tahmasib și Nikolai Leshchenko au fost numiți regizori . Funcția de redactor muzical a fost încredințată nepotului lui Uzeyir-bek Niyazi . Distribuția filmului este cu adevărat stelară. Rashid Behbudov și Leyla Badirbeyli au fost invitați . Tânăra actriță a Teatrului Tinerilor Spectatori Rakhil Melikova a fost aprobată pentru rolul Asya . Cunoscutul regizor de film, actor și scenarist sovietic G. V. Aleksandrov [72] a acționat ca consultant de proiect .

Inițial, poza nu a fost aprobată de cenzura sovietică și închirierea acesteia a fost interzisă, totuși, în dezacord cu opinia consiliului artistic , Serghei Eisenstein , care credea că poza va „cuceri lumea”, s-a asigurat că poza este urmărită de către Stalin, care a aprobat filmul. După aprobarea lui Stalin, filmul „Arshin Mal Alan” a fost lansat în URSS și a primit Premiul Stalin [73] .

Acest film a fost difuzat în 136 de țări și dublat în 86 de limbi. În legătură cu aniversarea a 100 de ani de cinema mondial, „ Arshin mal alan ” în 1945 (regia Rza Tahmasib ) a fost inclus în lista celor 100 de filme preferate ale cinefililor din Uniunea Sovietică [74] . Numai în Uniunea Sovietică, filmul a fost vizionat de peste 16 milioane de spectatori [71] . Bugetul filmului s-a ridicat la 5 milioane 807 mii de ruble, în timp ce profitul din închirierea filmului a depășit 5 miliarde de ruble [73] .

Spectatorilor din republicile naționale li s-au arătat povești frumoase despre poeți și cântăreți medievali, despre dragostea nefericită. Acestea erau filme în stilul neo-folclor al stalinismului târziu. Oamenii au fost din nou recunoscuti. Contribuția Azerbaidjanului la acest gen este reprezentată de capodopera muzicală „Arshin mal alan”. Filmul a fost filmat în 1945, pe baza unei operete de comedie a lui Uzeyir Gadzhibekov, bazată pe o poveste de dragoste populară despre curtarea negustorului Asker pentru iubita lui Gulchohra. [75] .

În 1965, Organizația de Stat „ Soyuzexportkino ” a URSS, considerând că „Arshin Mal Alan” din 1945 cu participarea lui Rashid Behbudov a adus un profit financiar mare, a comandat o nouă versiune color a filmului de la studioul de film din Baku . Astfel, regizorul Tofik Tagizade a ecranizat încă o dată această lucrare a lui Uzeyir-bey Hajibeyov. Filmul său „Arshin Mal Alan” din 1965 nu a câștigat o asemenea popularitate ca primul, dar a fost mai avansat în ceea ce privește echipamentul tehnic [76] . Mai târziu, a fost realizată o versiune chineză a filmului, care s-a numit „Dragoste sub pătură” [73] . Printre interpretii de roluri din această operă a lui Uzeyir Gadzhibekov se numără și un cunoscut interpret mugham azer - Alim Gasimov , care a jucat de mai multe ori în această operă mugham [77] .

Operetă „Nu ăla, apoi ăla”

Scrisă în 1910, opereta „Not that one, then that one” este a doua comedie muzicală a compozitorului (după „Soț și soție”). Premiera sa a avut loc pe 25 aprilie ( 8 mai ) 1911 la Baku, la Teatrul Fraților Mailov (acum Teatrul Academic de Stat de Operă și Balet din Azerbaidjan, numit după M.F. Akhundov ). Rolurile principale au fost interpretate  de Mirza Aliyev ca Mashedi Ibad ,  Huseynkuli Sarabsky ca Sarver, Ahmed Aghdam ca Gulnaz , fiica lui Rustambek și  M. Kh. Teregulov ca Hasan-bek . Dirijată de autorul comediei. Au existat mai multe ediții de scenă ale acestei comedii, a fost tradusă în multe limbi și montată cu succes în orașele Transcaucazia , Turcia , Bulgaria , Yemen etc. Libretul comediei a fost publicat pentru prima dată în 1912 la Baku, în tipar . casa fraților Orudzhev . A fost inițial în trei acte, iar după ce scena băilor a fost scrisă în 1915, a devenit o comedie muzicală în patru acte. În muzică, Uzeyir Gadzhibekov a folosit muzică populară azeră , mugham , iar în text - gazele Fuzuli .

Protagonistul comediei este negustorul Mashadi Ibad, în vârstă de cincizeci de ani, căruia săracul bey Rustam-bek îi dă fiicei sale de cincisprezece ani, Gulnaz. Dar până la sfârșitul comediei, iubitul lui Gulnaz, studentul Sarvar, reușește să-l înșele pe Mashadi Ibad și, ca urmare, el se căsătorește nu cu Gulnaz, ci pe servitoarea ei Senem, spunând „dacă nu aia, atunci aceasta”.

Comedia „Dacă nu aceasta, atunci aceasta” este considerată una dintre cele mai îndrăznețe și principiale lucrări din arta teatrală a Azerbaidjanului pre-revoluționar, în care Gadzhibekov a reușit să arate contradicții sociale și domestice în realitatea azeră de la sfârșitul secolului al XIX-lea .  și începutul secolului al XX-lea [78] . Dar, după cum notează Matthew O'Brien, sprijinul pentru drepturile femeilor se află în centrul acestei comedii a lui Uzeyir Gadzhibekov [79] .

Această comedie a fost proiectată în 1956 de studioul de film din Azerbaidjan . Filmul „ On that, so this ” a fost și el un mare succes în rândul publicului.

Opera „Koroglu”

Una dintre cele mai cunoscute din moștenirea compozitorului este opera „Koroglu”, una dintre ultimele sale lucrări, care a fost scrisă în 1932-1936 și pusă în scenă pentru prima dată la Baku în 1937. Mulți critici consideră această operă încununarea creativității muzicale a lui Uzeyir-bek [17]  , un fel de „enciclopedie a stilului lui Hajibeyov” [80] . Libretul operei în cinci acte a fost scris de însuși compozitorul, împreună cu G. Ismayilov și unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi azeri, Mammad Said Ordubadi [81] . Intriga operei, care este o epopee eroică, s-a bazat pe ashug dastan „Koroglu” , cunoscut și în afara Azerbaidjanului - în Caucaz , Asia Centrală și Orientul Mijlociu . Natura eroic-epică a intrigii operei, scrisă în stilul operei mugham, este subliniată de laitmotive dinamice menite să transmită severitatea luptei interclaselor din Azerbaidjanul medieval. Eroul operei este o imagine colectivă a poporului, asuprit și luptă pentru libertate - Korogly ; eroul negativ este Gasan Khan . Pentru prima dată în istoria operei azere, baza producției muzicale și teatrale a fost corul, care a exprimat monumental imaginea oamenilor. Utilizarea corului în opera „Koroglu” a marcat începutul utilizării genului cantată-oratoriu de către compozitorii azeri în lucrările lor ulterioare. În opera „Koroglu” Gadzhibekov a folosit pe scară largă și componenta de dans, care a creat un fundal intern pentru a evidenția mai bine caracterul și mentalitatea eroului operei - oamenii. Scenele de dans ale operei au dat impuls apariției și dezvoltării ulterioare a baletului național [81] . Uzeyir Bey a scris:

Mi-am propus să creez o operă de formă națională, folosind realizările culturii muzicale moderne... Korogly este ashug și este cântat de ashugs, așa că stilul predominant în operă este stilul ashugs. Korogly are toate elementele caracteristice unei opere de operă - arii, duete, ansambluri, recitative, dar toate acestea sunt construite pe baza modurilor pe care se construiește folclorul muzical al Azerbaidjanului [44] .

Această operă a fost recunoscută atât de fanii genului de operă din URSS, cât și de conducerea de vârf a țării. În 1941, Uzeyir Gadzhibekov a primit Premiul Stalin pentru opera Korogly. Recunoașterea operei în URSS a deschis calea pentru faima compozitorului în Occident [82] . Rolurile au fost jucate de figuri ale artei azere precum Bulbul ( Koroglu ), Gulara Iskenderova ( Nigyar ), M. Bagirov ( Gasan Khan ), G. Iskenderov ( Jester ). În 1938, a fost pus în scenă la Deceniul Artei Azerbaidjane de la Moscova. La Baku, în 1943, a fost montată o producție în limba rusă sub conducerea lui Niyazi ; În afara Azerbaidjanului, opera a fost pusă în scenă la Ashgabat în 1939 în turkmen , în 1942 la Erevan în armeană și în 1950 la Tașkent în uzbec . Opera a fost prezentată în timpul turneelor ​​ATOB în orașe precum Tabriz , Tbilisi , Kiev , Leningrad . În 1952, 1970 și 1985 au fost publicate clavierele și partitura operei și s-a făcut o înregistrare [81] . Succesul lui „Koroglu” a fost cel care i-a determinat pe renumiți critici occidentali să ia în considerare [83] și să studieze [84] opera lui Uzeyir Gadzhibekov și să fie primul dintre compozitorii azeri care l-a clasat printre galaxia compozitorilor celebri ai Rusiei și ai Uniunea Sovietică [85] . Începând din 1940, opera „Koroglu” a fost inclusă în repertoriul Teatrului Bolșoi [86] .

Critica creativității lui Uzeyir Gadzhibekov

Cunoscut pe scară largă în spațiul post-sovietic, Uzeyir Gadzhibekov este puțin cunoscut în Occident [87] , contribuția sa fiind subestimată și ignorată de unii critici occidentali [87] . Criticul muzical american Marina Frolova-Walker, vorbind despre operele mugham ale lui Uzeyir Gadzhibekov, consideră că încercarea de a sintetiza în ele opera și mugham-ul în stil occidental este nereușită [88] . În schimb, un alt critic occidental, Matthew O'Brien, consideră această sinteză foarte proaspătă, originală și inovatoare . Potrivit lui Matthew O'Brien:

Compozitorul Hajibeyov este comparabil cu Glinka , importanța sa ca etno-muzician este comparabilă cu Komitas , influența sa ca profesor este comparabilă cu cea a lui Rimski-Korsakov sau Taneyev , Hajibeyov ca fondator al educației muzicale azere este comparabilă cu frații Rubinstein . .. [89]

Criticii sovietici și personalitățile culturale au evaluat, de asemenea, opera lui Gadzhibekov în moduri diferite. Dacă Ivan Kozlovsky și Kuddus Kuzhamyarov au evidențiat temperamentul și expresivitatea muzicii sale, precum și accesibilitatea acesteia pentru oamenii obișnuiți, atunci criticul azer A. Akhliyev-Mammadov, criticând opereta „Arshin-mal alan”, a scris că utilizarea comediile muzicale în creșterea copiilor le pot afecta negativ stilul de viață [89] .

Genul operei mugham creat de Gadzhibekov și prima sa operă „Leyli și Majnun” s-a întâlnit cu un puternic protest din partea ministrului educației din RSS Azerbaidjan în anii 1920, Mustafa Guliyev. Guliyev, fiind un susținător al occidentalizării (rusificării) muzicii azere și al respingerii tradiției muzicale naționale, a criticat aspru opera, subliniind provincialitatea și înapoierea acesteia, provenind din folosirea motivelor mugham . În același timp, în presă au fost publicate un număr mare de scrisori de la muncitorii și inteligența din Baku cerând crearea unei opere naționale moderne fără a folosi motive mugham. Occidentalizarea (rusificarea) operei azere a primit sprijin și din partea cercurilor literare. Unul dintre celebrii poeți azeri ai acelei perioade , Suleiman Rustam , scria în poeziile sale: „...Stop tar! Opriți gudronul! Proletarul nu te iubește! ... " , în timp ce Mikayil Mushfig i-a răspuns: "... Cântă gudron! Cânta gudron! Cum să te uite?…” [89] .

Muzicologul și criticul georgian Shalva Aslanishvili vorbește despre compozitor după cum urmează:

În istoria muzicii sovietice, Uzeirbek Gadzhibekov și-a luat locul individual, și-a găsit propria cale, și-a dezvoltat propriul sistem muzical- logic și muzical - semantic . Muzica lui Uzeyirbek Gadzhibekov este muzica de sentimente neobișnuit de puternice, gânduri semnificative, idei înalte. Ea vorbește mereu despre curaj, voință, neascultare a spiritului [90] .

Datorită succesului operei „ Koroglu ”, compozitorul a câștigat faima nu numai în URSS , ci și în Occident. Despre el a fost scris într-o serie de publicații muzicologice occidentale, cum ar fi „Compozitori și muzicieni ruși (compozitori și muzicieni ruși)” de Volodarskaya-Shiryaeva (1940), „Manualul muzicienilor sovietici (Cartea de referință a muzicienilor sovietici)” de Belza ( 1943), „Muzică realistă (muzică realistă)” Rena Moisenko (1949) și alții. Cu toate acestea, au existat foarte puține informații despre Hajibeyov în aceste surse și doar două opere ale compozitorului au fost evidențiate printre lucrări - „ Leyli și Majnun ” și „ Koroglu ”. Acest lucru s-a datorat puțin cunoscutului Gadzhibekov din afara URSS [89] .

Marina Frolova-Walker, descriind muzica compozitorilor republicilor naționale sovietice, a numit-o moartă, argumentând că a fost „coruptă de stalinism ” . Cu toate acestea, Matthew O'Brien evidențiază muzica lui Gadzhibekov din această listă, citând ca exemplu simbolismul sunetului operei „ Koroglu ” de la gramofoane în timpul independenței Azerbaidjanului în anii 1990, menționarea frecventă a numelui lui Gadzhibekov în articolele revistei americane. „Azerbaijan International”, debutul pe 26 mai 2002 al lucrărilor lui Uzeyir Gadzhibekov „ Leyli and Majnun ”, „ Koroglu ” și „ Nu acela, apoi acesta ” la radioul public american, precum și o reproducere completă a operei „ Koroglu ”. la radioul Universității Princeton din 16 iunie 2002 [89] .

Contribuție la cultură și educație

Uzeyir Hajibeyov a devenit fondatorul multor reforme în cultura azeră. El a fost primul dintre figurile culturale din Azerbaidjan care a încredințat rolul din opera sa unei interprete feminine - Shovket Mammadova și a organizat, de asemenea, un concert de caritate pentru a strânge fonduri pentru a-și finanța studiile în Italia [91] .

Cu toate acestea, Uzeyir Gadzhibekov este cunoscut în patria sa nu numai ca compozitor și filantrop. Este autor de dicționare, articole și colecții științifice, articole satirice și de ziare. În 1907, a fost publicat „Dicționarul ruso-turc și turco-rus de termeni politici, juridici, economici și militari” elaborat de el, iar în 1908 - „Întrebări de aritmetică”. În timpul existenței Republicii Democrate Azerbaidjan, Uzeyir Hajibeyov a fost redactor-șef al cotidianului „ Azerbaijan ”. La 29 octombrie 1918, în acest ziar a fost publicat primul său articol. În 1945, lucrarea sa teoretică a fost publicată sub titlul „Fundamentals of Azerbaid Folk Music” [92] . Această lucrare a fost tradusă în trei limbi și retipărită de mai multe ori. În prefața la „Fundamentals of Azerbaid Folk Music”, compozitorul a scris:

Pentru mine, ca compozitor, munca mea privind studiul fundamentelor muzicii populare azere a fost de o importanță atât de practică încât am putut scrie o operă întreagă „Kor-ogly” [93] .

Ca teoretician, Uzeyir Hajibeyov a adus o mare contribuție la fundamentele studiului muzicii azere , direcția sa principală - mugham . Structurile tonale persane și azere s-au bazat pe calculele filosofului medieval, originar din Azerbaidjanul iranian, Safi ad-Din al-Urmavi , iar la începutul secolului al XX-lea, acum Uzeyir Hajibeyov a determinat structura tonale a seriei modale prin studiind sistemul modal al lăutei azere , cunoscut sub numele de gudron . Hajibeyov a descris mughamul „... sub forma unei clădiri cu 12 coloane și șase turnuri, de unde puteți vedea toate cele patru puncte cardinale: din Andaluzia până în China și din Africa până în Caucaz ...” . M. Ismailov a scris că „... metodele de exprimare și dezvoltare monodică, inclusiv repetări, secvențe, variații.. au devenit material esențial pentru construirea mughamului ca „templu al muzicii”...” [94] .

Certându-se cu actorul Mammad Guliyev, Uzeyir Hajibeyov a scris în articolul său „Educația muzicală în Azerbaidjan” că „pe lângă muzica europeană, există și muzică orientală. Noi, azerbaii, aparținem popoarelor răsăritene și, prin urmare, nu putem fi indiferenți față de cultura Orientului, pentru că fără ea nu ne vom putea îndeplini suficient datoria de a ne crea o cultură muzicală” [6] . În contextul discuției privind armonizarea melodiilor naționale care a izbucnit în cercurile muzicale sovietice, Uzeyir Hajibeyov, în lucrările sale teoretice, a făcut propuneri de continuare a armonizării melodiilor naționale azere, evitând tot ce ar putea dăuna caracterului muzicii azere . și metodele de realizare a acestuia. În opinia sa, armonizarea ineptă ar putea schimba natura muzicii azere, ar putea neutraliza modalitatea acesteia și chiar ar putea să o vulgarizeze . Dar, în același timp, a continuat să creadă că muzica azeră nu trebuie să rămână întotdeauna monodică. El a subliniat că polifonia nu trebuie să se bazeze pe succesiunea corectă de acorduri sau cadențe armonice , care necesită modificări ale structurii modale, ci pe o combinație de melodii individuale structurate logic [95] .

În activitatea sa pedagogică, Gadzhibekov a predat principalele prevederi și cerințe pentru compozitori. Deci, în prefața colecției „Muzica Azerbaidjanului sovietic în zilele războiului patriotic”, Gadzhibekov scrie:

Stilizarea superficială, care nu dă în niciun caz o intonație națională autentică unei opere muzicale, o lipsește în același timp de veridicitate, sinceritate și, în general, de valoare estetică și artistică. Problema, după părerea mea, se rezolvă cu totul altfel. Fiecare națiune cere compozitorilor săi să-și compună lucrările, oricât de complexe ar fi, într-un limbaj muzical apropiat și nativ. Aceasta presupune ca compozitorul să aibă o cunoaștere perfectă a acestui limbaj [93] .

În 1908, sub conducerea lui Gadzhibekov, a fost creată la Baku prima trupă națională de operă [96] . Uzeyir Hajibeyov a devenit inițiatorul înființării unei instituții de învățământ muzical superior - Conservatorul de Stat din Azerbaidjan . În 1927, împreună cu compozitorul Muslim Magomayev, a publicat o colecție de cântece populare azere, transcriindu-le în muzică pentru prima dată. În 1931, sub conducerea sa a fost creată o orchestră de instrumente populare azere . În 1936, a participat la crearea Corului de Stat din Azerbaidjan la Filarmonica din Baku .

Compozitorul este cunoscut și ca profesor și profesor al multor compozitori și muzicieni cunoscuți din Azerbaidjan și din străinătate. Elevii maestrului au fost Afrasiyab Badalbeyli , Said Rustamov , Asaf Zeynalli , Shamsi Badalbeyli , Niyazi , Jovdet Gadzhiev , Tofig Kuliyev , Karaev , Jangir Dzhangirov , Fikret Amirov , Shafiga [ Akhundova ] și alții . Iată cum răspund elevii la influența profesorului asupra dezvoltării lor ca oameni creativi:

Artistul nemuritor Uzeirbek, creatorul unei întregi școli de muzică profesională azeră, ne-a îndemnat mereu să studiem calitățile pozitive ale culturii muzicale ale altor popoare, pentru a beneficia de aceasta pentru aplicarea în dezvoltarea culturii muzicale naționale.

O combinație rară a unui talent puternic de compozitor cu date remarcabile de dramaturg a făcut posibil ca Uzeyir Gadzhibekov să-și exprime gândurile și ideile într-o formă artistică vie. Muzica minunată a fost cea mai convingătoare, cea mai pasionată propagandă a celor mai avansate idei ale vremii, care a pătruns în sufletul ascultătorilor, a trezit în ei cele mai bune și mai înalte sentimente.

Uzeyir Gadzhibekov este un compozitor, de la prima până la ultima notă. De asemenea, mă trezesc adesea cântând muzica lui Hajibey. Și dacă încurc undeva sau îmi scapă ceva, atunci oamenii care nu au educație muzicală mă corectează adesea. Ce talent puternic trebuie să ai pentru a fi atât de bine cunoscut și iubit de oamenii tăi.

Dmitri Șostakovici a evaluat contribuția lui Uzeyir Gadzhibekov la cultura azeră, după cum urmează:

Hajibeyov și-a dedicat întreaga viață dezvoltării culturii muzicale sovietice azere. ... Pentru prima dată în republică, el a pus bazele artei operei azere, a organizat temeinic educația muzicală. De asemenea, a lucrat mult în dezvoltarea muzicii simfonice. [93]

Rolul lui Gadzhibekov în cultura și educația azeră

Uzeyir Hajibeyov a pus bazele școlii naționale de compozitori și o nouă direcție în istoria culturii muzicale a Azerbaidjanului. Prima operă azeră, prima dintr-o serie de comedie muzicală și alte genuri, în calitate de creatoare a primelor exemple de lucrări binecunoscute ale compozitorilor și a muzicii primului folclorist și compozitor azer, a examinat complexitatea muzicii azere și a primul muzician-om de știință întemeiat. Uzeyir Hajibeyov, un inovator remarcabil, profesor și muzician în Azerbaidjan, ca persoană publică, ca creator al primului teatru și concert muzical, a lăsat o amprentă adâncă asupra istoriei și culturii poporului azer. [97]

Uzeyir Hajibeyov a studiat profund muzica azeră și și-a arătat laturile bogate și diverse în lucrările sale științifice.

La Baku, în 1921, a creat prima școală de muzică pentru elevii din Azerbaidjan - Școala de Muzică de Stat din Azerbaidjan. [98]

În 1927, împreună cu Muslim Magomayev, a publicat colecția „Cântece populare turcești azerbaijane”. [99]

În 2010, a 125-a aniversare a lui Uzeyir Gadzhibekov a fost sărbătorită nu numai în Azerbaidjan, ci în întreaga lume. În ajunul zilei de 18-28 septembrie a avut loc festivalul internațional de muzică „Üzeyir Hacıbəyli - 125”. [100]

Festivalul de muzică

Din 2009, Festivalul Internațional de Muzică în memoria lui Uzeyir Gadzhibekov are loc în Azerbaidjan . La festival participă și muzicieni din țările apropiate și îndepărtate [101] [102] alături de muzicieni azeri .

Memorie

• Ziua de naștere a lui Uzeyir Gadzhibekov, 18 septembrie, este sărbătorită în Azerbaidjan drept Ziua Națională a Muzicii .
• În 1977, nava construită la șantierul naval din Volodarsk a fost numită după Uzeyir Gadzhibekov [103] .
• Premiul de stat al RSS Azerbaidjan a fost numit după Uzeyir Gadzhibekov.
• O stradă din Baku, Academia de Muzică din Baku (până în 1991 Conservatorul de Stat din Azerbaidjan) [103] , Orchestra Simfonică de Stat din Azerbaidjan , precum și Premiul de Stat stabilit în Azerbaidjan pentru merite în domeniul culturii , poartă numele compozitorului. .
• În 1956 și 1960, la Baku au fost ridicate monumente lui Gadzhibekov: în 1956 - pe mormântul compozitorului (autor: O. Eldarov ), în 1960 - în fața Conservatorului de Stat din Azerbaidjan (autor: T. Mammadov ) [103] .
• În 1959, casa-muzeu a lui Uzeyir Gadzhibekov a fost deschisă la Shusha, în 1975 - la Baku [104] .
• În 1959 a fost ridicat un monument și a fost ridicat un bust în Shusha . Ulterior, conform jurnalistului de la BBC Thomas de Waal, bustul, „scărtat de gloanțe, într-o jachetă dublu și ochelari sparți” a fost demontat și vândut la fier vechi de armenii care au capturat Shusha în 1992 [105] . Până în 2021, bustul a fost expus în aer liber al Muzeului de Artă din Azerbaidjan . Pe 14 ianuarie 2021, bustul a fost din nou instalat în Shusha [106] .
• În 1981, sub conducerea celebrului scriitor-dramaturg azer Anar , a fost filmat un lungmetraj despre viața lui Uzeyir Gadzhibekov - „ Acordurile unei vieți lungi ” [107] . Rolul lui Gadzhibekov însuși a fost interpretat de Huseynaga Atakishiev [108] .
• În 2006, la Viena a fost dezvelit un bust al compozitorului [109] .
• În 2008, sub auspiciile UNESCO , s-au sărbătorit 100 de ani de la opera „Leyli și Majnun” de Uzeyir Gadzhibekov [110] .
• În 2011, un bust al compozitorului a fost dezvelit în orașul sârb Novi Sad [111] .
• Pe 9 decembrie 2020, o piață din Sankt Petersburg a fost numită după el . [112] .

• Monumentele lui Uzeyir Gadzhibekov

• Monumentul lui Uzeyir Gadzhibekov din Viena

• Bustul lui Gadzhibekov în orașul Novi Sad , Serbia

• Placă comemorativă pe peretele casei din Baku unde a locuit Uzeyir Hajibeyov

• Monumentul lui Uzeyir Gadzhibekov la mormântul compozitorului din Baku

• Bustul lui Uzeyir Gadzhibekov (1984, sculptori - Khanlar Ahmedov și Namik Dadashov [113] ), adus din orașul Shusha la Baku. Expoziție în aer liber a Muzeului de Artă din Azerbaidjan .

• Monumentul lui Uzeyir Gadzhibekov în Shusha

• În numismatică și filatelie

• timbru poștal 1995

• timbru poștal 2014

• Monedă comemorativă de aur care îl reprezintă pe Uzeyir Gadzhibekov

Galerie foto

• Uzeyir-bey Gadzhibekov cu soția sa Maleyke-khanum, 1910

• Uzeyir-bek Gadzhibekov (extrema dreapta) cu familia sa, Shusha, 1910

• Uzeyir bey Hajibeyov cu familia sa în Shusha, 1915

• Uzeyir Gadzhibekov (dreapta) cu fratele său Jeyhun

• Text original  (rusă)[ arataascunde] Înmormântarea lui Uzeyir Gadzhibekov la Baku
• Text original  (rusă)[ arataascunde] Membri ai Prezidiului Academiei de Științe a RSS Azerbaidjanului. 1945 Rândul de jos, stânga: al 5-lea - președintele Academiei de Științe M. Mirkasimov (chirurg), al 1-lea - poet Samed Vurgun , al 3-lea - Uzeyir Gadzhibekov, al 6-lea - I. Yesman, al 7-lea - A. Grossheim , al 8-lea - M. Topchibashev (om de știință -chirurg). Rândul de sus, stânga: 1 - Y. Mammadaliyev , 2 - M. Ibragimov
• Text original  (rusă)[ arataascunde] Redacția ziarului „ Azerbaijan ”, 1919 . Asezati in fata (de la stanga la dreapta): Piri Murselzade, Rakhim aga Vekilov. La mijloc: Hanafi Zeynalli , Rubabe Taghizade, Shafiga Efendizade, Mammad Emin Rasulzade , Sehra Pashazade, Uzeyir Hajibeyov , Mustafa Bey Vakilov . În spate: Abdul Abdulzadeh, Muhammed Hadi Atlasov, Khadjiibrahim Gasimov, Mammad-Ali Sidgi Safarov, Shafi-bey Rustambekov , Seyid Hussein Sadig, Khalil Ibrahim , Gadir Heydarov, Ali Yusifzade, Muhammad Hadi Abdussalimza .

Casa-Muzeu a lui Uzeyir Gadzhibekov din Baku

• Pian de Uzeyir Gadzhibekov

Manuscrisele compozitorului

• Scor "Lezginki"

• Manuscris „Arshin mal alan”. 1917

Genealogie

Note

1. ↑ Uzeyir Hajibeyov // Musicalics  (fr.)
2. ↑ Uzeir Abdul Husein Ogli Hadžibekov // Proleksis enciklopedija, Opća i nacionalna enciklopedija  (croată) - 2009.
3. ↑ Biblioteca Națională Germană , Biblioteca de stat din Berlin , Biblioteca de stat bavareza , Înregistrarea bibliotecii naționale austriece #11895850X // Controlul general de reglementare (GND) - 2012-2016.
4. ↑ Hajibeyov Uzeyir Abdul Hussein oglu // Marele Dicționar Enciclopedic. - 1997. - 1434 p. — ISBN 5-7711-0004-8 .
5. ↑ Institutul American de Film. Within our Gates: Ethnicity in American Feature Films, 1911-1960  / Alan Gevinson . - Berkeley: University of California Press, 1997. - P. 54. - ISBN 0-520-20964-8 .
6. ↑ 1 2 Paşaev N. A. Victoria revoluţiei culturale din Azerbaidjanul sovietic. — M .: Nauka , 1976. — S. 64. — 263 p.

   Certându-se cu M. Guliyev, Uzeyir Hajibeyov a scris în articolul său „Educația muzicală în Azerbaidjan” că „pe lângă muzica europeană, există și muzică orientală. Noi, azerbaii, aparținem popoarelor estice și, prin urmare, nu putem fi indiferenți față de cultura Orientului, deoarece fără ea nu ne vom putea îndeplini suficient datoria de a crea o cultură muzicală.”

7. ↑ Ginzburg S. L. N. A. Rimsky-Korsakov și formarea figurilor culturilor muzicale naționale ale popoarelor URSS // Din istoria relațiilor muzicale ale popoarelor URSS. Articole și discursuri selectate. - L . : Compozitor sovietic, 1972. - S. 113 .

   Printre aceștia din urmă, ucrainenii Viktor Kosenko și Mihail Skorulsky, lituanienii Stasi s Shimkus și Juozas Tallat-Kelpsha, estonienii Kirillus Kreek și Heino Eller, letonii Alfred Kalnin și Janis Zalit, armenii Romanos Melikyan și Sergey Barkhudaryan și alții Gadzhibe azerbaigiani .

8. ↑ Christoph Werner. Dramă și operetă la Red Lion and Sun: Teatru din Tabriz 1927-41 // Cultură și politică culturală sub Reza Shah / Editat de Bianca Devos și Christoph Werner. - S. 215 .

   A treia categorie de piese este formată din muzicale și operete, aproape exclusiv lucrări ale celebrului compozitor și dramaturg azer Uzeyir Hajibeyov (în transliterare persană Ozeyr Hajji Beygof, 1885-1948).

9. ↑ Matthew O'Brien. Uzeir Hajibeyov și rolul său în dezvoltarea vieții muzicale în Azerbaidjan. - Routledge, 2004. - P. 211. - ISBN 0-415-30219-6 , 9780415302197.
10. ↑ William O. McCagg, Brian D. Silver. Frontierele etnice asiatice sovietice. - Pergamon Press, 1979. - ISBN ISBN 0-08-024637-0 , 9780080246376.
11. ↑ 1 2 Üzeyir Hacıbəyov - Tələbələri , Un site dedicat lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 5 ianuarie 2020.
12. ↑ Gadzhibekov Uzeyir Abdulhuseyn oglu , Biblioteca electronică a lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 30 ianuarie 2014.
13. ↑ Uzeyir Abdul Hussein oglu Hajibeyov , site-ul oficial al Academiei de Muzică din Baku. Arhivat din original pe 3 februarie 2014. Preluat la 30 ianuarie 2014.
14. ↑ Safarova Z. Uzeyir Gadzhibekov. - B. : Yazychy, 1985. - S. 4. - 64 p.

    Și nu este o coincidență că ziua de naștere a lui Uzeyir Gadzhibekov - 18 septembrie - este sărbătorită de publicul republicii ca o sărbătoare a artelor - Ziua Muzicii.

15. ↑ Kerimov S. Niyazi. Viața și creația. - B. : Yazychy, 1982. - S. 73. - 88 p.

    De mulți ani, pe 18 septembrie, de ziua lui Uzeyir Hajibeyov, mii de oameni s-au adunat în fața Conservatorului de Stat din Azerbaidjan, care îi poartă numele.

16. ↑ Uzeyir Gadzhibekov s-a născut pe 18 septembrie 1885 - Uzeyir Gadzhibekov a murit pe 23 noiembrie 1948
17. ↑ 1 2 Hajibeyov Uzeyir Abdul Hussein oglu . Marea Enciclopedie Sovietică. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă)
18. ↑ Mammadli, 1984 , p. 6.
19. ↑ Mammadli, 1984 , p. 6-7.
20. ↑ Zemfira Safarova . Uzeyir Gadzhibekov. Oameni proeminenti din Azerbaidjan. - I: Limbi, 1985 - p. 15
21. ↑ 1 2 Ceyhun Hacıbəyli - istiqlal aşiqi və istedadlı qələm sahibi , modern.az. Preluat la 5 ianuarie 2020.
22. ↑ Seidzade D.B. Deputați azeri în Duma de Stat a Rusiei . - Editura de Stat Azerbaidjan, Baku, 1991. - S. 79, 80. - ISBN 5-552-00980-0. Copie arhivată (link indisponibil) . Data accesului: 5 februarie 2017. Arhivat din original pe 24 august 2014. (nedefinit)  Text original  (rusă)[ arataascunde] ... Activitățile fracțiunii din Duma a IV-a, spre deosebire de cele anterioare, au fost tratate în detaliu pe paginile presei. Pe lângă rapoartele oficiale împrumutate de la agențiile metropolitane și ziare, în ele apăreau articole și corespondență. Un loc aparte în rândul lor îl ocupă seria de articole „Scrisorile de la Petersburg”, „În fracțiunea musulmană”, „Însemnări ale unui musulman” din ziarul „Kaspiy”, al cărui autor a fost Jeyhunbek Gadzhibekov. A semnat cu pseudonimul Daghestani, în onoarea strămoșilor săi - imigranți din Daghestan  (link indisponibil) .
23. ↑ Matthew O'Brien. Uzeir Hajibeyov și rolul său în dezvoltarea vieții muzicale în Azerbaidjan . - Routledge, 2004. - P. 209. - ISBN 0415302196 , 9780415302197.
24. ↑ Abasova E. Uzeyir Gadzhibekov // Compozitorii Azerbaidjanului. - B . : Ishig, 1986. - T. I. - S. 20 .
25. ↑ Inna Naroditskaya. Muziciene din Azerbaidjan: Vocile femeilor care sfidează și definesc cultura. Vol. 44, nr. 2 (Primăvara-vara, 2000) . - University of Illinois Press în numele Societății pentru Etnomuzicologie, 2000. - S. 234-256. Text original  (engleză)[ arataascunde] Natavan, cea mai notabilă figură dintre poetele și muzicienele de sex feminin, este recunoscut ca unul dintre cei mai mari poeți ai Azerbaidjanului atât de bărbați, cât și de femei. Ea a avut o influență semnificativă asupra vieții inițiatorului școlii de compoziție din Azerbaidjan, teoreticianul muzical Uzeyir Hajibeyov. Întrucât tatăl lui Hajibeyov a fost secretarul lui Natavan mulți ani, iar mama lui a crescut în casa lui Natavan, se crede că tânărul Uzeyir a fost adesea prezent la adunări muzicale/poetice, unde îl asculta pe Natavan recitându-i poezia (Istoria azerbaijanskoi muziki). 1992:185-86). Având în vedere rolul crucial al lui Hajibeyov în genealogia muzicii moderne azere, legăturile sale de familie cu Natavan sunt intrigante.
26. ↑ 1 2 Hajibeyov Uzeyir Abdul Huseyn-oglu . Biografie.ru. Preluat la 15 iunie 2019. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă)
27. ↑ Magomaev Muslim Magomaevich (link inaccesibil) . Biografie.ru. Consultat la 18 iunie 2010. Arhivat din original pe 16 mai 2007. (Rusă) 
28. ↑ Ch. Qajar. Bătrâna Shusha. 2007, Editura Sharg-Gharb, p. 326
29. ↑ Ch. Qajar. Bătrâna Shusha. 2007, Editura Sharg-Garb, p. 327
30. ↑ Compania TV MIR (link inaccesibil - istoric ) . Cultură. Preluat: 18 iunie 2010. (Rusă)   (link inaccesibil)
31. ↑ SCRISOAREA 1 , Un site dedicat lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 18 iunie 2010.
32. ↑ 1 2 3 4 5 6 CRONICA VIEȚII ȘI A CREATIVITĂȚII LUI UZEYIR GADZHIBEKOV , Biblioteca electronică a lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 18 iunie 2010.
33. ↑ 1 2 Vladikavkaz inspirația lui Uzeyir Gadzhibekov . Day.Az (9 septembrie 2014). Preluat: 3 mai 2021. (Rusă)
34. ↑ Yakov Agarunov . Inspirat de Trust , Biblioteca digitală a muzicianului. Preluat la 18 iunie 2010.
35. ↑ 1 2 3 4 Üzeyir Hacıbəyovun həyat və yaradıcıllığı  (Azerbaijan)  // xanim.az.
36. ↑ 1 2 3 Uzeyir Gadzhibekov și-a îndeplinit misiunea până la capăt . Lucrător de artă onorat, director al Casei-Muzeu Uzeyir Gadzhibekov Sardar Faradzhev, aplicația Trend Life a agenției de știri Trend. Consultat la 24 iunie 2010. Arhivat din original pe 19 august 2011. (Rusă)
37. ↑ Sarabsky, 1968 , p. 45.
38. ↑ Anar. Acorduri de viață lungă: o poveste de film despre legături. Gadjibekov. — Azerbaidjanul literar. - B. , 1985. - S. 17. - 8-31 p.
39. ↑ Dağılmış evin maketi, yarımçıq poema və Xurşidbanu Natəvandan Üzeyir bəyə qalan güzgü  (Azerbaijan)  // apa.tv. - 2015. - 4 decembrie. Arhivat din original pe 25 septembrie 2017.
40. ↑ Certificat (A nr. 000071) al lui Uzeyir Gadzhibekov privind acordarea unei medalii. „Pentru apărarea Caucazului” , Pagina oficială de Facebook a casei-muzeu a lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 14 mai 2020.
41. ↑ Certificat. Nr. 0027485 „Pentru munca curajoasă și dezinteresată în timpul Marelui Război Patriotic” Gadzhibekov Uzeyir Abdul Hussein oglu a primit medalia „Pentru munca curajoasă în Marele Război Patriotic” , Pagina oficială de Facebook a casei-muzeu a lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 14 mai 2020.
42. ↑ De la „Leyli și Majnun” la „Koroglu” . Articolul a fost publicat în ziar. „Muncitorul din Baku” din 16 martie 1938, nr. 61, precum și în colecția „Arta poporului azer”, M.-L., 1938 (Citat: În 1909, a doua mea operă „Sheikh Sanan” a apărut, în același În 1911 scriu comedia muzicală Er-arvat. În 1911 lucrez la două lucrări muzical-dramatice, Asli și Kerem și Shah Abbas.Ambele aceste lucrări diferă deja prin textura lor muzicală de Leyli și Majnun . Conțin deja mult din muzica mea și, cel mai important, sunt mai solide, realizate mai competent în sensul dezvoltării orchestrale. ) Data accesării: 18 iunie 2010. (Rusă)
43. ↑ Portalul „Cultura Azerbaidjanului” . Profesorii Faraj Karaev, Chingiz Huseynov, Rahman Badalov, Niyazi Mehdi; Marianna Vysotskaya, Mark Verkhovsky, Guram Adisharia, Isabella Migal. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă)
44. ↑ 1 2 3 N. Alekperova . UZEIR (Abdul Hussein oglu) HADZHIBEKOV  (rusă) , În lumea operei. Preluat la 18 iunie 2010.
45. ↑ Romance-gazelle , Biblioteca electronică a lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 18 iunie 2010.
46. ↑ V. Vinogradov, „Uzeyir Gadzhibekov and Azerbaijani Music”, 1938, Moscova, Muzgiz
47. ↑ 1 2 „Imn” , Biblioteca electronică Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 18 iunie 2010.
48. ↑ Sarabsky. Memorii, AzGiz, 1930
49. ↑ Genghis Qajar. Ed.: F. Mamedova; V. Kuliev; Cuvânt înainte: M. Alieva. Bătrâna Shusha. - Baku, Sherg-Gerb, 2007. - S. 331. - ISBN 9789952340969 .
50. ↑ „Leyli and Majnun” (clavier, partitură, libret, video, audio)
51. ↑ Opera „Layli și Majnun” . 1știri.az Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă)
52. ↑ Ordinul Președintelui Republicii Azerbaidjan privind organizarea în 2008-2009 a aniversarilor unor personalități marcante și a evenimentelor semnificative legate de Azerbaidjan incluse în programul UNESCO . Biblioteca Națională a Azerbaidjanului. Preluat: 18 iunie 2010. (Rusă)
53. ↑ Portalul UNESCO  (engleză)  (link inaccesibil) . UNESCO. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011.
54. ↑ Proiectul Decade of the Silk Road al violoncelistului Yo-Yo Ma (Muzica compozitorilor din Azerbaidjan, Uzbekistan și SUA este jucată la concerte în America de Nord) (link inaccesibil) . Departamentul de Stat al SUA. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă) 
55. ↑ Doha, Qatar - Premiera mondială a lui Layla și Majnun, 22 și 23 noiembrie 2008  (în engleză)  (link nu este disponibil) . Proiectul Drumul Mătăsii. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011.
56. ↑ Cultura. Arshin mal alan. . AIF, Ziar. Preluat: 18 iunie 2010. (Rusă)
57. ↑ Arshin mal alan (clavier) - aria lui Asker
58. ↑ Arshin mal alan (clavier) - Couplets and dance Jahan
59. ↑ Arshin mal alan (clavier) - Duet Veli și Telly
60. ↑ Arta scenografiei: istorie și modernitate (link inaccesibil) . Academia de Arte din Uzbekistan. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original pe 14 martie 2011. (Rusă) 
61. ↑ Magomed Akhmedov: „În ultimii ani, Teatrul de Operă și Balet și-a atins maturitatea artistică” (link inaccesibil) . RIA Daghestan. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă) 
62. ↑ La 100 de ani de la Vladimir Kandelaki . Centrul de televiziune și radio muzicală de stat rusă. Preluat: 18 iunie 2010. (Rusă)
63. ↑ Arshin Mal-alan (1945)  (engleză) . New York Times. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011.
64. ↑ Muzica Azerbaidjanului (link inaccesibil) . Ambasada Azerbaidjanului în Egipt. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 23 octombrie 2007. (Rusă) 
65. ↑ Azerii în Franța . Azeri.ru. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă)
66. ↑ 1 2 Chingiz Qajar. Ed.: F. Mamedova; V. Kuliev; Cuvânt înainte: M. Alieva. Bătrâna Shusha. - Baku, Sherg-Gerb, 2007. - S. 333. - ISBN 9789952340969 .
67. ↑ Recunoașterea mondială a lui „Arshin Mal Alan”. UNESCO va sărbători 100 de ani de la celebra operetă azeră (link inaccesibil) . Ziarul „Oglindă”. Preluat la 2 august 2012. Arhivat din original la 4 august 2012. (Rusă) 
68. ↑ Dragostea eternă nu îmbătrânește niciodată. Comedie muzicală „Arshin mal alan” . Azeri.ru. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă)
69. ↑ Arshin mal-alan (1937  ) . Baza de date de filme pe Internet. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011.
70. ↑ Alan Gevinson. Catalogul American Film Institute, CATALOGUL AMERICAN FILM INSTITUTE DE PILME PRODUSE ÎN STATELE UNITE, Seria de catalog AFI, Catalogul AFI de Filme Produse în Statele Unite . - University of California Press, 1997. - P. 54 (Citat: Sursa: Bazat pe opereta Arshin Mal-Alan de Uzeir Hajibeyov (producție nedeterminată) ). — ISBN 0520209648 , 9780520209640.
71. ↑ 1 2 Arshin Mal Alan (Film) (link inaccesibil) . Video.ru Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă) 
72. ↑ Michael G. Smith. Cinema pentru „Estul sovietic”: realitate națională și ficțiune revoluționară în filmul azer timpuriu, Revista slavă, vol. 56, nr. 4 (Iarna, 1997), pp. 645-678. - Asociația Americană pentru Avansarea Studiilor Slave, 1997. - P. 674.

    Ca și în alte produse ale folclorismului stalinist, se remarcă ștampila inconfundabilă a lui G. V. Aleksandrov , maestru al comediilor muzicale, lector pentru cineaști azeri la Azerkino.

    Text original  (engleză)[ arataascunde] Ca și alte produse ale folclorismului stalinist, purta pecetea inconfundabilă a lui GV Aleksandrov, maestrul comediilor muzicale, care odată le-a conferit directorilor de fotografiat azerkini despre arta de a face filme casnice, „bună de fire” și „bună de suflet”
73. ↑ 1 2 3 Cultură / Arshin mal alan . Ziarul „Argumente și fapte”. Preluat: 30 iunie 2010. (Rusă)
74. ↑ Revista Ogonyok nr. 2 (4433) ianuarie 1996, p. 40-41
75. ↑ Michael G. Smith. Cinema pentru „Estul sovietic”: realitate națională și ficțiune revoluționară în filmul azer timpuriu, Revista slavă, vol. 56, nr. 4 (Iarna, 1997), pp. 645-678. - Asociația Americană pentru Avansarea Studiilor Slave, 1997. - P. 674.
    Text original  (engleză)[ arataascunde] Telespectatorii din regiunile de naționalitate au fost răsfățați cu povești pline de farmec despre barzi medievali și iubiți încrucișați. Acestea erau filme în stilul neo-folcloric al stalinismului târziu. Narodnost' a devenit din nou respectabil. Contribuția Azerbaidjanului la acest gen a fost capodopera muzicală, A Measure of Cloth (Arshin mal alan, 1945), bazată pe opereta comică a lui Uzeir Gadzhibekov dintr-o poveste populară tradițională, care a urmat curtarea îndrăzneață dintre comerciantul, Askar, și dragostea de viaţa lui, Giul'chara (figura 4).
76. ↑ Informații despre filmul Arshin Mal-Alan . Cinema. Preluat: 18 iunie 2010. (Rusă)
77. ↑ Jean în timpul. Etnomuzicologie, voi. 44, nr. 3 (toamna, 2000). - University of Illinois Press în numele Societății pentru Etnomuzicologie, 2000. - S. 529-538.
    Text original  (engleză)[ arataascunde] Qasimov juca unul dintre rolurile din operele Mugham ale lui Hajibeyov, pe care, de fapt, el o făcuse la un moment dat frecvent.
78. ↑ Elmira Abasova . Uzeyir Gadzhibekov. - Baku: Editura Statului Azerbaidjan, 1975. - S. 53-60. — 142 p.
79. ↑ Matthew O'Brien. Uzeir Hajibeyov și rolul său în dezvoltarea vieții muzicale în Azerbaidjan / Editat de Neil Edmunds. - Routledge, 2004. - P. 214. - ISBN 0-415-30219-6 , 9780415302197.  (engleză)
80. ↑ Inna Naroditskaya. Cântec din Țara focului: Mugam-ul azerbaigian în perioadele sovietice și post-sovietice (Cercetări actuale în etnomuzicologie: disertații remarcabile) . - Routledge Press, 2002. - P. 236. - ISBN 0415940214 , 9780415940214.
81. ↑ 1 2 3 Opera „Koroglu” . Enciclopedia electronică a lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat: 18 iunie 2010. (Rusă)
82. ↑ Matthew O'Brien. Uzeir Hajibeyov și rolul său în dezvoltarea vieții muzicale în Azerbaidjan. - Routledge, 2004. - P. 221. - ISBN 0-415-30219-6 , 9780415302197.
83. ↑ Alexandria Vodarsky-Shiraeff. Compozitori și muzicieni ruși . - CĂRȚI CITEȘTE, 2007. - P. 46. - 156 p. — ISBN 140676812X , 9781406768121.
84. ↑ Muzica de film sovietică: un studiu istoric. - Routledge, 1997. - S. 187, 89. - 311 p. - ISBN 3718659107 , 9783718659104.
85. ↑ Matthew O'Brien. Uzeir Hajibeyov și rolul său în dezvoltarea vieții muzicale în Azerbaidjan. - Routledge, 2004. - P. 221. - ISBN 0-415-30219-6 , 9780415302197.
86. ↑ Rena Moisenko. muzica realistă. 25 de compozitori sovietici. - Londra, Meridian Books, 1949. - P. 86.

    Din 1940, opera a fost inclusă în repertoriul permanent al Teatrului Bolșoi din Moscova.

    Text original  (engleză)[ arataascunde] Din 1940 a fost inclusă în repertoriul permanent al Teatrului Bolșoi din Moscova.
87. ↑ 12 Matthew O'Brien . Uzeir Hajibeyov și rolul său în dezvoltarea vieții muzicale în Azerbaidjan. - Routledge, 2004. - P. 209. - ISBN 0-415-30219-6 , 9780415302197.
88. ↑ Marina Frolova-Walker. National in Form, Socialist in Content": Musical Nation-Building in the Soviet Republics, Journal of the American Musicological Society, Vol. 51, No. 2 (vara, 1998), pp. 331-371 . — University of California Press on în numele Societății Americane de Muzicologie, 1998, pp. 331-371.
89. ↑ 1 2 3 4 5 6 Matthew O'Brien. Uzeir Hajibeyov și rolul său în dezvoltarea vieții muzicale în Azerbaidjan . - Routledge, 2004. - S. 222 (ultimul paragraf). — ISBN 0-415-30219-6 , 9780415302197.
90. ↑ Un cuvânt despre un mare artist . Biblioteca electronică a muzicianului. Preluat: 18 iunie 2010. (Rusă)
91. ↑ Inna Naroditskaya. Muziciene din Azerbaidjan: Vocile femeilor care sfidează și definesc cultura. Vol. 44, nr. 2 (Primăvara-vara, 2000) . - University of Illinois Press în numele Societății pentru Etnomuzicologie, 2000. - S. 234-256.

    Diverse surse vorbesc despre Shovket Mammadova ca fiind prima cântăreață a Azerbaidjanului pre-revoluționar. „... Alstadt notează că Uzeyir Gadzhibekov a fost primul care a adus o interpretă feminină (Shovket Mammadova) pe scenă, deși aceasta a fost considerată o insultă la adresa femeilor și a societății...” . Cântăreața și-a amintit mai târziu de 1912 ca fiind momentul primei ei întâlniri cu Uzeyir, care a organizat un concert de caritate pentru a strânge fonduri pentru studiile ei în Italia.

    Text original  (engleză)[ arataascunde] Shovkat Mamadova este menționată în diferite surse drept „prima femeie care cântă pe scenă înainte de revoluție [revoluția sovietică din 1918]” (Ensiklopedicheskii muzikalinii slovar 1966:289). Altstadt scrie că „Uzeyir Hajibeyov a pus mai întâi o interpretă femeie [Shovkat Mamadova]... pe scenă, deși a face acest lucru a fost privit ca o insultă la adresa feminității și a comunității” (Altstadt 1992:54). Cântăreața și-a amintit anul 1912 ca fiind momentul primei ei întâlniri cu Uzeyir, care a organizat un concert pentru a-și finanța școala în Italia.
92. ↑ „Fundamentals of Azerbaijani Folk Music” -online . Enciclopedia electronică a lui Uzeyir Gadzhibekov. Preluat la 18 iunie 2010. Arhivat din original la 4 august 2012. (Rusă)
93. ↑ 1 2 3 4 5 6 Fikret Amirov, Gubad Gasimov. Un cuvânt despre Uzeyir Gadzhibekov . - Elm, Baku, 1985.
94. ↑ Inna Naroditskaya. Sursa: Asian Music, Vol. 28, nr. 2 (Primăvara-vara, 1997), pp. 141-145. - University of Texas Press, 1997. - S. 144.

    Potrivit lui Hasan Tuma, sistemul tonal arab a fost dezvoltat de Al-Farabi, în timp ce structurile tonale persane și azere s-au bazat pe calculele lui Safi ad-Din al-Urmavi, un celebru filosof medieval și originar din Azerbaidjan. La începutul secolului al XX-lea, teoreticianul și compozitorul azer Uzeyir Gadzhibekov a determinat structura tonală a seriei modale studiind sistemul modal al lăutei azere, cunoscut sub numele de gudron. Uzeyir Hajibeyov a descris mughamul „sub forma unei clădiri cu 12 coloane și șase turnuri, de unde se pot vedea toate cele patru direcții ale lumii: din Andaluzia până în China și din Africa până în Caucaz”. M. Ismailov a scris că „metodele de exprimare și dezvoltare monodică, inclusiv repetiții, secvențe, variații .. au devenit material esențial pentru construirea mughamului ca „templu al muzicii”.

    Text original  (engleză)[ arataascunde] Potrivit lui Hassan Touma (1996:17), sistemul tonal arab a fost propagat de Al-Farabi, în timp ce structura tonală persană și azeră s-a bazat pe calculul lui Safi Ad-Din al-Urmawi, renumit filozof al Evului Mediu și un originar din Azerbaidjan. La începutul secolului al XX-lea, teoreticianul și compozitorul azerbaigian Uzeyir Hajibeyov (1985:25-93) a definit structura tonală a rândurilor modale examinând sistemul de fretting al lautei azere, cunoscut sub numele de gudron. Uzeyir Hajibeyov l-a imaginat pe mugam „sub forma unei „clădiri” cu douăsprezece coloane și șase turnuri din care se puteau vedea toate cele patru direcții ale lumii: din Andaluzia până în China și din Africa până în Caucaz” (1985:18). M. Ismailov a scris că „metodele de exprimare și dezvoltare monodică, inclusiv repetări, secvențe, variații... au devenit „materialul” relevant pentru construirea mugamului ca „templu al muzicii” (1984:84).
95. ↑ Marina Frolova-Walker. National in Form, Socialist in Content": Musical Nation-Building in the Soviet Republics, Journal of the American Musicological Society, Vol. 51, No. 2 (vara, 1998), pp. 331-371. — University of California Press on în numele Societăţii Americane de Muzicologie, 1998, pp. 348-349.
    Text original  (engleză)[ arataascunde] Armonizarea a fost, desigur, un element nenegociabil, sau într-adevăr un element definitoriu atât al proiectelor naționaliste ruse, cât și ale proiectelor sovietice de mai târziu; nu se punea problema de a rămâne în limitele monodiei. Compozitorul național azerbaigian Gajibekov a oferit următorul sfat pe tema armonizărilor adecvate: Armonizarea necalificată a unei melodii azere poate să-i schimbe caracterul, să-i neutralizeze modalitatea și chiar să o vulgarizeze. Dar asta nu înseamnă că muzica azeră ar trebui să rămână monodică pentru totdeauna. ... Polifonia ar trebui să se bazeze nu pe progresii corecte de acorduri sau cadențe armonice care necesită modificări ale structurii modale, ci mai degrabă pe combinația de melodii independente construite logic.27 Exemplul dat de Gajibekov (vezi Ex. 2) demonstrează nu atât independența melodiilor, ci mai degrabă evitarea a tot ceea ce ar face violență melodiei. Argumentul său amintește puternic de recomandările pe care Vladimir Odoievski le făcuse în 1863: „Am încercat să menținem acompaniamentul la pian cât mai simplu posibil (sine quarta consonante)... nu am îndrăznit să introducem niciun acord de șaptea... acest lucru ar fi în întregime. distorsionează caracterul cântului rusesc, atât secular, cât și sacru.”28 Recursul lui Gajibekov la texturi imitative ca paliativ la stilul armonic în patru părți a fost o strategie pe care naționaliștii ruși o îndreptaseră frecvent către imitație, fără îndoială datorită vechimii sale mai mari, nu era atât de puternic asociat cu muzica occidentală. Fiecare republică a căutat să tragă granița dintre cele mai vechi armonizări ad-hoc „naive” ale monodiilor și eforturile sale ulterioare, sistematice, bazate pe principii de adecvare deduse cumva din proprietățile stilului monodic.
96. ↑ GADZHIBEKOV în enciclopedia muzicii
97. ↑ Musiqili ömrün şərəfli salnaməsi - Üzeyir Hacıbəyov (az-AZ), Milli.Az  (18 septembrie 2012). Preluat la 19 mai 2017.
98. ↑ Afrasiyab Badalbeyli . afrasiyab.musigi-dunya.az. Data accesului: 19 mai 2017. (nedefinit)
99. ↑ „Cântece populare turcești azerbaijane”  (rusă) , Uzeyirbook.musigi-dunya.az . Preluat la 2 februarie 2020.
100. ↑ Lent.az Saatın əsas xəbərləri (link inaccesibil) . stiri.lent.az. Preluat la 19 mai 2017. Arhivat din original la 15 iunie 2020. (nedefinit) 
101. ↑ Al III-lea Festival Internațional de Muzică al lui Uzeyir Hajibeyli va avea loc la Baku (link inaccesibil) . Preluat la 21 septembrie 2011. Arhivat din original la 1 octombrie 2011. (nedefinit) 
102. ↑ Festivalul Internațional de Muzică .  (nedefinit) (link indisponibil)
103. ↑ 1 2 3 Xatirə (Memorie)  (Azerbaijan) . Enciclopedia electronică a lui Uzeyir Gadzhibekov. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011.
104. ↑ Uzeyir (Abdul Hussein oglu) Hajibeyov . Belcanto. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011. (Rusă)
105. ↑ Tom De Waal. Grădina Neagră, Capitolul 12 - Shusha. Ultima cetate . - Text, 2005. - 416 p. - 2000 de exemplare.  - ISBN 5-7516-0528-4 .
106. ↑ Ilham Aliyev a povestit cum Azerbaidjanul a cumpărat monumente personalităților culturale azere din Armenia
107. ↑ Long life chords (Uzeir omru) . RusKino. Preluat: 18 iunie 2010. (Rusă)
108. ↑ Atakişiyev Hüseynağa Ağahüseyn oğlu  (Azerbaijan)  // Enciclopedia electronică a lui Uzeyir Gadzhibekov.
109. ↑ Vyanada Üzeyir Hacıbəyovun abidəsinin açılış mərasimi olmuşdur.  (Azerbaidjan) . Azertag.az. Data accesului: 15 mai 2020.
110. ↑ 100 de ani de la prima operă în Orient: „Leyli and Majnun” (1908)  (engleză)  (link nu este disponibil) . UNESCO. Data accesului: 18 iunie 2010. Arhivat din original la 19 august 2011.
111. ↑ Serbiyanın Novi Sad șəhərində Üzeyir Hacıbəylinin büstü açılmışdır Azərbaycan Prezidenti İlham Əliyev və Serbiya Prezidenti Boris Tadiç mərasimdə işti  ) et.mişzerlər . Azertag.az. Data accesului: 15 mai 2020.
112. ↑ Decretul Guvernului din Sankt Petersburg din 9 decembrie 2020 Nr. 1044 . (nedefinit)
113. ↑ Khanlar Akhmedov și Namig Dadashov au vorbit despre crearea busturilor returnate la Shusha: În fața casei lui Bulbul a fost și un monument al tânărului vocalist . trend.az Preluat: 20 ianuarie 2022. (nedefinit)

Surse

• Site-ul dedicat lui Uzeyir Gadzhibekov
• Biografia cronologică a lui Uzeyir Gadzhibekov
• Biblioteca electronică „Uzeyir Hajibeyov”
• Un cuvânt despre Uzeyir Gadzhibekov. Culegere de amintiri.
• M. Grinberg // Opera sovietică. - D-na. muze, 1953. - 478 p. - 7000 de exemplare.
• Matthew O'Brien. Uzeir Hajibeyov și rolul său în dezvoltarea vieții muzicale în Azerbaidjan = Muzica și societatea sovietică sub Lenin și Stalin: bagheta și secera / Neil Edmunds. Routledge Curzon. - SUA: Routledge Curzon, 2004. - S. 209-228. — 240 s. - ISBN ISBN 0-415-30219-6 , 9780415302197.
• Rena Moisenko. muzica realistă. 25 de compozitori sovietici // Uzeir Gadzhibekov. — Ilustrat. - Londra, Marea Britanie: Meridian Books, 1949. - pp. 79-87.
• Jurnal Irs/Heritage/Heritage
• Uzeyir Gadzhibekov. Fundamentele muzicii populare azere
• „Arshin Mal Alan” la Viena
• Filmul „Arshin Mal Alan” Copie arhivată din 12 iulie 2020 la Wayback Machine
• Lista completă a lucrărilor lui Uzeyir Gadzhibekov (Biblioteca electronică a lui Uzeyir Gadzhibekov)

Literatură

• Sarabsky A. G. Apariția și dezvoltarea teatrului muzical azer (până în 1917). - B . : Editura Academiei de Științe a RSS Azerbaidjanului, 1968. - 273 p.
• Mirza Ibragimov. Tufanlara kömək edən bir qələm (în azeră) // Üzeyir Hacıbəyovun şəxsiyyəti və yaradıcılığı. — Ilustrat. - Baku, RSS Azerbaidjan, URSS: Azerneshr, 1987. - S. 198. - ISBN 47020602000-94.
• Ahmed Isazade. Üzeyir Hacıbəyov haqqında seçilmiş xatirə və məqalələr // (în azeră) . - Baku, Azerbaidjan RSS, URSS: Elm, Academia de Științe a Azerbaidjan SSR, 1990. - P. 292. - ISBN 5-8066-0251-6 .
• H. Gashimov, R. Orudzhalieva, N. Aslanbekova, G. Safarova, N. Salimova. Üzeyir Hacıbəyli: Biblioqrafiya // (în azeră) . - Baku, Azerbaidjan: Biblioteca de stat din Azerbaidjan numită după M.F. Akhundov, 2008. - P. 368.
• Mammadli G. Uzejir Һаҹҹбајов. 1885 - 1948 Һәјat va јaradyҹylygynyn salnamаsi. — B .: Yazychy, 1984.

Link -uri

• Se pregătește un film documentar despre viața lui Uzeyir Gadzhibekov
• Uvertură din opera Koroglu

Site-uri tematice	discogs Baza de date de filme pe Internet Proiectul International Music Score Library MusicBrainz
Dicționare și enciclopedii	Rusă mare Rusă mare Britannica (online) TDV Islam Ansiklopedisi
Genealogie și necropole	Găsiți un mormânt
În cataloagele bibliografice BNF : 145739367 , 12541494n CONOR : 121858659 GND : 11895850X ISNI : 0000 0000 8125 6809 LCCN : n85254637 LNB : 000112111 NKC : mzk2005289697 NLP : A24030922 NTA : 183793587 NUKAT : n2005110245 SUDOC : 077360419 VIAF : 46992942 WorldCat VIAF : 46992942