Imnul Spaniei

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 30 ianuarie 2020; verificările necesită 7 modificări .
Marșul Grenadiilor
La Marcha Real
Liricist Eduardo Marquina (1886-1931)
José Maria Peman (1947-1978)
Paulino Cubero (din 2008)
Compozitor necunoscut
Țară
Țară
Aprobat 1770

Imnul spaniol ( în spaniolă:  La Marcha Real ) este unul dintre cele mai vechi din lume, dar data compoziției sale și numele compozitorului său sunt necunoscute.

Istorie

Prima mențiune despre ea se găsește în 1761 în „ Libro de Ordenanza de los toques militares de la Infantería Española ” de Manuel de Espinosa, unde este numit „ La Marcha Granadera ” („ Marșul Grenadiilor ”).

În 1770, regele Carol al III-lea (Carlos III) a aprobat „ La Marcha Granadera ” ca imn oficial, care a început să fie cântat în timpul tuturor ceremoniilor oficiale. Deoarece a fost cântat constant în timpul evenimentelor în care membrii familiei regale erau prezenți, spaniolii au ajuns să-l considere imnul lor național și l-au poreclit „ Marșul Regal ”.

În perioada celei de-a doua republici, „ El Himno de Riego ” („ Imnul lui Riego ”) a devenit imnul național în locul „Marșului Regal”. Cu toate acestea, la sfârșitul Războiului Civil, Francisco Franco a restaurat „ Marșul Regal ” ca imn național, înlocuindu-i numele cu fostul - „ Marșul Grenadiilor ”.

După venirea la putere a regelui Juan Carlos I și adoptarea Constituției în 1978 , Maestrul Francisco Grau a fost însărcinat să creeze un nou aranjament al imnului care este folosit astăzi, iar numele „ Marșul Grenadiilor ” a fost schimbat în cea actuală.

În octombrie 1997, „ La Marcha Real ” a fost adoptat ca imn național al țării.

O versiune a fost folosită în timpul domniei regelui Alfonso al XIII-lea (veristorul Eduardo Marquina), iar cealaltă în perioada lui Francisco Franco (veristorul José María Pemán), până la stabilirea unui sistem democratic în țară.

Acum există o versiune din 2008 (autor - Paulino Cubero).

Text

Text neoficial

text spaniol

Viva España! Cantem toți împreună con distinta voz y un solo corazon Viva España! des de los verdes valles al inmenso mar, un himno de hermandad Ama a la patria Pues sabe abrazar, bajo su cielo azul, pueblos en liberaltad Gloria a los hijos que a la Historia dan justicia y grandeza democrație și pace.

Traducere literală [1]

Trăiască Spania! Să cântăm cu toții împreună. cu voci diferite, Dar cu o singură inimă. Trăiască Spania! Din văi verzi Spre marea nesfârșită Imnul Frăției! Iubește Patria Să știi să îmbrățișezi Sub cerul albastru Popoare libere. Slavă fiilor Ce a dat istoria Dreptate și Majestate Democrație și pace.

Versiune sub Alfonso XIII

Text de Eduardo Marquina.

Gloria, gloria, corona de la Patria, soberana luz que es oro en tu color. Vida, vida, futuro de la Patria, que en tus ojos es deschis corazon. Purpura y oro: bandera nemuritoare; en tus colores, juntas, carne y alma están. Purpura y oro: querer y lograr; Tu eres, bandera, el signo del uman afán. Gloria, gloria, corona de la Patria, soberana luz que es oro en tu color. Purpura y oro: bandera nemuritoare; en tus colores, juntas, carne y alma están.

Versiune sub Francisco Franco

Autorul textului (și eventual al traducerii) este José María Peman I.

text spaniol

Viva España! alzad los brazos, hijos del pueblo español, que vuelve a resurgir. Gloria a la Patria că supo urma sobre el azul del mar el caminar del sol. ¡Triunfa, España! Los yunques și las ruedas cantan al compas del himno de la fe. Juntos con ellos cantemos de pie la viata nueva y fuerte del trabajo y paz.

Traducere în rusă

Trăiască Spania, Mainile sus, fiii Spaniei renăscut din nou. Slavă Patriei care a reușit să urmeze pe marea albastră urmând cursul soarelui Câștigă Spania! nicovale și discuri cânta la ritm imnul credintei. Cu ei hai să cântăm stând în picioare viaţă puternică şi nouă munca si pacea.

Note

  1. ↑ Imnul Spaniei . Data accesului: 21 octombrie 2012. Arhivat din original pe 8 decembrie 2012.

Link -uri