Transformarea biliniară (sau, în literatura occidentală, transformarea metodei lui Tustin ) este o mapare conformă utilizată pentru a transforma funcția de transfer a unui sistem liniar staționar (de exemplu, un element corector al unui sistem de control , un filtru electronic etc.) continuă se transformă în funcția de transfer a unui sistem liniar în formă discretă .
Mapează punctele axei, , pe planul s la un cerc cu raza unitară , , pe planul z .
Această transformare păstrează stabilitatea sistemului continuu original și există pentru toate punctele funcției sale de transfer. Adică, pentru fiecare punct al funcției de transfer sau AFC a sistemului original, există un punct similar cu fază și amplitudine identice ale sistemului discret. Cu toate acestea, acest punct poate fi situat la o frecvență diferită . Efectul de schimbare a frecvenței este aproape imperceptibil la frecvențe joase, dar este semnificativ la frecvențe apropiate de frecvența Nyquist .
Transformarea biliniară este o funcție care aproximează logaritmul natural , care este o mapare exactă de la planul z la planul s. Când se aplică transformarea Laplace pe un semnal discret (reprezentând o secvență de eșantioane), rezultatul este o transformare Z până la o schimbare de variabile:
unde este perioada de eșantionare (reciproca ratei de eșantionare ).
Aproximația dată mai sus este o transformare biliniară.
Transformarea inversă din planul s în planul z și aproximarea sa biliniară sunt scrise după cum urmează:
Transformarea biliniară folosește această relație pentru a înlocui funcția de transfer cu omologul său discret:
acesta este:
Transformarea biliniară este un caz special al transformării Möbius , definită ca:
1 (link inaccesibil) la p. 47
Capitolul 2 3.2.2 Metoda transformării biliniare
Calculul caracteristicii de transfer a unui filtru IIR pe baza unui filtru analogic prototip. Transformare biliniară . Preluat: 15 noiembrie 2010.
Procesare digitală a semnalului | |
---|---|
Teorie | |
Subsecțiuni |
|
Tehnici |
|
Prelevarea de probe |
|