Mama și tata

În lingvistică, conceptul de „mamă și tată” se referă la succesiunea de sunete /ma/ , /mama/ și altele asemenea, care în multe limbi, adesea complet neînrudite, corespund cuvintelor „ mamă ” și „ tată ”.

Exemple

Mai jos sunt exemple din diferite limbi

Limbi indo-europene

• În rusă există cuvinte mamă , tată , bunic și femeie ( deda  - numai în vorbirea copiilor).
• Italian mamma , română mama , spaniolă mamá și portugheză mamãe . În latină , la care aceste limbi se întorc, au existat cuvintele mater și pater .
• Există o tendință în engleză de a folosi vocalele deschise [ɑ] și [ɐ] în mama/mama și mum/mom .
• În olandeză, mama și tata sunt, de asemenea, cele mai comune modalități prin care un copil se adresează părinților.
• În armeană մայր [mayr] - mamă; հայր [fân] - tată; պապ [pap] - bunicul; տատ [tat] - bunica. Copiii se adresează adesea părinților ca մամա [mama] pentru mamă și պապա [pata] pentru tată.
• Datorită utilizării lor pe scară largă, mama și tata au fost adoptați în Interlingua .

Limbi non-indo-europene

• Limba georgiană se remarcă prin faptul că în ea cuvintele similare ca formă au sensul opus față de alte limbi: „tată” va fi მამა mama , în timp ce „mamă” va fi დედა deda .
• Tot în limba Lak, conceptul de „mamă” este notat cu cuvântul „dada”, iar „tată” prin cuvântul „mamă”. [unu]
• În chineză, cuvântul pentru „mamă” corespunde ma, mama, mu și nian . Papa va fi ba, baba („b” chinezesc nu are voce și este aproape de „p” fără aspirație), fu sau de .
• Ma este folosit ca mamă în limba izolată nord-americană Kootenai , vorbită în sud-estul Columbia Britanică .
• În japoneză, principalele cuvinte cu semnificația de „mamă” și „tată” care nu se combină cu titlurile onorifice sunt haha ​​​​și titi , care, fără îndoială, provin din proto- vechea japoneză *pa și *titi (japoneza modernă /h/ merge înapoi la fricativa labio- labală [ ɸ] , care la rândul ei este o formă a celui mai vechi *n). Alături de termenii nativi, împrumuturile funcționează în japoneză: mama și tata , care au o conotație informală. Cuvintele obișnuite pentru numele mamei și ale tatălui altor persoane, precum și pentru un apel politicos la propriii părinți, sunt Sinicisme o-ka: - san și o-to: - san . Aceste cuvinte sunt considerate politicoase .
• În thailandeză, „mama” este me3e ( e lung cu un ton descendent glotalizat) iar „tatăl” este pho3o (cu /pʰ/ aspirat ).
• În tagalog, care aparține familiei de limbi austronesiene , mamele sunt numite nánay sau ináy (un diminutiv al lui iná „mamă”), iar tații sunt numiți tátay (dimpotrivă, o formă care nu are legătură cu cuvântul amá „tată”). Prin contactul cu spaniola și engleza , mamá , papá , ma(m(i)) și dad [dʌd] sau dádi sunt de asemenea folosite .
• În Quechua și Aymara , mama înseamnă „mamă”. „Tatăl” în aymara este tata , iar în quechua este tayta [tajta] .

Explicație

Motivul acestui fenomen interlingvistic interesant este ușurința de pronunție a sunetelor folosite. Studiile au arătat că copiii care învață să vorbească practică vocala deschisă [a] și consoanele labiale (cel mai frecvent [p] , [b] , și [m] ). Practic nu există limbi în care nu ar exista consoane labiale, iar o vocală deschisă , cum ar fi [a] , este disponibilă în toate limbile fără excepție. Silabele tagalog -na -/-ta- mama/papa sunt paralele cu cele mai populare ma/pa în nazalitate/oralitate a consoanelor și coincid în locul articulației. Există, totuși, abateri de la această regulă.

Conceptele de maternitate și paternitate, ca atare, nu au nimic de-a face cu sunetele. Asemănarea interlingvistică izbitoare dintre acești termeni este considerată a fi rezultatul naturii achiziției limbajului (Jakobson, 1962). Potrivit lui Jacobson, aceste cuvinte sunt primele sunete asemănătoare unor cuvinte rostite de copiii care vorbesc. Părinții tind să asocieze primele sunete ale bebelușului cu ei înșiși.

Prin urmare, nu există niciun motiv să atribuim similaritatea existentă între cuvinte unei origini comune. Termenii de bază pentru relația mama și tata pot fi adesea „ prieteni falși ” - cuvinte fără legătură care sunt aceleași în diferite limbi (de exemplu, khung ba , ebraică aba , chineză baba , persană baba și francez papa (toate înțelegând „tată”), Hausa „baba”; sau Navajo ma , chineză māma , Swahili mama , Quechua mama , engleză mama ).

În japoneză, mama copilului original este interpretată ca „hrană” (aici și latinul  mamma „sân, mamelon”). În unele dialecte spaniole , papa este folosit și în vorbirea copiilor în acest sens, iar buba sau pupa înseamnă „durere” (comparați cu rusă „bo-bo” sau engleză boo-boo ). Aceste concepte sunt primele pe care copiii caută să le transmită părinților. Poo (pooping) și pee (scris) în engleză pot fi, de asemenea, luate în considerare în ceea ce privește această idee , ca să nu mai vorbim de engleză baby , Spanish bebé și Quechua wawa ("copil"), toate fiind caracterizate printr-o structură silabică simplă și consoane labiale .

În plus, experimentele psiholingvistice au arătat că creierul unui nou-născut răspunde cel mai bine la sunetul cuvintelor cu silabe adiacente repetate (de exemplu, la pseudo-cuvinte precum mubaba , penana ), dar nu și la cuvintele cu silabe diferite (cum ar fi mubage , penaku) . ) sau cuvinte fără repetiție alăturată silabe identice ( bamuba , napena ) [2] .

Vezi și

• Copii
• Discursul copiilor
• limbi de banane
• Polionim
• Avva

Note

1. ↑ Anexă: liste Swadesh pentru limbile Nakh-Dagestan - Wikționar . Preluat la 3 martie 2020. Arhivat din original la 5 octombrie 2019. (nedefinit)
2. ↑ Oamenii de știință explică modul în care copiii învață să vorbească Arhivat la 1 septembrie 2008 la Wayback Machine (30 august 2008)

Literatură

• Jakobson, R. (1962) „De ce „mamă” și „tată”?” În Jakobson, R. Selected Writings, voi. I: Studii fonologice , pp. 538-545. Haga: Mouton.
• Larry Trask. De unde vin cuvintele mama/pata?
• de l'Etang AM, Bancel PJ The Age of Mama and Papa  // Bengtson JD In Hot Pursuit of Language in Prehistory: Eseuri în cele patru domenii ale antropologiei. - 2008. - P. 417-438.
• de l'Etang AM, Bancel PJ Cuvinte noi curajoase  // Abraham W., van Gelderen E. New Perspectives on the Origins of Language. - 2013. - P. 333.