Limbi quechuan

Cuvintele quechua date în documentul secret al iezuitului Blas Valera „ Exsul immeritus blas valera populo suo ” (1618) sunt prezentate împărțite în silabe, care, la rândul lor, sunt supuse unui sistem strict de formare a silabelor , atunci când a fost urmat un anumit sunet. numai printr-un sunet special și altele nu erau posibile legături fonetice.

1781−mijlocul secolului al XX-lea

După înfrângerea revoltei lui José Gabriel Condorcanca ( Tupac Amaru II ), autoritățile coloniale spaniole, căutând să suprime mișcarea de eliberare națională a popoarelor andine , și-au schimbat dramatic politica față de Quechua. A fost impusă o interdicție a utilizării publice a limbii, a cărei încălcare a fost aspru pedepsită. Aristocrația locală a fost aproape complet distrusă fizic, ceea ce a dus și la pierderea unor straturi mari ale limbii. Quechua a devenit pentru o lungă perioadă de timp o limbă puțin prestigioasă a claselor inferioare, iar posesia ei a fost considerată inutilă.

Independența țărilor andine în anii 1820 a făcut puțin pentru a schimba poziția Quechua, deoarece puterea a rămas mult timp în mâinile elitei creole . Anulată după răscoala lui Tupac Amaru, predarea limbii quechua în Peru a fost reluată abia în 1938 [12] .

Timpul prezent

În anii 60 ai secolului XX, sub influența mișcării de eliberare națională și a ideilor socialiste , într-un efort de a obține sprijinul maselor, un număr tot mai mare de partide politice din țările andine au inclus articole privind ridicarea statutului Quechua în programele lor. Quechua devine limba oficială în Peru (mai 1975) și Bolivia (august 1977), ziare și posturi de radio difuzate pe aceasta , inclusiv radio Moscova, Beijing și Havana, precum și puternicul post de radio catolic „Vocea Anzilor” din Ecuador .

Distribuție și dialecte

În mod tradițional (după apariția clasificărilor americanului Gary John Parker în 1963 și peruanului Alfredo Torero în 1964), quechua este împărțit în două grupuri de dialecte: Quechua I sau Quechua B sau Waywash ( Quechua Waywash ) și Quechua . II , sau Quechua A, sau wanpuna ( Wanp'una Quechua ). Aceste dialecte sunt destul de diferite unele de altele și sunt adesea considerate limbi diferite.

Quechua I

Dialectele acestui grup sunt distribuite în principal într-o zonă destul de compactă din centrul Peru, de la regiunea Junin în sud până în regiunea Ancash în nord, inclusiv provinciile muntoase adiacente din regiunile Lima , Ica și Huancavelica și o mică enclavă în zona așezării Urpay în partea de sud-est a regiunii La Libertad . Sunt vorbite de 2 milioane de oameni [2] . Quechua I este considerat cel mai conservator grup de dialecte, păstrând multe caracteristici ale proto-limbii . Se remarcă un grup de dialecte Yauyos-Chincha .

Quechua II

Acest grup de dialecte este răspândit pe o zonă mult mai mare. Există două subgrupuri de dialecte Quechua II: Yunkai și Chinchai, dintre care ultimul, la rândul său, este împărțit în ramuri nordice și sudice:

• II-A (yunkai, yungai). Aceste dialecte foarte eterogene sunt distribuite în zone mici din vestul Peru, în departamentele Cajamarca, Lambaeque, Piura și în sudul departamentului Lima. Sunt vorbite de aproximativ 66 de mii de oameni [2] . Dialectul satului Pacaraos care exista la sfârșitul secolului al XX-lea în partea superioară a văii râului Chancay din provincia Huaral din partea de nord a departamentului Lima, care aparține și el acestui grup, acum pare să-și fi pierdut vorbitorii (în 1984, din 900 de locuitori, 250 de persoane vorbeau încă quechua [13] ; recensământul din 1993 înregistra doar 525 de locuitori în satul Pacaraos; acum populația este estimată la 1500 de persoane [2] ). Aceste dialecte ocupă o poziție intermediară între dialectele Quechua I și Quechua II, cu cele nordice (comune în departamentele Cajamarca, Lambaeque și Piura) combinând trăsături ale Quechua I și Quechua II-B și cele sudice (comune în la sud de departamentul Lima) prezintă asemănări cu Quechua I și Quechua II-C, în timp ce dialectul Pacaraos are atât de multe asemănări cu dialectele Quechua I, cu care este aproape complet înconjurat, încât unii cercetători tind să-l atribuie acestui grup, dar pe de altă parte ar putea fi considerată o ramură separată a familiei Quechuan la egalitate cu Quechua I și Quechua II. Un cercetător (Taylor) a dat întregului grup II-A statutul de unitate separată, numind-o Quechua III [14] .
• II-B (Northern Quechua Chinchai). Dialectele acestui subgrup sunt vorbite în Ecuador, nordul Peru și părți din Columbia. Numărul transportatorilor este de la 2 la 2,5 milioane de persoane [2] . Unele, așa-zise. Dialectele „de pădure” ale acestui subgrup (cele vorbite de grupurile care trăiesc în selva ) au fost puternic influențate de limbile vorbite de strămoșii acestor grupuri înainte de asimilarea quechua, iar acestea sunt, în primul rând, limbile Saparo. .
• II-C ( sudul Quechua chinchai ). Cel mai mare subgrup de dialecte cu cel mai mare număr de vorbitori, care include dialectele din sudul Peruului (Cusco, Ayacucho), Bolivia, Chile și Argentina. Ele sunt vorbite de peste 8,7 milioane de oameni [2] . Quechua literar modern se bazează, de asemenea, în principal pe dialectele acestui grup. Quechua de sud a experimentat o influență aymara destul de puternică în fonetică și vocabular.

În Peru, mulți vorbitori de diferite dialecte quechua din regiunile muntoase ale țării s-au stabilit în orașele de coastă, în special în „Lima mare” (zona metropolitană).

Inteligibilitatea reciprocă a diferitelor grupuri de dialecte este limitată. Vorbitorii diferitelor dialecte sudice se înțeleg de obicei bine între ei, cam același lucru se poate spune despre subgrupul nordic de dialecte (cu excepția unui număr de dialecte „de pădure”). Înțelegerea reciprocă între nordul și sudul Quechua (și cu atât mai mult între vorbitorii de Quechua I și Quechua II) este dificilă.

Lingvistul peruan Alfredo Torero menționat mai sus a identificat prezența a șapte tipuri de quechua:

• Ancash Huanuco (I);
• Tarma Huanuco (I);
• Hauha-Wanca (I);
• Cañaris-Cajamarca (II-A);
• Chachapoyas-Lamas (II-B);
• Ecuador-Colombia (II-B);
• Ayacucho-Cusco-Bolivia (inclusiv Santiago del Estero în Argentina) (II-C).

Limbi creole și pidgins

Pe baza Quechua, a apărut limba Callahuaya  - limba secretă a vindecătorilor bărbați, care a absorbit o parte semnificativă a vocabularului dispărutului limbaj Pukin . În plus, există o serie de creoli quechua-spanioli ( media lengua ) - de obicei cu vocabular spaniol și gramatică quechuană, precum și "quechumara" - un pidgin Quechua-Aymara.

Stare

Începând cu anii 70 ai secolului XX, quechua este limba oficială în Peru (împreună cu spaniola ) și Bolivia (împreună cu spaniolă și aymara ), iar din 2008 a fost proclamată și limba oficială în Ecuador (împreună cu spaniolă și shuar). ). Conform constituției columbiene , toate limbile amerindiene din țară au statut oficial în zona în care sunt vorbite.

Fonetică

Următoarele sunt valabile pentru dialectul Cusco (și, cu unele rezerve, pentru alte dialecte din subgrupul sudic), alte dialecte pot avea diferențe semnificative.

Vocale

Quechua are trei foneme vocale: /a/ , /i/ și /u/ . Vorbitorii monolingvi le recunosc ca [æ] , [ɪ] și , respectiv, [ʊ] , totuși bilingvii spanioli quechua le pronunță adesea ca [a] , [i] și [u] .

În apropierea consoanelor uvulare /q/ , /qʼ/ și /qʰ/ (imediat după sau imediat înainte sau înaintea combinațiilor de /rq/ și /nq/), /a/ se pronunță ca [ɑ] , /i / ca [ ɛ] și /u/ ca [ɔ] .

Consoane

Quechua se caracterizează prin absența plozivelor, fricative și africate vocale, precum și prin utilizarea pe scară largă a consoanelor uvulare. Sistemul consonantic al Quechua-ului sudic (dialectul cusco-bolivian) se caracterizează prin prezența a trei rânduri paralele de plozive și africate - pur, aspirat și abortiv (ejectiv, glotalizat). Anterior, se credea că au apărut sub influența limbii Aymara, dar, conform punctului de vedere care a fost stabilit până acum, se întorc la proto-limba quechua, iar prezența lor nu indică influența. a limbii Aymara, ci despre relația genetică dintre Quechua și Aymara. Cel mai faimos și mai autorizat cercetător care deține acest punct de vedere este Rodolfo Cerrón-Palomino ( în spaniolă:  Rodolfo Cerrón Palomino ).

Spre deosebire de transcrierea tradițională rusă („lyama”, „nyavi”, „newsta”), palatalized [ɲ] și [ʎ] sunt pronunțate fără iotare, aproape de pronunția cuvintelor rusești „nanny”, „sniff”, „ coapsă”, „candelabru” , cu diferența că chiar vârful limbii nu atinge alveolele.

La sfârșitul unui cuvânt sau al unei silabe închise, plozivele și africatele devin fricative în multe dialecte:

• /p/ → [s] ;
• /t/ → [s] ;
• /t͡ʃ/ → [ʃ] ;
• /k/ → [x] ;
• /q/ → [χ] .

Uneori există o tranziție secundară a fricativelor de închidere a silabelor [ʃ] , [x] și [χ] în [s] .

Scrierea

Perioada precolonială

Nu există nicio îndoială că în quechua din perioada prehispanică a existat o rădăcină qillqa cu sensul „scris, scris”, dar problema existenței scrisului în Tahuantinsuyu (și, mai mult, în culturile anterioare vorbitoare de quechua) a nu a fost încă rezolvată definitiv. Multă vreme s-a crezut că incașii nu au o limbă scrisă completă. Acest punct de vedere a fost benefic pentru colonialiștii spanioli , deoarece le-a dat dreptul moral de a-și impune cultura și ideile lor de spiritualitate popoarelor din Anzi. Cu toate acestea, există dovezi că scrierea ar putea fi atât modele tokapu ( Quechua tukapu ) pe țesăturile incași și ceramica lor , cât și unele soiuri de quipu , precum și mențiunea incașilor care își mențin analele pe tăblițe de aur.

Alfabetul spaniol

După cucerire , alfabetul spaniol a început să fie folosit pentru a înregistra Quechua , cu toate acestea, o discrepanță semnificativă între sistemul fonemic al Quechua și limba spaniolă a dus la anumite inconsecvențe. Principala dintre ele a fost problema vocalelor: întrucât sunetele [ɛ] și [ɔ] , scrise cu literele e și o, sunt doar variante ale fonemelor /i/ și /u/ , a apărut confuzie. O mare problemă a fost reprezentarea inadecvată a consoanelor uvulare, precum și utilizarea nejustificată a plozivelor vocale spaniole b , d și g pentru a scrie căchuan-ul fără voce.

Nu au existat reguli de ortografie clare timp de patru secole: fonemul /w/ putea fi reprezentat atât ca hu , cât și ca gu , și ca u , și ca v ; /k/ și /q/ (să nu mai vorbim de variantele aspirate și ejective ale acestor foneme) erau imposibil de distins între ortografiile c și qu (și la sfârșitul silabelor închise se scriau uneori j și h ); pentru fonemele uvulare, se folosea uneori notația cc , dar apoi a existat confuzie cu dublarea /k/ la joncțiunile morfemelor.

Cu toate acestea, au existat și schimbări pozitive: literele spaniole ñ și ll erau foarte potrivite pentru înregistrarea fonemelor /ɲ/ și /ʎ/ .

Exemple de scriere a cuvintelor quechua în ortografia spaniolă: Quechua, Inca, Huayna Capac, Collasuyo, Mama Ocllo, Viracocha, jari, quipu, tambo, condor, cantu, quena .

Reforma în 1975

În timpul acestei reforme, au fost introduse noi reguli de scriere a consoanelor, adecvate sistemului fonemic Quechua:

• /w/ a fost întotdeauna scris ca w ;
• litera k a fost folosită pentru a scrie velarul /k/ în orice poziție ;
• a scrie uvular /q/ în orice poziție, a început să fie folosită litera q ;
• pentru înregistrarea consoanelor ejective și aspirate au început să fie folosite apostroful ' și litera h , respectiv: p', ph, t', th, ch', chh, k', kh, q', qh.

Cu toate acestea, vocalele au continuat să fie scrise conform vechiului sistem de cinci litere.

Exemple de scriere a cuvintelor quechua în ortografia din 1975: Qhechwa, Inka, Wayna Qhapaq, Qollasuyu, Mama Oqllo, Wiraqocha, qhari, khipu, tampu, kuntur, k'antu, qena .

Reforma din 1985

Pentru a aduce scrisul mai în concordanță cu structura fonetică a limbii, ortografia a fost introdusă oficial în Peru, excluzând literele e și o din alfabet. Acum, în loc de o peste tot se presupune că trebuie să scrie u , iar în loc de e  - i .

Exemple de scriere a cuvintelor quechua în ortografia din 1985: Qhichwa, Inka, Wayna Qhapaq, Qullasuyu, Mama Uqllu, Wiraqucha, qhari, khipu, tampu, kuntur, k'antu, qina .

Alfabetul final al sudului Quechua este format din 28 de litere:

Alte sugestii

Dezbaterea despre cel mai potrivit alfabet și ortografie pentru Quechua continuă și astăzi. Susținătorii ortografiei tradiționale consideră că noua notație este foarte neobișnuită și, prin urmare, dificil de stăpânit. Pe de altă parte, susținătorii noii ortografii citează studii care arată că copiii cărora li s-a învățat mai târziu sistemul de scriere cu cinci vocale au mult mai multe dificultăți în a învăța spaniolă decât cei cărora li s-a predat alfabetul cu trei vocale. .

În același timp, o serie de lingviști consideră că reformele din 1975-1985 au fost un pas corect, dar insuficient și dezvoltă idei de anvergură cu privire la crearea unei ortografii unificate care ar putea fi folosită de vorbitorii nu numai din sud, ci și din nord, și posibil chiar dialecte centrale.Quechua, ajungând la o „înțelegere scrisă” între ei în același mod în care se întâmplă între vorbitori de diferite dialecte, de exemplu, chineză [2] Arhivat 11 noiembrie 2013 la Wayback Machine .

În Ecuador a fost introdusă o ortografie unificată: Shukllachishka Kichwa  - Kichwa Unificado . În 1994, lingvistul peruan Rodolfo Cerron-Palomino a propus o ortografie unificată pentru „Quechua de Sud” (dialectele Cuscan, Ayacuchan, Bolivia de Sud și Argentina - Quechua IIC), iar acum câștigă o acceptare mai largă; a fost adoptat în sudul Peru, în Bolivia și în Organizația Statelor Americane (OEA) . Astfel, aproximativ 85% din populația vorbitoare de Quechua are o ortografie unificată, iar Quechua de Sud oferă uniformitate scrisă pentru aproape 65% dintre vorbitorii de Quechua. Cu toate acestea, cu toate acestea, Quechua rămâne în principal limba de comunicare orală.

Gramatică

Quechua este o limbă nominativă aglutinativă foarte obișnuită, care nu cunoaște excepții. Ordinea normală este SOV (subiect-obiect direct-predicat).

Caracteristici importante ale gramaticii Quechua:

• sistem de sufixare foarte dezvoltat , care permite exprimarea celor mai subtile nuanțe de sens;
• conjugarea bipersonală (dependența formei verbului de persoana gramaticală atât a subiectului, cât și a obiectului);
• ușurința tranziției între părțile de vorbire;
• expresie gramaticală (decor cu sufixe/desinențe):
  • probabilitatea : gradele de fiabilitate ale informațiilor raportate diferă (informații exacte, presupuneri sau presupuneri, informații neconfirmate);
  • subiectul enunțului (cuvântul care poartă sarcina semantică principală în propoziție);
  • atitudinea emoțională a vorbitorului față de informațiile raportate;
  • beneficiar al evenimentelor descrise.

Un exemplu de paradigmă de declinare a cazurilor în quechua:

Wikipedia în Quechuan

Există o secțiune Wikipedia  în quechua. Deși această secțiune a Wikipedia acceptă articole scrise în diferite dialecte ale Quechua, marea majoritate a articolelor sunt scrise în Quechua Sud Normalizat, un standard literar creat de Rodolfo Cerron Palomino. („ Wikipedia în Quechuan ”), editată pentru prima dată în 2003 [15] . Începând cu 12:33 ( UTC ) 3 noiembrie 2022, secțiunea conține 23.076 de articole (55.993 de pagini în total); În ea sunt înscriși 27.544 de membri, dintre care doi au statut de administrator; 37 de participanți au făcut ceva în ultimele 30 de zile; numărul total de editări pe durata existenței secției este de 650.402 [16] .

Note

1. ↑ Atlasul limbilor UNESCO
2. ↑ 1 2 3 4 5 6 Cluster de oameni:  Quechua . Proiectul Iosua. Preluat la 19 august 2015. Arhivat din original la 6 septembrie 2015.
3. ↑ Limbile Anzilor (2004) de Willem FH Adelaar. — P. 188 . Preluat la 1 iunie 2015. Arhivat din original la 3 decembrie 2015. (nedefinit)
4. ↑ Limbile native ale Americii de Sud: Origini, Dezvoltare, Tipologie. Editat de Loretta O'Connor, Pieter Muysken. Cambridge University Press, 2014. - P. 134 . Preluat la 1 iunie 2015. Arhivat din original la 25 octombrie 2015. (nedefinit)
5. ↑ Tsarenko E. I. Elemente neproductive de formare a cuvintelor în limba quechua. - S. 130 . Consultat la 28 mai 2015. Arhivat din original pe 28 mai 2015. (nedefinit)
6. ↑ Martin Kohlberger. Cotopaxi Quichua: O descriere fonologică și o analiză a opririlor și a africatelor în Quichua ecuadorian din munții centrale. Universitatea din Edinburgh, 2010. - P. 2 . Consultat la 9 octombrie 2017. Arhivat din original pe 26 octombrie 2017. (nedefinit)
7. ↑ Natarov A. N. Quechua: Ce este? . Preluat la 27 ianuarie 2018. Arhivat din original la 28 ianuarie 2018. (nedefinit)
8. ↑ Juan de Betanzos , kipukamayoki Calapinha, Supno și colab. , Raportul despre originea și domnia incașilor, 1542 . www.kuprienko.info (A. Skromnitsky) (3 ianuarie 2010). — Prima cronică a indienilor peruani, din Juan de Betanzos. Suma y Narración de los Incas. — Madrid, Ediciones Polifemo, 2004, ISBN 84-86547-71-7 , p. 358-390. Data accesului: 11 ianuarie 2010. Arhivat din original pe 5 decembrie 2012. (nedefinit)
9. ↑ La "relacion" inédita de Pedro Lopez: un cronista imaginativo; Pedro Lopez: „Rrelazión hecha delas tierras, hislas, tierra firme del Piru”; 1580 // Guillermo Lohmann Villena. Fenix. - Lima, (1970), Nr. 20, S. 23-73; mai degrabă. facs. - 1970
10. ↑ Diego Gonzalez Holguin . Dicţionar Quechua (1608). . www.kuprienko.info (A. Skromnitsky). Data accesului: 31 ianuarie 2010. Arhivat din original pe 20 august 2011. (nedefinit)
11. ↑ Juan Anello Oliva, Historia del Reino y Provincias del Peru . Arhivat din original pe 9 iulie 2012. (nedefinit)
12. ↑ Rodolfo Cerron-Palomino. Quechumara: Estructuras paralelas del quechua y del aimara, La Paz, 2008, p. cincisprezece
13. ↑ Raport Ethnologue pentru codul de limbă: qvp . Data accesului: 8 mai 2009. Arhivat din original la 30 ianuarie 2009. (nedefinit)
14. ↑ [1]
15. ↑ Wikipedia în Quechuan: prima editare
16. ↑ Wikipedia în Quechuan: pagina de statistici

Manuale, tutoriale, material educațional