Neutralizare (lingvistică)

Neutralizarea ( lat.  neutru  - nici una, nici alta [1] ) în lingvistică este eliminarea opoziției elementelor structurii lingvistice ( unități de limbaj [2] )  datorită poziției .

Conceptul de neutralizare a fost introdus în lingvistică de către fonologi , dar încă din anii 1960 a fost dezvoltat și în morfologie , sintaxă , lexicologie , semantică [1] .

În fonologie

În fonologie, neutralizarea este înțeleasă ca nedistingerea a două sau mai multe foneme într-una sau alta poziție fonologică, în care toate fonemele neutralizate corespund unui reprezentant care poate coincide ( rusă luka , luga - luk ) sau nu coincide ( rusă cu m [ a] , som [  o ]  - sine , soma [ʌ] ) cu implementarea unuia dintre ele în poziţia de distincţie ( relevanţă ).

Într-o anumită limbă, la o anumită etapă de dezvoltare, numărul neutralizărilor este limitat, datorită sistemului lingvistic . Cu toate acestea, în diacronie se poate schimba [1] :

• consolidarea [3] a neutralizării prin creșterea numărului de poziții de neutralizare și reducerea listei de poziții de relevanță poate duce la eliminarea completă a opoziției, adică la convergența fonemelor;
• dacă cel puțin într-o poziție diferența alofonelor unui fonem devine relevantă (și poziția însăși, astfel, devine puternică), fonemul diverge, se împarte în două.

În fonologia lui N. S. Trubetskoy , care a dezvoltat teoria neutralizării, o unitate fonologică în poziția de neutralizare este descrisă ca arhifonem (spre deosebire de fonem), care se reflectă în transcrierea fonemică [4] .

La cele mai înalte niveluri ale limbii

La cele mai înalte niveluri ale limbii , formate din unități cu două fețe , se distinge neutralizarea unităților planului de expresie (de exemplu, coincidența diferitelor valori ale cazului într-o singură formă: șoarece rusesc  - genitiv, dativ, prepozițional singular și nominativ plural) și neutralizarea unităților planului de conținut ( contextuală coincidența semnificațiilor diverselor forme: voi merge - Ei bine, m-am dus ) [1] . Ca și în fonologie, neutralizările pot fi slăbite și întărite: astfel, în majoritatea limbilor slave , opoziția numerelor duale și pluralului a fost neutralizată și, în același timp, opozițiile de caz, neutralizate datorită coincidenței formelor în paradigma formelor de numărul dual, intensificat.

Note

1. ↑ 1 2 3 4 Dicționar enciclopedic lingvistic , articol „Neutralizare”
2. ↑ Neutralizare (în limbaj) - articol din Marea Enciclopedie Sovietică . 
3. ↑ Forța neutralizării poate fi exprimată prin formula , unde  este numărul de poziții,  este numărul de poziții de diferențiere (relevanță),  este numărul de perechi fonemice corelative neutralizante.
4. ↑ Kodzasov S.V. , Krivnova O.F. Fonetică generală. Moscova: RGGU, 2001