| Psalmul 15 în ebraică | |
| Citiți în funcție de cantilare | |
| Ajutor pentru redare | |
Al cincisprezecelea psalm este al 15-lea psalm din cartea Psalmilor (al 16-lea în numerotarea masoretică ). Cunoscut din latinescul incipit Conserva me Domine („Doamne să mă salveze”).
David este creditat drept autor . În ebraică, este înscris ca „Miktam către David” [a] , conform traducerii sinodale , „cântarea lui David”.
Tema principală a acestui psalm este încrederea în Domnul [3] . Nu se știe ce l-a determinat pe David să roage Domnului pentru protecție, dar gândurile despre moarte din versetele 9-11 sugerează că nu era departe [4] . Unele detalii ale psalmului sugerează că textul a fost scris atunci când David, ascunzându-se de Saul , era în slujba regelui filistean Anchus (descris în capitolele 27-29 din Prima Carte a Regilor ) [2] .
Creștinii se referă la el ca la un psalm mesianic reprezentativ . În special, psalmul conține o profeție despre viitoarea înviere a lui Mesia din morți [1] . David și-a reflectat în ea nu numai propria experiență, deoarece nu a fost întotdeauna pe deplin în prezența Domnului și nu a fost complet ferm . Atât David însuși, cât și contemporanii săi au considerat acest psalm ca pe un ideal care nu a fost încă realizat [5] .
David începe psalmul cu un cuvânt de speranță în Domnul și o mărturie a credinței sale („Tu ești Domnul meu”).
Versetele 3-4 sugerează că David este forțat să se afle într-o țară străină, dar tânjește după poporul său. El își exprimă antipatia față de păgâni (probabil filistenii - vezi introducerea), care se închină unui zeu străin. El nu intenționează să se roage cu ei în „libațiile lor sângeroase” (aparent, jertfe la idoli) și nu intenționează să se roage zeilor falși („Nu le voi aminti numele cu gura”).
În versetele 5-6, David își confirmă intenția de a rămâne credincios Domnului, care „ține soarta” (adică determină soarta). El cântă despre o astfel de „moștenire” incomparabilă precum Domnul.
Este posibil ca în timpul șederii sale în orașul filistean Țiklag , David să fi avut un fel de revelație care l-a „raționat”. Chiar și noaptea medita, s-a gândit la asta („lăuntricitatea mea mă învață”). Dar Dumnezeu este mereu cu el, și chiar și într-o țară străină, David nu se va clinti în credință [2] .
Din asigurarea că chiar și într-o țară străină va rămâne în credință, inima lui David s-a bucurat.
Apostolii Noului Testament au interpretat versetul 10 în legătură cu Isus Hristos, deși David, la momentul scrierii, vorbea ca unul dintre „sfinți”, aparent despre sine. El și-a exprimat încrederea că sufletul său nu va rămâne în iad, iar corpul său nu va vedea corupție. Domnul i-a dat cu adevărat mai mulți ani de trăit, păstrându-și sufletul și trupul de moarte și decădere. Cu toate acestea, în cele din urmă, David a murit și, spre deosebire de Hristos, trupul său a fost supus putrezirii. Acesta este argumentul pe care l-au făcut apostolii când au indicat acest verset ca pe o profeție despre Hristos. Pe baza acestui fapt, creștinii se referă la psalmul al 8-lea drept un mesianic reprezentativ [6] .
Ultimul, al 11-lea verset al psalmului este apropiat ca conținut de primul și exprimă speranța în Domnul [2] .
Într-un pasaj din Fapte. 2:24-32 , vorbind despre moartea lui Isus Hristos, apostolul Petru citează Ps. 15:8-11 . Aici psalmistul anunță că Dumnezeu stă la dreapta lui, adică în locul unde se cuvine să fie un ajutor. Astfel, David își exprimă încrederea că dușmanii săi nu-i vor face rău. Conform interpretării tradiționale, David nu vorbește în numele său, ci în numele lui Mesia [7] .
David continuă spunând că trupul lui este în siguranță. Nu se teme de ceea ce îi rezervă viitorul. Spunând că Dumnezeu nu va lăsa trupul lui David în iad (literal: în sheol , adică mormântul) și nu-l va lăsa să vadă corupție, poate că David și-a exprimat speranța că Dumnezeu nu-l va salva de la moarte deloc, ci în apropiere. viitor [8] .
Apostolul Petru, interpretând cuvintele lui David în raport cu Iisus, le dă de fapt un alt sens, nu „nu mă vei lăsa să mor”, ci „nu mă vei lăsa să rămân mort când voi muri” [9] . Petru își amintește că David a murit și s-a putrezit, dar Hristos a înviat în trup, mormântul Lui a rămas gol. Profeția s-a împlinit, sufletul lui Hristos nu a rămas în iad și trupul Său nu a văzut stricăciune [9] .
Petru declară că el, împreună cu alți ucenici, este un martor al învierii lui Hristos. Astfel, Petru nu încearcă să dovedească învierea lui Hristos prin folosirea Psalmului 15, ci atrage atenția, învierea lui Isus spune că Hristos este adevăratul Mesia promis de Dumnezeu [9] .
Acte. 13:35-37În Fapte. 13:35-37 Raționamentul apostolului Pavel când folosește Ps. 15:10 este similar cu argumentul lui Petru din Denius 2 . Diferența constă în scopul folosirii psalmului. Petru a arătat înălțarea lui Hristos ca Mesia, în care profețiile s-au adeverit. Și Pavel subliniază că Hristos nu va vedea niciodată corupția și, prin urmare, rămâne pentru totdeauna un mântuitor pentru cei care cred în El [10] .
| Psalmii | |
|---|---|
| Inclus în Psaltire |
|
| Apocrife |
|
| Terminologie | |
| Texte |
|
| * Inclus în Septuaginta , nu în Tanakh | |