Castro, Fidel

Fidel Castro
Spaniolă  Fidel Alejandro Castro Ruz
Fidel Castro în timpul unei vizite în SUA în 1959
Președinte al Consiliului de Miniștri din Cuba
16 februarie 1959  - 24 februarie 2008 (până la 2 decembrie 1976 - prim-ministru al Cubei)
Presedintele	Osvaldo Dorticos Torrado (până în 1976); el însuși (din 1976, în calitate de președinte al Consiliului de Stat)
Predecesor	Jose Miro Cardona
Succesor	Raul Castro ( acționează din 31 iulie 2006)
Președinte al Consiliului de Stat al Cuba
2 decembrie 1976  - 24 februarie 2008
Predecesor	birou stabilit de Osvaldo Dorticos Torrado ca președinte al Cubei
Succesor	Raul Castro ( acționează din 31 iulie 2006)
Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cuba
1961  - 19 aprilie 2011 _ _ _ _
Predecesor	pozitia stabilita; însuși (ca lider al Mișcării 26 iulie) Blas Roca (ca secretar general al Partidului Socialist Popular din Cuba)
Succesor	Raul Castro ( acționează din 31 iulie 2006)
Liderul Mișcării 26 iulie
12 iunie 1955  - 24 iunie 1961
Predecesor	pozitia stabilita;
Succesor	poziția desființată; el însuși (ca lider al Organizațiilor Revoluționare Unite)
Secretar general al Mișcării Nealiniate
16 septembrie 2006  - 24 februarie 2008
Predecesor	Abdullah Ahmad Badawi
Succesor	Raul Castro
10 septembrie 1979  - 6 martie 1983
Predecesor	Junius Jayawardene
Succesor	Neelam Sanjeeva Reddy
Naștere	13 august 1926( 13.08.1926 ) [1] [2] [3] […] Biran,Oriente,Cuba
Moarte	25 noiembrie 2016( 25.11.2016 ) [1] [2] [4] […] (vârsta 90) Havana,Cuba
Loc de înmormântare	Cimitirul Sfânta Ifigenia , Santiago de Cuba , Cuba
Numele la naștere	Spaniolă  Fidel Alejandro Castro Ruz [5]
Tată	Angel Castro Archis (1875-1956)
Mamă	Lina Rus Gonzalez (1903-1963)
Soție	1) Mirta Diaz-Balart (divorțată în 1955) 2) Dahlia Soto del Valle (până în 2016)[ clarifica ]
Copii	fii: Fidel , Alex, Alexander, Alejandro, Antonio fiicele: Alina , Angelita
Transportul	Partidul Ortodox (1947-1952) Mișcarea 26 iulie (1955-1961) Organizațiile revoluționare Unite (1961-1961) Partidul Unit al Revoluției Socialiste din Cuba (1962-1965) Partidul Comunist Cuban (1965-2016)
Educaţie	Universitatea din Havana ( septembrie 1950 ) Colegiul pregătitor iezuit Belen [d] ( 1945 )
Profesie	avocat
Activitate	politică
Atitudine față de religie	Ateism
Autograf
Premii
Serviciu militar
Rang	Comandante
bătălii	Revoluția cubaneză Criza din Caraibe
Fișiere media la Wikimedia Commons
Lucrează la Wikisource

Fidel Alejandro Castro Ruz ( spaniolă:  Fidel Alejandro Castro Ruz ( audio ) ; 13 august 1926 , Biran , Oriente , Cuba  - 25 noiembrie 2016 , Havana , Cuba [6] ) - revoluționar cubanez , om de stat, personalitate politică și de partid care a condus Cuba din 1959 până în 2008.

La nivel de stat, a deținut funcțiile de prim-ministru (1959-1976) și de președinte al Consiliului de Miniștri (1976-2008), de președinte al Consiliului de Stat al Cuba (1976-2008). El a fost liderul Mișcării 26 iulie , principala forță din spatele Revoluției Cubane, care mai târziu a devenit Partidul Comunist Cuban (PCC). El a ocupat funcția de prim-secretar al CPC până în 2011. Sub conducerea sa, Cuba a fost transformată într -un stat socialist cu un singur partid , industria și proprietatea privată au fost naționalizate și au fost efectuate reforme la scară largă. La nivel internațional, a ocupat funcția de secretar general al Mișcării Nealiniate în perioada 1979-1983 și 2006-2009.

Fiul unui mare proprietar de pământ, Castro și-a dobândit opinii antiimperialiste de stânga în timp ce studia dreptul la Universitatea din Havana . După ce a luat parte la revolte împotriva guvernelor de dreapta din Republica Dominicană și Columbia, el a încercat să execute răsturnarea juntei militare a președintelui Fulgencio Batista , efectuând un atac fără succes asupra orașului militar Moncada în 1953. Un an mai târziu, după eliberare, a plecat în Mexic , unde, împreună cu Ernesto Che Guevara și fratele său Raul , a organizat Mișcarea revoluționară 26 iulie . Întors în Cuba, a condus un război de gherilă împotriva regimului Batista, începând cu debarcări pe coastă și traversând în munții Sierra Maestra . Pe măsură ce situația lui Batista s-a înrăutățit, Castro a câștigat treptat autoritatea liderului revoluției cubaneze , care în 1959 a dus la răsturnarea lui Batista și la venirea la putere a revoluționarilor.

Administrația americană , alarmată de relațiile de prietenie ale lui Castro cu URSS , a organizat o serie de tentative de asasinat nereușite asupra lui și a impus un embargo economic împotriva Cubei. Culmea confruntării a fost operațiunea militară nereușită organizată de CIA pentru a-l răsturna în 1961. În efortul de a contracara aceste amenințări, Castro a încheiat o alianță militară și economică cu URSS, permițându-i acesteia din urmă să staționeze rachete nucleare în Cuba, ceea ce a contribuit la criza rachetelor cubaneze din 1962 .

În 1961, Castro a proclamat Revoluția Socialistă Cubană. Prin urmare, Cuba a devenit un stat cu partid unic sub conducerea Partidului Comunist, primul din emisfera vestică . S- a declarat modelul marxist-leninist de dezvoltare, s- au efectuat reforme socialiste, s-a plantat o economie sub control centralizat , s-au luat măsuri pentru dezvoltarea educației și asistenței medicale, care, în același timp, au fost însoțite de stabilirea controlului ideologic asupra mass-media și suprimarea disidenței . Fidel Castro a urmărit ideile de a exporta agresiv revoluția și a sprijinit organizațiile revoluționare de stânga din străinătate și guvernele cu orientare socialistă din Chile , Nicaragua și Grenada , a trimis forțele expediționare cubaneze în războiul etiopian-somalez și în războiul civil din Angola . Aceste măsuri, combinate cu activitățile din cadrul Mișcării Nealiniate, au condus la conducerea Cubei în rândul țărilor în curs de dezvoltare . După prăbușirea URSS și a CMEA , economia cubaneză s-a trezit într-o criză gravă și a fost introdusă așa-numita „perioadă specială” , însoțită de o introducere limitată a mecanismelor de piață în economie , relații puternice fiind stabilit pe arena internațională cu un număr de lideri latino-americani de stânga, precum Hugo Chavez . Cuba, împreună cu Venezuela, a devenit o țară fondatoare a ALBA .

La 31 iulie 2006, Castro, din motive de sănătate, a predat executarea atribuțiilor în toate funcțiile sale cheie fratelui său Raul. La 24 februarie 2008 a părăsit toate funcțiile guvernamentale, iar la 19 aprilie 2011 a demisionat din funcția de șef al partidului de guvernământ.

Castro este o figură controversată [7] . Susținătorii săi și-au lăudat politicile socialiste, anti-imperialiste și umaniste, angajamentul față de protecția mediului și independența Cubei de influența americană . În același timp, el este privit de critici ca un dictator al cărui regim a încălcat drepturile omului și ale cărui politici au dus la plecarea a peste un milion de oameni din Cuba și la sărăcirea populației țării. Prin acțiunile și lucrările sale, el a influențat semnificativ diverse organizații și politicieni din întreaga lume.

Primii ani (1926–1945)

Copilărie

Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut la 13 august 1926 în Cuba, în satul Biran (provincia Oriente ) în familia lui Angel Castro , originar din provincia spaniolă Galiția [8] . Conform multor date disponibile, Fidel Castro s-a născut de fapt pe 13 august 1927 [9] [10]  - atât înregistrarea bisericii creată la botezul lui Fidel, unde 13 august 1927 este indicată ca dată de naștere, cât și confirmarea publică. vorbesc în favoarea acestui lucru la sfârșitul anilor 1950 de către mama lui Fidel și trei dintre surorile sale de această dată de naștere [9] [10] . Iar data nașterii de 13 august 1926 a apărut datorită faptului că la stabilirea internatului elementar, părinții i-au mai atribuit lui Fidel un an, de când avea atunci 5 ani, și au fost acceptați la școală abia de la vârsta. din 6 [9] . Atunci când și-a coordonat biografia, pregătită pentru ziarele sovietice , însuși Fidel Castro a cerut să lase anul 1926 drept ziua de naștere, deoarece această dată apărea în toate documentele pe care le folosea [11] .

Tatăl său este Angel Castro Argis (1875-1956), un imigrant din Spania , un fost fermier sărac care s-a îmbogățit și a devenit proprietarul unei mari plantații de zahăr . Mama - Lina Rus Gonzalez (1903-1963), a fost bucătăreasă pe moșia tatălui ei. Ea i-a născut lui Angel Castro cinci copii înainte ca el să se căsătorească cu ea. Amintindu-și copilăria, Fidel a spus așa:

M-am născut într-o familie de proprietari de pământ. Ce înseamnă? Tatăl meu era un țăran spaniol dintr-o familie foarte săracă. A venit în Cuba ca imigrant spaniol la începutul secolului și a început să lucreze în condiții foarte dificile. Fiind o persoană întreprinzătoare, a atras curând atenția asupra sa și a ocupat anumite funcții de conducere la șantierele care se desfășurau la începutul secolului.

A reușit să acumuleze niște capital, pe care l-a investit în cumpărarea de pământ. Cu alte cuvinte, ca om de afaceri, a reușit și a devenit proprietarul pământului... Astfel de lucruri nu au fost atât de dificile în primii ani ai republicii. Apoi a închiriat un teren suplimentar. Și când m-am născut, m-am născut într-adevăr într-o familie care poate fi numită proprietar de pământ.

Pe de altă parte, mama mea era o simplă țărănică săracă. Prin urmare, familia noastră nu avea ceea ce s-ar putea numi tradiții oligarhice. Cu toate acestea, obiectiv vorbind, poziția noastră socială în acel moment era de așa natură încât aparținem unor familii cu venituri economice relativ mari. Familia noastră era proprietara pământului și se bucura de toate avantajele și, s-ar putea spune, de privilegiile inerente proprietarilor de pământ din țara noastră.

Deși părinții lui Castro erau oameni needucați, ei au încercat totuși să ofere o educație bună copiilor lor. La școală, Fidel a fost unul dintre cei mai buni elevi datorită memoriei sale cu adevărat fenomenale. În același timp, s-a manifestat și natura revoluționară a lui Fidel - la vârsta de 13 ani a participat la o revoltă a muncitorilor din plantația tatălui său. Max Lestnik, un prieten de școală al lui Castro, și-a amintit: „ A avut un mare curaj. Au spus că oricine îl urmează pe Fidel va muri sau va câștiga ” [12] .

În 1940, el a scris o scrisoare președintelui american de atunci Franklin Roosevelt . În scrisoare, băiatul îl felicită pe președinte pentru realegerea sa pentru al treilea mandat și îl întreabă: „ Dacă nu vă este greu, vă rog să-mi trimiteți o bancnotă americană de 10 dolari. Nu am văzut-o niciodată, dar mi-ar plăcea să am una. Prietenul tău .” Pe linia de retur adresa - a indicat coordonatele școlii în care a studiat. Însuși comandantul a menționat odată acest act: „Am fost foarte mândru când am primit un răspuns de la un angajat al administrației prezidențiale. Mesajul a fost chiar postat pe avizierul școlii. Numai că nu era nicio bancnotă în ea” [13] . În 2004, scrisoarea tânărului Fidel a fost găsită de angajații Arhivelor Naționale din Washington [14] .

Tineret

În 1941, Fidel Castro a intrat în privilegiatul colegiu iezuit „Belen”. Mentorul său a fost tatăl iezuit Lorento, care a remarcat intenția și vanitatea băiatului. În facultate, Fidel a fost implicat în multe lupte și de multe ori se plimba cu o armă. Odată m-am certat cu un prieten că pe o bicicletă cu viteză maximă se va izbi de un perete. Și s-a prăbușit. Apoi a trebuit să stau întins în spital, dar Castro a câștigat pariul [15] .

În 1945, Fidel a absolvit cu brio facultatea și a intrat la Universitatea din Havana, Facultatea de Drept . În timpul studenției, a trăit modest. Camera lui de la pensiune era în dezordine, singurul lucru în ordine erau cărțile revoluționarului José Martí de pe rafturi. În acei ani, Fidel Castro a citit mult pe Mussolini , Lenin , Stalin , Troţki , generalul Primo de Rivera , a studiat Mein Kampf de Adolf Hitler [16] [17] [18] . Nu avea nicio simpatie pentru comuniști , dar odată a glumit: „ Sunt gata să devin imediat comunist dacă mă fac pe Stalin ” [19] .

Revoluționar (1945–1959)

Începutul călătoriei: provocarea regimului

În 1945 a intrat la Facultatea de Drept a Universității din Havana , absolvind în 1950 cu o licență în drept și un doctor în drept civil. După absolvire, a intrat în practică privată ca avocat în Havana ; în special, el conducea treburile săracilor în mod gratuit. În acest moment, s-a alăturat Partidului Poporului Cuban ("Ortodox"), iar candidatura sa a fost luată în considerare pentru nominalizarea în parlament din același partid la alegerile din 1952 [20] . Pe 10 martie însă, conducerea partidului nu a aprobat candidatura lui Castro ca candidat la deputați, invocând radicalismul acestuia [21] .

La 11 martie a avut loc o lovitură de stat militară, în urma căreia Fulgencio Batista a preluat puterea . Congresul cubanez a fost dizolvat, iar puterea legislativă a trecut Consiliului de Miniștri, garanțiile constituționale au fost reziliate pentru o lună și jumătate, iar Constituția din 1940 a fost abolită în curând. Fidel Castro s-a aflat în fruntea luptei împotriva dictaturii, iar pe 24 martie a înaintat instanței de la Havana pentru cazuri deosebit de importante și urgente un proces, însoțit de o bază probatorie, privind urmărirea penală a lui Batista pentru încălcarea normelor constituționale și sechestru. putere. El a cerut ca Batista să fie judecat și pedepsit, punând în același timp următoarea întrebare cu mare implicație:

Altfel, cum poate acest tribunal să judece un simplu cetățean care va lua armele împotriva acestui regim ilegal ajuns la putere ca urmare a trădării? Este destul de clar că condamnarea unui astfel de cetățean ar fi absurdă, incompatibilă cu cele mai elementare principii ale justiției [22] .

În încheiere, Fidel, adresându-se judecătorilor, a spus că dacă aceștia nu își găsesc puterea de a-și îndeplini datoria profesională și patriotică, atunci ar fi mai bine să-și dea jos haina judiciară și să-și dea demisia, ca să fie clar pentru toată lumea că în Cuba aceiași oameni exercită puterea legislativă, executivă și judecătorească:

Logica îmi spune că dacă există instanță, Batista trebuie pedepsit. Și dacă Batista nu este pedepsit, ci continuă să fie stăpânul statului, președinte, prim-ministru, senator, general, șef militar și civil, putere executivă și putere legislativă, proprietar de vieți și averi, atunci justiția nu există. Dacă este așa, declară asta deschis, scoate-ți mantia, demisionează [23] .

Moncada

În cursul luptei împotriva guvernului Batista, partidul ortodox s-a dezintegrat treptat. Castro a reușit să unească un mic grup de foști membri ai acestui partid, care a început pregătirile pentru lupta pentru răsturnarea dictaturii lui Batista. Fidel Castro și tovarășii săi au decis să captureze cazarma militară Moncada din Santiago de Cuba și cazarma din orașul Bayamo . Timp de aproximativ un an au fost pregătite pentru asalt. La 25 iulie 1953, 165 de oameni s-au adunat în moșia Siboney, situată lângă Santiago de Cuba, sub cel mai strict secret. Sloganul lor principal era cuvintele: „ Libertate sau moarte! » [24] .

Prizonier

După eșecul asaltului asupra cazărmii Moncada , mulți dintre atacatori au fugit (vezi articolul Reprimarea în timpul domniei lui Batista ). Raul Castro a fost arestat pe 29 iulie, iar Fidel s-a ascuns până la 1 august [25] . A doua zi a fost transferat la închisoarea provincială a orașului Boniata, unde Fidel a fost plasat într-o celulă solitară, interzicându-se folosirea cărților și restrângând dreptul la corespondență [26] . Tribunalul militar a început pe 21 septembrie și s-a desfășurat în clădirea Palatului de Justiție, de unde gruparea lui Raul Castro a tras la un moment dat în cazarmă. La una dintre ședințele de judecată, Fidel a ținut un celebru discurs, „ Istoria mă va justifica !”, în care a condamnat aspru regimul Batista și a chemat poporul cubanez la lupta armată împotriva tiraniei [22] [27] :

În ceea ce mă privește, știu că închisoarea va fi un calvar pentru mine, așa cum nu a fost niciodată pentru nimeni altcineva. Este plin de amenințări pentru mine, cruzime joasă și lașă. Dar nu mi-e frică de închisoare, la fel cum nu mi-e frică de furia tiranului disprețuitor care a luat viața celor 70 de frați ai mei! Fă-ți judecata! Nu contează! Istoria mă va justifica!

Rânduri din unele dintre scrisorile de închisoare ale lui Fidel adresate femeii pe care o iubea au devenit publice [28] :

Vă trimit salutări tandre din închisoarea mea. Îmi amintesc mereu și te iubesc... deși nu știu nimic despre tine de mult timp. Am primit acea scrisoare dulce pe care ai dat-o cu mama și o voi păstra mereu cu mine. Să știi că îmi voi da bucuros viața pentru onoarea și fericirea ta. Părerea lumii nu ar trebui să ne îngrijoreze, totul cu adevărat important este stocat în mintea noastră. În ciuda tuturor nenorocirii acestei vieți, există lucruri care sunt nepieritoare, veșnice, precum amintirea mea despre tine, care va rămâne cu mine până în mormânt... Ești femeie. O femeie este cel mai tandru lucru din lume... O femeie în inima unui bărbat este o sursă de evlavie sacră și inviolabilă.

Pe 21 septembrie, instanța l-a condamnat pe Castro la 15 ani de închisoare. La mijlocul lunii februarie 1954, Batista a vizitat închisoarea Presidio Modelo , unde participanții la atacul asupra cazărmii Moncada își ispășeau pedeapsa. Fidel a organizat un protest zgomotos și, drept pedeapsă, a fost plasat în izolare, situată vizavi de morga închisorii [26] .

Următoarele rânduri mărturisesc condițiile concluziei:

Despre mine, pot spune că singurătatea mea se oprește doar atunci când într-o mică casă de pompe funebre situată vizavi de celula mea este întins un prizonier decedat, unul dintre cei care sunt adesea spânzurați în mod misterios sau uciși în mod ciudat - oameni a căror sănătate a fost subminată, bătăi și torturi... [ 29]

15 mai 1955 Castro a fost eliberat sub amnistie generală, după ce a servit pentru organizarea unei rebeliuni armate timp de aproximativ 22 de luni. În același an, Castro a emigrat în Mexic.

Mexic

Pe 7 iulie 1955, Fidel a zburat în Mexic, unde îl așteptau Raul și alți camarazi. Fidel Castro a zburat de la Havana la Merida, capitala Yucatanului, de acolo a zburat în orașul-port Veracruz cu un avion al unei companii locale și deja acolo s-a urcat într-un autobuz și a plecat în Mexico City. Revoluționarii s-au stabilit în casa unei femei pe nume Maria Antonia González Rodriguez, care trăia în exil de câțiva ani. Maria Antonia a amintit: „ Fidel a sosit cu o valiză plină de cărți, sub braț ținea un alt pachet de cărți. Nu era niciun alt bagaj. »

Aici au început să pregătească o răscoală. Fidel a fondat „ Mișcarea 26 iulie ” și a început să se pregătească pentru răsturnarea lui Batista. La 26 august 1956, cea mai populară revistă cubaneză , Boemia, a publicat scrisoarea sa, în care îl avertizează pe dictator [30] :

... în 1956 vom fi fie liberi, fie victime. Afirm solemn această afirmație, fiind pe deplin conștient și având în vedere că 31 decembrie este la 4 luni și 6 zile.

Pe 25 noiembrie 1956 , pe iahtul cu motor " Granma ", revoluționarii cubanezi, conduși de Fidel Castro, au plecat în Cuba, printre ei s-a numărat și medicul argentinian Ernesto Guevara ( Che Guevara ), care a descris această imagine în acest fel.

Întreaga navă era o tragedie vie: bărbații cu angoasa pe față își țineau stomacul; unii pur și simplu și-au înfipt fețele în găleți, alții stăteau nemișcați în poziții ciudate în haine acoperite de vărsături.

Începutul revoluției

Un detașament de revoluționari creat în Mexic urma să aterizeze în munții Sierra Maestra , în sud-estul Cubei. Aterizarea nu a avut succes. La scurt timp după debarcare, revoluționarii au fost atacați de trupe, mulți au murit sau au fost capturați. Două grupuri mici au supraviețuit și s-au întâlnit întâmplător în pădure câteva zile mai târziu. La început nu aveau suficientă forță și nu reprezentau un pericol pentru regimul Batista, deși au efectuat operațiuni separate, atacând secții de poliție. O întorsătură decisivă a evenimentelor a fost cauzată de proclamarea reformei funciare și de împărțirea pământului către țărani, aceasta a oferit un sprijin masiv pentru oameni, mișcarea și-a sporit puterea, detașamentele lui Fidel numărau câteva sute de luptători. În acest moment, Batista a mutat câteva mii de soldați pentru a suprima revoluția. S-a întâmplat neașteptat - trupele au intrat în munți și nu s-au mai întors. Majoritatea au fugit, dar câteva mii au trecut de partea revoluționarilor, după care revoluția s-a dezvoltat rapid.

În perioada 1957-1958, detașamentele armate de insurgenți, conducând tactica războiului de gherilă, au efectuat câteva operațiuni mari și zeci de mici operațiuni. Totodată, detașamentele de partizani au fost transformate în Armata Rebelă, al cărei comandant șef era Fidel Castro [31] . În toate bătăliile din munții Sierra Maestra, Fidel a fost întotdeauna în prima linie de atac. Adesea, cu o lovitură de la o pușcă cu lunetă, de care nu s-a despărțit niciodată, dădea semnalul de a începe bătălia. Așa a fost până când partizanii au întocmit o scrisoare colectivă cu o cerere-cerere către Fidel să se abțină de la participarea personală directă în continuare la ostilități [32] .

Victoria revoluției

În vara anului 1958, armata Batista a lansat o ofensivă majoră împotriva forțelor revoluționare, după care evenimentele au început să se dezvolte rapid. Federația studențească s-a alăturat forțelor armate ale lui Castro și a deschis al doilea front național în munții Sierra del Escambray, în partea centrală a insulei. La vest, în Pinar del Río, al Treilea Front a funcționat sub controlul Mișcării Revoluționare din 26 iulie [33] .

Om de stat (1959–2006)

Schimbări revoluționare

La 1 ianuarie 1959, Armata Rebelă a intrat în Havana. Populația capitalei s-a bucurat de răsturnarea lui Batista. În aceeași zi, oponenții politici ai lui Batista s-au adunat la o întâlnire în care s-a format un nou guvern. Manuel Urrutia a devenit presedinte interimar , iar avocatul liberal Miro Cardona a devenit prim-ministru . Pe 8 ianuarie, Fidel Castro, numit ministru de război, a sosit în capitală, arătând imediat pretenții de a avea un rol de conducere în guvern [34] . Încă din 1957, Castro, dând un interviu în Sierra Maestra jurnalistului Herbert Matthews de la New York Times , a declarat [35] : „ Puterea nu mă interesează. După victorie, mă voi întoarce în satul meu și mă voi profesa ca avocat .” Celebrul revoluționar Ernesto Che Guevara a spus atunci:

Posedă calitățile unui mare conducător, care, combinate cu curajul, energia și capacitatea sa rară de a recunoaște din nou și din nou voința poporului, l-au ridicat la locul de cinste pe care îl ocupă acum.

Cu toate acestea, în realitate, lucrurile stau altfel. După ce prim-ministrul Miro Cardona și-a dat demisia pe 15 februarie, Fidel Castro devine noul șef al guvernului. În iunie, anulează alegerile libere programate anterior, suspendă Constituția din 1940, care garanta drepturile fundamentale, și începe să conducă țara doar prin decret.

La 17 mai 1959, Consiliul de Miniștri din Cuba a adoptat legea reformei agrare; în conformitate cu acesta, terenurile cu o suprafață de peste 400 de hectare erau planificate pentru a fi retrase de la proprietari și împărțite între țărani. Această lege, precum și apropierea lui Castro de comuniști, au provocat nemulțumiri în Statele Unite. Mii de contrarevoluționari au fost arestați. Mii de miliție au fost create pentru a proteja revoluția. Atunci Fidel a anunțat naționalizarea marilor întreprinderi și bănci, deținute în majoritate de americani [34] .

Revolta lui Mathos

Pe 10 octombrie, Raul Castro a fost numit ministru al Forțelor Armate. Acest lucru a provocat o mare nemulțumire față de comandantul trupelor din Camagüey Uber Matos . În aceeași zi, împreună cu alți paisprezece ofițeri, a demisionat și l-a acuzat pe Fidel că a devenit comunist. Acest punct de vedere a fost împărtășit de conducerea cubaneză, iar mai târziu de istoricii cubanezi și sovietici. Din punctul lor de vedere, maiorul Matos și ofițerii care l-au susținut erau pe punctul de a anunța o demisie colectivă pentru a declanșa o revoltă în întreaga Armată Rebelă. Aceasta ar presupune demisia unor membri ai Guvernului Revoluționar și ar provoca o criză a întregii puteri revoluționare [36] . În timpul nopții, Fidel a primit un mesaj telefonic că discursul lui Uber Matos era programat pentru dimineața zilei de 21 octombrie 1959. I-a ordonat lui Camilo Cienfuegos să meargă la Camagüey, să-l dezarmeze și să-l rețină pe Matos și oamenii săi [37] .

După ceva timp, însuși Fidel a ajuns în Camagüey. La radio a fost transmis un mesaj că Fidel Castro a sosit să investigheze un caz de urgență și toți cetățenii care au apărat revoluția ar trebui să vină în piață. În piață, comandantul li s-a adresat scurt, spunând că în provincii se pregătește o conspirație, condusă de Uber Matos, aflat în prezent în cazarma regimentului, și că a venit să zădărnicească complotul contrarevoluționar. Fidel i-a invitat pe toți cărora le pasă de soarta revoluției să-l urmeze. Fidel Castro s-a deplasat neînarmat în fața mulțimii care îl urmărea, a spart personal lacătul de la porțile cazărmii, a dezarmat santinela și a arestat conspiratorii [38] . „Procesul a durat 5 zile, dacă, desigur, s-ar putea numi așa. Era mai degrabă un tribunal. Înainte de start, mi-au arătat un teanc de hârtii și pentru prima dată am văzut că sunt acuzat de trădare și răzvrătire”, își amintește Matos [39] . Uber Matos a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, iar după ce și-a ispășit pedeapsa a fost exilat în Venezuela , după care a intrat în emigrația militară; fiul său a devenit, de asemenea, o figură proeminentă în cercurile emigranților .

Represie politică

Reprimarea membrilor regimului Batista și a opoziției față de regimul Castro (inclusiv foști luptători anti-Batista) a început în Cuba la scurt timp după revoluție și a continuat. În special arestări în masă au fost efectuate în 1961, când stadioane și alte locuri similare au fost transformate pentru a-i reține pe cei arestați.

Fidel Castro a fost implicat personal în reprimarea rebeliunii anticomuniste Escambray , ai cărei lideri includeau asociați recenti precum Eloy Gutiérrez Menoyo sau Oswaldo Ramirez . Cu sancțiunea directă a lui Castro, tovarășul său de arme William Morgan și activistul studentesc Porfirio Ramirez au fost executați (în ciuda promisiunii de a-i cruța viața). Ulterior, în 1968, Castro a sancționat un proces spectacol și condamnări dure pentru un grup de activiști dizidenți din Partidul Comunist Cuban de guvernământ  , „ cazul micro-fracțiunii ” ( Anibal Escalante , Ricardo Beaufil , peste patruzeci de oameni în total).

Operațiune în Golful Porcilor

În ianuarie 1961, John F. Kennedy și-a asumat președinția Statelor Unite , după ce a primit planuri pentru operațiune de la administrația anterioară.

Pe 15 aprilie, opt B-26 Invaders (cu marcaje cubaneze și pilotați de emigranți cubanezi) au bombardat aerodromurile cubaneze. A doua zi, în timpul funeraliilor victimelor atentatelor, Fidel numește revoluția împlinită socialistă și declară înainte de viitoarea invazie:

Nu ne pot ierta că suntem sub nasul lor și că am făcut o revoluție socialistă sub nasul Statelor Unite!

Până în acel moment, opiniile politice ale lui Castro nu erau cunoscute de informațiile americane. În timpul discursului său la Congres din decembrie 1959, directorul adjunct al CIA a declarat: „Știm că comuniștii îl consideră pe Castro un reprezentant al burgheziei ” [41] . Castro însuși nu a renunțat niciodată la marxism , iar în timp ce studia la universitate a fost puternic influențat de ideile lui Marx , Engels și Lenin , cel mai apropiat asociat al său în lupta împotriva capitalismului din America Latină a fost Che Guevara , care și-a subliniat în mod repetat angajamentul față de ideile comuniste.

În zorii zilei de 17 aprilie, aproximativ 1.500 de oameni din așa-numita „ Brigada 2506 ” au aterizat în zona Golfului Porcilor. Majoritatea erau cubanezi formați în Nicaragua . „Brigada” s-a îndreptat spre coasta Cubei de pe teritoriul Guatemala , ceea ce a permis Statelor Unite să nege implicarea sa în incidentul de la ONU . Deși mai târziu Kennedy a recunoscut participarea guvernului său la pregătirea operațiunii.

De la bun început, atacatorii s-au lovit de rezistența disperată a luptătorilor din miliția populară și a unor părți din Armata Rebelă, comandată de Fidel Castro. Parașutiștii au reușit să captureze capul de pod și chiar să avanseze câțiva kilometri spre interior. Dar nu au reușit să câștige un punct de sprijin pe frontierele realizate. În următoarele trei zile, luptătorii brigăzii 2506 au fost înfrânți mai întâi la Playa Larga, iar apoi în zona Playa Giron. 1173 de persoane au fost capturate, 82 (conform altor surse 115) parașutiști au fost uciși. Armata guvernamentală a pierdut 173 de soldați uciși, conform unor rapoarte, câteva mii de miliții au suferit și ele [31] [42] [43] .

Au fost prezentate multe versiuni ale eșecului operațiunii. Cele mai populare dintre ele sunt versiunea despre refuzul americanilor de la asistența militară promisă anterior la debarcarea emigranților; versiunea despre evaluarea incorectă a forțelor armatei cubaneze și sprijinul lui Castro de către populație; versiune a slabei pregătiri a operaţiei ca atare.

Religie

Fidel a fost botezat în Biserica Catolică . Există o părere eronată că Fidel a fost anatematizat . Nu era nevoie de o excomunicare publică a lui Castro din biserică, deoarece la acea vreme era deja în vigoare „ excomunicarea comunistă ” , proclamată la 1 iulie 1949 de Papa Pius al XII-lea și confirmată de Codul de drept canonic al Bisericii Catolice. , care a fost adoptat în 1983. În 2012, Fidel sa întâlnit cu Papa Benedict al XVI-lea , întâlnirea acestora, potrivit reprezentanților Vaticanului , a avut loc într-o „atmosferă foarte cordială” [44] .

Apropierea ideologică de URSS

După o încercare de a răsturna guvernul revoluționar al Cubei, Fidel Castro a anunțat trecerea țării sale pe calea socialistă a dezvoltării. La 16 aprilie 1961, la înmormântarea victimelor bombardamentelor americane asupra insulei, Fidel a rostit următoarele cuvinte [45] :

Tovarăși muncitori și țărani, revoluția noastră este una socialistă și democratică, o revoluție a săracilor, care este realizată de forțele săracilor și în interesul săracilor.

Cu toate acestea, abia la 1 mai, Fidel Castro a anunțat caracterul socialist al revoluției cubaneze.

• 1965  - transformă Mișcarea 26 iulie în Partidul Unit al Revoluției Socialiste din Cuba.
• 1 octombrie 1965 - partidul este redenumit Partidul Comunist din Cuba , iar Castro este ales prim-secretar al Comitetului Central al partidului.
• 2 decembrie 1976  - deține funcția de președinte al Consiliului de Stat al Cuba.

În 1972 a vizitat RSS Bielorusă [46] . Fidel Castro într-un ZIL deschis a condus de-a lungul Prospekt im. Lenin [47] .

Criza Caraibe

În 1962, Statele Unite au impus un embargo asupra comerțului cu Cuba și au reușit să-l excludă din Organizația Statelor Americane . Guvernul Castro a fost acuzat că a ajutat revoluționarii din Venezuela, după care OEA a impus sancțiuni diplomatice și comerciale împotriva Cubei în 1964 [48] .

Tentative de asasinat

Fidel Castro a supraviețuit multor tentative de asasinat în viața sa [49] . A fost unul dintre liderii a căror viață era sub amenințare constantă. În spatele celor 638 [50] [51] tentative de asasinat planificate și realizate s-au aflat atât guvernul american, cât și oponenții cubanezi ai lui Castro și ai grupurilor mafiote americane, care erau nemulțumiți că după victoria revoluției , Castro a preluat celebrele cazinouri și bordeluri din Havana. [ 52] . În timpul președinției lui Eisenhower , au existat 38 de tentative de asasinat asupra lui Castro, Kennedy  42, Johnson  72, Nixon  184, Carter  64, Reagan  197, Bush Sr.  16 și Clinton  21 . Pentru Statele Unite, distrugerea lui Castro a devenit un fel de obsesie: s-au folosit țigări otrăvite, rezervoare de scuba cu bacil tuberculos în cilindri, bombe în mingi de baseball, pixuri cu seringi și multe altele. „Totul altceva este mai puțin important, pentru a nu economisi bani, timp, resurse umane și eforturi”, a spus una dintre notițele Casei Albe [54] . Însuși comandantul, comentând încercările de asasinat, a spus odată: „Dacă capacitatea de a supraviețui după tentativele de asasinat ar fi o disciplină olimpica, aș avea o medalie de aur pentru aceasta” [55] [56] .

Politica externă

Participarea la războaie de partea URSS

Pe lângă faptul că se află în opoziție constantă cu America, Cuba a participat și la multe războaie din întreaga lume. Fidel Castro nu sa limitat la lupta cu SUA ; a ajutat activ forțele revoluționare prosovietice din multe țări din lumea a treia. Armata lui era la un moment dat de 145 de mii de oameni, fără a număra 110 de mii de oameni. rezervă și aproximativ un milion de bărbați și femei din miliția trupelor teritoriale; 57 de mii au fost trimise în Angola , 5 mii în Etiopia , sute în Yemen de Sud , Libia , Nicaragua , Grenada, Siria, Mozambic , Guineea, Tanzania, Coreea de Nord, Algeria , Uganda, Laos , Afganistan , Sierra Leone . URSS a plătit echipamentul, transferul de trupe, plata contingentului militar și pregătirea ofițerilor, ceea ce a determinat de fapt politica externă a Cubei și participarea acesteia la conflicte armate [57] .

Relațiile dintre Cuba și Statele Unite

Pe 27 ianuarie 2015, fostul lider cubanez Fidel Castro a spus că, deși nu are încredere în Statele Unite , salută totuși posibilitatea unor negocieri cu Washingtonul. În discursul său scris, citit la televiziunea centrală cubaneză, Castro, în vârstă de 88 de ani, a subliniat că orice negocieri menite să rezolve problemele existente sunt acceptate de Havana în conformitate cu legile internaționale [58] .

Relațiile dintre Cuba și Rusia

La 11 iulie 2014, în timpul vizitei sale în America Latină , președintele rus Vladimir Putin s-a întâlnit cu Fidel Castro [59] .

Pe 12 iulie 2014, Putin s-a întâlnit cu prim-ministrul cubanez Raúl Castro . Înainte de asta, el a anulat 90% din datoriile Cubei față de URSS, iar restul de 10% (3,5 miliarde de dolari) ar trebui să fie investiți în economia cubaneză, prin rambursare în termen de 10 ani în plăți semestriale egale. Miniștrii de externe ai Rusiei și Cubei au semnat un acord interguvernamental de cooperare în domeniul securității informațiilor internaționale , precum și o declarație ruso-cubaneză prin care nu a fost primul care a desfășurat arme în spațiu.

Ultimii ani și moartea (2006–2016)

Pe 26 iulie 2006, liderul cubanez a fost dus la spital în stare critică, fiind diagnosticat cu sângerare în zona intestinală. Câteva zile mai târziu, secretarul lui Fidel Castro, Carlos Valenciago, citește la televiziunea cubaneză o scrisoare a lui Fidel Castro, în care anunță că a suferit o operație și că va mai rămâne câteva săptămâni în pat. Scrisoarea afirmă că motivul operației a fost sângerare în intestine, posibil cauzată de stres după călătoria sa în Argentina și Cuba. Fidel Castro și-a transferat temporar puterile de șef al statului, comandant șef al Forțelor Armate cubaneze și lider al Partidului Comunist din Cuba fratelui său mai mic, Raul . Potrivit articolului 94 din Constituția cubaneze, „în caz de boală sau deces a președintelui Consiliului de Stat, atribuțiile acestuia vor fi îndeplinite de prim-vicepreședintele Consiliului de Stat”. Raul Castro (cu 5 ani mai tânăr decât Fidel) este prim-vicepreședinte al Consiliului de Stat, al doilea secretar al Partidului Comunist din Cuba și ministru al apărării. Fidel și-a numit fratele drept succesor încă din 2001 , după ce a leșinat la un miting din Havana: „Este cel mai bine pregătit și are cea mai mare experiență”. Fidel numește simultan și alți posibili viitori lideri ai Cubei, fiecare dintre ei ar trebui să preia conducerea unuia dintre cele trei programe guvernamentale pe care însuși Fidel Castro le-a coordonat anterior [60] .

Membrul Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cuba, ministrul Sănătăţii Jose Ramon Balaguer Cabrera devine coordonatorul programului de sănătate publică . Programul educațional va fi supravegheat de membrii Politburo José Ramon Machado Ventura și Esteban Lazo Hernandez [60] . Membru al Biroului Politic, secretarul Consiliului de Miniștri Carlos Laje devine coordonatorul programului cubanez de dezvoltare energetică . Se observă că a fost intermediar în negocierile dintre Fidel Castro și președintele venezuelean Hugo Chavez . Mesajul indică persoanele care ar trebui să controleze fluxurile financiare din stat - Carlos Laje, șeful Băncii Centrale a Cubei Francisco Soberon Valdez și ministrul de externe Felipe Perez Roque . Adresa lui Fidel Castro către națiune este percepută de mulți ca un testament, al cărui autor afirmă: „Nu am nici cea mai mică îndoială că poporul nostru și revoluția noastră ne vor apăra ideile până la ultima picătură de sânge. Imperialismul nu va zdrobi niciodată Cuba!” [60] .

2 august 2006  - Fidel Castro declară secret de stat informații despre sănătatea sa într-o nouă scrisoare adresată poporului din Cuba. Pe 28 octombrie 2006, după o lună și jumătate de tratament, televiziunea cubaneză a arătat filmări în care Fidel Castro s-a adresat oamenilor și a negat zvonurile despre moartea sa. Dar Castro a rămas în stare critică în spital. În iunie anul următor, șeful Adunării Naționale a Cubei, Ricardo Alarcon, a raportat încă o dată despre starea de sănătate a lui Castro: „Cred că, în general, și-a revenit aproape complet...”.

În ianuarie 2008, Fidel Castro a fost reales membru al Adunării Naționale a Republicii Cuba, iar la 19 februarie 2008 a anunțat că nu va fi de acord să preia din nou funcțiile de Președinte al Consiliului de Stat și Suprem. Comandant în formarea celor mai înalte organe ale puterii de stat [61] .

Doctorul Marcelo Fernandez , care a fugit de pe insulă , a spus că în 1989 , în Egipt , în clinica profesorului Ahmed Shafik Fidel, s-au operat pentru a elimina consecințele unei hemoragii cerebrale și au pus un alt diagnostic  - cancer rectal .

În noiembrie 2005, au apărut informații că Fidel Castro suferea de boala Parkinson din 1998 , la care Castro a declarat: „Dușmanii Cubei m-au îngropat de mai multe ori, dorință. Cu toate acestea, nu m-am simțit niciodată mai bine decât acum. Încă o dată, CIA, care m-a diagnosticat, a intrat într-o băltoacă adâncă”, a rostit Fidel Castro aceste cuvinte pe 17 noiembrie 2005 într-un discurs de cinci ore adresat studenților și profesorilor de la Universitatea din Havana - toate cele cinci ore Fidel Castro a vorbit în picioare. sus, niciodată ghemuit și niciodată fără să se rătăcească în vorbirea lui [62] .

Rapoarte despre moartea lui Fidel Castro apar în mass-media o dată la câțiva ani. Așadar, liderul cubanez a fost „îngropat” în 1986, 1994 și 2007. Un alt mesaj despre moartea lui Castro a venit pe 19 noiembrie 2009 [63] . Cu toate acestea, pe 10 iulie 2010, Castro a apărut în public, vizitând un centru de cercetare din Havana și infirmând astfel zvonurile despre moartea sa [64] .

În octombrie 2012, presa a raportat că Castro a suferit un accident vascular cerebral și a încetat să mai recunoască oamenii și, de asemenea, a început să aibă probleme de vorbire. Cu toate acestea, guvernul cubanez și rudele lui Castro neagă această informație [65] . Fidel însuși a apărut în public pe 21 octombrie 2012, pentru prima dată după câteva luni, și a vorbit cu oamenii, respingând astfel zvonurile despre sănătatea sa precară [66] .

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov s-a întâlnit cu Fidel Castro în timpul vizitei sale în Cuba în perioada 28-29 aprilie 2014 [67] . El a descris întâlnirea după cum urmează:

„ Fizic, desigur, s-a slăbit, dar dacă ai putea să-i vezi ochii! Ochii ard, ochii arde ” [68] .

În februarie 2016, în cadrul unei întâlniri dintre Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse și Papa Francisc al Bisericii Ortodoxe Ruse , Patriarhul a participat la o recepție la Fidel, după care au fost publicate 6 fotografii și un videoclip fără sunet [69] .

8 aprilie 2016 INTERFAX.RU a raportat că Fidel Castro a apărut în public - cu o zi înainte, televiziunea națională cubaneză a transmis o întâlnire a lui Fidel Castro, în vârstă de 89 de ani, cu școlari din complexul educațional care poartă numele. V. Espin.

Pe 19 aprilie 2016, Fidel a ținut un discurs la cel de-al 7-lea Congres al Partidului Comunist din Cuba .

Pe 13 august 2016, în Cuba a avut loc sărbătorirea a 90 de ani de la Comandante, iar seara el însuși a fost prezent la Teatrul Karl Marx.

Pe 25 noiembrie 2016, Fidel Castro a murit, Președintele Consiliului de Stat și al Consiliului de Miniștri, Raul Castro, a anunțat la televiziunea de stat: „Sunt aici pentru a informa poporul nostru, prietenii noștri din America și din lume, că astăzi, 25 noiembrie, 2016, la 22:29 [70] Fidel Castro Ruz, comandantul șef al Revoluției cubaneze, a murit. Cauza morții nu a fost anunțată. Potrivit lui Raul, în conformitate cu voința defunctului, „rămășițele sale vor fi incinerate ” [71] .

Un doliu național de 9 zile a fost declarat în țară în perioada 26 noiembrie - 4 decembrie . Ceremonia de adio pentru Castro a avut loc la Centrul Memorial Jose Marti din Piața Revoluției din Havana. Mii de cubanezi au mărșăluit pe străzile capitalei cu fotografii ale regretatului lider [72] .

La 30 noiembrie, cenușa lui a fost trimisă de-a lungul traseului parcurs de revoluționari în 1959, până unde a început totul - în orașul Santiago de Cuba [73] .

Mormântul lui Fidel Castro este o piatră mare, rotundă, cenușie, cu o placă verde închis atașată, pe care este scris doar numele - FIDEL [74] ; se află în cimitirul orașului Santa Ifigenia lângă Mausoleul lui José Marti [75] .
Piatra seamănă cu un bob de porumb în formă , care este asociat cu proverbul preferat al lui Fidel, care a fost mereu în buzunarul de la piept:

Toată gloria lumii este pusă într-un bob de porumbJose Marti [76]

Memorie

Fratele lui Fidel, Raul Castro , spunea că memoria lui nu va fi perpetuată în Cuba, întrucât Fidel era împotriva oricărei manifestări ale cultului personalității [77] .

Numele lui Fidel Castro este purtat de o piață din Moscova și străzile din satul Ir din Osetia de Nord și DNT Molodyozhny din teritoriul Trans-Baikal . Străzile numite după el pot apărea și în Soci și Makhachkala [78] .

În numismatică și bonistică

Castro pe un tanc american capturat este reprezentat pe bancnotele de 1 peso 1967-1970, 1972, 1978-1986, 1988, 1995, 2001-2005 și 2007-2009.

Premii și titluri

• Doctor onorific în Drept, Universitatea de Stat din Moscova. M. V. Lomonosov ( 1963 ) [79]
• Doctor onorific al Universității din Praga
• Doctor onorific al Universității Cubane de Științe ale Informației (UCI) (2007) [80]
• Doctor onorific al Universității din Bolivia „El Alto” ​​(2008) [81]
• Doctor onorific al Universității Ruse de Comerț și Economie (2009) [82]

Stat	data	Răsplată	Legături
Indonezia	22 ianuarie 1960	Cavaler clasa I din Ordinul Steaua din Mahaputra	[83]
URSS	1 mai 1961	Laureat al Premiului Internațional Lenin „Pentru întărirea păcii între popoare”	[84]
URSS	23 mai 1963	Titlu onorific de Erou al Uniunii Sovietice cu medalia Steaua de Aur și Ordinul lui Lenin	[85]
URSS	5 aprilie 1971	Medalie jubiliară „Pentru Muncă curajoasă. În comemorarea a 100 de ani de la nașterea lui V. I. Lenin "	[86]
Guineea	8 mai 1972	Cavaler al Ordinului Național de Loialitate față de Popor	[87]
Bulgaria	17 mai 1972	Cavaler al Ordinului lui Georgy Dimitrov	[88]
România	26 mai 1972	Comandant al Ordinului Steaua României, clasa I	[89]
Ungaria	31 mai 1972	Cavaler al Ordinului Stendard al Republicii Populare Maghiare, clasa I	[90]
Polonia	7 iunie 1972	Titlul „Miner de onoare al Republicii Populare Polone”	[91]
RDG	13 iunie 1972	Cavaler al Marii Stele de Aur a Prieteniei Popoarelor	[92]
Cehoslovacia	22 iunie 1972	Comandant al Ordinului Leului Alb clasa I	[93]
URSS	27 iunie 1972	Cavaler al Ordinului lui Lenin	[94]
Chile	13 decembrie 1972	Cavaler al Ordinului Lanțul Meritului	[95]
Polonia	24 aprilie 1973	Cavaler al Ordinului Renașterea Poloniei, clasa I	[96]
Vietnam	13 septembrie 1973		[97]
URSS	9 mai 1975	Medalia jubiliară „XXX ani de victorie în Marele Război Patriotic 1941-1945”
URSS	12 august 1976	Cavaler al Ordinului Revoluției din Octombrie [98]	[94] [99]
Cuba	25 noiembrie 1976	Medalie comemorativă „XX Aniversarea Forțelor Armate Revoluționare”	[100]
Libia	10 martie 1977	Cavaler al Ordinului Curajului	[101] [102]
Somalia	14 martie 1977	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Steaua Somaliei	[103]
Jamaica	16 octombrie 1976	Companion of the Order of Jamaica (JO)	[104]
Jamaica	16 octombrie 1976	Cavaler al Ordinului de Merit (OM)	[105]
Etiopia	12 septembrie 1978	Comandant al Ordinului Steaua de Onoare al Etiopiei Socialiste	[106]
Etiopia	14 septembrie 1978	Cetăţean de onoare al Addis Abeba	[107]
Bulgaria	17 iunie 1980	Câștigător al Premiului Georgy Dimitrov	[108]
Vietnam	29 iulie 1982	Cavaler al Ordinului Steaua de Aur	[109]
Nicaragua	11 ianuarie 1985	Cavaler al Ordinului Augusto Cesar Sandino	[110]
Bolivia	2 iulie 1985	Marele Ofițer al Ordinului Sănătății	[111]
Laos	4 februarie 1986	Medalia de Aur a Națiunii	[112]
Coreea de Nord	9 martie 1986	Titlul onorific de Erou al Muncii al Republicii Populare Democrate Coreea cu premiul Ordinului Drapelului Național, clasa I	[113]
RDG	12 august 1986	Cavaler al Ordinului lui Karl Marx	[114]
Algeria	10 septembrie 1986	Ordinul Național de Merit Athir
Iugoslavia	14 septembrie 1986	Comandantul Marii Stele iugoslave	[115]
URSS	9 noiembrie 1986	Cavaler al Ordinului lui Lenin	[94]
Spania	16 ianuarie 1988	Medalia de aur a Senatului spaniol	[116]
Cambodgia	27 iulie 1988	Cavaler al Ordinului Angkor	[117]
Mexic	1 noiembrie 1988	Cavaler de Mare Cruce pe Lanțul Ordinului Vulturul Aztec	[118]
Cehoslovacia	5 ianuarie 1989	Cavaler al Ordinului Klement Gottwald	[119]
Vietnam	8 ianuarie 1989	Cavaler al Ordinului Ho Chi Minh	[120]
Angola	9 iulie 1992	Cavaler al Ordinului Agostinho Neto	[121]
Mali	9 iulie 1998	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Național din Mali	[122]
Republica Dominicană	22 august 1998	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului de Merit al lui Sanchez, Duarte și Mella	[123]
Africa de Sud	4 septembrie 1998	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Bunei Speranțe	[124]
Ghana	29 septembrie 1998	Companion al Ordinului Steaua Ghanei (CSG)	[125]
Haiti	9 noiembrie 1998	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Național de Onoare și Merit	[126]
Belize	8 februarie 1999	Însoțitor al Ordinului Belizei (OB)	[127]
Ucraina	19 iunie 2000	Cavaler al Ordinului Prințului Iaroslav cel Înțelept, clasa I	[128]
Yemen	12 septembrie 2000	Cavaler al Ordinului Steaua Republicii, clasa I	[129]
Qatar	15 septembrie 2000	Cavaler al Ordinului Independenței	[130]
Venezuela	30 octombrie 2000	Cavaler al lanțului de ordine al Eliberatorului	[131]
Algeria	6 mai 2001	Medalia Armatei de Eliberare Națională	[132] [133]
Malaezia	11 mai 2001	Cavaler al celui mai înalt Ordin al Coroanei Regatului (DMN)	[134]
Cuba	26 iulie 2003	Medalie comemorativă „50 de ani din 26 iulie”
Coreea de Nord	11 decembrie 2006	Erou al Muncii al Republicii Populare Democrate Coreea cu premiul Ordinului Drapelului Național, clasa I	[113] [135]
Guineea-Bissau	29 ianuarie 2007	Medalia Amilcar Cabral	[136]
Namibia	21 martie 2008	Cavaler al lanțului de ordine Velvichia	[137]
ROC	19 octombrie 2008	Cavaler al Ordinului Gloriei și Onoarei	[138] [139]
Dominica	3 noiembrie 2008	Lauda de onoare Dominica	[140]
Panama	5 ianuarie 2009	Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Omar Torrijos Herrera	[141]
Guatemala	16 februarie 2009	Cavaler al lanțului de ordine Quetzal	[142]
Africa de Sud	27 martie 2009	Cavaler al Ordinului de Aur al Companionilor O. R. Tambo (SCOT)	[143] [144]
Zambia	22 septembrie 2009	Marele Comandant al Ordinului Vulturul Zambiei (GCEZ)	[145] [146]
Ucraina	27 martie 2010	Cavaler al Ordinului de Merit, clasa I	[147]
Timorul de Est	27 martie 2010	Cavaler de Mare Cruce pe lanțul Ordinului Timorului de Est	[148]

• Crucea Ecumenica a Comandantului Ordinului Monahal Feminin Santa Brigida (8 martie 2003) [149]
• „Pene de vultur” (31 august 2003) [150]
• Medalia Comitetului Central al Partidului Comunist al Federației Ruse „90 de ani ai Marii Revoluții Socialiste din Octombrie” (26 aprilie 2007) [151]
• Cavaler al Ordinului José Marti - Brazilia, 21 martie 2016

Compoziții

• Fidel Castro . Por el camino corect. - La Habana, Editora Politica, 1988. - 294 p.
• Victorie strategică / Per. din spaniola - M . : Relații internaționale, 2011. - 772 p., ill. - Seria „Persoane ale politicii moderne”, 3000 de exemplare, ISBN 978-5-7133-1376-0
• Contraofensivă strategică / Per. din spaniola - M . : Relații internaționale, 2011. - 512 p., ill. - Seria Faces of Modern Politics, 2000 de exemplare, ISBN 978-5-7133-1396-8

Fapte

• În 1962, Castro a fost excomunicat de Papa Ioan al XXIII-lea pe baza Decretului împotriva comunismului al Papei Pius al XII-lea pentru organizarea unei revoluții comuniste în Cuba [152] [153] .
• Sora lui Juanita Castro a fugit din Cuba în 1964 și s-a stabilit în Florida la sosirea ei în SUA; chiar înainte de asta, la începutul anilor şaizeci, ea a început să coopereze cu CIA [154] .
• În anii revoluționari, Fidel a adăugat adesea încă două zerouri la valoarea recompensei anunțate pentru capul său [155] .
• Fidel Castro a intrat în Cartea Recordurilor Guinness ca cel mai înflăcărat vorbitor - discursul său la ONU din 26 septembrie 1960 a durat 4 ore și 29 de minute. Potrivit Reuters , cel mai lung discurs al lui Castro a fost rostit la cel de-al treilea Congres al Partidului Comunist Cuban în 1986 și a durat 7 ore și 10 minute [156] .
• Fidel Castro a jucat în cel puțin două filme americane, printre care binecunoscutul la acea vreme - „ Școala de sirene ” [157] .
• Castro a fost întotdeauna un fan al ceasurilor Rolex . În multe fotografii, el poate fi văzut cu două Rolex Submariners la încheietura mâinii [158] .
• În noiembrie 2009, Castro a lansat un microblog pe Twitter ( https://twitter.com/reflexionfidel ) , intenționând să-i depășească pe Barack Obama , Sebastian Piñera și Benjamin Netanyahu în ceea ce privește numărul de adepți [159] .
• Fidel Castro era un fumător furios - imaginea lui cu același trabuc Havana în gură a devenit un clasic. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1980, s-a lăsat de fumat [160] .
• Este fan al London Arsenal de la dubla de aur din sezonul 1970/71 [161] .
• Castro a intrat în Cartea Recordurilor Guinness, supraviețuind la cel puțin o sută de tentative diferite de asasinat , inclusiv otravă în trabucuri și o bombă într-o minge de baseball.
• La începutul lunii august 2010, prima parte a memoriilor lui Fidel , La Victoria Estratégica, a fost publicată în Cuba pentru prima dată. Până la moarte, a lucrat la partea a doua a „La contraofensiva estratégica final” [162] .

În cultură

În cinematografie

• D. Channell. [kinofilms.tv/film/638-sposobov-ubit-kastro/20823/ 638 Ways to Kill Castro]. Documentar (Marea Britanie, 2006).
• Oliver Stone . Interviu documentar " Looking for Fidel " (SUA-Franţa, 2004)
• Oliver Stone . Interviu documentar " Comandante " (SUA-Spania, 2003) [1]

Încarnări de film

• Jack Palance în Che! » (1969).
• Michael Sorich în serialul american Seven Days (1999-2000).
• Enrico Lo Verso în filmul „ Che Guevara ” (2005).
• Gonzalo Menendez în Lost City (2005).
• Demian Bichir în „ Che ” (2008).
• Victor Hugo Martin în Cuba Libre (Fidel) (SUA, 2002).

În jocuri

• Fidel Castro și Che Guevara sunt personajele principale din jocul arcade clasic Guerrilla War (1987)
• Fidel Castro apare în jocul din 2010 Call of Duty: Black Ops . El trece personajul principal în mâinile lui Dragovich și Kravchenko, care l-au trimis apoi la Vorkutlag . El poate fi găsit și ca personaj jucabil în modul zombie.

Vezi și

• Operațiunea Northwoods
• Operațiunea Mangusta
• Represia sub Castro

Note

1. ↑ 1 2 http://www.nytimes.com/2016/11/26/world/americas/fidel-castro-dies.html
2. ↑ 1 2 Fidel Castro // filmportal.de - 2005.
3. ↑ Fidel Castro Ruz // Enciclopedia Brockhaus  (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
4. ↑ Muere Fidel Castro la vârsta de 90 de ani
5. ↑ https://www.14ymedio.com/opinion/importancia-llamarse-Alejandro_0_2892910685.html
6. ↑ Fidel Castro a murit , Interfax  (26 noiembrie 2016). Arhivat din original pe 26 noiembrie 2016. Preluat la 26 noiembrie 2016.
7. ↑ Rețelele de socializare și mass-media discută despre moartea tatălui națiunii cubaneze, Fidel Castro. A murit - un alt Fidel Castro. Arhivat pe 23 ianuarie 2015 la Wayback Machine Mk.{{subst:not AI}}
8. ↑ Biografia lui Fidel Castro . Consultat la 20 februarie 2008. Arhivat din original pe 3 martie 2008. (nedefinit)
9. ↑ 1 2 3 Makariciov M. A. Fidel Castro. - M .: Gardă tânără, 2008. - S. 42.
10. ↑ 1 2 Latell, Brian. După Fidel, ediție actualizată: Raul Castro și viitorul revoluției din Cuba. — New York City, SUA: Palgrave Macmillan, 2007. — p. 82.
11. ↑ Makarychev M.A. Fidel Castro. - M .: Gardă tânără, 2008. - S. 43.
12. ↑ Fidel Castro Ruz Arhivat 1 mai 2008 la Wayback Machine  - Vlast Magazine No. 38 (692)
13. ↑ Fidel Castro a scris o scrisoare președintelui Statelor Unite și i-a cerut 10 dolari. . Data accesului: 27 octombrie 2013. Arhivat din original pe 29 octombrie 2013. (nedefinit)
14. ↑ Do-it- yourself globe Copie de arhivă din 4 martie 2008 pe Wayback Machine  - Novye Izvestia
15. ↑ 75 de ani de singurătate . Consultat la 20 aprilie 2008. Arhivat din original pe 6 ianuarie 2009. (nedefinit)
16. ↑ Cuba is Latin America's Big Deception Arhivat 7 februarie 2019 la Wayback Machine (18 august 2017)
17. ↑ Historians Have Absolved Fidel Castro Arhivat 8 februarie 2019 la Wayback Machine (miercuri, 16 august 2006 00:00)
18. ↑ Crypto-nazistul Fidel Castro a dezvăluit atitudinea „alt-dreapta” în timpul interviului „Face the Nation” din 1959 Arhivat 15 februarie 2019 la Wayback Machine (26 noiembrie 2016)
19. ↑ 100 de mari dictatori. — M .: Veche, 2002. — 656 p.
20. ↑ Fidel Castro va rămâne un „soldat ideologic” . Consultat la 7 aprilie 2008. Arhivat din original pe 2 martie 2008. (nedefinit)
21. ↑ Leonard T. Fidel Castro. R. 18.
22. ↑ 1 2 Leonov N., Borodaev V. Fidel Castro. Biografie politică.
23. ↑ Gaidar T.A. Furtuni în sud. Rapoarte de revoluție. M., 1984. p. 23-24.
24. ↑ Istoria revoluției cubaneze . Consultat la 13 aprilie 2008. Arhivat din original pe 2 septembrie 2007. (nedefinit)
25. ↑ PĂRINȚI DE FLACĂR . Consultat la 7 aprilie 2008. Arhivat din original pe 21 februarie 2009. (nedefinit)
26. ↑ 1 2 Borodaev V.A., Leonov N.S. Fidel Castro. Biografie politică. - M . : Agenţia de publicitate şi informatică a ziarului Trud, 1999. - S. 92-93. - ISBN 5-93334-001-4 .
27. ↑ Fidel Castro: Genius of Realpolitik Arhivat 21 noiembrie 2007 la Wayback Machine
28. ↑ Ziua lui Fidel Castro! (link indisponibil) . Consultat la 7 aprilie 2008. Arhivat din original pe 22 februarie 2009. (nedefinit) 
29. ↑ Castro F. Scrisori dintr-o închisoare de pe insula Pinos // Epopee eroică. De la Moncada la Playa Giron. - S. 104-106.
30. ↑ Mari conducători ai secolului XX. Autori-compilatori Ostrovtsov A. A., Ostrovtsova M. A. - M .: Martin, 2002. - 480 p.
31. ↑ 1 2 Istoria mondială a războaielor. - MN .: Harverst LLC, 2004. - 640 p.
32. ↑ Fidel Castro, sau încă o dată despre rolul individului în istorie . Consultat la 17 octombrie 2016. Arhivat din original la 18 octombrie 2016. (nedefinit)
33. ↑ Istoria Cubei . Consultat la 13 aprilie 2008. Arhivat din original pe 28 mai 2007. (nedefinit)
34. ↑ 1 2 Enciclopedie pentru copii. Volum suplimentar. Istoria secolului XX. Țări străine/Ch. ed. V. A. VOLODIN — M.: Avanta+, 2002. — 288 p.
35. ↑ Partea a cincea Arhivată la 15 ianuarie 2008 la Wayback Machine
36. ↑ Listov V.V., Jukov Vl. I. Război secret împotriva Cubei revoluţionare. M., 1966. S. 148
37. ↑ Întoarcere. Arhivat pe 24 februarie 2005 la Wayback Machine
38. ↑ Nikolay Leonov. Fidel Castro. Biografie politică . Consultat la 21 aprilie 2008. Arhivat din original pe 23 februarie 2009. (nedefinit)
39. ↑ Huber Matos, un moderat în revoluția cubaneză < https://www.pbs.org/wgbh/amex/castro/peopleevents/e_moderates.html Arhivat 22 martie 2017 la Wayback Machine >
40. ↑ Dicționarul de politică contemporană din America Centrală. p. 213.
41. ↑ [ La CIA, Castro y Bahía de Cochinos: La llegada de Castro al poder  (spaniola) . Consultat la 13 aprilie 2008. Arhivat din original pe 24 iulie 2008.  (nedefinit) La CIA, Castro y Bahía de Cochinos: La llegada de Castro al poder  (spaniola) ]
42. ↑ Triay, Victor 2001 Andres Bay of Pigs. University Press of Florida, Gainesville ISBN 0-8130-2090-5 pp. 81, 110
43. ↑ Lynch, Grayston L. 2000 Decision for Disaster: Betrayal at the Bay of Pigs. Cărți Potomac Dulles Virginia ISBN 1-57488-237-6 p. 148
44. ↑ Fidel Castro nu a fost excomunicat de Papa Ioan al XXIII-lea . RIA Novosti (30.3.2012). Data accesului: 25 decembrie 2014. Arhivat din original pe 25 decembrie 2014. (nedefinit)
45. ↑ Fidel's Socialism Arhivat 21 februarie 2009 la Wayback Machine
46. ↑ ACUM 50 DE ANI Fidel Castro a vizitat Belarus. CUM A MERAT TOTUL
47. ↑ Cum a venit Fidel Castro la Minsk - „Big” . Preluat la 22 ianuarie 2021. Arhivat din original la 6 martie 2021. (nedefinit)
48. ↑ Istoria Cubei . Consultat la 21 aprilie 2008. Arhivat din original la 31 august 2011. (nedefinit)
49. ↑ Andrey Fursov , director al Centrului de Studii Ruse. „U.S. Last Big Hunt” Arhivat la 3 februarie 2012 la Wayback Machine (2012)
50. ↑ 638 Ways To Kill Castro Arhivat 30 august 2013 la Wayback Machine 
51. ↑ 638 maneras de matar a Castro Arhivat 9 aprilie 2015 la Wayback Machine  (spaniola)
52. ↑ Fidel Castro pleacă Arhivat 21 februarie 2009 la Wayback Machine  (rusă)
53. ↑ 638 de moduri de a-l ucide pe Castro Arhivat la 30 august 2013 la Wayback Machine 
54. ↑ Website GW: Outage Arhivat 15 octombrie 2011 la Wayback Machine 
55. ↑ Reguli de viață. Fidel Castro Ruz Arhivat 22 decembrie 2015 la Wayback Machine  (rusă)
56. ↑ Castropedia: Cuba lui Fidel în fapte și  cifre . The Independent (17 ianuarie 2007). Data accesului: 1 septembrie 2013. Arhivat din original la 14 februarie 2014.
57. ↑ Gleb Kuznetsov. Înmormântarea lui Castro este următoarea înmormântare a URSS . Preluat la 8 martie 2017. Arhivat din original la 12 martie 2017. (nedefinit)
58. ↑ Fidel Castro a susținut negocierile cu Statele Unite.
59. ↑ Vladimir Putin s-a întâlnit cu Fidel Castro în Cuba. (link indisponibil) . Consultat la 27 ianuarie 2015. Arhivat din original la 9 aprilie 2015. (nedefinit) 
60. ↑ 1 2 3 Proclama del Comandante en Jefe al pueblo de Cuba, el 31 de julio del 2006 . Preluat la 16 octombrie 2016. Arhivat din original la 15 iunie 2017. (nedefinit)
61. ↑ Fidel Castro demisionează din funcția de lider al Cubei . Data accesului: 16 octombrie 2016. Arhivat din original la 18 octombrie 2016. (nedefinit)
62. ↑ VEDOMOSTI - Fidel Castro a trecut temporar . Data accesului: 16 februarie 2016. Arhivat din original pe 24 februarie 2016. (nedefinit)
63. ↑ Fidel Castro ar fi murit Arhivat 26 decembrie 2009 la Wayback Machine
64. ↑ Bloggerii au publicat primele fotografii cu Fidel Castro în public . Consultat la 11 iulie 2010. Arhivat din original la 13 iulie 2010. (nedefinit)
65. ↑ Fidel Castro a suferit un atac sever (link inaccesibil) . Consultat la 19 octombrie 2012. Arhivat din original pe 20 octombrie 2012. (nedefinit) 
66. ↑ Fidel Castro a apărut în public pentru prima dată în câteva luni . Consultat la 21 octombrie 2012. Arhivat din original pe 22 octombrie 2012. (nedefinit)
67. ↑ Anunț media cu privire la vizita ministrului Afacerilor Externe al Rusiei S.V. Lavrov în Republica Cuba . Preluat la 17 mai 2014. Arhivat din original la 17 mai 2014. (nedefinit)
68. ↑ Lavrov: Rusia nu joacă jocuri mărunte cu anularea vizitelor Copie de arhivă din 17 mai 2014 la Wayback Machine // ITAR-TASS
69. ↑ Kommersant-Spark - Traducere cu accente . Kommersant (22 februarie 2016). Consultat la 25 februarie 2016. Arhivat din original pe 25 februarie 2016. (nedefinit)
70. ↑ 06:29 Sâmbătă, 26 noiembrie 2016, ora Moscovei
71. ↑ Fidel Castro a murit Copie de arhivă din 26 noiembrie 2016 la Wayback Machine // TASS , 26 noiembrie 2016
72. ↑ Ceremonia de adio pentru Fidel Castro a început în Cuba
73. ↑ Autoritățile cubaneze deschid accesul la mormântul lui Castro , TASS . Arhivat din original pe 6 decembrie 2016. Preluat la 4 decembrie 2016.
74. ↑ Moartea lui Fidel Castro Copie de arhivă din 29 noiembrie 2016 la Wayback Machine // TASS, 4 decembrie 2016
75. ↑ Fidel Castro a fost înmormântat lângă apostolul Revoluției cubaneze Arhivat 5 decembrie 2016 la Wayback Machine // Rossiyskaya Gazeta, 4 decembrie 2016
76. ↑ Citat dintr-o scrisoare a lui José Martí către generalul Antonio Maceo , Key West , 15 decembrie 1893, vezi sursele:
    • Jose Marty. Obras Completas  (spaniola) / Manuel Isidro Méndez. - Editorial Lex, 1946. - V. 1. - S. 130-132.
    • Yo no trabajo por mi fama, puesto que toda la del mundo cabe en una grano de maíz  (spaniola) . bunica. Preluat la 19 octombrie 2020. Arhivat din original la 22 februarie 2020.
77. ↑ Cuba va interzice comemorarea numelui lui Fidel Castro . Data accesului: 5 decembrie 2016. Arhivat din original pe 4 decembrie 2016. (nedefinit)
78. ↑ Străzile Fidel Castro pot apărea în orașele rusești . Data accesului: 29 noiembrie 2016. Arhivat din original pe 29 noiembrie 2016. (nedefinit)
79. ↑ Fidel Castro împlinește 80 de ani . Consultat la 20 aprilie 2008. Arhivat din original pe 7 aprilie 2008. (nedefinit)
80. ↑ Fidel Castro - primul Doctor Honoris Causa al Universității de Științe Informaționale  (link inaccesibil)
81. ↑ Fidel Castro și Evo Morales au devenit doctori de onoare | În lume | News feed „RIA Novosti” . Preluat la 17 iulie 2011. Arhivat din original la 6 noiembrie 2011. (nedefinit)
82. ↑ Fidel Castro a devenit doctor onorific al Universității Ruse de Comerț și Economie Copie de arhivă din 5 martie 2016 la Wayback Machine // Radio și Televiziune Osetă
83. ↑ Exposición sobre 53 aniversario relaciones diplomáticas y de amistad Cuba-Indonesia  (spaniola)  (link indisponibil) . CubaMINREX . Consultat la 12 octombrie 2014. Arhivat din original la 23 septembrie 2015.
84. ↑ Premiul Lenin pentru Pace pentru Dr. Castro  (engleză) , The Glasgow Herald  (1 mai 1961). Arhivat 29 mai 2020. Preluat la 12 octombrie 2014.
85. ↑ Erou al Uniunii Sovietice Castro Rus Fidel Alejandro . Consultat la 20 aprilie 2008. Arhivat din original pe 24 decembrie 2013. (nedefinit)
86. ↑ Recibieron Fidel, Ramiro Valdés, Guillermo García y numerosos miembros del Comité Central medalla del Gobierno de la URSS por el Centenario del Natalicio de Lenin  (spaniol) , Granma  (23 aprilie 1971), p. 1. Arhivat din original la 20 ianuarie , 2015. Preluat la 12 octombrie 2014.
87. ↑ Impone Sékou Touré a Fidel la Orden de Fidelidad al Pueblo  (spaniola) , Granma  (9 mai 1972), p. 6. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
88. ↑ Castro Entourage începe o vizită oficială de 10 zile  . Baza de date Castro Speech . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original la 18 septembrie 2015.
89. ↑ Ceauşescu îl decorează pe Castro  . Baza de date Castro Speech . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original la 13 septembrie 2015.
90. ↑ Encabezan Fidel y Janos Kadar las conversaciones entre las delegaciones de Cuba y Hungría; condecorado Fidel con la Orden de la Bandera de Hungria.  (spaniola) , Granma  (1 iunie 1972), p. 1.7. Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
91. ↑ Castro participă la mitingul prieteniei de la Katowice  . Baza de date Castro Speech . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015.
92. ↑ Der Augenzeuge 1972/26  (germană) (23 iunie 1972). Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015.
93. ↑ Condecorado nuestro primer ministro con la Orden del León Blanco  (spaniola) , Granma  (23 iunie 1972), p. 8. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
94. ↑ 1 2 3 Biografia lui Fidel Castro Arhivat 30 iulie 2013 la Wayback Machine
95. ↑ Recibe Salvador Allende, presidente de Chile, la Orden Nacional Jose Martí; le fue impuesta por Osvaldo Dorticós, presidente de la República; fueron condecorados Fidel y Dorticós con la Orden al Mérito, Gran Collar  (spaniol) , Granma  (14 decembrie 1972), p. 7. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
96. ↑ Delegația Partidului-Guvern continuă vizita  cubaneze . Baza de date Castro Speech . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 4 martie 2016.
97. ↑ Pueblo cubano recordará siempre al general Giap, afirma Raúl Castro  (spaniolă) , Vietnam+  (7 octombrie 2013). Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
98. ↑ Înmânarea unui înalt premiu lui Fidel Castro // Pravda, 15 august 1976. p.4
99. ↑ Castro , oficialii PCC primesc decorații sovietice  . Baza de date Castro Speech . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original la 13 septembrie 2015.
100. ↑ Otorgada a Fidel la primera Medalla XX Aniversario de las Fuerzas Armadas Revolucionarias; le fue impuesta por el ministro de las FAR, Raúl Castro  (spaniol) , Granma  (26 noiembrie 1976). Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015. Preluat la 20 ianuarie 2015.
101. ↑ Impuso el líder de la revolución libia la más alta condecoración de ese país a nuestro Comandante en Jefe  (spaniola) , Granma  (11 martie 1977), p. 1. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
102. ↑ Honors Castro Libyan President, The Daily Tribune  (22 martie 1977), p. 5. Consultat la 19 ianuarie 2015.
103. ↑ Concluyó visita de Fidel a Somalia  (spaniola) , Granma  (15 martie 1977), p. 1. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
104. ↑ Castro Seeks Stronger Ties With Jamaica, The News and Courier  (17 octombrie 1977), p. 1. Consultat la 19 ianuarie 2015.
105. ↑ Ordinul de Merit (OM  ) . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 22 martie 2015.
106. ↑ Vizita lui Fidel în Etiopia, Granma  (24 septembrie 1978), p. 2. Consultat la 19 ianuarie 2015.
107. ↑ Destaca la prensa de varios países la visita y la condecoración otorgada al Jefe de la Revolución, Fidel Castro  (spaniol) , Granma  (15 septembrie 1978), p. 6. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
108. ↑ Confiere el Consejo de Estado búlgaro a Fidel el Premio Dimitrov de Paz, Democracia y Progreso Social  (spaniola) , Granma  (18 iunie 1980), p. 1. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
109. ↑ Eroul Uniunii Sovietice Castro Rus Fidel Alejandro: Eroii țării . Consultat la 26 noiembrie 2016. Arhivat din original la 24 decembrie 2013. (nedefinit)
110. ↑ Impuesta a Fidel la Orden Augusto César Sandino, la más alta distinción del hermano país  (spaniola) , Granma  (12 ianuarie 1985), p. 1. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
111. ↑ Condecorado Fidel con la Orden de la Salud Pública, de Bolivia en el Grado Máximo de Gran Oficial  (spaniola) , Granma  (3 iulie 1985), p. 1. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
112. ↑ Otorga Laos a Fidel y Raúl la Medalla de Oro de la Nación  (spaniola)  (5 februarie 1986), p. 7. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
113. ↑ 1 2 Confière la República Popular Democrática de Corea a Fidel, Orden Héroe del Trabajo  (spaniolă) , Juventud Rebelde  (12 decembrie 2006). Arhivat din original pe 27 noiembrie 2016. Preluat la 19 ianuarie 2015.
114. ↑ Karl-Marx-Orden verliehen  (germană) , Neues Deutschland  (13 august 1986), p. 1. Consultat la 19 ianuarie 2015.
115. ↑ Regresó Fidel; Raúl lo recibió esta madrugada în el Aeropuerto Internacional José Martí; Condecorado Fidel con la Orden Gran Estrella de Yugoslavia  (spaniola) , Granma  (15 septembrie 1986), p. 1, 6. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
116. ↑ El PP promovió la retirada de una medalla a Fidel Castro  (spaniola) , Público  (5 mai 2009). Arhivat din original pe 19 septembrie 2014. Preluat la 19 ianuarie 2015.
117. ↑ Heng Samrin îl decorează pe  Castro . Baza de date Castro Speech . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015.
118. ↑ México-Cuba  (spaniola) (1 noiembrie 1988). Data accesului: 19 ianuarie 2015.  (link inaccesibil)
119. ↑ Jakes prezintă premiul lui Castro  . Baza de date Castro Speech . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015.
120. ↑ Orden Ho Chi Minh a Fidel  (spaniol) , Granma  (9 ianuarie 1989), p. 1. Arhivat din original la 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
121. ↑ Discurso pronunciado por el Comandante en Jefe Fidel Castro Ruz en el acto de imposición de la Orden „Agostinho Neto”, efectuat în el Palacio de la Revolución, el 9 de julio de 1992, „Año 34 de la Revolución”.  (spaniolă) . Consejo de Estado . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 23 septembrie 2015.
122. ↑ La Habana prosigue su ofensiva diplomática  (spaniolă) , Cubanet  (13 iulie 1998). Arhivat din original pe 21 august 2013. Preluat la 19 ianuarie 2015.
123. ↑ Fernández, Leonel Dec. Nu. 314-98 que concede la condecoración de la Orden del Mérito de Duarte, Sánchez y Mella en el grado de Gran Cruz Placa de Oro, al Excelentísimo Señor Dr. Fidel Castro Ruz, Presidente del Consejo de Estado y de Gobierno de Cuba.  (spaniolă) . Gaceta Oficial 34 (27 august 1998). Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 4 martie 2016.
124. ↑ Discurso pronunciado por el Comandante en Jefe Fidel Castro Ruz, Primer Secretario del Comité Central del Partido Comunista de Cuba y Presidente de los Consejos de Estado y de Ministros, în el act de imposición de la Orden de Buena Esperanza, efectuat în Ciudad del Cabo , Sudáfrica, el día 4 de septiembre de 1998.  (spaniola) . Consejo de Estado . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 23 septembrie 2015.
125. ↑ Ghana îl salută pe Castro drept „inspirație” pentru Lumea a treia  (engleză) , Cubanet  (30 septembrie 1998). Arhivat din original pe 16 iunie 2007. Preluat la 19 ianuarie 2015.
126. ↑ Efemérides cubanas: efemérides del 9 de noviembre  (spaniolă) , Televisión Camagüey  (8 noiembrie 2013). Arhivat din original pe 5 aprilie 2014. Preluat la 19 ianuarie 2015.
127. ↑ Fidel Castro demisionează din funcția de comandant șef al Cubei  , 7 News (  19 februarie 2008). Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
128. ↑ Castro Ruz Fidel . Consultat la 20 aprilie 2008. Arhivat din original pe 24 decembrie 2013. (nedefinit)
129. ↑ Castro, Fidel Los pueblos están tomando conciencia del injusto orden económico que se ha impuesto al mundo  (spaniola)  (link indisponibil) (12 septembrie 2000). Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 12 martie 2014.
130. ↑ Emirul vizitează Cuba  . Amiri Diwan . Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 5 februarie 2012.
131. ↑ Cuba firma acuerdo con Venezuela para adquirir petróleo  (spaniolă) , Efemérides Venezolanas  (30 octombrie 2000). Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
132. ↑ Reciben condecoraciones Presidentes de Cuba y Argelia  (spaniolă) , Agencia de Información Nacional  (6 mai 2001). Arhivat din original pe 29 mai 2004. Preluat la 19 ianuarie 2015.
133. ↑ Visita del Presidente cubano Fidel Castro a Argelia  (spaniolă) , Radio Reloj  (6 mai 2001). Arhivat din original pe 27 octombrie 2005. Preluat la 19 ianuarie 2015.
134. ↑ Rey malasio condecoró a Fidel  (spaniol) , Agencia de Información Nacional  (11 mai 2001). Arhivat din original pe 29 mai 2004. Preluat la 19 ianuarie 2015.
135. ↑ Titlul erou al muncii din RPDC lui Fidel Castro Ruz  (engleză) , KCNA  (12 decembrie 2006). Arhivat din original pe 12 octombrie 2014. Preluat la 19 ianuarie 2015.
136. ↑ Medalia Otorgan „Amílcar Cabral” a Fidel Castro (castilian), El Universal  (30 ianuarie 2007). Arhivat din original pe 2 februarie 2014. Preluat la 19 ianuarie 2015.
137. ↑ Namibia a acordat Ordinul Welwitschia liderului Revoluției cubaneze, Fidel Castro Ruz , Cuba Headlines  (24 martie 2008). Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
138. ↑ [email protected]: Frații Castro au primit ordine ale Bisericii Ortodoxe Ruse (link inaccesibil) . Data accesului: 20 octombrie 2008. Arhivat din original la 25 iulie 2014. (nedefinit) 
139. ↑ Frații Castro au primit ordine ale Bisericii Ortodoxe Ruse . Consultat la 20 octombrie 2008. Arhivat din original pe 23 februarie 2009. (nedefinit)
140. ↑ Fidel Castro recibe Medalla de Honor de Dominica  (spaniola)  (link indisponibil) (4 noiembrie 2008). Data accesului: 19 ianuarie 2015. Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015.
141. ↑ Torrijos condecora a Fidel Castro y recibe medalla cubana (castilian), Centro Tampa  (5 ianuarie 2009). Arhivat din original pe 28 iulie 2011. Preluat la 19 ianuarie 2015.
142. ↑ Conceden a Fidel Castro La Orden del Quetzal de Guatemala  (spaniolă) , Radio Rebelde  (17 februarie 2009). Arhivat din original pe 24 septembrie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
143. ↑ Sudáfrica impondrá a Fidel Castro su condecoración de mayor grado (castilian), El Confidencial  (25 martie 2009). Arhivat din original pe 23 august 2013. Preluat la 19 ianuarie 2015.
144. ↑ Entregan en Sudáfrica condecoración a Fidel (castilian), Ministerio de Relaciones Exteriores de Cuba  (27 martie 2009). Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
145. ↑ Distinguen a Fidel Castro con Orden Águila de Zambia  (spaniolă) , Radio Surco  (28 septembrie 2009). Arhivat din original pe 28 iulie 2011. Preluat la 19 ianuarie 2015.
146. ↑ Președintele Banda investește pe Fidel Castro în Cuba , Lusaka Times  (29 septembrie 2009). Arhivat din original la 30 martie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
147. ↑ DECRET AL PREȘEDINTEI UCRAINEI Nr. 448/2010 Copie de arhivă din 30 martie 2010 pe Wayback Machine
148. ↑ Fidel Castro recibe máxima distinción de Timor Oriental  (spaniolă) , ABC  (3 decembrie 2010). Arhivat din original pe 20 ianuarie 2015. Preluat la 19 ianuarie 2015.
149. ↑ Fidel Castro a transferat, pentru prima dată în 47 de ani, puterile președintelui Cubei fratelui său . Consultat la 20 aprilie 2008. Arhivat din original pe 29 aprilie 2008. (nedefinit)
150. ↑ Fidel Castro. Biografia liderului  (link inaccesibil)
151. ↑ Zyuganov l-a acordat lui Fidel Castro o medalie . Consultat la 20 aprilie 2008. Arhivat din original pe 9 iulie 2007. (nedefinit)
152. ↑ Castro, Fidel -  articol Lentapedia . anul 2012.
153. ↑ Castro Rus Fidel . Consultat la 4 aprilie 2010. Arhivat din original pe 3 martie 2012. (nedefinit)
154. ↑ Sora lui Fidel Castro a vorbit despre colaborarea ei cu CIA  (link inaccesibil) // Vocea Americii , 26 octombrie 2009
155. ↑ FIDEL CASTRO SI-A TERMINAT OPERA . Consultat la 20 aprilie 2008. Arhivat din original pe 28 februarie 2008. (nedefinit)
156. ↑ FACTBOX: Fapte despre Fidel Castro
157. ↑ Totul despre Fidel Castro... în două volume . Consultat la 13 noiembrie 2008. Arhivat din original pe 6 martie 2009. (nedefinit)
158. ↑ A Timeless Rolex Submariner For The Timeless Fidel Castro, arhivat 28 martie 2012 la Wayback Machine www.famouspeoplewatches.com
159. ↑ Ashton, Britney, Hugo - Ambitionen eines Staatsoberhauptes  (link nu este disponibil)  (germană)
160. ↑ Într-un interviu acordat Cigaraficionado, Fidel a numit data 26 august 1985, începutul unei campanii naționale de promovare a unui stil de viață sănătos și de renunțare la fumat. Interviu Fidel Castro pentru Cigaraficionado  (spaniol) (25 martie 2006). Consultat la 26 noiembrie 2016. Arhivat din original pe 26 noiembrie 2016.
161. ↑ Fani celebri arhivat pe 16 iulie 2017 la Wayback Machine
162. ↑ Bueno Latina. Fidel Castro își va publica cartea în august Arhivată 30 iulie 2010 la Wayback Machine // buenolatina.ru

Literatură

• Fidel Castro . Reflecțiile comandantului. - M . : " Alpina Non-Fiction ", 2009. - S. 248. - ISBN 978-5-91671-025-0 .
• Borodaev V. A., Leonov N. S. Fidel Castro. Biografie politică. - M .: SRL „Agenția de publicitate și informatică a ziarului” Trud „”, 1999. - 448 cu ISBN 5-93334-001-4
• Balfour S. Fidel Castro - Rostov n/a: Phoenix, 1997-320 p. ISBN 5-85880-600-7
• Gavrikov Yu. P. Fidel Castro. Comandant furios al Insulei Libertăţii - M .: Veche, 2006-368 p. ISBN 5-9533-1145-1
• Castro F. Fidel Castro. Viața mea. Biografie pentru două voci = Biografía a dos voces / F. Castro, I. Ramone; [pe. din spaniola T. V. Rodimenko, I. P. Luna Arteaga]. — M .: RIPOL clasic , 2009. — 784 p. - 3000 de exemplare.  — ISBN 978-5-386-01068-3 .
• Makariciov M. A. Fidel Castro. - M .: Young Guard , 2008. - ( Viața unor oameni minunați. Biografia continuă ).
• Castro F. State agresive ale Americii - M .: Expo: Algoritm, 2010. - 432 p.
• Granatova A. A. „Plutoniu pentru Fidel. Turkish Thunder - Caribbean Echo ”, (ser.“ Political Investigations ”), M,“ Algorithm ”, 2013, 400s.
• Makariciov M. A. Fidel Castro. - M .: Young Guard, 2017. - ( Viața oamenilor minunați ).
• ed. R.F. Ivanova. Revoluție în Cuba // Istoria lumii / Academia de Științe a URSS. - semnat. - M . : Gândirea, 1979. - T. 12. - S. 479-486. — 672 p. - 104.000 de exemplare.
• Brilev S. Fidel. Fotbal. Falklands. - AST, 2017.

Link -uri

• Fidel Castro . Site-ul „ Eroii țării ”. (Rusă)
• Castro, Fidel  - articol în Lentapedia . anul 2012.
• Fotografii cu Fidel Castro
• Fidel Castro a fost premiat de Viktor Ianukovici
• Discursurile lui Fidel Castro
• Fidel Castro. exemplu de trăit de Salvador Allende
• Fidel Castro. Virtuți și vicii
• Forța Adevărului Comandante Fidel [2]
• Igor Vasiliev. Cuba lui Fidel Castro ca monument al Art Nouveau.
• „Iron Fidel” (la aniversarea a 85 de ani de comandant) Elena Sazanovich , revista Geopolitika
• Revoluția a câștigat - Fidel Castro intră în Havana cu un tanc
• Momente ale secolului XX - Fidel Castro
• Fidel Castro: Patrie sau moarte!
• URSS TV Întâlnirea lui F. Castro cu L. I. Brejnev (1974) pe portalul televiziunii sovietice
• Fidel Castro despre lupta armată (interviu în Sierra Maestra)

Foto, video și audio	Apple Music Spotify TCDb
Site-uri tematice	Eroii țării AllMovie AlloCine ČSFD Filmografie națională daneză discogs Filmportal Baza de date de filme pe Internet MusicBrainz
Dicționare și enciclopedii	mare danez Mare catalană Un norvegian grozav Rusă mare Italiană Italiană Italiană in jurul lumii Larussa Lentapedia universal lituanian croat Britannica (online) Brockhaus Baza de date cu nume notabile Treccani Universalis Ajută RIA Ajută RIA
Genealogie și necropole	Găsiți un mormânt gravsted.dk WikiTree
În cataloagele bibliografice BIBSYS: 90069044 BNC : a10598455 BNE : XX1046918 BNF : 11885942z CiNii : DA00617452 CONOR : 19471971 EGAXA : vtls001040514 GND : 118519654 GTAA : 88742 ICCU : BVEV010794 ISNI : 0000 0001 2145 8756 J9U : 987007271775105171 LCCN : n80039693 LNB : 000075673 NDL : 00435513 NKC : jn19990001367 NLA : 35026565 NLG : 141862 NLP : A11889949 NSK : 000095837 NTA : 069043515 NUKAT : n99006972 PTBNP : 31103 LIBRIS : b8nqqjhv1p7knp8 SUDOC : 026651920 VcBA : 495/126188 VIAF : 102325430 WorldCat VIAF : 102325430 RNB : 7778589 , 7778590

Cuba în subiecte
Stema Steag Imn Sistem politic Constituţie Parlament Divizie administrativă Geografie Orase Capital Populația Limbi Poveste Economie Valută cultură Religie Cinema Literatură Muzică Sărbători Sport Educaţie Știința Transport Agricultură Turism Poștă istorie și mărci televizor Internet Forte armate Politica externa

Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cuba
José Miguel Pérez Pérez (1925) Blas Roca (1933-1961) Fidel Castro (1961-2011) Raul Castro (2011-2021) Miguel Diaz-Canel (din 2021)

Prim-miniștrii Cubei
Saladrigas și Sayas Saidin-i-Marquez Sterling Allegro i Mila Lancis Sanchez Prio Socarras Lopez del Castillo de Varona i Loredo Lancis Sanchez Hans y Lopez Martinez Batista y Saldivar vacant Garcia Montes y Hernandez Rivero Aguero Nunez Portuendo Gonzalo Guell și Morales vacant Miro Cardona vacant Fidel Castro Ruz Raul Castro Rus Miguel Diaz-Canel Manuel Marrero Cruz

președinții cubanezi
Președinte (1902-1906)	Thomas Estrada Palma
Guvernatori (1906–1909)	William Howard Taft Charles Magun
Președinți (1909-1940)	Jose Miguel Gomez Mario Garcia Menocal Alfredo Sayas Gerardo Machado Alberto Herrera i Franchi Carlos Cespedes y Quesada Guillermo Portela i Möller José Miguel Irissari y Gamio Sergio Carbo y Morera Porfirio Franca y Alvarez de la Campa Ramon Grau San Martin Carlos Evia Manuel Agustin Marcos Sterling și Lloret de Mola Carlos Mendieta Jose Agripno Barnet Miguel Mariano Gomez Federico Laredo Bru
Președinți (1940-1976)	Fulgencio Batista Ramon Grau San Martin Carlos Prio Socarras Andres Domingo Morales și del Castillo Anselmo Allegro Carlos Manuel Piedra Manuel Urrutia Lleo Osvaldo Dorticos Torrado
Președinții Consiliului de Stat (1976 - 2019)	Fidel Castro Raul Castro Miguel Diaz-Canel
Președinte (2019 - prezent )	Miguel Diaz-Canel

marxism
Filosofie	materialismul istoric Materialismul dialectic Dialectică materialistă logica dialectică
Sociologie	teoria alienării teoria claselor Burghezie Proletariatul Revoluţie socialismul științific Comunism aristocrația muncii Fetișismul mărfurilor reificare
Economie politică	Teoria valorii muncii Exploatarea muncii Surplus de muncă Legea plusvalorii forte productive Relaţii de producţie Forta de munca acumularea inițială de capital Tendința descendentă a ratei profitului Problema transformării Sărăcirea proletariatului Sclavia salarială Economie planificată Utilizați valoarea
Teoria istoriei	Mod de producere Formarea socio-economică comunismul primitiv Teoria materialistă a originii statului Mod asiatic de producție sistem de sclavi Feudalism Capitalism Mod de producție capitalist Comunism societatea comunistă
Politică	mișcarea muncitorească Luptă de clasă anticapitalism revoluție comunistă revoluție proletară Dictatura proletariatului internaţionalismul proletar revoluție mondială Socialismul într-o singură țară
Școli filozofice	Marxismul clasic Neomarxismul marxismul occidental Umanismul marxist scoala din budapest școala din Frankfurt Școala Praxis Freudo-marxismul Marxismul structuralist postmarxism
Direcții politice	Marxismul ortodox Austromarxismul Autonomism Antirevisionism leninismul bolşevism Marxism libertarian deleonism Luxemburgismul Comunismul de stânga comunismul consiliului muncitoresc Arheomarxismul Socialismul democrat Bernsteinianismul castrismul Marxismul legal Menșevism marxism-leninism Revizionism stalinismul troțkismul Opoziție de dreapta maoismul Titoism Juche Kimirsenism-Kimjongirism eurocomunismul operatism situaționismul gevarism Imposibilism Focism Hoxhaism Feminismul marxist Centrismul
Reprezentanți	Karl Marx Friedrich Engels Wilhelm Liebknecht August Bebel Paul Lafargue Daniel De Leon Gheorghi Plehanov Edward Bernstein James Connolly Rosa Luxemburg Clara Zetkin Karl Liebknecht Herman Gorter Karl Kautsky Vladimir Lenin Bill Haywood Leon Troţki Otto Bauer Alexandru Şliapnikov Alexandra Kollontai Nikolai Buharin Antonio Gramsci Iosif Stalin Walter Benjamin Anton Pannekoek Sylvia Pankhurst Bertolt Brecht Wilhelm Reich György Lukács Ho Chi Minh Max Horkheimer Mao Zedong Josip Broz Tito Theodor Adorno Herbert Marcuse Charles Wright Mills Erich Fromm Salvador Allende Jean-Paul Sartre Paul Mattik Henri Lefebvre Enver Hoxha Simone de Beauvoir Ernesto Che Guevara Raya Dunaevskaya Pier Paolo Pasolini Maximilian Rübel Evald Ilyenkov Kim Il Sung Louis Althusser Cornelius Castoriadis Guy Debord Eric Hobsbawm Nelson Mandela Howard Zinn Tom Sankara Fidel Castro Zygmunt Bauman Fredric Jameson Michael Levy Slavoj Zizek Paul Sweezy John Bellamy
Vezi si	Școli de marxism Bibliografia marxismului Dialectică Materialism Ateism Socialism Revoluţionar libertarian utopic Mișcarea sindicală Internaţionalism Teoria critică Analiza sistemelor lumii Marxismul analitic Alienare (filozofie) Istoria învățăturilor comuniste Stânga vechi Nou Anarhismul social Anarho-comunismul