Sigilant de balast

Mașina de etanșat balast este o mașină cu șenile autopropulsată pentru compactarea balastului în cutii de traverse, pe umerii și pantele prismei de balast. Este utilizat în transportul feroviar în timpul construcției, reparației și întreținerii curente a căii ferate . Scopul dispozitivului de etanșare a balastului este de a stabiliza grila de cale . Utilizarea mașinii reduce semnificativ timpul limită pentru viteza trenurilor pe o cale nouă sau reparată.

Istoricul aspectului

Primele etanșoare de balast ale URSS au fost create la începutul anilor 1970 .

Proiectare și principiu de funcționare

Sigilatorul de balast este un vehicul cu două axe echipat cu un motor diesel cu o transmisie mecanică a mișcării la roți și o acționare hidraulică , care asigură deplasarea dispozitivului de etanșare a balastului de-a lungul transportului la o viteză de până la 100 km/h și la viteze mici în modul de funcționare, când mașina se oprește la fiecare secundă pentru a compacta traversele de balast. Sigilantul de balast are mai multe corpuri de lucru:

Compactarea balastului provine din actiunea dinamica a vibratoarelor si incarcarea statica asigurata de cilindrii hidraulici. Pentru a efectua lucrări de stabilizare a rețelei de traversare a șinei, se folosește și un stabilizator de cale , dar este de preferat un dispozitiv de etanșare pentru balast pe secțiunile unei căi ferate cu suport de cârjă .

BRAD

Pe căile ferate britanice se folosește un compactor de balast de dimensiuni mici de tip BRAD [1] . Ea elimină traversele nou așezate cu opt lovitori în formă eliptică care vibrează la o frecvență de 46 Hz. Mașina de 6 tone, ca și alte utilaje incluse în complex, este echipată cu patru roți cu cauciucuri pneumatice și intră cu ușurință pe calea ferată la locul potrivit și o părăsește. Este foarte productiv, flexibil în funcționare și ideal pentru aplicații de tamponare în care cutia de balast din jurul noilor traverse este deja formată și trebuie doar compactată.

Note

  1. Railways of the World-online Arhivat 3 mai 2007.

Literatură