Gittin (tratat)

„Gittin” sau „Gitin” , alt evr. גיטין ‏‎, gitin ( pl. din גט ‎, „ obține ” - „document”, „act”, „scrisoare de divorț”) [1]  - un tratat în Talmudul Mishnah , Tosefta , Babilonian și Ierusalim , în secțiunea Al nostru („Femeile”). Tema principală a tratatului este desfășurarea procedurii de divorț în iudaism și, în special, executarea unei scrisori de divorț ("geta") - un document emis de un fost soț unei foste soții într-un astfel de divorț.

Subiect

Legea lui Moise menționează dreptul soților la divorț și procedura de înregistrare a acestuia în trecere, ca fapt evident de la sine:

Dacă un bărbat își ia o soție și devine soțul ei, iar ea nu-și găsește favoare în ochii lui, pentru că găsește ceva respingător în ea și îi scrie o scrisoare de divorț și i-o dă și o lasă să iasă din casa ei, și ea părăsește casa lui, du-te și se căsătorește cu alt soț, dar acest ultim soț o va urî și-i va scrie o scrisoare de divorț și i-o va da și o va lăsa să iasă din casa lui, sau pe acest ultim soț al ei. , care a luat-o în casa lui, va muri. soția, apoi primul ei bărbat, care a lăsat-o să plece, nu o poate lua din nou ca soție după ce s-a spurcat, pentru că aceasta este o urâciune înaintea Domnului [Dumnezeul tău] și nu pângări țara pe care ți-o dă moștenire Domnul Dumnezeul tău.

Cuvintele „scrisoare de divorț” din traducerea sinodală a Bibliei transmit expresia ספר כריתת ( sefer kritut  - literalmente „rula de ruptură”). Cuvântul „obține” a fost folosit mai târziu, este de origine asiro-babiloniană , [2] în sensul larg al cuvântului însemna orice document scris, în sens restrâns a început să însemne act de divorț. Când în context a fost necesar să se facă distincția între o scrisoare de divorț de alte documente, s-a folosit expresia „female get” (גט אישה). O mare importanță a fost acordată procedurii de emitere a scrisorii de divorț, astfel încât în ​​cazul unei erori la înregistrare, căsătoria ulterioară a unei soții divorțate putea fi declarată ilegală cu toate consecințele care decurg din acestea.

Cuprins

Tratatul „Gittin” din Mishnah este format din 9 capitole și 75 de paragrafe.

• Capitolul unu permite transferul unui get (și, prin analogie, a unei scrisori gratuite pentru un sclav) printr-un mesager. [1] Se introduce o regulă conform căreia, dacă expeditorul sau destinatarul unui document se află în afara Palestinei , atunci mesagerul trebuie să fie prezent la redactarea și semnarea acestuia și să poată depune mărturie despre aceasta; în caz contrar, se solicită verificarea semnăturilor persoanelor care semnează documentul.
• Capitolul doi definește procedura de scriere și certificare a unui get: când, cu ce, pe ce material este permis să-l scrie și cine poate acționa ca mesager în timpul transmiterii.
• Capitolul trei discută problemele care pot apărea la transmiterea unui get, de exemplu, dacă mesagerul se îmbolnăvește sau pierde documentul. Se introduce o regulă conform căreia get-ul trebuie să fie scris „în numele” soției, adică este imposibil, de exemplu, să se folosească get-ul ca exercițiu școlar pentru divorț, chiar dacă numele soților din acesta. coincid cu cele reale. Se discută posibilitatea redactării documentelor pe formulare pregătite în prealabil.
• Capitolul 4 începe cu întrebarea când poate fi anulată o geta scrisă. Este menționat decretul lui Rabban Gamaliel , care interzicea declararea invalidului fără prezența unei soții sau a unui mesager: se explică că aceasta a fost stabilită „de dragul ordinii mondiale” (מפני תקון העולם). În plus, conform asocierii de idei caracteristice Talmudului, sunt considerate alte hotărâri care au fost introduse „de dragul ordinii mondiale”, adică nu pentru că au urmat direct din Tora, ci pentru a nu provoca un încălcarea legilor și nesatisfăcătoarea socială.
• Capitolul cinci , abatându-se de la tema principală a tratatului, continuă lista diferitelor decrete emise „de dragul ordinii mondiale”: de exemplu, regula conform căreia daunele sunt compensate din cea mai bună proprietate, datoria de la mediocru și ketubah  de la cel mai rău.
• Capitolul șase descrie cazurile dificile care pot apărea în emiterea unei instrucțiuni de scriere a unui geta și în transmiterea acesteia.
• Capitolul șapte este dedicat getelor care au o condiție. Permiterea emiterii unor astfel de gete duce la un număr mare de cazuri dificile, care sunt luate în considerare aici.
• Capitolul opt oferă cazuri de nulitate a geților; de exemplu, „vechiul get” (גט ישן), după care soțul și soția au fost lăsați singuri, este invalid. [unu]
• Capitolul nouă stabilește forma de scriere a getei; este stabilit că în ea trebuie să fie prezentă sintagma „ți-ai voie pentru fiecare persoană” (הרי את מותרת לכל אדם). Tratatul se încheie cu o dispută între școlile lui Shammai și Hillel cu privire la motivul pentru care o soție poate fi divorțată. Primul a învățat: „Omul nu trebuie să divorțeze de soția sa, decât dacă observă ceva adulter în comportamentul ei” (ערוה); școala lui Hillel preda: „... chiar dacă i-a ars cina”. Rabbi Akiba spune în cele din urmă: „chiar dacă a găsit altul, mai frumos”. Majoritatea comentatorilor iau expresia „și-a ars prânzul” la propriu. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că expresia „arde-ți cina în public” este folosită în literatura talmudică în sensul de „comportare indecent”, „neglijarea opiniei publice”. [unu]

Subiecte abordate

Ghemara , atât Ierusalim cât și Babilonian, detaliază regulile stabilite în Mishnah. Gemara palestiniană este comparativ mai condensată și conține doar câteva digresiuni; Gemara babiloniană este în cea mai mare parte mai verbosă și adesea întrerupe discuția cu haggadah . [unu]

Printre haggadah-urile din Talmudul babilonian există și o descriere a ultimei lupte a poporului evreu cu romanii (55b - 58a). Începe cu observația rabinului Johanan că versetul este „Ferice de omul care este întotdeauna precaut; cine își împietriește inima, are necazuri ”( Psalmul  28:14 ) învață să se respecte cea mai mare prudență în acțiuni, deoarece chiar și motivele nesemnificative pot duce la consecințe extrem de semnificative. Deci, de exemplu [1] :

• distrugerea Ierusalimului a fost rezultatul unei invitații la o sărbătoare, printr-o neînțelegere, a lui Bar-Kamtsa în loc de Kamtsa ;
• distrugerea Tur-Malka („Muntele Regal” [3] ) s-a datorat unui cocoș și unei găini etc.

Multe legende sunt țesute în poveștile ulterioare, printre care [1] :

• legenda despre cum împăratul Nero , nevrând să devină un flagel în mâinile lui Dumnezeu pentru distrugerea templului Său, a fugit și s-a convertit la iudaism (Gittin, 56a),
• tradiția celor șapte fii ai unei mame, care au fost aduși cu ea la împărat, este o poveste foarte asemănătoare cu cea găsită în 2 Mac.  7 . Sfârșitul poveștii este interesant în versiunea talmudică, unde mama îi spune celui de-al șaptelea fiu: „Du-te și spune-i strămoșului Avraam : ai vrut să jertfești lui Dumnezeu unul dintre fiii tăi, iar mama a adus șapte dintre ei” (57b). ). [unu]

Când se analizează prima Mishnah din capitolul al șaptelea, Talmudul babilonian dedică patologiei un loc destul de semnificativ (67b - 70b) [1] .

Note

1. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Gittin // Enciclopedia evreiască a lui Brockhaus și Efron . - Sankt Petersburg. , 1908-1913.
2. ↑ The Recent Study of Hebrew: A Survey of the Literature with Selected Bibliography, Nahum M. Waldman, Eisenbrauns, 1989
3. ↑ Bar Kochba // Enciclopedia evreiască a lui Brockhaus și Efron . - Sankt Petersburg. , 1908-1913.

Dicționare și enciclopedii	evreii Brockhaus și Efron