Mahanirvana tantra

Mahanirvana Tantra ( Skt. महानिर्वाणतन्त्र IAST : mahānirvāṇatantra  - „ Marea Eliberare Tantra ”) este cel mai faimos text sacru al tradiției Kaula - Hinduulismului și cel mai important text al Tantrismului Kaula - Hindukt și cel mai important al tantrismului . Acest tantra este scris într-un limbaj simplu și concis, care este una dintre caracteristicile sale - în marea majoritate a cazurilor, literatura tantrică și agamică este scrisă în așa-numita „ limbaj sumbră ”, care este de neînțeles fără explicații detaliate ale Guru . . O altă trăsătură importantă a acestui tantra este deschiderea sa față de toți oamenii: există o indicație directă în text că este interzisă ascunderea acestui text de cei care caută adevărul pe calea tantrei - majoritatea tantrelor vorbesc despre cunoștințe secrete și non- dezvăluirea textului. [2]

Acest tantra este, de asemenea, una dintre cele mai mari lucrări ale acestui gen - majoritatea textelor tantrice sunt cărți de dimensiuni medii. Și tocmai acest factor a permis autorilor (sau compilatorilor) să transforme, de fapt, textul într-un fel de enciclopedie a tantrei: acest tantra oferă o descriere a aproape tuturor aspectelor vieții - atât externe (comportamentul în lumea care înconjoară tantrika, etc.) și interne (efectuarea de ritualuri, meditație etc.).

Deși Mahanirvana Tantra este scrisă într-un limbaj destul de simplu și de înțeles, multe aspecte ale practicii tantrice descrise în text rămân de neînțeles fără o explicație a Guru-ului tantric. Astfel, practica Panchamakara descrisă în capitolul V este percepută de mulți în primul rând ca o practică sexuală [3] , iar componentele spirituale și rituale ale acestei practici sunt uitate. După cum subliniază Arthur Avalon în „Introducerea în Mahanirvana Tantra”, înțelegerea normală și completă a textului necesită explicațiile și comentariile tradiționalului Guru tantric și, ca urmare, inițierea ( Diksha  - Skt. दीक्षा , IAST : dīkṣā ) în tradiția tantrică. Studiul independent al Mahanirvana Tantra și a altor texte ale tradiției tantrice a lui Vamachara, așa cum a subliniat Lobanov S. V. [4] , poate duce la degradarea fizică și mentală în această viață și la renașterea în corpurile inferioare în următoarele vieți:

Cel care săvârșește Panchatantva fără devotament față de Bhairava și Bhairavi,
în viața următoare se va încarna în corpul unui câine, șobolan sau în corpurile lui Rakshasas și Pishachas . [5]Chhinnamasta Tantra, III, 18

Momentul scrierii

Momentul exact când a fost scris Mahanirvana Tantra nu este cunoscut. După cum subliniază Arthur Avalon în „ Introducere în Tantra Mahanirvana ”, diferența acestui tantre în conținutul său și stilul textului față de cea mai mare parte a literaturii tantrice, referințe în literatura timpurie a tantrelor și asemănarea destul de clară a textului. cu literatura din Vedanta târziu , sugerăm două ipoteze:

1. Potrivit primei, textul de bază al cărții are o origine destul de veche – descrierea practicilor este apropiată de alte texte, mai vechi, tantrice; cu toate acestea, cartea a fost supusă editării ulterioare și a fost completată sistematic cu materiale noi - acest lucru este indicat de o gamă destul de semnificativă de subiecte abordate în textul Mahanirvana Tantra [6] .
2. A doua ipoteză consideră că textul Tantrei Mahanirvana este o falsificare destul de târzie – cu toate acestea, autorii acestei ipoteze uită de autoritatea acestui tantre în mediul tantric.

Cu toate acestea, pentru practicanții tantrici înșiși, vârsta textului, autorul sau autorii acestuia și locul scrierii nu contează - Tantra Mahanirvana, împreună cu alte tantre, este considerată „ A cincea Veda ” și autoritatea sa nu este pusă la îndoială.

Cuprins

La fel ca majoritatea textelor tantrice, textul Mahanirvana Tantra stabilește o conversație între Shiva și Parvati , în care Shiva apare ca un profesor, iar Shakti ca ascultător și student harnic. Această conversație are loc pe Muntele Kailash , în paradisul lui Shiva. Conversația este dedicată diverselor aspecte ale universului, învățăturilor tantrice, eticii, ritualului.

Capitolele sunt numite ullas ( Skt. उल्लास IAST : ullāsa [7] ), care, pe de o parte, poate fi tradus ca „cap”; pe de altă parte, ca „strălucire”, „strălucire”, „admirare”.

Prima parte

Constă din 14 capitole. Dedicat practicii spirituale, diverse prescripții etice, acțiuni rituale etc.

Partea a doua

Arthur Avalon menționează existența celei de-a doua părți a Tantrei Mahanirvana, care este de două ori mai lungă decât prima parte. Cu toate acestea, textul celei de-a doua părți nu este la îndemâna cititorului general - motivul este că a doua parte este dedicată în principal vieții de apoi, iar reprezentanții școlilor tantrice care dețin textul nu consideră necesară publicarea acestuia: în opinia lor, este prima parte care este mai necesară în Kali Yuga tantra. După cum scrie însuși A. Avalon în „Introducere”, el avea o copie completă a tantrei, cu toate acestea, a fost impusă o restricție la publicarea întregului text - a doua parte, la cererea proprietarului manuscrisului, ar trebui să fie publicate cu reduceri semnificative . A. Avalon a încercat să-l convingă pe proprietar, dar acesta a fost neclintit și A. Avalon a fost nevoit să refuze publicarea întregului monument:

Nu pot să îmi asum publicarea unui text posibil corupt, așa că cititorul va trebui deocamdată să se mulțumească cu o traducere a primei părți a Tantrei, care este în general cunoscută și, așa cum sa spus deja, a fost publicat de șapte ori.

Mantra de binecuvântare a apei

Textul Tantrei Mahanirvana (Capitolul V, versetul 46) conține una dintre cele mai comune mantre pentru sfințirea apei - enumeră șapte râuri care sunt sacre atât pentru tantrism, cât și pentru multe zone ale hinduismului. Această mantra este utilizată pe scară largă nu numai în shaktismul tantric, ci și în multe direcții non-tantrice ale hinduismului.

La citirea mantrei, se efectuează următoarea acțiune - falanga unghiei a degetului inelar al mâinii drepte trage ligatura Om ( Skt. ॐ) pe suprafața apei [12] . Unele școli pot desena svastica , trișula , steaua cu șase sau opt colțuri și alte simboluri școlare.

Mantra sacrificiului lui Brahmo

Conform notelor lui B. L. Smirnov la traducerea Bhagavad Gita , (la versetul IV, 24) în Mahanirvana Tantra (III, 74) se spune că tot ceea ce este consacrat prin acest verset din Bhagavad Gita devine în sine un purificator și va sa nu fie niciodata poluat. Smirnov scrie:

Atingerea castelor inferioare poate pângări apele din Gange și Shalagrama (piatra neagră, simbolul lui Vishnu, venerat în Nepal) sau alte obiecte sacre, dar nimic dedicat lui Brahmo nu poate fi pângărit. După ce au consacrat astfel hrana, maestrul tantric (sadhaka) și discipolii săi pot mânca orice hrană. La o astfel de masă nu se respectă regulile castelor și timpului, se pot mânca chiar resturile după alta (ceea ce este interzis castelor superioare), fie pur sau impur (Mahanirvana tantra, trad. A. Avalon, p. 51). ). Acest vers este atât de apreciat de tradiția indiană de mai târziu. Mai simplu spus, se spune că acest verset oferă formula pentru eliberarea de toate riturile și restricțiile. El conectează dialectic panteismul și teismul, pentru că el înțelege toate procesele de manifestare a lumii ca un sacrificiu al lui Brahmo de către Brahman lui Brahman. [13]

Un vers din Bhagavad Gita :

Traduceri, editii

Prima ediție a acestui tantra a fost realizată în 1876 de către Societatea Adi-Brahma-Samaj  și a fost tipărită în sanscrită în grafie bengaleză , cu note de Kulavadhuta Srimad Hariharananda Bharati, sub conducerea publicării lui Anandachandra Vidyavagishi. Prefața acestei ediții precizează că au fost folosite trei manuscrise:

• Prima, aparținând bibliotecii Adi-Brahma-Samaja;
• Al doilea a fost furnizat de Durgadasa Chandhuri;
• Al treilea a fost luat din biblioteca lui Raja Rammohan Roy.

În aprilie 1888, la Calcutta a apărut a doua ediție a tantrei, deja în alfabetul Devanagari .

Aproximativ în 1900 - 1903 a apărut la Calcutta prima ediție în limba engleză. Cu toate acestea, această traducere, potrivit lui Arthur Avalon, nu este suficient de alfabetizată, ceea ce a fost motivul publicării din 1913 în traducerea lui Avalon însuși.

În 1913, Arthur Avalon [15] ( John Woodroffe ) a publicat textul Mahanirvana Tantra în limba engleză în seria Tantric Texts [16] . Textul traducerii a fost prevăzut cu o prefață, note și comentarii de către traducător. După cum subliniază Avalon în „ Introducere ”, în traducere a folosit toate edițiile anterioare ale textului (au fost doar aproximativ zece), precum și manuscrise ale Mahanirvana Tantra din colecții private.

În 2003, textul Mahanirvana Tantra a fost publicat în limba rusă de către editura Sphere - traducerea a fost făcută din ediția în limba engleză a lui Arthur Avalon.

Literatură

• Avalon, Arthur ( Sir John Woodroffe ). Mahanirvana Tantra . (Engleză)
• Mahanirvana Tantra . Sfera, 2003 ISBN 5-93975-114-8
• Arthur Avalon. O introducere în Mahanirvana Tantra . Cheia pentru o înțelegere completă a întregii literaturi tantrice. STARCLIGHT, Moscova 2002. ISBN 5-901875-06-0
• Arthur Avalon. Principiile cosmogoniei tantrice. Ghirlanda de litere: Discurs care creează universul. Amrita-Rus/Shechen, 2007 ISBN 5-93980-018-1
• Arthur Avalon. „ Puterea șarpelui ”. K .: „Ex-libris”, 1994
• Mahaniravna-tantra online. Capitole: primul ; al doilea ; a treia ; al patrulea .
• O. N. Erchenkov (Aryadeva), Shaktananda. - O scurtă închinare a lui Adya-Kali (bazată pe Mahanirvana Tantra). 2008
• Adya-Kali-svarupa-stotra („Imn la imaginea esențială a Kali primordiale”). Mahanirvana Tantra, 7.12-33. Pe. din sanscrită O. N. Erchenkov
• Kaula-tantra-sangraha . O antologie a textelor tantrice hinduse. / Per. din sanscrită de S. V. Lobanov și S. S. Fedorov.
• A. Ignatiev. Geneza și evoluția shaktismului .

Note

1. ↑ În forumurile hinduse în limba rusă, au existat mai multe mențiuni că textul tantrei ar fi important în unele școli de vaisnavism  - în vaishnavism tantrism; cu toate acestea, nu există dovezi directe pentru această afirmație.
2. ↑ Woodroffe, Sir John (2007). Mahanirvana Tantra. Publicații NuVision. ISBN 1595479112 , 9781595479112. Sursa: [1] Arhivat 23 iulie 2014 la Wayback Machine (accesat: luni, 3 mai 2010), p.175
3. ↑ Vezi, de exemplu, Ma Ananda Sarita. „Iubire tantrică”. sau Lev Teternikov . „Tantra. Arta de a iubi.”
4. ↑ Vezi articolele sale „ Viața sexuală în tradiția tantrică și diferența sa față de practica „neo-tantri”. „sau” realitatea „tantrică” din CSI „
5. ↑ 1 2 Traducere din sanscrită de Lobanov S.V.
6. ↑ Această practică de adăugare și editare a fost destul de răspândită - un exemplu izbitor este cartea a XII -a și cartea a XIII-a din Mahabharata , în textul cărora au fost interpolate un număr semnificativ de fragmente slab legate .
7. ↑ Dicționarul de sanscrită online pentru sanscrită vorbită . Preluat la 18 august 2011. Arhivat din original la 5 martie 2016. (nedefinit)
8. ↑ Capitolele IV , V și VI sunt, de fapt, o singură piesă și, potrivit lui S. V. Lobanov, sunt împărțite în trei capitole datorită volumului lor mare.
9. ↑ O trăsătură distinctivă a acestui imn este că în el toate numele Zeiței încep cu litera „ K ” ( Skt. क IAST : ka ) - prima literă a alfabetului Devanagari , care este importantă în simbolismul tantric. Pentru mai multe detalii vezi: Arthur Avalon, Principles of Tantric Cosmogony. Ghirlanda de litere: Discurs care creează universul . Amrita-Rus/Shechen, 2007 ISBN 5-93980-018-1
10. ↑ Acest punct le permite unora să argumenteze că există doar acea ediție a Mahanirvana Tantra care a fost publicată de Avalon. Motivul acestei afirmații este că o astfel de completare (merite din lectură etc.) în marea majoritate a cazurilor este dată la sfârșitul textului și foarte rar la sfârșitul unei părți a textului.
11. ↑ Conform uneia dintre edițiile textului,
12. ↑ Eshwar Gopal. Shiva Panchayathana Poodja . Templul Pradosham, Chennai, India. 2007
13. ↑ Citat de Smirnov B. L. Mahabharata II. — Bhagavad Gita (Partea I) Arhivat 16 august 2011 la Wayback Machine
14. ↑ Traducere din sanscrită de B.L. Smirnov
15. ↑ A primit acest nume când a fost numit cavaler în Ordinul Sfântului Grigorie în 1915.
16. ↑ Seria a fost publicată între 1912 și 1940 - au fost publicate în total aproximativ 20 de texte.