Cântece ale barzilor ruși

Cântece ale barzilor ruși

Coperta anterioară a primei „serie” a colecției (prima ediție, 1977)
Autor V. E. Alloy (editor)
Gen culegere de poezie
Limba originală Rusă
Original publicat 1977
Editor YMCA Press
Purtător carti, casete compacte

„Cântece ale barzilor ruși ” ( „Colecție de cântece ale barzilor ruși” [1] ) este o colecție de poezie publicată în 1977 la Paris ( Franța ) de editura YMCA-Press , editată de Vladimir Alloy . Ediția a doua și a treia au apărut în 1978. Colecția a constat din trei (în cea de-a treia, ediția îmbunătățită și completată - patru) volume de texte, însoțite de 30 (în cea de-a treia ediție - 40) casete audio cu înregistrări de cântece pe bandă .

Publicația a reprezentat pe scară largă compozițiile lui Vladimir Vysotsky , Alexander Galich , Yuri Kukin și, într-o măsură mai mică, Bulat Okudzhava . Sunt incluse și melodii de Boris Almazov , Yevgeny Bachurin , Yuri Vizbor , Alexander Gorodnitsky , Yuli Kim , Yevgeny Klyachkin și alți interpreți. Alături de textele autorului, au fost și cântece interpretate de barzi după cuvintele altor poeți.

Antologiile sunt deosebit de remarcabile prin aceea că aproape toate versurile cântecelor lui Vladimir Vysotsky au fost publicate în ele în timpul vieții poetului ( Mark Țibulski le numește „cele primele lucrări colectate ale lui Vysotsky” [2] ).

În secolul XXI, colecțiile de „Cântece ale barzilor ruși” sunt o raritate bibliografică și de colecție.

Istoricul publicațiilor

În memoriile sale Notes of an Outsider, Vladimir Alloy notează că la mijlocul anilor 1970, cântecul autorului sovietic era puțin cunoscut în Occident. De fapt, ascultătorii occidentali, inclusiv reprezentanți ai primelor valuri ale emigrației ruse, au avut acces la un disc al lui Galich (emis de editura emigrantă „ Posev ”), două discuri ale lui Vysotsky , lansate în Franța și mai multe discuri ale lui Okudzhava de către compania Melodiya . Între timp, însuși Alloy, emigrând din URSS, a reușit împreună cu prietenii să introducă ilegal în străinătate o colecție bogată de înregistrări de casete ale barzilor ruși - după el, mai mult de o mie de cântece ale zeci de autori. În 1976 i-a avut ideea de a publica aceste cântece [3] .

Alloy s-a întors cu o propunere de a organiza publicarea colecției unuia dintre liderii editurii YMCA-Press - Nikita Struve , care a apreciat munca lui Vysotsky și a fost interesat de cântecele lui Boris Almazov , Valery Agafonov (în principal pentru cuvintele lui Iuri Borisov ). Aproape toate lucrările preliminare - pregătirea și compunerea, editarea publicației - Alla, după propriile amintiri, a preluat-o. La sfârşitul acesteia, el trebuia să anunţe prin presă despre un abonament cu plată în avans, în conformitate cu rezultatele căreia s-a determinat circulaţia publicaţiei. În cadrul negocierilor s-a subliniat că acest proiect nu conține riscuri financiare pentru editură, dar se poate transforma în profit [4] .

După obținerea acordului lui Struve, Alloy a început editarea și retipărirea textelor. Această lucrare a fost finalizată până în primăvara anului 1977. Echipamentul pentru editarea finală și pregătirea matricelor a fost asigurat de francezul Gilles Bernard, care nu înțelegea limba rusă, dar în același timp era un fan al lui Vysotsky ca cântăreț. Coperțile pentru volume individuale au fost realizate de artistul emigrat Lev Nusberg . Abonamentul a fost anunțat în luna mai prin intermediul ziarelor Novoe Russkoe Slovo și Russkaya Mysl . Comenzile au început să sosească imediat, iar în iunie a devenit clar că publicația se plătea de la sine; cu comenzile continuând chiar și după expirarea termenelor oficiale de abonament [5] .

Bernard a fost angajat în producția tirajului, iar Vladimir și Rada Alloy au verificat calitatea fiecărei casete pentru a evita căsătoria în decodarea începutului și a sfârșitului pieselor din cauza ignoranței lui Bernard cu privire la limba rusă. Tirajul primei ediții a fost pregătit până în octombrie 1977. Calitatea sa a rămas destul de scăzută, ceea ce a dus la o serie de plângeri . Întrucât era deja planificată o a doua ediție, Alloy a apelat la cunoscutul colecționar Vladimir Kovner, care, la cererea acestuia, a pregătit o listă de erori în texte. Kovner a reușit, de asemenea, să ofere editorilor înregistrări mai bune ale unor cântece [6] . Inginerul de sunet Mihail Kryzhanovsky l-a ajutat pe Kovner să lucreze la lista erorilor , iar în transferul de materiale în Occident (Kovner însuși era „ în negare ” la acel moment) - soția unui diplomat francez (înregistrările lui Okudzhava), turiști din Franța (casetele Matveeva , Kukin și Gorodnitsky ) și Statele Unite ale Americii (modificări ale textului). Cea mai mare parte a fost trimisă prin ambasada Germaniei de către un student absolvent german care lucra la Leningrad la o antologie de poezie rusă [7] . Autorul însuși a lucrat la reconcilierea textelor lui Galich, „desfigurand iremediabil aspectul, deoarece a făcut corecții cu un creion gigant”. Cu toate acestea, la scurt timp după lansarea primului tiraj, pe 15 decembrie 1977, Alexander Galich a murit tragic într-un accident [8] . Vysotsky, care până atunci avea fonograme de înaltă calitate pentru multe dintre cântecele sale, deși era mulțumit de lansarea „Cântecelor barzilor ruși”, la rândul său, nu a oferit niciun material editorilor [2] .

Potrivit memoriilor lui Alloy, cea de-a doua ediție a colecției a fost lansată „în anul următor, adăugându-se un tiraj de o duzină de casete de autor separate... care, în esență, se ridica la a treia ediție” [9] . Vysotskovologul Mark Tsybulsky clarifică faptul că a doua ediție, ca și a treia, a constat din trei volume de texte și 30 de casete, iar a treia a fost deja lansată în patru volume și 40 de casete. Cea de-a treia ediție a fost vândută în SUA cu 361 de dolari ,  ceea ce era destul de mulți bani la acea vreme [2] . În general, colecția s-a dovedit a fi atât de profitabilă încât a ajutat editura „IMKA-Press” să depășească criza financiară, iar apoi Alloy a condus această editură timp de aproximativ cinci ani [10] .

Cuprins

După cum a remarcat recenzorul revistei „ Continent ”, „Cântecele barzilor ruși” nu a fost conceput „ca o antologie, ca cel mai bun dintre cei mai buni” și a inclus lucrări nu numai ale „poeților adevărați” (a inclus pe Okudzhava, Galich, Kim și Vysotsky printre ei [11] . Tot Alloy a recunoscut: „A trebuit să aleg: completitudine sau calitate. Am ales primul” [1] . Cu toate acestea, barzi eminenți erau încă reprezentați în mare parte mai pe scară largă. Potrivit lui Rostislav Polchaninov, primele trei volume ale colecției conțin 209 cântece ale lui Vysotsky și 106 cântece ale lui Galich (în bibliografia întocmită de textologul Andrei Krylov , sunt furnizate date pentru fiecare „serie” - 42, 28 și, respectiv, 29, pentru un total de 99 [12] ) și doar Okudzhava cu 24 de cântece este slab reprezentată; locul trei este ocupat de Yuri Kukin - 80 de cântece. Potrivit lui J.St. Smith în Index on Censorship (Volumul 7, Numărul 2, 1978 [13] ), aceleași primele trei volume conțineau:

Smith a remarcat că unele dintre lucrările binecunoscute nu au fost prezentate în colecții, evidențiind în special „Cântecul despre Seryozhka Fomin” a lui Vysotsky („Am crescut ca toți punkii din curte...”), „Conversația unui prinț african. cu inginerul Petukhov” de Vizbor și „Koktebel” Kim. În același timp, el a adăugat că „cele mai puternice lucruri” ale lui Vysoțki „se găsesc adesea prinse între lucruri care nu trebuiau interpretate deloc”, iar „două duzini de cântece ale lui Bulat Okudzhava... sunt un amestec ciudat de cunoscut și necunoscut. cântece” [2] .

În al patrulea volum suplimentar, Vysotsky a fost din nou foarte larg reprezentat cu 85 de cântece; astfel, în total, colecția cuprindea aproape trei sute de cântece interpretate de el (deși nu toate, așa cum se arată mai jos, sunt de autor) [2] . La Galich, în toate cele patru volume, numărul versurilor a ajuns la 115 [14] .

Pe lângă neuniformitatea materialului conținut în colecții, criticii au subliniat lipsa de ordine în prezentarea acestuia: lucrările sunt sortate doar de interpreți și, după cum a scris Smith, „[p]o se pare că melodiile au fost publicate pur și simplu în ordinea în care erau pe benzi magnetice” [2 ] . În plus, s-a remarcat că paternitatea operelor altora este atribuită poeților-interpreți. Printre altele, nu a fost indicată paternitatea poeziei lui Bertolt Brecht , Yuz Aleshkovsky , Joseph Brodsky , Andrei Voznesensky , Boris Slutsky și Eduard Uspensky . Numai într-un caz - cu cântecul lui Bachurin "Like a river in Iran" - este indicată paternitatea lui Velimir Khlebnikov și apoi, cel mai probabil, pentru că Bachurin însuși indică acest lucru pe înregistrarea pe bandă. Printre cântecele lui Vysotsky s-au numărat lucrări muzicale și literare precum „ Black Eyes ” și „ Mty Morning ” - doar pentru că a interpretat aceste cântece la un concert [11] . Pentru multe lucrări, titlul autorului nu a fost restaurat, iar primul rând al textului este dat în cuprins.

În ciuda deficiențelor observate, „Songs of Russian Bards” a avut o cerere semnificativă, începând din momentul lansării; iar în secolul XXI sunt o raritate bibliografică costisitoare [2] .

Compoziția ediției

Seria 1 Caseta I-1 Vladimir Vysotsky


Caseta I-2 V. Vysotsky


Caseta I-3 Yuri Kukin Julius Kim


Caseta I-4 Boris Almazov Alexey Khvostenko /împreună cu Anri Volokhonsky /


Caseta I-5 Alexandru Gorodnițki


Caseta 1-6 Alexander Dolsky Novela Matveeva

Bulat Okudzhava

Caseta 1-7 Evgheni Kpyachkin


Caseta 1-8 Alexandru Galich


Caseta I-9 A. Galich


Caseta 1-10 A. Galich Seria 2 Caseta II-1 Vladimir Vysotsky


Caseta II-2 V. Vysotsky


Caseta II-3 V. Vysotsky Caseta II-4 Evgeny Bachurin Yuri Kukin


Caseta II-5 Mihail Ancharov

Boris Almazov

Leonid Nakhamkin

Yuri Vizbor


Caseta II-6 Bulat Okudzhava

Boris Genkin

Evgheni Klyachkin


Caseta II-7 Y. Kukin


Caseta II-8 Y. Vizbor

Alexander Dolsky

Julius Kim

Alexander Khachinsky și Viktor Fedorov

Valentin Glaenov

Leonid Nakhamkin


Caseta II-9 Alexandru Galich Caseta II-10 A. Galich Seria 3 Caseta III-1 Vladimir Vysotsky


Caseta III-2 V. Vysotsky


Caseta III-3 V. Vysotsky


Caseta III-4 V. Vysotsky

Alexey Khvostenko /împreună cu A. Volokhonsky/

Julius Kim


Caseta III-5 Boris Almazov


Caseta III-6 Leonid Nakhamkin Valentin Glazanov Yuri Vizbor


Caseta III-7 L. Freiter şi N. Komissarova


Caseta III-8 Evgeny Bachurin


Caseta III-9 Alexandru Galich


Caseta III-10 A. Galich

Julius Kim

Toc-toc-cioc, motorul bate... A. Galich Seria 4 Caseta IV-1 Vladimir Vysotsky


Caseta IV-2 V. Vysotsky


Caseta IV-3 V. Vysotsky


Caseta IV-4 V. Vysotsky


Caseta IV-5 Julius Kim


Caseta IV-6 Alexandru Dulov Alexander Genkin Ariadna Yakusheva


Caseta IV-7 Novela Matveeva


Caseta IV-8 Bulat Okudzhava


Caseta IV-9 B. Okudzhava


Caseta IV-10 Alexandru Galich

Note

  1. ↑ 1 2 Alloy, 2005 , p. 103.
  2. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Mark Țibulski . „Cântece ale barzilor ruși” - primele lucrări colectate ale lui Vladimir Vysotsky . Vladimir Vysotsky. Cataloage și articole (12 decembrie 2013). Preluat la 26 iulie 2018. Arhivat din original la 11 iulie 2018.
  3. ↑ Aliaj, 2005 , p. 101.
  4. ↑ Aliaj, 2005 , p. 101-102.
  5. ↑ Aliaj, 2005 , p. 102-104.
  6. ↑ Aliaj, 2005 , p. 103-104.
  7. ↑ Vladimir Kovner. Epoca de aur a Magnitizdatului (sfârşit)  // Buletin. - 28 aprilie 2004. - Nr 9 .
  8. ↑ Aliaj, 2005 , p. 105.
  9. ↑ Aliaj, 2005 , p. 104.
  10. ↑ Dmitri Severiukin . În memoria lui Vladimir Alloy  // Bibliofil Ierusalim. - 2003. - Emisiune. 2 .
  11. ↑ 1 2 Maxim Kravcinsky. Sabotori muzicali . - Dekom, 2016. - (chansonniers ruși). - ISBN 978-5-89533-334-1 .
  12. ↑ A. Krylov . A. Galich în rusă tamizdat. Bibliografia lucrărilor (1965-1990) // Galich: Articole şi materiale noi. - M. : YuPAPS, 2003. - S. 276. - ISBN 5-89467-016-0 .
  13. ↑ Index despre cenzură. Cuprins: Volumul 7 Numărul 2, martie 1978 . Jurnalele Sage. Preluat la 26 iulie 2018. Arhivat din original la 28 septembrie 2019.
  14. ↑ Mihail Aronov. Alexandru Galich. Biografie completă . - M . : New Literary Review, 2015. - ISBN 978-5-4448-0369-1 .

Literatură

Link -uri