Consumerism ( consumerism , consumerism - transliterarea consumerismului englez ) - are mai multe semnificații:
La 15 martie 1962 , președintele John F. Kennedy a prezentat Declarația drepturilor consumatorilor. Acest document a stabilit că publicul consumator are dreptul la protecție, informare, alegere și, în plus, are dreptul de a fi audiat. Această dată este acum sărbătorită anual ca Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorului .
Treptat, legile relevante privind protecția consumatorilor au fost adoptate într-un număr mare de țări.
Liderii, comercianții și producătorii de succes, militarii și avocații au recurs din când în când la cheltuieli nefuncționale. În același timp, ei nu și-au satisfăcut capriciile, ci au acționat în mod rațional - au creat impresia necesară afacerii cu ajutorul anturajului și, atunci când a fost necesar, cu gesturi mărețe.
Cu astfel de gesturi, își câștigă o reputație . Cei din jurul lui văd cu ochii lor că nu îi va fi ușor să se despartă de reputația sa - aceasta este starea dorită: asigurarea prezentată împotriva faptului că în viitor o persoană se va comporta inadecvat.
Cheltuielile demonstrative funcționează ca o garanție a predictibilității și baza încrederii din partea potențialilor parteneri. (Apropo, publicitatea de imagine se bazează și pe logica unui depozit: cei care nu produc produse bune garantate nu vor cheltui banii pe publicitate, deoarece, după ce a făcut un produs prost să fie recunoscut, de obicei este mai dificil să-l vândă. Cumpărătorii citesc acest semnal la nivelul subconștientului.) Aceasta este logica fundamentală a cheltuielilor ca sacrificiu preventiv - pur și simplu pare inutil, de fapt este o investiție în informații despre viitor, în încredere.
Pentru unii, consumismul în lumea modernă devine un fel de dependență, se dezvoltă oniomania . Pentru o persoană care suferă de o astfel de dependență, bunurile își pierd propria semnificație și devin doar un simbol al apartenenței la un anumit grup social. Ideea posibilității de a atinge superioritatea socială prin consum creează în mintea cumpărătorului convingerea că însuși actul de cumpărare este capabil să ofere o satisfacție mai mare decât produsul efectiv achiziționat. Criticii consumerismului cred că fericirea umană este făcută dependentă de nivelul consumului, consumul devine scopul și sensul vieții.
Principala critică la adresa ideologiei consumerismului se dezvoltă într-un mediu religios. Din punct de vedere religios, ignoră valorile spirituale dacă acestea se află în afara sferei relațiilor de piață, exploatează și încurajează pasiunile, emoțiile, vicii, în timp ce toate religiile majore solicită înfrânarea și limitarea lor. Un exemplu de critică a consumerismului în creștinism este enciclica Papei Ioan Paul al II-lea „ Centesimus annus ” (1991), conform căreia consumismul este una dintre cele mai periculoase consecințe ale unei forme radicale de capitalism .
Procesele care sunt interpretate greșit ca prost gust, cumpărături maniacale și vitrine nu sunt deloc reductibile la aceste manifestări enervante. Economistul de la începutul secolului al XXI-lea Alexander Dolgin scrie că „ respingerea tendințelor de consum cultural se datorează faptului că mulți oameni, în principiu, nu au înțeles structura societății de consum ... Societatea modernă este din ce în ce mai controlată de un fel de principiu simbolic rezonabil, nu mai puțin puternic decât competiția pentru resurse materiale. Din aceasta cresc alte realități ale vieții și, pentru a le potrivi, o altă morală, ceea ce este greșit să judecăm din pozițiile anterioare” [2] .
Lucrurile spun mai mult decât despre bogăție, în același timp ele marchează gustul, mentalitatea, apartenența socială și alte trăsături de personalitate.
Societatea de consum oferă oamenilor un sistem de semnalizare și practici care servesc nevoii de apropiere și distanțare. Mai mult, eficacitatea acestui sistem de semnalizare depinde de viteza, intensitatea muncii și de caracterul complet al „transmisiei” reciproce. Și acest lucru, la rândul său, afectează calitatea mediului în care trăiesc oamenii, calitatea comunicațiilor și, în cele din urmă, calitatea vieții.