Dialectul samogitian

Samogitian
nume de sine	Zemaitiu kalba
Țări	Lituania
Regiuni	Samogitia
Numărul total de difuzoare	~500.000
Clasificare
Categorie	Limbile Eurasiei
familie indo-europeană ramura baltică Grupul Baltic de Est
Scris	latin
Codurile de limbă
ISO 639-1	—
ISO 639-2	—
ISO 639-3	sgs
Etnolog	sgs
IETF	sgs
Glottolog	samo1265
Wikipedia în această limbă

Dialectul samogitian (uneori considerat ca o limbă separată [1] , autonumele Žemaitiu kalba ) este unul dintre cele două dialecte ale limbii lituaniene (celălalt este aukshtaitian). Distribuit în Samogitia (partea de nord-vest a Lituaniei ).

Terminologie

Expresia „Zhemogitian” (dialect/adverb) se poate referi la trei concepte diferite:

• limba vechiului trib baltic Zhmud (Zhemaiti), apropiată de limba semigallienilor și aukstaitilor ;
• dialectul samogitian modern al limbii lituaniene, care s-a dezvoltat din limba zhmudi sub puternica influență adstratală a aukštaitianului și substratul  limbilor curoniene ;
• „ Limba samogitiană ” (în literatura în limba rusă până la mijlocul secolului al XX-lea - „Limba Zhmud”) - așa-numita. varianta de mijloc a vechii limbi literare lituaniene, formată în estul Samogitiei (de unde și numele) cu un centru în Kėdainiai , dar bazată pe dialectele Šiauliai ale dialectului aukštaitian de vest al dialectului Aukštaiti . Folosit în secolele XVI-XIX.

Titlu

• Variante ale numelui rusesc: Samogitian, Nizhnelitovsky, Zhmudinsky, Zhomaitsky, Samogitsky, Zhmudsky, Zhyamaitsky, Zhemoytsky.
• Opțiuni de autonume: žemaitėška, žemaitiu ruoda/kalba .
• Numele în lituaniană: žemaičių kalba/ tarmė , žemaitiškai.
• Nume german: Schemaitisch, Sameitisch, Samaythisch.
• Titlu în limba engleză: Samogitian, Zhemaitian, Lower Lituanian.

Distribuție

Dialectul modern samogitian ocupă partea de vest a regiunii istorice Samogitia , în extremul vest al Lituaniei.

Poziția actuală

În prezent, radiodifuziunea se desfășoară în dialectul Samogitian, din 1993 apare revista „Žemaičių žemė” („Țara Zhemogitian”) editată de Asociația Culturală Samogitian (înființată în 1988).

Din 1997, dialectul samogitian este limba „recunoscută” a Samogitiei, există o mișcare pentru a-i acorda statutul de limbă oficială, cu toate acestea, majoritatea samogiților vorbesc deja lituaniană literară.

Istorie

Limba vechiului Zhmudi (Zhmud, Samogitianul vechi) a fost unul dintre dialectele strâns înrudite ale grupului timpuriu al estului baltic. În interiorul acestuia, a fost inițial mai aproape de semigallian și s-a dezvoltat relativ independent până la începutul secolului al XIII-lea. Apoi, după împărțirea sferelor de influență în țările baltice între cavalerii teutoni și Marele Ducat al Lituaniei , aceasta intră în sfera de influență a limbii Aukstaitian (lituanian propriu-zis). Până la sfârșitul secolului al XV-lea, Zhmud a strămutat sau a asimilat curonianii din sud (limba lor era aparent baltica de vest), iar la sfârșitul secolului al XIV-lea - începutul secolului al XV-lea. - Semigallienii de Sud . După alăturarea Marelui Ducat al Lituaniei, Zhmudian a experimentat o influență semnificativă a limbii Aukstaitian timpurii a lituanienilor (de est).

După un alt punct de vedere [2] , dialectul samogitian modern s-a dezvoltat din limba aukshtaiților, care au așezat fostele meleaguri curoniene, sub influența puternică a limbii curoniene. Cu această interpretare, rămâne neclar ce s-a întâmplat cu limba vechiului Zhmudi.

Deși în secolul al XIX-lea Samogitia a devenit centrul renașterii culturale lituaniene, aproape nimic nu a fost publicat în limba samogitică propriu-zisă. Au fost publicate mai multe opere literare (poezia „Birut” de S. Valjunas Silvestras Valiūnas - 1829; „Șase povești” de S. Stanevičius Simonas Stanevičius - 1829; „Obișnuințe ale Lituaniei Superioare Antice și Samogitiei” de S. Daukantas - 1854 etc. .). În prima jumătate a secolului al XX-lea, propriul script a fost dezvoltat pe bază latină.

Dialecte

Principalul criteriu fonetic pentru distingerea dialectelor samogitice de aukshtaitian este dezvoltarea diferită a diftongoidelor / uo/, /ie/. În funcție de variantele unei astfel de dezvoltări, în dialectul samogitian se disting trei dialecte: sudic, nordic și vestic. Caracteristicile dialectelor:

• Samogitianul de Sud (lit. pietų zemaitiskai): [i ] corespunde Aukshtaitianului /ie/; [u ] corespunde Aukštaitianului /uo/: [p'í ns] ‛lapte' (lit. píenas [p'íenas]), [dú na] 'pâine' (lit. dúona [dúona]); este împărțit în dialectele Varniai și Raseiniai . Distribuit pe teritoriul vechiului Zhmudi.
• Samogiția de Nord (lit. šiaurės zemaitiskai): [ẹi] și [ọu]: [pệins] ‛lapte', [dộuna] ‛pâine'; este împărțit în dialecte Kreting și Telsiai . Distribuit pe fostul teritoriu Curonian.
• Samogiția de Vest (Klaipeda, Memel; Lit. vakarų zemaitiskai, klaipėdiškiai): [ẹ] și [o]: [pệins] ‛lapte’, [dôna] ‛pâine’. Aproape dispărut. A fost distribuită în vestul fostei regiuni Memel (Klaipeda) (Memelland), care până în 1923 făcea parte din Prusia de Est ( Klaipeda (Memel) ... Silute); și, de asemenea, în colțul de nord-vest al fostei Prusii de Est (oblastul modern Kaliningrad ): Karklė ( Mysovka , Karkeln)... Nemanynas ( Golovkino , Nemonien ). În 1945, majoritatea vorbitorilor au fost evacuați în Germania , unde limba a fost uitată treptat. Unii dintre vorbitorii acestui dialect au fost grupul etnic Memels ( protestanții vorbitori de lituanianăregiunea Klaipeda). S-a format ca urmare a așezării de către samogiți a ținuturilor Skalves , ca parte a Prusiei de Est.

În conformitate cu particularitățile pronunției cuvântului „pâine” ( lit. dúona ), vorbitorii acestor trei dialecte sunt denumiți în mod tradițional Dūnininkai , Dūnininkai și , respectiv, Donininkai .

Caracteristici lingvistice

Fonetică

Un alt criteriu fonetic care distinge dialectele samogitice de aukštaitian se referă la consonantism : în loc de lit. /č'/, /dž'/ (din pralitic *-tja, *-dja) [t], [d] apar aici: [jáute·] (n. pl.) ‛tauri' (lit. jáučiai [jǽ. Uč'æJ]); [mèdems] (Dat. p. pl.) ‛copaci' (lit. mẽdžiams [m'æˉ˜dž'æms]). Aceasta este cea mai veche izoglosă care separă dialectul Samogitian de Aukshtaitian - așa-numita „Legea sunetului Zhemogitian” („legea africatei ”).

Următoarele trăsături fonetice sunt, de asemenea, caracteristice dialectelor și dialectelor samogitice:

1. [adică] și [uo] corespund vocalelor mijlocii literare din față și din spate /ē/ și /ō/: [d'îet'ẹ] ‛put' (lit. deti [d'ét'i]), [kûojẹ] ‛picior' (lit. kója [kṓja]);
2. asimilarea regresivă a vocalelor prin ridicare: [ē] - lit. /i/, [ọ.] — lit. /u/: [lēktẹ] ‛stay' (lit. lìkti [l'ìk't'i]), [bọ.va] (3 lit. la singular și la plural trecut) ‛was' (lit. bùvo [bùvō] );
3. monoftongizarea diftongilor /ai/ și /εi/: [dâ kc] ‛lucru' (lit. dáiktas [dá.iktas]), [rẽ kals] ‛afaceri' (lit. reĩkalas [r'εĩ*.kalas]) ;
4. prezența vocalelor înalte [i] și [u] (de la nativ lung *ī și *ū) în silabe neaccentuate împreună cu vocalele mijlocii [ẹ] și [ọ] (din nativ scurt *i și *u) (în limba standard rezultatul abrevierilor lungi *ī și *ū nu diferă de originalul scurt *i și *u): [àkẹ`s] (im. singular) ‛eye' (lit. akìs [ak'ìs] ​​​​< *akis ), [àkìs] (win. p. pl.) (lit. akìs [ak'ìs] ​​​​< *akīs < *akins);
5. conservarea parțială a tonurilor nazale în reflexele combinațiilor primordiale de tip „vocală + n” înaintea fricativelor sau la sfârșitul unui cuvânt: [ta n] (vin. sg.) ‛that/that' (lit. tą˜ [tā) ˜] ), [káncti] ‛a mușca' (lit. ką´sti [kás't'i]);
6. modificări ale calității vocalelor în combinațiile [an] și [εn]: [lọnks] ‛window' (lit. lángas [lá.ŋgas]), [lẹ´nks] ‛pole' (lit. lénkas [l'έ.ŋkas]) ;
7. apariția unei vocale lungi de mijloc sau a unui diftong în locul vocalelor nazale formate din combinații *an, *en: [žọ˜.s'ẹ`s] sau [žọ˜us'ẹ`s] ‛gâscă' (lit. žąsìs [ žās'ìs]), [sprệ st'] sau [sprệistẹ] ‛decide' (lit. sprę´sti [s'p'r'és't'i]);
8. deplasarea accentului la stânga accentului inițial (de obicei pe prima silabă): šàkà ‛branch' - Lit. šakà, pàvažà ‛șarpe' - lit. pavaza; uneori se păstrează un accent minor ; această tendință crește odată cu înaintarea spre nord;
9. tendință puternică de a scăpa sau scurta vocalele în silabe finale: [vi rs] ‛man' (lit. výras [v'íras]), [a kis] ‛eyeá' (lit. ãkys [ā˜k'īs]) , [ že me] sau [že mẹ] sau [že mi] ‛earth' (lit. žẽmė [ž'æˉ´m'ē]); această tendință este mai ales pronunțată în dialectele samogitice de nord;
10. în diftongii cu intonație ascendentă aĩ, aũ, eĩ, uĩ și în diftongii a, e, u, i + r˜, l, m˜, ñ primul element se pronunță ca lung sau semilung: [ã ulas] sau [ã .ũ.las] ‛arbore';
11. există desinențe personale acute ale verbelor: [sọkâu] ‛am răsucit' (lit. sukáu), [sọkâ] ‛ai răsucit' (lit. sukaĩ), [vedê] ‛ai condus' (lit. vedeĩ);
12. nu există asimilare a consoanelor în ceea ce privește moliciunea și înmuierea lor înaintea vocalelor frontale, ceea ce este asociat cu influența limbii germane .

Morfologie

În domeniul morfologiei , dialectul samogitian se deosebește de limba literară prin o serie de inovații:

1. declinarea adjectială separată a u-stem a fost asimilată de alte clase de declinare;
2. verbele care în aukštaitian au tulpina de timp prezent în -i- au fost asimilate în clasa tematică cu timpul prezent în -a-: tìkam ‛(noi) credem' (lit. tìkime);
3. în locul formei speciale a timpului multiplu trecut în -dav-, o construcție cu infinitiv și verb auxiliar liuob(ė)ti, lit. ‛a acţionat în mod repetat': liúobu rašýti ‛(am scris des' (lit. rašýdavau), liúobi rašýti ‛(ai scris des' (lit. rašýdavai);
4. se păstrează trăsăturile arhaice: numărul dual este folosit în mod consecvent atât în ​​sistemul de declinare, cât și în sistemul de conjugare ( Telsiai , Kretinga , Klaipeda): dọ geroụjo vírọ ‛doi oameni buni’, skaĩtova „citim împreună”.

Vezi și

• Wikipedia samogitiană

Note

1. ↑ Zinkevičius Z. Lietuvių kalbos dialektologija. Vilnius, 1994, p. 27-28 (Dialectologia limbii lituaniene)
2. ↑ Zinkevicius 1996