Tsukihime

Tsukihime
Coperta jocului (2000)
月姫 (Tsukihime)
Gen/subiect	dramă , romantism, groază
Jocul
Dezvoltator	Tip Moon
Editor	Tip Moon
Gen	roman vizual , eroge
Evaluare	18+
Platformă	PC
data	27 decembrie 2000
Jocul Tsukihime Plus-Disc 月姫 PLUS-DISC
Dezvoltator	Tip Moon
Editor	Tip Moon
Gen	roman vizual
Evaluare	12+
Platformă	PC
data	ianuarie 2001
Seria anime „Shingetsutan Tsukihime” 真月譚 月姫
Producător	Katsushi Sakurabi
Scenarist	Hiroko Tokita
Compozitor	Toshiyuki Omori
Studio	JCStaff
Alți licențiați: Geneon , Sentai Filmworks MVM Films Madman Entertainment Kazé
Rețeaua TV	Animax , TBS , BS-i
Alte rețele TV: Animax
Premieră	9 octombrie 2003 - 25 decembrie 2003
Serie	12
Manga Shingetsutan Tsukihime
Autor	Sasaki Shounen
Editor	ASCII Media Works
Alți editori: DrMaster Negibose Ki-oon
Publicat în	Dengeki Daioh
Audienta	shonen
Publicare	2003 - 2010
Tomov	zece
Capete	73

Tsukihime (月姫, Tsukihime , lit. „Prițesa Lunii”) este un roman vizual  japonezdezvoltatcercul Type-Moon dōjin și lansat pentru PC pe 27 decembrie 2000 la Winter Comiket . În 2003, jocul original a fost inclus în compilația Tsukibako , care a trecut de la motorul de joc NScripter la KiriKiri. . Romanul vizual este format din cinci arcuri de poveste , împărțite în două scenarii („Visible Side” și „Reverse Side”) și povestește despre evenimentele mistice asociate cu apariția vampirilor în orașul japonez Misaki, în care protagonistul filmului. munca, elevul de liceu Tohno Shiki, s-a implicat .

Bazat pe arcul povestirii uneia dintre eroine, seria anime Shingetsutan Tsukihime (真月譚月姫 Shingetsutan Tsukihime) a fost lansat de studioul JCStaff , difuzat între 9 octombrie și 25 decembrie 2003 pe diferite canale TV din Japonia . În comparație cu adaptarea originală regizată de Katsushi Sakurabi au fost făcute o serie de modificări ale intrigii, care au primit recenzii mixte din partea criticilor și o respingere puternică în rândul fanilor . Între 2003 și 2010, Shingetsutan Tsukihime , o manga cu zece tankōbon , a fost publicată în revista Dengeki Daioh de către ASCII Media Works .

În 2001, Type-Moon a lansat o continuare a romanului vizual numit Kagetsu Tohya., iar un an mai târziu dezvoltarea francizei a continuat cu lansarea seriei Melty Blood de jocuri de luptă bazate pe intriga jocului original . În plus, mai multe spin-off de benzi desenate au fost lansate în format manga bazate pe setarea Tsukihime . Un remake al jocului original intitulat A piece of blue glass moon [1] a fost lansat pe PS4 și Nintendo Switch pe 26 august 2021 [2] .

Gameplay

Similar cu alți membri ai genului roman vizual , jocul lui Tsukihime prezintă un nivel scăzut de interactivitate și constă din scene cu imagini statice 2D ale personajelor într-o perspectivă la persoana întâi, în timpul cărora dialogul este servit sub formă de text însoțitor [3] ] . Întreaga narațiune este condusă în numele protagonistului operei, Shiki Tohno, și include atât scene ale evenimentelor actuale, cât și fragmente din amintirile personajului. În momentele stabilite de dezvoltatori, redarea textului se oprește și jucătorul este invitat să aleagă dintre mai multe opțiuni pentru acțiuni care determină cursul ulterioară al evenimentelor. Unele dintre aceste decizii afectează dezvoltarea atașamentului protagonistului față de personajele feminine cheie (Arcueid, Ciel, Akiha, Hisui, Kohaku), în timp ce altele creează condiții specifice care sunt luate în considerare în scenele de joc ulterioare.

Romanul vizual este compus structural dintr-un prolog, o introducere, cinci arcuri de poveste , tranziția la care are loc în funcție de alegerile făcute de jucător în introducere și epilogul „Eclipse” ( ing.  Eclipse ), la care se accesează după bate jocul pentru toate finalurile pozitive [3] . Arcurile poveștii sunt subdivizate în funcție de intriga aleasă a evenimentelor în introducere în două scenarii: „Latura vizibilă” ( ing.  Latura apropiată ) și „Latura inversă” ( ing.  Latura îndepărtată ) [3] . Jocul are o ordine strictă pentru trecerea arcurilor de poveste (inițial, doar scenariul „Visible Side” este disponibil pentru cititor), dezvăluind treptat detaliile individuale ale intrigii lucrării și blocate până când cele anterioare sunt complet trecute la adevăratele sfârșituri. . În plus, fiecare dintre arce conține o linie romantică cu una dintre eroine, de care, conform intrigii, Tohno Shiki se îndrăgostește, dezvoltând până la scene intime [3] .

Fiecare arc povestitor se termină invariabil cu un final specific, care depinde de deciziile luate în timpul jocului. Tsukihime are 9 finaluri pozitive posibile, împărțite în „adevărat” și „bun” și legate de soarta eroinei alese pentru a dezvolta o relație romantică (alte finaluri duc la moartea protagonistului și sunt considerate „rele”). Fiecare dintre eroine, cu excepția lui Kohaku, are un final bun și un final adevărat (doar finalul adevărat este disponibil pentru Kohaku) [4] . Inițial, doar sfârșitul adevărat al oricărei eroine este disponibil pentru cititor, dar după ce este finalizat, o alegere suplimentară este deblocată pentru reluare, ceea ce duce la dezvoltarea evenimentelor spre un final bun. După primirea finalului, jucătorului i se arată o scenă în care, din partea lui Ciel, i se oferă un scurt ghid cu privire la trecerea către alte scenarii [5] . Sunt necesare mai multe reluări pentru a ajunge la toate finalurile posibile, scenele văzute anterior fiind sărite automat de joc pentru a accelera jocul. Meniul romanului vizual conține un catalog de imagini, care este completat pe măsură ce noi scene cu ilustrații sunt prezentate cititorului [3] .

Plot

Evenimentele lui Tsukihime au loc pe parcursul a zece zile în orașul japonez Misaki (三咲în japoneză ) . Protagonistul romanului, elevul de liceu Shiki Tohno, a trăit aproape de moarte într-un accident în urmă cu opt ani, dar a reușit să supraviețuiască [6] . După revenirea la conștiință, a descoperit capacitatea „ochilor mistici ai morții percepției” ( Jap. 直死の魔眼 chokushi no magan )  - abilitatea de a vedea „moartea” oricărei entități sub formă de linii și puncte (orice tăietura trasată de-a lungul unor astfel de linii duce la distrugerea irecuperabilă a esenței obiectului). Inițial, Shiki nu a putut să-și controleze noul dar și a experimentat dureri de cap constante și stres ca efecte secundare . Cu toate acestea, magicianul Aoko Aozaki ( Jap. 蒼崎青子 Aozaki Aoko ) i-a venit în ajutor , făcându-i special ochelari care blochează această abilitate [7] . După ce a fost externat din spitalul Shiki, la insistențele tatălui său, Makihisa Tono ( Jap. 遠野槙久 To: no Makihisa )  a fost trimis să fie crescut de rude îndepărtate (cuplul Arima ( Jap. 有間) ) și a reușit să revenirea treptat la viața unui om obișnuit , fără a-și folosi capacitatea [8] . Singurul reamintire a evenimentelor anterioare pentru protagonist a fost anemia cronică dobândită din consecințele unui accident și pierderea periodică a cunoștinței. În momentul în care au început evenimentele lui Tsukihime , tatăl lui Shiki murise, iar personajul principal a primit o scrisoare de la sora lui mai mică, Akiha Tohno, prin care i-a cerut să se mute la proprietatea familiei lor. În funcție de alegerile jucătorului, în acest moment există o ramificare în două scenarii pentru dezvoltarea intrigii - „Partea vizibilă” și „Partea inversă”.

Partea vizibilă

La o zi după mutare, Shiki, întorcându-se acasă de la școală, a văzut din greșeală o fată care semăna cu un străin printre trecători și, cedând în fața unei dorințe interioare incontrolabile, a urmărit-o în aceeași zi și a dezmembrat-o folosind capacitatea de „mistic”. ochi” [6] . Revenind imediat și simțind remușcări pentru cele întâmplate, a fugit de la fața locului, dar a doua zi, în drum spre școală, a întâlnit-o din nou pe fata care fusese ucisă ieri. După o tentativă de evadare nereușită, fata îl depășește pe Shiki, îi dezvăluie adevărul că este un vampir pe nume Arcueid Brunestud și cere, drept scuze pentru „crima” de ieri, să-i fie bodyguard pentru ceva timp, până când rănile îi vor fi complet vindecate. [9] . După acordul lui Shiki, Arcueid îi explică că ea aparține numărului de „strămoși adevărați” ( Jap. 真 祖Shinso ) (vampiri din naștere) și a ajuns în oraș pentru a elimina un alt vampir aparținând „apostolilor morți” ( Jap. 死徒 Shito ) ( vampiri care au fost inițial oameni, dar au devenit strigoi ca urmare a mușcăturii unui alt vampir sau a experimentelor magice) [6] . În cursul scenariului, se dovedește că, în același scop, un reprezentant al Bisericii ( Jap. 聖堂 教会 Seido: Kyo: kai ) se află deja în Misaki , dându-se drept un elev al aceleiași școli cu Shiki - un agent a organizației „Funeral Agency” ( Jap. 埋葬機関 Maisō: Kikan ) Ciel, care se află într-o confruntare puternică cu Arcueid. În ambele arcuri de poveste (Arcueid și Ciel), eroii l-au distrus pe apostolul mort Roa (ロ ア) , care a renascut în mod repetat mai devreme .

Revers

Protagonistul experimentează sentimente nostalgice pentru fostul său împrejurimi înainte de a se întoarce și petrece mai mult timp la moșia familiei Tohno cu sora sa Akiha și slujnicele ei Hisui și Kohaku. În ziua mutării, din cauza unei schimbări de rută, se trezește călătorește cu colegul său de clasă Yumizuka Satsuki [10] . Yumizuka îi spune lui Shiki despre circumstanțele uitate ale primei lor întâlniri când a eliberat-o din depozitul școlii încuiate și îi cere protagonistei să-i vină din nou în ajutor în viitor, dacă o cere. A doua zi, Shiki descoperă că Satsuki nu a apărut la școală și a dispărut imediat după ce s-a plimbat cu el ieri. Suspicios și simțind un simț al responsabilității, după școală, Shiki pleacă în căutarea lui Yumizuki [10] . Târziu în noapte, dă peste mai multe cadavre dezmembrate pe una dintre aleile orașului și pe Yumizuka cu mâinile însângerate, care se află lângă ei, care îi mărturisește că a devenit „apostol moartă” după atacul vampirilor care a avut loc cu o zi înainte. [10] . Shiki decide să-l lase pe Satsuki să plece, dar a doua zi primește un telefon de la ea care îi cere ajutor. Ajuns la locul de întâlnire stabilit din parcul orașului, Yumizuka îi mărturisește dragostea lui Shiki și îl invită să devină vampir cu ea, dar, refuzat, îl atacă, hotărând să efectueze acest proces cu forța. Folosindu-și abilitatea, Shiki o ucide pe Yumizuka, care înainte de a muri îi mulțumește pentru că i-a pus capăt suferinței [11] . Simțind dureri de conștiință, eroul încearcă să trăiască din nou o viață normală, dar în curând descoperă numeroasele secrete ascunse de el în conacul Tohno și îl întâlnește pe vampirul care l-a transformat pe Yumizuku. Se dovedește a fi SIKI Tohno ( jap. 遠野四季 To: no Shiki )  - purtătorul vampirului Roa, care nu și-a luat încă adevărata formă, ca în scenariul „Partea vizibilă”, și adevăratul frate al lui Akiha, care a încercat. să-l omoare pe Shiki acum opt ani, care apoi cu ajutorul sugestiei i-a fost prezentat protagonistului ca un „accident”. În toate cele trei arcuri de poveste (Akiha, Hisui și Kohaku), Shiki își învinge fratele vitreg și, după ce a acceptat adevărul despre familia Tohno, continuă să trăiască în conac.

Personajele principale

Shiki Tohno (遠野 志貴To :no Shiki )  este un povestitor, un elev de liceu a cărui amintire a evenimentelor care au dus la accident este aproape inexistentă sau fragmentară. Inițial provine dintr-o familie de vânători de demoni ereditari Nanaya ( Jap. 七夜) , distruși de Makihisa Tohno, care a decis să-l salveze pe singurul supraviețuitor - Shiki - și să-l adopte din cauza asemănării numelui cu numele propriului său fiu. Înainte de a se muta, cea mai apropiată persoană de Shiki a fost prietenul și colegul său de clasă Arihiko Inui ( Jap. 乾有彦 Inui Arihiko ) [12] . Shiki, după ce s-a întors la moșia Tono, a primit singurul obiect supraviețuitor de la propria familie - un cuțit de familie. În timpul evenimentelor din joc, el vede noaptea de la prima persoană scenele uciderii altor persoane și se suspectează că a comis aceste infracțiuni.

Exprimat de : Kenichi Suzumura (anime), Ryosuke Kanemoto(refacerea jocului)

Arcueid Brunestud (ア ルクェイド・ブリュンスタッド Arukueido Buryunsutaddo )  este ultimul strămoș adevărat supraviețuitor. El nu consumă sânge și în orice mod posibil își suprimă setea de el. Periodic cade în hibernare în castelul său strămoșesc, după care se trezește pentru a-i distruge pe apostolii morți. El îl consideră pe Roa dușmanul său jurat, care l-a păcălit pe Arcueid să-i bea sângele și să-l transforme într-un vampir, pierzându-și o parte din forță. Ea cunoaște lumea modernă din diverse publicații tipărite, dar nu a intrat anterior în contact prelungit cu persoane de care este curioasă.

Exprimat de: Hitomi Nabatame (anime), Ikumi Hasegawa(refacerea jocului)

Ciel (シエ ル , Shieru )  este un preot care se dă drept elev de liceu în anul trei. Posedă un corp nemuritor, deoarece a fost reîncarnarea trecută a Roei, distrusă temporar de Arcueid [13] . Încearcă să se apropie de Shiki, știind că reprezentantul familiei Tohno a devenit noul purtător al lui Roa și îl monitorizează. În cursul investigației sale, începe să simtă afecțiune pentru compania lui Shiki și Arihiko [12] .

Exprimat de: Fumiko Orikasa (anime), Kaede Hondo(refacerea jocului)

Akiha Tohno (遠 野 秋葉 To:no Akiha )  este moștenitoarea casei Tohno, având un amestec de sânge demonic. În urmă cu opt ani, a fost salvată de Shiki, care a acoperit-o cu trupul său în timpul atacului propriului ei frate. Datorită abilităților ei înnăscute, ea împărtășește energia cu salvatorul ei, prelungindu-i viața, motiv pentru care este forțată să folosească sângele lui Kohaku pentru a-și compensa propria forță, transformându-se treptat într-un demon. Ea este îndrăgostită de Shiki și încearcă din răsputeri să ascundă de el adevărul despre familia Tohno și originile sale de teamă să nu devină obiectul urii fratelui ei vitreg.

Exprimat de: Shizuka Ito (anime), Shino Shimoji(refacerea jocului)

Hisui (翡翠Hisui ) este o servitoare a familiei Tohno  , sora geamănă a lui Kohaku (considerată cea mai mică). Este lipsită de emoții, motiv pentru care este adesea comparată cu o păpușă de către personajul principal. În copilărie, ea a petrecut mult timp jucând jocuri cu Akiha, SHIKI și Shiki [14] . Împreună cu sora ei, a fost luată în familia Tohno, deoarece ambii prezintă proprietățile „sincronizatoarelor” - oameni care sunt capabili să compenseze temporar pierderea forței unei alte persoane prin sânge și contact sexual [15] . Simte remușcări din cauza soartei surorii sale, motiv pentru care a încetat să-și arate emoțiile celorlalți.

Exprimat de: Yumi Kakazu(anime), Kana Ichinose(refacerea jocului)

Kohaku ( Jap. 琥珀 Kohaku )  este o servitoare a familiei Tohno, sora geamănă a lui Hisui (considerată cea mai mare). Spre deosebire de sora ei, în exterior veselă, mobilă și vorbăreț. Încă din copilărie, ea a fost obiectul abuzului fizic și sexual de către Makihisa Tohno, care s-a luptat astfel cu trezirea naturii demonice din interiorul ei, dar a reușit să o salveze pe Hisui de a-și repeta soarta [16] . Ea a ales ca scop al propriei sale vieți distrugerea întregii familii Tohno, pentru care a susținut în secret puterea prizonierului după atacul asupra surorii ei SIKI [17] .

Exprimat de: Kana Ueda (anime), Yuki Kuwahara(refacerea jocului)

Satsuki Yumizuka (弓塚 さつきYumizuka Satsuki )  este colegul de clasă al lui Shiki care este îndrăgostit în secret de el [10] . Până la mutare, Shiki practic nu a comunicat cu el, dar a decis să treacă la un comportament mai activ, temându-se că iubitul ei ar putea părăsi școala pentru totdeauna. După ce s-a transformat într-un vampir, până la ultima a simțit remușcări de nevoia și dorința instinctivă de a ucide oameni pentru a-și menține propria existență [10] . În adaptarea anime, ea a fost prezentată ca o veche prietenă a protagonistului și nu a fost implicată în lanțul de evenimente mistice din Misaki [6] .

Exprimat de: Kaori Tanaka(anime)

Dezvoltare

După publicarea primului său roman Kara no Kyoukai , care la acea vreme nu a primit un răspuns larg din partea publicului, Kinoko Nasula sfatul prietenului său ilustrator Takashi Takeuchia decis să creeze o nouă lucrare într-un gen mai scurt și mai ușor [19] . Pentru a atinge acest scop, la începutul anului 1999 au organizat cercul de doujin Type-Moon , care includea și doi dintre cunoscuții lui Takeuchi de la Compile  - compozitorul KATE și programatorul Kiyobei, iar mai târziu și un fan al romanelor OCSG ale lui Nasu, care a devenit responsabil pentru pagina web studio [20] .

Văzând prima lucrare majoră a cercului ca un mijloc de a aduce lucrările timpurii ale lui Nasu în atenția publicului, decizia lui Takeuchi a fost să fie un roman vizual eroge . La acea vreme, Nasu însuși nu era familiarizat cu jocurile de acest gen și se îndoia serios dacă ar putea încadra un element erotic în intriga unei viitoare lucrări. Pentru a rezolva această problemă, Takeuchi i-a oferit lui Nasu cele mai de succes romane vizuale ale vremii - Kanon , To Heart și One: Kagayaku Kisetsu e, după care i-a cerut să scrie o scenă erotică pentru a fi inclusă în prima versiune demo a jocului [20] . Considerând că calitatea textului este acceptabilă, Takeuchi a permis continuarea lucrării [20] , cu toate acestea, în viitor, pentru a descrie astfel de scene, Nasu a folosit în principal ideile colegilor săi din Type-Moon, concentrându-se pe descrierea decorului și dezvoltarea poveștilor personajelor [21] . Spre deosebire de romanele vizuale prin care trecuse, Nasu a decis să păstreze un protagonist masculin cu o personalitate distinctă ca personaj central al intrigii și să nu mute prea mult accent pe eroine [20] .

În cursul anului 1999, a fost dezvoltat conceptul de muncă viitoare, constând inițial din trei arcuri de poveste de eroine - Arcueid, Ciel și Akihi, unde principalul conflict trebuia să fie antagonismul unui vampir și al unui duhovnic [22] . Decorul lumii fantastice , ca în cazul lui Kara no Kyoukai , a fost preluat din prima lucrare a lui Nasu, Mahoutsukai no Yoru ., unde personajul principal era un personaj secundar al viitorului Tsukihime  - magicianul Aoko Aozaki [23] . Nasu a remarcat că, ca și în celelalte lucrări ale sale, și-a inspirat stilul fantastic al lucrărilor din opera lui Hideyuki Kikuchi [22] . Mecanismul de alegeri din romanul vizual a fost ales pentru a fi voalat jucătorului, astfel încât deciziile corecte de finalizat au fost furnizate înainte de apogeul și să nu fie evidente [24] . Durata arcurilor de poveste, potrivit lui Nasu, trebuia să fie de aproximativ treizeci de zile, deoarece într-o perioadă mai scurtă a considerat imposibil să dezvolte o relație romantică cu drepturi depline între personaje și a considerat că este necesar să acorde mai multă atenție scenelor de zi cu zi. care contribuie la dezvăluirea temei mediului școlar al personajului principal și a lui Ciel ca personaj. Cu toate acestea, sub presiunea lui Takeuchi, formatul arcurilor a fost redus la zece zile, ceea ce a dus la o schimbare a unora dintre trăsăturile de caracter ale lui Ciel [25] .

În timpul dezvoltării inițiale a conceptului, s-a intenționat să se creeze imaginea lui Arcueid ca vampir clasic cu trăsăturile de caracter ale unei femei nobile stereotipe, care a fost revizuită ulterior în favoarea comportamentului copilăresc și a lipsei de păcat și a fost subliniată prin alegerea unui alb. design costum [26] . Imaginea lui Akiha trebuia să fie o reflectare a înțelegerii de către autor a conceptului de „ doamnă ” [26] . La îndemnul lui Takeuchi, slujnicele gemene au fost adăugate la distribuție [27] . Elementele Moe -fanservice nu au fost planificate pentru personaje , deoarece Nasu la acea vreme nu înțelegea pe deplin sensul acestui concept [24] . Printre mediul școlar al protagonistului, s-a decis să se remarce un prieten homosexual, asemănător ca trăsături de caracter cu eroul din animeul „ Evangelion ” Nagisa Kaoru și care devine un criminal în serie împotriva voinței sale. După ce conceptul a fost finalizat, personajul a fost transformat în Yumizuka Satsuki, iar imaginea ei este apropiată de comportamentul lui Akari Fujisaki din manga Hikaru no Go și a fost planificat un arc de poveste separat în care ea va acționa ca personaj principal [23] . Primul demo al jocului a fost prezentat la Summer Comiket din 1999 și a fost distribuit gratuit [28] .

În ianuarie 2000, din diverse motive, Nasu a demisionat din funcția sa principală și a fost preluat de sprijinul financiar al lui Takeuchi cu condiția de a lucra la un viitor joc [27] . În cinci luni, Nasu a scris un scenariu pentru viitoarea lucrare, în valoare de aproximativ 5.000 de pagini de text, care a inclus și povestea lui Hisui. În același timp, KATE și Kiyobei ​​s-au trezit, de asemenea, fără munca lor principală, ceea ce a permis întregului cerc să se concentreze asupra proiectului, a cărui versiune beta era planificată să fie prezentată încă din august la Comiket de vară [27] . NScripter a fost ales ca motor pentru viitorul joc datorită statutului său liber [30] . Pentru imagini de fundal, au fost folosite fotografii editate ale diferitelor elemente ale arhitecturii urbane din Tokyo (cum ar fi zona Shinjuku și Parcul Hibiya ) [29] . Potrivit Takeuchi, în acea perioadă, membrii cercului nu s-au concentrat pe calitatea muncii depuse în crearea compozițiilor muzicale și a imaginilor, deoarece au considerat că este acceptabil pentru un joc doujin și se așteptau să finalizeze dezvoltarea cât mai curând posibil. [27] . Design-urile personajelor au fost inspirate de primele dōjinshi ale lui Takeuchi , apariția lui Ciel fiind inspirată de eroina manga Valkyria [21] și Koori no Hana [31] , în timp ce costumele de servitoare sunt preluate din Lucky Maid-S [32] . Imaginea lui Arcueid s-a bazat pe apariția unui model european necunoscut, văzut de Takeuchi într-o revistă de modă la mijlocul anilor 1990 [33] .

Înainte de lansarea versiunii beta care conține scenariul „The Visible Side”, KATE și Kiyobei ​​au reușit să obțină un nou loc de muncă, iar testarea internă alfa a jocului nu a fost efectuată din cauza lipsei de timp în rândul membrilor grupului. cerc [25] . După Comiket, membrii Type-Moon au început să primească sugestii pentru a îmbunătăți anumite elemente ale jocului, după care a fost adăugată caracteristica de a sări peste scenele văzute anterior și textul a fost corectat [25] . Spre surprinderea lui Nasu, personajul lui Kohaku s-a dovedit a fi popular în rândul fanilor, motiv pentru care s-a decis să-i facă un arc de poveste separat și să creeze un epilog pentru întreaga lucrare. Inițial, Kohaku a fost considerată de scenarist doar „umbra surorii ei Hisui”, iar arcul ei trebuia să devină un arc lateral, dar apoi au decis să creeze o ramură cu drepturi depline, luând ca bază antagonismul lui Kohaku cu Akiha . pentru parcela noii părți [27] . Din cauza lipsei de timp la acel moment, autorii au abandonat în cele din urmă ideea de a crea un arc de poveste Yumizuki Satsuki [10] . Lansarea versiunii finale a jocului a fost programată pentru Winter Comiket din 2000 [34] . Cu toate acestea, cu două zile înainte de începerea înregistrării jocului pe discurile lui Takeuchi, s-a decis să includă scenele indicii ale lui Ciel ca element al gameplay-ului, care sunt jucate după ce jucătorul primește finalurile și explică câteva detalii despre progresia jocului . În timpul alocat, Nasu a reușit să pregătească întreaga parte de text, iar jocul a fost trimis la tipărire [27] .

Ediția

Cerințe de sistem [35]
	Recomandări
Microsoft Windows
Sistem de operare	Windows 98 , ME , 2000 , XP
CPU	Pentium III (400 MHz)
RAM _	128 MB (98/ME), 256 MB (2000/XP)
Cantitatea de spațiu liber pe hard disk	250 MB
placa video	32 MB VRAM

Pe 27 decembrie 2000, vânzarea jocului a început la Winter Comiket [30] . Inițial, planurile lui Takeuchi erau să aibă un tiraj de 1.500 de exemplare, dar din cauza incertitudinii membrilor cercului cu privire la cererea pentru un roman vizual, numărul de CD-uri tipărite a fost redus la 1.000 de exemplare [36] . Spre surprinderea membrilor Type-Moon, șase din cele opt cutii cu copii ale jocului livrate la târg s-au epuizat. După sfârșitul Komiket, un tiraj suplimentar de 500 de exemplare a fost pregătit și distribuit de Takeuchi în magazinele Akihabara [36] . La sfârșitul lunii ianuarie 2001, a fost lansat Tsukihime Plus-Disc , care conține toate demo-urile, cele două povești secundare incluse în romanul vizual, primele patru capitole din Kara no Kyoukai și diverse imagini [37] . În aprilie 2003, Tsukihime , împreună cu continuarea Kagetsu Tohyaa fost inclus în colecția Tsukibako ( Jap. 月箱 Tsukibako , lit. „Moon box”) [38] , în care s-a făcut trecerea de la motorul de joc NScripter la KiriKiri[35] . Colecția a inclus și înregistrări individuale ale compozițiilor muzicale ale jocului șiversiunile lor aranjate [38] . Tsukibako a fost ultima lansare a lui Type-Moon ca cană dōjin [39] .

În total , peste 65.000 de exemplare ale romanului vizual s-au vândut în primii ani ai cercului dōjin , care la acea vreme reprezenta un succes uriaș pentru mica piață a lucrărilor de amatori [40] . Împreună cu Touhou Project și Higurashi no Naku Koro ni , jocul a devenit una dintre cele mai profitabile trei francize de software doujin din 2013, cu vânzări depășind 100.000 de exemplare [41] . Potrivit lui Ryukishi07, autorul cărții Higurashi no Naku Koro ni , Tsukihime a devenit un exemplu de proiect de succes comercial pe piața romanelor vizuale de amatori pentru alți autori și l-a convins să-și creeze propriul joc [42] . Clasat de revista Dengeki Gîn 2008, Tsukihime a devenit al treizeci și opta cel mai popular roman vizual din toate timpurile [43] .

Remake

Deja în 2002, Kinoko Nasu, când a creat o emisiune radio bazată pe romanul Kara no Kyoukai , a remarcat că ar dori să facă o serie de modificări la Tsukihime , ținând cont de dezvoltarea poveștii în jocul Kagetsu Tohya , să îmbunătățească calitatea textului și a părții grafice a lucrării și includ, de asemenea, actoria vocală pentru dialogurile personajelor [24] . Cu toate acestea, scenaristul a subliniat că se gândește să demareze un astfel de proiect numai dacă Type-Moon a acumulat suficient capital , care conducea procesul de comercializare la acel moment. Principala prioritate a companiei în acel moment era munca la romanul vizual Fate/stay night [24] .

În 2008, Takashi Takeuchi, care a devenit CEO al companiei, a anunțat planuri pentru un remake al lui Tsukihime care să coincidă cu cea de-a zecea aniversare a formării lui Type-Moon și să vizeze atât foștii fani ai jocului, cât și noii jucători [44] . Cu toate acestea, din cauza volumului total de lucru, începerea dezvoltării a fost amânată până când traducerea în formatul de roman vizual a lui Mahoutsukai no Yoru a fost finalizată.. Printre posibilele modificări, Takeuchi a menționat o reelaborare completă a întregului conținut vizual al jocului, dar a subliniat că principiul prezentării intrigii, care poate fi înțeles pe deplin doar prin compararea faptelor din diferite arcuri povestirii , va fi păstrat [44] . Type-Moon nu luase încă o decizie cu privire la ratingul de vârstă al viitorului remake și se discutau opțiuni pentru a elimina complet scenele hentai . În ciuda utilizării omniprezente a dialogului cu caractere vocale în alte romane vizuale, Takeuchi a subliniat că nu exista nici un consens în privința acestei chestiuni la momentul respectiv, deoarece ar încetini semnificativ viteza de citire și ar necesita o schimbare radicală a textului [44] .

În 2012, după lansarea oficială a lui Mahoutsukai no Yoru , conducerea lui Type-Moon a anunțat oficial că o ediție profesională remake a lui Tsukihime [45] se afla în stadiile incipiente de dezvoltare , care urmează să fie realizată alături de sequelele altor jocuri [46] . În 2015, au fost făcute publice primele detalii ale dezvoltării în curs . Astfel, de exemplu, s-a raportat că baza materialului grafic al romanului vizual ar fi din nou vederile orașului Tokyo, dar de data aceasta sub forma unor fotografii neprelucrate, ci imagini de fundal complet desenate [47] . Designul personajelor a fost schimbat și spre un stil mai modern de îmbrăcăminte și păr, corespunzător naturii extrovertite a unora dintre personaje [48] . Kinoko Nasu, la rândul său, a semnalat dorința de a crea arcul povestirii lui Yumizuki Satsuki [39] , care a fost abandonat în original și în timpul scrierii lui Kagetsu Tohya și de a dezvălui mai bine decorul poveștii, pentru care au fost planificate noi personaje pentru a fi incluse în povestea [47] . Cu toate acestea, potrivit Takeuchi, deja la acel moment, majoritatea angajaților lui Type-Moon au fost implicați în crearea jocului tactic de rol online Fate / Grand Order , iar dezvoltarea remake -ului Tsukihime a fost transferată la rangul de lungă durată. -perspectivă pe termen [47] .

Abia pe 31 decembrie 2020 a avut loc un nou anunț al remake-ului, conform căruia lansarea pe platformele PS4 și Nintendo Switch era programată pentru vara anului 2021 [49] . Publicului i s-a arătat intro-ul viitorului joc, realizat de studioul ufotable și a fost, de asemenea, anunțat că line-up-ul seiyuu a fost înlocuit [49] . Data lansării este 26 august 2021 [50] .

Anime

Succesul jocului doujin nu a trecut neobservat de jucătorii importanți din industria anime -ului și încă de la începutul lunii ianuarie 2002, compania de producție Pioneer LDC a avut primele planuri de a crea o adaptare animată a romanului vizual [51] . Înainte de începutul lunii martie, a fost elaborat un proiect al viitoarei adaptări cinematografice, care a fost înaintat ulterior la Type-Moon și aprobat în final de membrii cercului luna următoare [51] . Pe 22 septembrie 2002, la evenimentul Rondo Robe Maiden Flight, programat pentru a coincide cu cea de-a zecea aniversare a companiei de producție și a avut loc la Korakuen Arena din Tokyo, anunțul oficial al începerii lucrărilor la crearea unei serii anime de către JCStaff [52] a avut loc . Katsushi Sakurabi a fost confirmat ca regizor, pentru care seria a devenit prima lucrare de rang similar; rolul scenaristului i-a revenit lui Hiroko Tokita, designer de caractere - Kaoru Ozawa [53] .

La momentul numirii sale, Sakurabi habar nu avea despre intriga romanului vizual și a decis să se familiarizeze pe deplin cu jocul original înainte de a începe lucrul. După cum a remarcat mai târziu, prima sa impresie a fost pozitivă, dar proiectarea informațiilor primite în adaptarea viitoare a provocat stinghereala de a realiza faptul că fiecare personaj din lucrare are propria poveste bogată și toate detaliile nu vor putea fi reflectate. în formatul anime de 12 episoade ales de producători. [54] . Pe baza acestui fapt, Sakurabi a decis să minimizeze afișarea poveștilor secundare, după care Hiroki Tokita a ales arcul Arcueid cu adevăratul său final ca bază pentru viitoarea serie și a făcut cel mai precis transfer al dezvoltării unei relații romantice între ea și Tohno. Shiki o prioritate de top [54] . În plus, pentru a compensa lipsa elementelor moe din original, regizorul a decis să creeze mai multe scene cu o orientare pentru fanservice (de exemplu, vizitarea izvoarelor termale ) [54] . Comportamentul eroilor în timpul bătăliilor și punerea în scenă a bătăliilor în sine au fost simplificate pentru un realism vizual mai mare. Scenele cu elemente de eroguro , în ciuda lipsei unei interdicții din partea producătorilor și a studioului, au fost supuse cenzurii și reducerii de către Sakurabi din cauza respingerii de către regizor a unui astfel de conținut [54] .

Unele dintre personajele personajelor au fost, de asemenea, schimbate în comparație cu romanul vizual, în special, imaginea lui Tohno Shiki a fost simplificată din cauza lipsei timpului de ecran pentru expunerea nuanțelor tipului său și explicarea motivelor formării sale [55] . Din acest motiv, scena în care Shiki îl ucide pe Arcueid a fost schimbată: scena acțiunii a fost schimbată - în locul unui apartament a fost folosit un parc oraș [55] . Cu toate acestea, motivul acestui comportament al personajului nu a fost explicat niciodată de către autorii adaptării, întrucât, potrivit lui Sakurabi, pentru a dezvălui această trăsătură, era necesar să se apropie protagonistul de Akiha [56] . Scenele cu Akiha însăși au fost construite la crearea scenariului în așa fel încât să o distanțeze cât mai mult de Shiki, întrucât dragostea ei pentru personajul principal, în opinia regizorului, ar putea umbri linia romantică a lui Arcueid [57] . În ciuda acestui fapt, Sakurabi a remarcat că imaginea rezultată a surorii mai mici arată încă mai iubitoare și tandru decât Arcueid sau Ciel [57] , chiar și ținând cont de lipsa dezvăluirii cauzei acestor sentimente la eroină [58] . Personajul lui Kohaku a fost schimbat cel mai radical, transformându-se dintr-un antagonist într-un protector al lui Akiha, întrucât povestea ei nu a putut fi introdusă în formatul stabilit al serialului, nici măcar la nivelul unui fapt acceptat în decor [55] . În comparație cu originalul, a fost schimbat semnificativ rolul din intriga lui Yumizuki Satsuki, care a evitat să se transforme într-un vampir și a devenit, împreună cu Arihiko Inui, personajul principal în mediul școlar al protagonistului [56] .

Funcțiile lui Type-Moon în crearea seriei s-au limitat la controlul designului personajului [54] și la exprimarea unor dorințe pentru secvența intriga [56] . În special, Kinoko Nasu a recomandat echipei de animație să înceapă povestea în conformitate cu cronologia romanului vizual, dar la decizia regizorului, unele dintre scene au fost prezentate retrospectiv , sub forma amintirilor protagonistului [56] , și Takashi Takeuchi a insistat să schimbe versiunea preliminară a emoțiilor lui Ciel [54] . Mai târziu, Kaoru Ozawa a remarcat că Ciel a fost cel mai dificil personaj în ceea ce privește crearea unei serii vizuale, deoarece, pe lângă expresiile faciale , au apărut dificultăți în transmiterea refracției și reflectării luminii prin ochelarii eroinei [54] .

Pe 5 iunie 2003, JCStaff, Type-Moon și Pioneer LDC au organizat o audiție pentru actori vocali [ 51 ] la care au participat peste patruzeci de persoane [56] . Principalul criteriu de selecție a fost reproducerea replicilor personajelor în scenele cotidiene, întrucât, în opinia organizatorilor, dialogurile caracteristice din timpul luptei au avut un nivel ridicat de patos și puteau duce la o interpretare neconvingătoare și prefăcută a părții principale. a rolurilor. Nu a fost luată în considerare faima lui seiyuu din lucrările anterioare, în legătură cu care Hitomi Nabatame a fost aprobată pentru rolul Arcueid , care trebuia să-și dea vocea personajului principal al seriei pentru prima dată în cariera ei [56] . În aceeași perioadă, editura Kadokawa Shoten [51] s-a alăturat producției adaptării . La 9 august 2003, compoziția aprobată a seiyuului a fost anunțată publicului, iar la sfârșitul lunii a început dublarea finală [51] .

Emisiunea de televiziune a început pe 9 octombrie 2003 pe canalele BS-i, Tokyo Broadcasting System și Animax și a continuat până pe 25 decembrie. Ulterior, Shingetsutan Tsukihime a fost prezentat și de birourile regionale ale Animax în Asia de Sud-Est și America Latină , respectiv în engleză și spaniolă. Seria anime a fost licențiată pentru distribuție în America de Nord de către Pioneer LDC, care și-a schimbat numele în Geneon Entertainment [59] . Drepturi din Marea Britanie , Australia și Franța achiziționate de MVM Films, Madman Entertainment și Kazé, respectiv [60] [61] . Animeul a fost lansat pe DVD pe 26 octombrie 2003 sub forma unei ediții limitate care conținea desenele lui Takashi Takeuchi și prologul poveștii ca material suplimentar [51] . Au fost lansate în total trei discuri, fiecare conținând patru episoade [62] . În Japonia, 6 DVD-uri au fost lansate în 2004 [63] .

Muzică

Pe 17 martie 2002, albumul oficial al compozițiilor muzicale folosite în romanul vizual, Ever After ~Music from "Tsukihime"~ , a fost lansat cu Maneuver Records , care conține 13 piese. Toate melodiile au fost scrise de KATE, unele dintre ele au fost aranjate și de Number201 și James Harris [64] . Albumul a fost distribuit inițial ca o producție dōjin, dar pe 24 februarie 2004, a fost relansat profesional de Geneon Entertainment ca Ever After ~Music from "Tsukihime" Reproduction~ . Spre deosebire de prima ediție, noul disc conținea și o versiune actualizată suplimentar a „Ever After” [65] .

Compozitorul Toshiyuki Omori a fost invitat de JCStaff să creeze partitura muzicală pentru seria anime Shingetsutan Tsukihime .[66] . Piesa tematică „ TheSacred Moon” a fost folosită ca temă de deschidere pe tot parcursul seriei . Cântecul de închidere „Rinne no Hate Ni...” a fost interpretat de actorul vocal al lui Ciel, Fumiko Orikasa , care a lansat-o ca single de debut [67] . Pe 10 decembrie 2003 și 5 martie 2004,două albume au fost lansate în Japonia pe CD , compilate din coloana sonoră completă a seriei și numite Lunar Legend Tsukihime Original Soundtrack 1: Moonlit archives [68] și Lunar Legend Tsukihime Original Soundtrack 2: Memorii luminate de lună [ 69] . Mai târziu, în 2004, aceste albume au fost lansate în America de Nord sub filiala internațională a Geneon Entertainment [70] .

Ever After ~Muzica din "Tsukihime"~
Nu.	Nume	Autor	Durată
unu.	"Kanjou" (感情)	KATE	2:28
2.	Touka (灯火)	KATE	3:10
3.	Hinata (日向)	KATE, Numărul 201	2:31
patru.	„Genbu” (幻舞)	KATE, Numărul 201	3:12
5.	„Ketsubetsu” (訣別)	KATE	2:26
6.	„Youka” (妖夏)	KATE	2:21
7.	„Boukyou” (望郷)	KATE	1:51
opt.	„Tsukihime” (月姫)	KATE	3:12
9.	„Gekka” (月下)	KATE	1:58
zece.	„Totodată (dimensiunea ED)”	KATE, Numărul 201	1:49
unsprezece.	Gekka JH remix (月下 JH remix)	KATE, James Harris	4:44
12.	Boukyou JH remix (望郷 JH remix)	KATE, James Harris	4:38
13.	„Tsukihime JH remix” (月姫 JH remix)	KATE, James Harris	7:13
41:33

Manga

Bazat pe jocul original de Sasaki Shounenpentru categoria de vârstă shonen a fost creată manga Shingetsutan Tsukihime , publicată în revista Dengeki Daioh de ASCII Media Works din octombrie 2003 până în septembrie 2010 în 10 tankōbons , publicate la intervale diferite [71] . Această lucrare este o adaptare a evenimentelor arcului de poveste Arcueid cu adevăratul său final, completată cu elemente din alte arcuri și epilogul original și nu este o transcriere a seriei anime cu același nume [72] . În perioadele de publicare, manga a fost în top 10 al vânzărilor de produse similare timp de o lună în Japonia [73] [74] [75] . Seria a fost licențiată de ComicsOne.pentru publicare în America de Nord în 2004 [76] (după dizolvarea companiei în 2005, drepturile au trecut către DrMaster[77] ) și Ki-oon în Franța în 2007 [78] . Pe teritoriul Republicii Chineze, lansarea manga a fost realizată de filiala locală a companiei Kadokawa Shoten [79] .

Pe lângă adaptările directe ale romanului vizual, au fost create seriale de comedie folosind personajele principale și secundare ale originalului. În 2001, două doujinshi Tsukihime Hiyori (月姫 日和 Tsukihime Hiyori ) și Tsukihime Tsuushin (月姫 通信Tsukihime Tsu:shin ) au fost scrise de Takashi Takeuchi , proiectate în cadrul Tsukihime Hiyori și distribuite ca bonus pe Komiket comandarea jocului original prin poștă [80] . Din 2004 până în 2005, manga de comedie Take Moon de Eri Takenashi a fost publicată de revista Ichijinsha ., folosind personaje din romanele vizuale Fate/stay night , Tsukihime și alte titluri Type-Moon [81] . În perioada 12 august - 31 decembrie 2011, pe baza ei a fost creat un serial OVA cu 12 episoade Carnival Phantasm .fabricat de Lerche [82] .

KohaAce (コハエースコハエースココハエースKoha E:su ) a fost pregătit pentru cea de-a zecea aniversare a lui Type-Moon în 2011, cu Kohaku și Akiha ca personaje principale. Lucrarea în sine a fost realizată de mangaka Keikenchi. stil chibi , intitulat inițial Type-Moon 10 Shuunenkinen Manga ( TYPE - MOON10周年記念漫画) și serializat în revista Comptiq publicat de Kadokawa Shoten ca zece capitole separate până în martie 2012, după care a fost lansat ca one-shot [83] . În plus, seria a fost continuată sub formă de sequele KohaAce + , KohaAce EX , KohaAce XP , KohaAce GO și KohaAce DX , care, pe lângă personajele lui Tsukihime , au inclus și personajele lui Mahoutsukai no Yoru, Fate/stay night , Fate/Extra , Fate/Apocrypha și Fate/Grand Order și lansat până în octombrie 2017 [84] . Pe lângă seria principală, au existat și o serie de scurte încrucișări cu manga Lucky Star , Fate/kaleid liner Prisma Illya și Kantai Collection [85] .

Din 2013 până în 2014, manga Hana no Miyako! a fost publicată în trei tankōbon de revista Comp Ace . ( Japoneză:花のみやこ! Hana no Miyako!, lit. „Floarea lui Miyako!”) de Takeru Kirishima , al cărui personaj principal este fiica nativă a familiei în care a fost crescut Shiki Tono - Miyako Arima [86] . Oficial, publicarea a fost anunțată ca prima parte a seriei, dar publicarea nu a fost continuată [87] .

Recenzii și critici

Gameplay și poveste

Recenzii au lăudat intriga romanului vizual și adaptările sale, remarcând utilizarea cu succes a stilului literaturii gotice [9] [62] [88] [89] [90] . În opinia criticului UK Anime Network, Ross Liversidge, datorită „atmosferei întunecate, răzbunătoare și apăsătoare” și a temei vampirilor, lucrarea semăna cu manga Vampire Princess Miyu[88] .

Gameplay-ul și scenariul romanului vizual, potrivit recenzorului Manga-News , diferă semnificativ de lucrările tipice din acest gen datorită dificultății mari a pasajului și temelor „adulte” luate în considerare în lucrare [91] . Jocul a încurajat cititorul să pătrundă mai adânc în poveștile ascunse și a oferit posibilitatea de a privi elementele individuale ale narațiunii din punctul de vedere a ceea ce se întâmplă în diferite arcuri de poveste , ceea ce a permis jucătorilor să-și formeze în mod independent o imagine coerentă a narațiunii. decor , deplasându-se treptat spre centrul misterului cu ajutorul unor mici indicii [92] .

Potrivit celor mai mulți recenzenți, complotul lui Tsukihime a evitat clișeele supranaturale tipice , ceea ce a ajutat la evidențierea dramei și misterului complotului [8] [9] [62] [89] [93] [94] . Datorită acestui caracter nestandard, imaginea lui Arcueid a fost percepută pozitiv, recenzenții evidențiind înalta umanitate a eroinei [8] [9] și natura ei copilărească, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea generală a percepției intrigii [94] ] . Criticii The Fandom Post, Chris Beveridge și Richard Gutierrez, au subliniat plecarea cu succes a autorilor de la clișeele vampirilor , ciocnând stereotipurile protagonistului cu comportamentul lui Arcueid [6] [8] . Conform recenziei lui IGN , designul eroinei, ca și alte personaje, a fost, de asemenea, realizat fără a folosi șabloane din industria anime, deoarece stilul Gothic & Lolita care se potrivește cu tema lucrării nu a fost niciodată prezentat [93] . Potrivit lui Ian Wolf de la Anime UK News, Arcueid ar putea fi singurul vampir din istoria anime-ului care a purtat un pulover Marks & Spencer .

Imaginile create cu alte personaje au fost, de asemenea, primite pozitiv de către recenzenți. Potrivit criticilor de la Anime News Network Carlo Santos și Justin Freeman, personajele poveștii au evocat un sentiment de simpatie și empatie datorită dezvoltării profunde a personajelor lor, care a fost punctul forte al întregii povești [9] [62] . Freeman a remarcat, de asemenea, realismul transferului de emoții al personajelor, care nu a purtat nuanțe de pretenție, evidențiind în special imaginea lui Akiha Tono printre altele [9] . Potrivit Janet Crocker din Animefringe, personajul protagonistului se dezvoltă pe parcursul poveștii, strâns împletit cu dezvoltarea relației sale romantice . Potrivit lui Richard Gutierrez, legătura dintre Shiki, care nu era conștientă de locul ei în lume, și Arcueid, care dorea să interacționeze cu această lume, părea cea mai convingătoare [8] [94] . Potrivit criticilor, dezvoltarea replicilor romantice a fost realizată cu o „abordare mai matură” decât în ​​alte lucrări eroge și a conținut un număr mic de mișcări caracteristice genului harem [92] [95] . Includerea violenței și a vărsării de sânge, potrivit lui Carlo Santos, a fost bine aplicată și părea a fi extrem de importantă pentru percepția corectă a complotului lui Tsukihime și nu a servit doar ca mijloc de escaladare a tensiunii artificiale [62] .

Adaptare anime

Criticii profesioniști au lăudat munca depusă de studioul JCStaff în adaptarea romanului vizual, care a devenit primul exemplu de joc dōjin din istoria industriei anime [9] [95] . [8] [88] [ 90] [92] [ 95 ] [ 96 ] , care , conform recenziei THEM Anime, se potrivea cu atmosfera piesei, spre deosebire de melodiile J-pop standard din alte serii [92] . Cu toate acestea, conform lui Carlo Santos, în ciuda naturii lor melancolice și a sunetului frumos, compozițiile muzicale individuale erau destul de asemănătoare și de nememorat [62] . Recenzia lui Janet Crocker asupra compilației de coloană sonoră a serialului a numit coloana sonoră „bună pentru a o asculta pe cont propriu” [70] . Potrivit lui Richard Gutierrez, sunetele individuale folosite ca efecte speciale în exprimarea diferitelor scene erau prea simple [8] . Partea vizuală a lucrării a fost foarte apreciată de recenzenți, care au remarcat îmbunătățirea designului caracterului în comparație cu originalul [88] [92] [96] , imagini de fundal de înaltă calitate [8] [9] [92] , precum și ca echilibrul general al elementelor de animație și al scărilor de culoare [90] [95] și stilul artistic realist [95] . Cu toate acestea, conform recenziilor The Fandom Post , estomparea imaginii în timpul scenelor de acțiune a fost folosită în mod necorespunzător și a ascuns o parte din conținutul vizual inerent genului de groază [6] [8] .

Intriga serialului a fost percepută în mod ambiguu datorită unei abateri semnificative a conturului narațiunii de la sursa originală [9] . Provocarea regizorului/scenariului, în viziunea lui Justin Freeman, a fost să încerce să echilibreze expunerea lentă a scenelor de acțiune ale originalului, menținând în același timp un sentiment de supranatural, fără a distruge ritmul adaptării și concentrarea asupra personajelor individuale . Cu toate acestea, potrivit unor critici, elementele genului epic și horror s-au pierdut [8] [9] din cauza conciziei bătăliilor [92] și a utilizării slabe a efectelor speciale, ceea ce, conform THEM Anime, a dus la apatie în timpul vizionării scenelor de luptă [92] . Potrivit lui Richard Gutierrez, creatorii seriei au presupus o cunoaștere preliminară a publicului cu sursa originală, deoarece intriga principală a fost foarte comprimată și extrem de greu de înțeles [8] . Același lucru s-a remarcat și în alte recenzii ale criticilor, care au subliniat necesitatea de a viziona în mod repetat serialul pentru a înțelege pe deplin cel puțin povestea principală a lucrării, prezentată într-un mod extrem de confuz datorită numeroaselor exemple de utilizare a unui revers. cadru [6] [88] [90] [95 ] [96] . Janet Crocker a explicat această impresie de vizionare a serialului prin lipsa de accent din partea regizorului asupra momentelor importante pentru intriga, din cauza căreia multe dintre ele erau ușor ratate de un spectator nepregătit [95] . De asemenea, potrivit lui Crocker, povestea centrală a seriei, construită pe confruntarea dintre „adevărații strămoși” și „apostoli morți”, nu a fost dezvăluită, deoarece nu a fost niciodată explicată [97] .

Scenele de fan service care au lipsit din original și adăugate în partea de mijloc a seriei au fost considerate nereușite, deoarece au provocat o schimbare bruscă a ritmului de dezvoltare a intrigii [8] [92] , au fost realizate la nivelul de șabloane pentru lucrări romantice shonen [9] și, după Carlo, erau Santos, „inutile pentru dezvoltarea personajelor” [62] . Tohno Shiki, conform lui Janet Crocker, a fost întruchipat în adaptare ca un „erou cu un complex salvator” stereotip care încearcă să-i protejeze pe toți cei dragi [97] . Personajele secundare, conform diverșilor critici, au fost subdezvoltate și lipsite de motivație și dezvoltare pe parcursul poveștii [92] . Astfel, Crocker a apreciat imaginile lui Hisui și Kohaku drept servitoare tipice din jocurile genului eroge [97] , iar Chris Beveridge a evidențiat caracterul extrem de neînțeles și contradictoriu al lui Ciel [6] . Potrivit lui Carlo Santos, tăierile din sursa inițială au condus la percepția unora dintre răsturnări de situație ca accidente artificiale [62] . O părere similară a fost exprimată în recenzia THEM Anime cu privire la începutul romantismului dintre Shiki și Arcueid [92] .

Drept urmare, după cum au remarcat criticii THEM Anime și Anime News Network, seria Shingetsutan Tsukihime , în ciuda calității sale finale bune, a avut un potențial mai semnificativ de a deveni o lucrare de referință pentru perioada sa, dar nu a reușit să o folosească din cauza modului în care intriga. a fost prezentat și diverse bug-uri minore [9] [92] . Jonathan Clements și Helen McCarthy au sugerat comparații cu Hellsing și prințesa vampir Miyu [98] într-o enciclopedie . Seria a fost întâmpinată cu o puternică dezaprobare în rândul fanilor produselor Type-Moon din cauza supra-decupării poveștii originale, schimbărilor de caracter și introducerii de scene suplimentare [99] , ducând la o opinie larg răspândită că existența unei adaptări anime. a romanului vizual trebuie ignorat [3] [100] .

Adaptare manga

Serial manga creat de Sasaki Shounen, a primit recenzii pozitive de la recenzenți, concentrându-se pe calitatea lucrării vizuale și pe intriga adaptării. Potrivit criticilor, publicația s-a remarcat prin detaliile mari ale imaginilor de fundal [101] [102] , afișarea fidelă a mișcării personajelor [101] [103] și punerea în scenă spectaculoasă a scenelor de luptă în ceea ce privește aspectul tankōbon . [101] [104] [105] . Designul personajului, în opinia lui Carlo Santos, a fost apropiat de originalul din romanul vizual, ceea ce le-a făcut ușor de recunoscut pentru fanii serialului [101] , cu toate acestea, criticul a remarcat și că în cazurile în care nu s-a aplicat redarea suplimentară a fundalului, mangaka a folosit o culoare gri umbrire primitivă [101] , care a dat manga o similitudine cu „ storyboard -ul pentru adaptarea filmului anime” [104] .

Combinația dintre text și imagine a fost considerată nereușită din cauza cantității mari de dialog, deseori predominând asupra acțiunii și conducând la o încetinire a dezvoltării poveștilor [94] [101] . Stilul mangaka, după Carlo Santos, în primele volume ale operei corespundea mai mult canoanelor genului comediei romantice decât horror [104] , dar, în opinia lui Laurie Henderson, începând cu volumul al șaselea, cu o creștere a ratingului de vârstă, a existat o tranziție către scene mai sângeroase, printre care recenzentul a scos în evidență povestea de fundal a lui Ciel, bine dezvoltată în contrast cu adaptarea anime [106] . Revista Manga-News a remarcat că, în ciuda faptului că are unele elemente ale genului harem, seria a menținut bine suspansul pe tot parcursul poveștii, ceea ce a compensat impresia negativă a comportamentului simulat al unora dintre personaje [103] .

Recenziatorii au fost împărțiți în ceea ce privește concentrarea poveștilor asupra personalității și povestea de fundal a protagonistului: conform Laurie Henderson, acest aspect a atras cititorul [94] , spre deosebire de conținutul destul de tipic de groază și vampir [91] [94] [105] , cu toate acestea Carlo Santos a văzut acest lucru drept motivul eșecului de a crea o atmosferă mistică, care pentru cea mai mare parte a poveștii a fost înlocuită cu scene cotidiene [104] . Potrivit unei recenzii Manga-News, expunerea detaliată a evenimentelor de la școală și conacul Tohno a transmis bine diferența de atmosferă a decorului, subliniind astfel idiosincraziile protagonistului [91] . Laurie Henderson a subliniat, de asemenea, buna prezentare a micilor detalii ale intrigii care au contribuit la formarea imaginii cititorului despre ceea ce se întâmplă și buna dezvoltare a personajelor [94] . De asemenea, recenzenții au remarcat în mod pozitiv absența aproape completă a fanservice-ului ecchi , care, conform recenziei IGN, „a fost înlocuit cu farmecul personajelor” [93] [94] .

Produse înrudite

În urma popularității romanului vizual Tsukihime , pe baza acestuia au fost create mai multe jocuri, care sunt continuare directe ale poveștii principale a lucrării. Prima dintre acestea a fost continuarea Kagetsu Tohya, lansat pe 10 august 2001 în format eroge și distribuit la Summer Comiket [107] . Intriga jocului povestește despre evenimentele care se desfășoară la un an de la sfârșitul lui Tsukihime și este construită pe principiul unei bucle de timp , în care a intrat personajul principal Shiki Tohno. Scopul jucătorului este să treacă în mod repetat singura zi de joc de-a lungul traseelor ​​diferitelor arcuri de poveste pentru a stabili cauzele fenomenului și a încerca să iasă în realitate [107] .

Pe 30 decembrie 2002, Melty Blood , un joc de luptă cu roman vizual 2D creat de Type-Moon în colaborare cu French Bread [108] , a fost prezentat publicului la Winter Comiket . Povestea este o continuare a evenimentelor din Kagetsu Tohya , unde, spre deosebire de formatul de roman vizual, schimbarea în trecerea jocului este determinată nu de alegerile jucătorului, ci de rezultatele duelurilor cu diverși adversari. În 2004, a fost lansat un supliment pentru Melty Blood - Re-ACT , care conținea o schimbare a mecanicii individuale a jocului și a caracteristicilor personajelor, precum și o continuare a poveștii principale. Din 2005, dezvoltarea seriei a fost realizată în comun cu Ecole Software, după care au mai fost lansate trei jocuri - Melty Blood: Act Cadenza (2005) [109] , Melty Blood: Actress Again (2008) și Melty Blood: Actress Again Current Code (2010) [110] . Cele mai recente versiuni ale jocurilor au fost profesionale și au fost lansate pentru PC și PlayStation 2 , precum și portate de Sega pentru arcade RingWide [111] . Din aprilie 2006 până în august 2010, o adaptare manga a jocului a fost publicată în revista Comp Ace de Kadokawa Shoten de către ilustratorul Takeru Kirishima.[109] .

Note

1. ↑ 月姫 -O bucată de lună de sticlă albastră-
2. ↑ HuneX funcționează cu Nintendo Switch
3. ↑ 1 2 3 4 5 6 Irothtin. Remake-Worthy: Lunar Legend Tsukihime  (engleză) . Japanator (29 octombrie 2013). Arhivat din original pe 26 iunie 2017.
4. ↑ Tsukihime Colorful, 2002 , p. 114.
5. ↑ ShinTsukihime, 2004 , p. 89.
6. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Chris Beveridge. Tsukihime Complete Collection Anime DVD  Review . The Fandom Post (31 iulie 2016). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 12 septembrie 2016.
7. ↑ Tsukihime Black, 2000 , p. 86.
8. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Richard Gutierrez. Tsukihime: Lunar Legend Complete Collection (Sentai Selects Edition) Anime DVD Review  (engleză) . The Fandom Post (25 decembrie 2015). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 1 mai 2018.
9. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Justin Freeman. Lunar Legend Tsukihime DVD 1: Life Threads + LE Artbox  (engleză) . Anime News Network (14 octombrie 2004). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 11 iulie 2017.
10. ↑ 1 2 3 4 5 6 Tsukihime White, 2001 , p. 31.
11. ↑ Tsukihime Black, 2000 , p. 79.
12. ↑ 1 2 Tsukihime White, 2001 , p. douăzeci.
13. ↑ Tsukihime White, 2001 , p. 24.
14. ↑ Tsukihime White, 2001 , p. 29.
15. ↑ Tsukihime White, 2001 , p. 28.
16. ↑ Tsukihime White, 2001 , p. 23.
17. ↑ Tsukihime White, 2001 , p. 22.
18. ↑ Tsukihime White, 2001 , p. 38.
19. ↑ 「ＴＹＰＥ－ＭＯＯＮ」さんにいろい ろ聞いてきました: 第一回 月夫una  link . Mandarake (24 mai 2001). Consultat la 1 septembrie 2018. Arhivat din original la 2 februarie 2002. 
20. ↑ 1 2 3 4 _  _  _ _ Mandarake (24 mai 2001). Consultat la 1 septembrie 2018. Arhivat din original la 2 februarie 2002.
21. ↑ 1 2 「ＴＹＰＥ－ＭＯＯＮ」さんにいろいろ聞いてきました: 第兄回 (Japanese  link ) Mandarake (24 mai 2001). Consultat la 1 septembrie 2018. Arhivat din original la 2 februarie 2002.
22. ↑ 1 2 「ＴＹＰＥ－ＭＯＯＮ」さんにいろいろ聞いてきました: 第七須回 (  Japanez ) Mandarake (24 mai 2001). Consultat la 1 septembrie 2018. Arhivat din original la 2 februarie 2002.
23. ↑ 1 2 「ＴＹＰＥ－ＭＯＯＮ」さんにいろいろ聞いてきました: 第六した: 第六回 .  ) Mandarake (24 mai 2001). Consultat la 1 septembrie 2018. Arhivat din original la 13 februarie 2002.
24. ↑ 1 2 3 4 ドラマCD 空の境界 俯瞰風景 : [ jap. ]  / Tip-Lună . - Tokyo: Magic Cage, 2002年. — P. 44.
25. ↑ 123 _ _ _ _ _ _ Mandarake (24 mai 2001). Consultat la 1 septembrie 2018. Arhivat din original pe 6 aprilie 2002.  
26. ↑ 1 2 第一夜 (japoneză) . Type-Moon (26 ianuarie 2001). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 7 iunie 2017.
27. ↑ 1 2 3 4 5 6 _  _  _ _ Mandarake (24 mai 2001). Consultat la 1 septembrie 2018. Arhivat din original la 2 februarie 2002.
28. ↑ Tsukihime Colorful, 2002 , p. 124.
29. ↑ 1 2 Tsukihime Black, 2000 , p. 85.
30. ↑ 1 2 「ＴＹＰＥ－ＭＯＯＮ」さんにいろいろ聞いてきました: 第五回」さんにいろいろ聞いてきました:第五回朋 名の Mandarake (24 mai 2001). Consultat la 1 septembrie 2018. Arhivat din original la 2 februarie 2002. 
31. ↑ 第二夜 (jap.) . Type-Moon (3 martie 2001). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 24 octombrie 2017.
32. ↑ Tsukihime Black, 2000 , p. 70.
33. ↑ Tsukihime Black, 2000 , p. 52.
34. ↑ Tsukihime Colorful, 2002 , p. 126.
35. ↑ 1 2 月箱 (japoneză) . Type-Moon (21 aprilie 2003). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 3 octombrie 2017.
36. ↑ 1 2 Tsukihime Colorful, 2002 , p. 128.
37. ↑ ShinTsukihime, 2004 , p. 90.
38. ↑ 1 2 ShinTsukihime, 2004 , p. 91.
39. ↑ 1 2 TYPE-MOON3大新作重大発表! : 魔法使いの夜•月姫•Lucrarea fetelor : [ jap. ]  / Type-Moon // Type-Moon ACE. - Tokyo: Kadokawa Shoten , 2008年. - Nr. 1. - P. 4-25.
40. ↑ Lam, F.-Y. Piața de benzi desenate: modul în care cel mai mare târg de benzi desenate amatori din lume a modelat cultura japoneză Dōjinshi  : [ arh. 16 februarie 2018 ] / Fan-Yi Lam // Mechademia. - 2010. - Nr. 5. - P. 232-248.
41. ↑ Nobushige, Hichibe. Domenii de producție de conținut și dezvoltatori de jocuri Doujin din Japonia: recompense non-economice ca factori de diversitate în jocuri // Contexte transnaționale de cultură, gen, clasă și colonialism în joc: jocuri video în Asia de Est / Hichibe Nobushige, Tanaka Ema. - Cham : Palgrave Macmillan, 2016. - P. 223. - (Cultura populară din Asia de Est). — ISBN 978-3-319-43817-7 .
42. ↑ 騎士07ロンクインタビュー (japoneză) . Faust (24 mai 2005). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 19 martie 2017.
43. ↑ „読者が選ぶ MY BEST ギャルゲーランキング”  (japoneză) . Dengeki Online. Arhivat din original pe 11 octombrie 2007.
44. ↑ 1 2 3 Următoarea lume a TYPE-MOON : 武内崇ロングインタビュー : [ jap. ]  / Type-Moon // Type-Moon ACE. - Tokyo: Kadokawa Shoten , 2008年. - Nr. 1. - P. 26-32.
45. ↑ 月姬リメイク : 「TYPE-MOON Fes.」で公開されたイラストに加え、新規カツポ（カツー. たた ]  / Type-Moon // Type-Moon ACE. — Tokyo: Kadokawa Shoten , 2012年. - Nr. 8. - P. 82-87.
46. ↑ type-major の 原点 辿る 「魔法 使い の 夜」 インタビュー 奈須き の こ ＆ ず ＆ つくり ものじ の の 3 名 に， ノベル の 未来 と 可能 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 性 ( 4gamer (19 mai 2012). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 30 septembrie 2017.
47. ↑ 1 2 3 月姬リメイク : [ jap. ]  / Type-Moon // Type-Moon ACE. — Tokyo: Kadokawa Shoten , 2015年. - Nr. 10. - P. 102-117.
48. ↑ 月姬リメイク: [ Japoneză ] ]  / Type-Moon // Type-Moon ACE. — Tokyo: Kadokawa Shoten , 2016年. - Nr. 11. - P. 98-101.
49. ↑ 1 2 『月姫』 版 版 2021 年 夏 に ps4 ／ comutator で 決定。 奈須き こ 氏 ・ ・ ・ が 伝奇 ビジュアルノベル 家庭 用 ゲーム で 蘇る 蘇る 蘇る 蘇る 蘇 る ( Famitsu (31 decembrie 2020). Arhivat din original la 1 ianuarie 2021.
50. ↑ 今 甦る 真 月 譚 新生 「月姫」 」インタビュー。 奈須き の ＆ ＆ ＆ が 語る 世界 の 裏側 ， そして から から から から から から から から から から から
51. ↑ 1 2 3 4 5 6 ShinTsukihime, 2004 , p. 78.
52. ↑ 「月姫」アニメ化の発表も！ パイオニアLDCのアニメ10周年 記念 イベン panese )  Dengeki Online(22 septembrie 2002). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 10 decembrie 2002.
53. ↑ ShinTsukihime, 2004 , p. 64.
54. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 ShinTsukihime, 2004 , p. 65.
55. ↑ 1 2 3 ShinTsukihime, 2004 , p. 66.
56. ↑ 1 2 3 4 5 6 ShinTsukihime, 2004 , p. 68.
57. ↑ 1 2 ShinTsukihime, 2004 , p. 69.
58. ↑ ShinTsukihime, 2004 , p. 70.
59. ↑ Christopher Macdonald, Mihail Koulikov. Anime Central: Geneon Entertainment  (engleză) . Anime News Network (26 mai 2004). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 18 ianuarie 2018.
60. ↑ 12 Ian Wolf . Ghidul începătorului de anime, nr. 167 - Tsukihime (engleză) . Pe cutie (11 iulie 2016). Arhivat din original pe 29 iunie 2017.  
61. ↑ Tsukihime chez Kazé  (franceză) . Manga-News (3 februarie 2011). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 7 septembrie 2017.
62. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Carlo Santos. Lunar Legend Tsukihime DVD 3: Nocturnal Fate  (engleză) . Anime News Network (2 mai 2005). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 15 iulie 2017.
63. ↑ 真月譚月姫 6  (japoneză) . Oricon . Preluat: 6 octombrie 2022.
64. ↑ Tsukihime Colorful, 2002 , p. 120.
65. ↑ Album CD: EVER AFTER - MUSIC FROM "TSUKIHIME" REPRODUCTION [Regular Edition ]  (Japoneză) . CDJapan. Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 1 mai 2018.
66. ↑ ShinTsukihime, 2004 , p. 80.
67. ↑ ShinTsukihime, 2004 , p. 85.
68. ↑ Album CD: Shingetsutan Tsukihime Original Soundtrack 1 Moonlit archives Regular Edition  (Japoneză) . CDJapan. Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 1 mai 2018.
69. ↑ Album CD: Shingetsutan Tsukihime Original Soundtrack 2 Moonlit Memoirs Ediție limitată de presare inițială  (japoneză) . CDJapan. Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 1 mai 2018.
70. ↑ 1 2 Janet Crocker. Coloana sonoră originală Shingetsutan Tsukihime Vol.1: Moonlit Archives  (engleză) . animefringe. Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 14 aprilie 2008.
71. ↑ La fin de Tsukihime repoussée  (franceză) . Manga-News (27 ianuarie 2010). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 29 septembrie 2015.
72. ↑ Egon Loo. Tsukihime Manga Finale , Volleyboys Manga Put on Hold  . Anime News Network (26 ianuarie 2010). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 10 ianuarie 2018.
73. ↑ Egon Loo. Clasamentul benzilor desenate japoneze , 24–30 iulie  . Anime News Network (1 august 2007). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 16 iunie 2017.
74. ↑ Egon Loo. Clasamentul benzilor desenate japoneze , 22-28 februarie  . Anime News Network (3 martie 2010). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 16 iunie 2017.
75. ↑ Egon Loo. Clasamentul benzilor desenate japoneze, 1-7  martie . Anime News Network (10 martie 2010). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 15 iulie 2017.
76. ↑ Christopher Macdonald. Noi licențe  Comics One . Anime News Network (22 octombrie 2004). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 30 aprilie 2017.
77. ↑ Christopher Macdonald. Noi licențe  DR Master Manga . Anime News Network (22 februarie 2005). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 25 aprilie 2017.
78. ↑ Manga en ligne - Tsukihime  (franceză) . Manga-News (1 octombrie 2007). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 10 octombrie 2015.
79. ↑ 真月譚月姬 (chineză) . www.gnn.gamer.com Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 21 iunie 2016.
80. ↑ Tsukihime Colorful, 2002 , p. 131.
81. ↑ Eri Takenashi's Take Moon Type-Moon Antologies Get  Anime . Anime News Network (24 noiembrie 2010). Arhivat din original pe 27 septembrie 2017.
82. ↑ Scott Green. VIDEO: Tip-Moon „Carnival Phantasm” Promoție anime - Neko Arc Chaos! Versiune  (engleză) . Crunchyroll (21 octombrie 2011). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 2 ianuarie 2012.
83. ↑ 【6月26日付】本日発売の単行本リスト (japoneză) . Natalie (26 iunie 2012). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 7 iulie 2017.
84. ↑経験値氏が描く『Fate/Grand Order』の ウ ェブマンガ 『ぐだぐだオーダー 』Famitsu (22 ianuarie 2015). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 30 iulie 2016.
85. ↑ 経験値のゲスト作品や同人誌をまとめた「コハエースこれくしょん 」. Natalie (10 martie 2015). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 15 august 2015.
86. ↑ コンプエースで新連載2本、武闘派学園＆巫女声優もの (japoneză) . Natalie (26 noiembrie 2012). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 29 iunie 2013.
87. . _  _ _ Natalie (26 ianuarie 2015). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 5 august 2015.
88. ↑ 1 2 3 4 5 Ross Liversidge. Legenda lunară Tsukihime  (engleză) . Rețeaua anime din Marea Britanie. Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 1 mai 2013.
89. ↑ 12 Lesley Smith. Legenda lunară Tsukihime Vol.  1 Recenzie . Animefringe (1 noiembrie 2005). Arhivat din original pe 14 martie 2016.
90. ↑ 1 2 3 4 Martin Butler. Tsukihime Lunar Legend 1  (engleză) . Anime UK News (16 iunie 2005). Arhivat din original pe 2 februarie 2007.
91. ↑ 1 2 3 Tianjun. Tsukihime Vol. 1: Critique de volume manga  (franceză) . Manga-News (10 august 2009). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 4 mai 2018.
92. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Jeremy A. Beard. Legenda lunară Tsukihime  (engleză) . EI Anime. Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 21 august 2017.
93. ↑ 123 A.E. _ _ Vrabie. Legenda lunară Tsukihime Vol.  3 Revizuire . IGN (13 octombrie 2006). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 14 martie 2016.
94. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Lori Henderson. Legenda lunară Tsukihime Vol. 1-5  (engleză) . Manga Village (12 mai 2009). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 6 septembrie 2015.
95. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 8 Janet Crocker. 2004: Anul vampirilor?  (engleză) . Animefringe (1 februarie 2004). Arhivat din original pe 3 martie 2016.
96. ↑ 1 2 3 Seb Reid. Legenda lunară Tsukihime 1-3  (engleză) . Rețeaua anime din Marea Britanie. Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 4 mai 2018.
97. ↑ 1 2 3 Janet Crocker. Legenda lunară Tsukihime: Life Threads Vol. 1  (engleză) . Animefringe (1 decembrie 2004). Arhivat din original la 30 martie 2016.
98. ↑ Clements J., McCarthy H., 2006 , p. 379.
99. ↑ アニメファンも存在を知らなかった、秋葉原のアニメ専門映画館が破 (  una画館が破) Biglobe (22 septembrie 2014). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 4 mai 2018.
100. ↑ Gabriel Silvas. O grădină a granițelor goale  . The Prairie (18 noiembrie 2017). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 4 mai 2018.
101. ↑ 1 2 3 4 5 6 Carlo Santos. Tsukihime G.romanul 2  (engleză) . Anime News Network (28 martie 2006). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 8 iulie 2017.
102. ↑ A.E. Vrabie. Legenda lunară Tsukihime Volumul 5 Recenzie  . IGN (13 mai 2008). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 4 mai 2018.
103. ↑ 12 Tianjun . Tsukihime Vol. 2: Critique de volume manga  (franceză) . Manga-News (4 septembrie 2009). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 4 mai 2018.
104. ↑ 1 2 3 4 Carlo Santos. Tsukihime G.romanul 1  (engleză) . Anime News Network (9 ianuarie 2006). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 14 iulie 2017.
105. ↑ 12 Melissa Harper. Tsukihime G.romanul 3  (engleză) . Anime News Network (17 ianuarie 2007). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 15 iulie 2017.
106. ↑ Lori Henderson. Legenda lunară Tsukihime Volumul 6  (engleză) . Manga Village (5 iunie 2009). Preluat la 4 mai 2018. Arhivat din original la 5 septembrie 2015.
107. ↑ 1 2 月姫お祭りディスク「歌月十夜」発売！在庫は意外に (?  ! ) ASCII Corporation (8 septembrie 2001). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 12 iunie 2017.
108. ↑ Ravi Sinha. 9 cele mai ciudate jocuri de luptă făcute vreodată  . IGN (30 mai 2016). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 27 decembrie 2016.
109. ↑ 1 2 MELTY BLOOD Act Cadenza Ver.B  (japoneză) . 4gamer (16 mai 2008). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 13 mai 2016.
110. ↑ Scott Green. Jocul de luptă tip Moon „Melty Blood” se îndreaptă spre  abur . Crunchyroll (31 martie 2016). Preluat la 2 mai 2018. Arhivat din original la 20 octombrie 2016.
111. ↑ Mathias Oertel. Test: Melty Blood: Actress Again - Current Code  (germană) . 4Jucători (29 aprilie 2016). Arhivat din original pe 23 ianuarie 2018.

Literatură

• 月姫 : 設定集 : [ jap. ]  / Tip-Lună . - Tokyo: POPLS, 2000年. — 112p.
• 月姫 : 資料集 : [ jap. ]  / Tip-Lună . — Tokyo: POPLS, 2001年. — 40p.
• カラフルMOON月姫 : 月姫パーフェクトファンブック : [ jap. ]  / Tip-Lună . - Tokyo: Ohzora Shuppan, 2002年. — 132p. — ISBN 978-4872878448 .
• 真月譚月姫聖典 : Shingetsutan Tsukihime Seiten : [ jap. ]  / JCStaff . - Tokyo: Kadokawa Shoten , 2004年. — 96p. — ISBN 978-4048537193 .
• Clements J. , McCarthy H. Enciclopedia Anime: Un ghid pentru animația japoneză din  1917 . — Ediție revizuită și extinsă. - Berkeley, CA: Stone Bridge Press , 2006. - P. 379. - ISBN 978-1933330105 .
• Enciclopedia vampirului: morții vii în mit, legendă și  cultura populară . - Santa Barbara: Greenwood, 2010. - 453 p. — ISBN 978-0313378331 .
• Thompson, J. Manga: Ghidul complet  (engleză) . — New York: Del Rey Books , 2007. — 556 p. — ISBN 978-0-345-48590-8 .

Link -uri

• Site oficial  (japonez)
• Pagina anime  (japoneză) de pe site-ul JC Staff .

Site-uri tematice	IGDB MobyGames

Lucrări de Type-Moon
Seria Tsukihime	Tsukihime Kagetsu Tohya Sânge topit
Seria soarta	Soarta/stay night Soarta/ataraxia goală Fără soartă Colosseumul destinului/tigrului Fate/kaleid liner Prisma Illya Soarta/coduri nelimitate Soarta/Extra Soarta/Apocrifa Soarta/fals ciudat Soarta/Prototip: Sougin no Fragments Soarta/Marele Ordin Fate/Extella: Steaua Umbral Dosarele Lordului El-Melloi II Fate/Extella Link Soarta/Requiem
Alte locuri de muncă	Mahoutsukai nu Yoru Kara nu Kyoukai Canaan Hagane no Daichi DDD Cucerirea lumii Zvezda Complot Fantasmă de carnaval
Lideri	Kinoko Nasu Takashi Takeuchi