Evanghelia mariană [1] , sau cele patru evanghelii Mariinsky [2] ( lat. Codex Marianus ) este un manuscris glagolitic incomplet al celor patru evanghelii , un monument al vechii limbi slavone bisericești , datând din secolul al XI-lea.
Monumentul a fost creat în Macedonia, scribul era sârb sau bulgar [3] .
Partea sa principală (171 de foi) a fost găsită de Viktor Grigorovici în schița rusă a Adormirii Preasfintei Maicii Domnului Xilurgu, sau Mariinsky [4] (după care este numit manuscrisul), pe Muntele Athos în anii 1840; după moartea lui Grigorovici, ea a intrat în Muzeul Rumyantsev din Moscova (acum Biblioteca de Stat Rusă ), unde este încă păstrată sub codul „Grig 6” sau „Muz 1689 (f. 87)”. Două foi inițiale au fost găsite ulterior de Anton Mikhanovich și prezentate lui Franz Mikloshich , după a cărui moarte au intrat în Biblioteca Populară din Viena , unde sunt depozitate sub codul „Cod. Slav. 146".
Primele șase și ultimele două foi lipsesc.
Manuscrisul nu avea legatură, iar în timpul restaurării anilor 2020 i s-a realizat un fel de relicvar cu capace groase și cleme [5] .
În manuscris, vocalele reduse puternice sunt deja mai des înlocuite cu literele o , e , în timp ce cele slabe nu sunt indicate, adică literele ъ , ь . omis sau amestecat:
Evanghelia Mariinsky este un monument al limbii slavone bisericești veche din ediția sârbă [6] , ea reflectă unele trăsături fonetice sârbe introduse în textul slavon bisericesc vechi de către un scrib sârb. Aici literele ѫ și ѹ , ѭ și yu sunt amestecate :
La începutul cuvintelor, ѹ este folosit în loc de въ :
Toate acestea sunt o reflectare a trăsăturilor fonetice ale limbii sârbe vii din acea vreme.
Primele ediții ale manuscrisului îi aparțin lui Mikloshich (1850), care a publicat fragmentele lui Mihainovici, și lui Izmail Sreznevsky (1866), care a inclus fragmente din rolul lui Grigorovici în publicația sa Ancient Glagolitic Monuments Compared to Cyrillic Monuments. Ediția științifică completă (în transliterație chirilică ) îi aparține lui Vatroslav Yagich : Quattuor evangeliorum versionis palaeoslovenicae codex Marianus glagoliticus . - Berlin și St. Petersburg: Weidmann, 1883 [ retipărire disponibilă : Graz: Akademischer Druck- und Verlagsanstalt, 1960]. Nu există o ediție în facsimil , deși foile individuale sunt adesea reproduse în albume paleografice , manuale vechi de slavonă bisericească etc.