A doua mișcare a consoanelor ( a doua întrerupere (înaltă germană) , de asemenea - mișcarea consoanelor în înaltă germană veche ; germană Zweite Lautverschiebung ) este un proces fonetic - morfologic în dezvoltarea limbilor germanice , care a constat în schimbarea consoanelor stop germane , care a dus la apariția dialectelor germane de sud și a servit drept linie de despărțire între dialectele germane superioare și joase .
Începutul acestei mișcări de consoane datează din aproximativ 500 d.Hr. e. , cu toate acestea, noi informații sugerează că procesul a început abia în jurul anului 600 . A doua schimbare de consoane a fost un proces pe termen lung și în mai multe faze, care a fost departe de a fi finalizat în secolul al VIII-lea , după formarea înaltei germane vechi . Motivele acestui proces fonetico-morfologic sunt controversate.
A doua mișcare de consoane a dus la formarea vechiului înalt german bazat pe dialectele germanice din sud-vest. Granița acestei mișcări se întinde de la vest la est aproximativ în centrul Germaniei, se numește linia Benrath .
A doua schimbare de consoane a afectat în primul rând plozivele /p/ , /t/ și /k/ , precum și parțial /b/ , /d/ și /g/ . Dacă sunetul /p/ se află la începutul unui cuvânt sau în mijlocul unui cuvânt după sonorele /m, n, l, r/ sau acționează ca un sunet dublu, intră în africată /pf/ . În consecință, /t/ devine /ts/ și /k/ devine /kx/ . În cazul în care /p/ se află la sfârșitul unui cuvânt după o vocală, atunci intră în spirala /f/ , în consecință /t/ intră în /s/ și /k/ în /x/ . În mijlocul unui cuvânt între două vocale, aceste consoane devin spirante după vocalele scurte și consoane duble după vocalele lungi.
În lombarda :
nume de regi în anii 600 și 700 d.Hr e.
| limba germana | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Structura limbajului |
| ||||||||
| Răspândirea |
| ||||||||
| Poveste | |||||||||
| Soiuri |
| ||||||||
| Personalități | |||||||||
| |||||||||