Acest articol descrie caracteristicile geografice minore descrise în lucrările care fac parte din legendarium -ul lui J. R. R. Tolkien .
Avallone ( sq. Avallónë ) este cel mai estic oraș de pe insula Tol Eressea , portul Eldar . Fondată fie de către Teleri înainte de a se muta în Alqualonde , fie, mai probabil, de către Elfii care s-au întors din Pământul de Mijloc după Războiul Mâniei . În orice caz, orașul a devenit principala așezare a Noldorilor dintre exilați, cărora li s-a interzis pentru totdeauna să intre pe pământurile continentului Aman și a Sindarilor care au părăsit Pământul de Mijloc, dar nu au vrut să trăiască în Valinor.
Pentru oameni, Avallone a devenit un simbol al Țării Binecuvântate, deoarece într-o zi senină putea fi văzut de pe vârful Muntelui Meneltarma din Numenor . După căderea lui Númenor și schimbarea lumii, Avallon a devenit portul de intrare pentru navele care călătoreau de-a lungul Căii Dreapte . Silmarillionul spune că piatra principală a palantirului lui Elostirion se afla în Avallon, iar Elendil cel Înalt se uita adesea în palantirul său, încercând în zadar să vadă Vestul Uitat.
Se pare că Tolkien se referea la legenda Insulei Avalon din legendele arthuriene , deși, potrivit lui, cuvântul Avallónë înseamnă literal „lângă Valinor” în Quenya (cf. Atalantë , unul dintre numele lui Númenor și Atlantis ). Mai mult, în primele schițe ale lui Tolkien, Avallon este unul dintre numele insulei Tol Eressea, nu portul său.
Avatar ( sq. Avathar ) - o fâșie de pământ slab luminată între lanțul muntos Pelori și Belegaer , situată la sud de Golful Eldamar . Ungoliant a locuit acolo înainte de a veni pe Pământul de Mijloc cu Melkor , după cum relatează Silmarillionul .
Avatarul, care a fost apoi înghițit de mare, era mai îngust decât Araman , o regiune similară care se afla la nord de Golful Eldamar. Dar în Avatar era mai întunecat - „aici zăceau cele mai adânci și mai groase umbre” [1] . De aici și numele său - „Umbre” în Quenya [2] .
Aglarond ( sind. Aglarond , tradus din Sindarin - „cameră sclipitoare”, cunoscută și sub numele de Peșterile Sclipitoare din Aglarond ) este o așezare naturală peșteră sub munții din Cheile Helm din Ered Nimrais . La începutul epocii a patra, în peșteri a apărut o așezare de pitici sub conducerea lui Gimli, fiul lui Glóin.
Azanulbizar ( ing. Azanulbizar , tradus din Khuzdul - Valea pârâurilor întunecate ( ing. Dimrill Dale )) - o câmpie vastă în pintenii estici ai Munților Cețoși lângă Lacul Kheled-zaram , locul unei bătălii decisive în războiul dintre pitici și orci în 2799 din epoca a treia , terminându-se cu victoria piticilor. Elfii Sindar au numit această câmpie Nanduhirion (în același sens).
Almaren ( sq. Almaren , „binecuvântat”) - o insulă de pe Marele Lac din regiunile de mijloc din Arda, reședința Valarului , predecesorul lui Valinor . Aici s-a întâlnit, contopindu-se, lumina Marilor Lămpi . După ce Melkor a distrus Lămpile, Valar s-au mutat departe spre vest, spre Valinor. Potrivit unor rapoarte, Almaren a rămas intact după atacul lui Melkor și era aceeași insulă cu Tol Eressea .
Amon Lau ( sind. Amon Lhaw , tradus din Sindarin - „dealul auzului”) - unul dintre cele trei vârfuri care se înălțau deasupra cascadei Rauros (posibil numit și Dealul Urechii de pe Westron ). Făcea parte din munții Emyn Muil de pe malul de est al Anduin . Geamănul său, Amon Hen („dealul vederii”) se afla pe malul opus al râului. Între ele, în centrul pârâului deasupra Rauros, se afla vârful insulei Tol Brandir , care nu a fost călcat niciodată de om.
În antichitate, Amon Lau era situat la granița de nord a Gondorului , iar pe el a fost construit un scaun de piatră pentru vizionare (numit probabil „ Scaunul Auditiv ”), în timpul Războiului Inelului , situația s-a schimbat: în acel moment, Amon Lau fusese de mult sub umbra lui Mordor .
Amon Obel ( sind. Amon Obel , tradus din Sindarin - „o așezare cu ziduri [3] pe un deal”), sau Obel Halad ( ing. Obel Halad ) - o așezare a oamenilor din Haleth în Prima Epocă , situată pe dealul lui Amon Obel în centrul pădurii Bretil . Pe marginea dealului se afla izvorul râului Celebros , de-a lungul căruia trecea drumul către Vadul Teiglin , care traversa Celebros pe un pod peste Nen Girith .
Clădirea principală de la Obel Halad a fost Sala Căpetenilor , reşedinţa lui Halad Brethil . Era situat pe un deal, înconjurat de o grădină vastă, care era înconjurată de un „zid circular de pământ ridicat de un baraj uscat exterior” [4] . La o jumătate de milă de Obel Halad ( poate de cealaltă parte a lui Amon Obel) a fost construit Moot -ring , unde oamenii din Brethil se întâlneau pentru a alege un nou lider sau pentru a lua o decizie importantă . „Avea forma unei semilună uriașă cu bănci de pământ construite în șapte margini, ridicându-se dintr-un picior neted sculptat în versantul dealului. Un gard înalt l-a înconjurat și... în mijlocul celei mai de jos margine era așezat Angbor, sau Piatra Doomului - o piatră uriașă plată pe care stătea Halad” [4] . Nu departe de Obel Halad existau și peșteri care serveau drept închisoare, precum și Grave Yard ( ing. Garth of Graves ), unde erau îngropați lideri.
Palatul șefilor a fost incendiat în timpul unui război civil în anul 501 d.Hr., iar Cercul Adunării a fost pângărit de vărsarea de sânge. Ulterior, oamenii din Brethil au fost împărțiți, „fiecare s-a gândit la propria sa casă”, iar Obel Halad, se pare, nu a fost restaurat.
Amon Rudh ( sind. Amon Rûdh , tradus din Sindarin - „munte chel”) - un deal stâncos situat la sud de Brethil în West Beleriand în Prima Epocă . Dintre toate plantele de pe deal, au crescut doar florile roșii strălucitoare de Seregon , „piatră de sânge”; din această cauză, părea că acest vârf era acoperit de sânge.
Piticul Mim a trăit în Amon Rud împreună cu fiii săi, Ibun și Khim . Ulterior, Mima a fost prinsă de o bandă de tâlhari condusă de Turin Turambar și forțată să dezvăluie locul ascunzătoarei lor, care după aceea a fost numită Bar-en-Danved ( Sind. Bar-en-Danwedh ), „Casa răscumpărării”. (înainte de asta era cunoscut sub numele de Bar-en -Nibin-Noeg ( sin . Bar-en-Nibin-Noeg ) sau „Casa Piticilor”). Când s-a descoperit că Khim, care era împușcat, a murit, Torino s-a pocăit de fapta sa și i-a oferit serviciile lui Mim, care de atunci s-a resemnat în prezența briganților.
Amon Rudh a devenit o bază pentru raidurile haiducilor, iar odată cu sosirea lui Beleg a devenit centrul zonei cunoscute sub numele de Dor Cuartol ( Syn. Dor-Cúarthol ), „Țara arcului și a coifului” (făcând aluzie la cei doi războinici, Beleg și Torino), nucleul de rezistență la forțele Morgoth . Cu toate acestea, locul unde se află Torino a fost dezvăluit ulterior, după care orcii i-au ucis pe tâlhari și l-au capturat pe Turambar, acoperind vârful dealului cu sânge real.
Amon Rude s-a scufundat în timpul distrugerii Beleriandului în timpul Războiului Mâniei de la sfârșitul primei epoci.
Amon Sul ( sind. Amon Sûl , tradus din Sindarin - „dealul vântului”, în diverse traduceri - Windfall , Wrap ( eng. Weathertop )) - un deal din Eriador , care se ridică la o mie de picioare (300 m) deasupra câmpiei , cel mai sudic și cel mai înalt vârf al Dealurilor Vântoase ( ing. Dealurile Meteo ), pe care stătea un turn înalt construit de Elendil în primele zile după întemeierea regatului Arnor. Era situat la jumătatea distanței dintre Shire și Rivendell , pe un vârf de deal plat.
Odată construit, turnul era înalt și frumos, dar după evenimentele din Războiul Inelului , din el au mai rămas doar ruine. Pe vremea lui Elendil, conținea cel mai mare și mai puternic palantir folosit pentru a comunica cu Gondor .
Potrivit legendei, din vârful turnului de pe Amon Sul, Elendil a urmărit sosirea lui Gil-galad la Războiul Ultimei Alianțe cu Sauron .
Când în 861 T.E. Arnor a fost împărțit în trei regate, Amon Sul s-a retras în Arthedain și a dominat drumul estic de la Cardolan la Rhudaur . Acolo s-a lăsat și o gardă specială care să păzească palantirul. Cu toate acestea, Cardolan și Rhudaur și-au dorit atât turnul, cât și palantirul, rezultând o frecare constantă între regate.
În TE 1356, regele Argeleb I de Arthedain a fost ucis în timp ce apăra Windy Hills de un atac al lui Rhudaur, condus de atunci stăpânul Oamenilor de dealuri, care era în alianță secretă cu regele-vrăjitor din Angmar . Arveleg I , fiul lui Argeleb, i-a alungat pe atacatori și a apărat Dealurile Vântătoare încă mulți ani. Cu toate acestea, în 1409 T. E. Amon Sul a fost înconjurat de o armată uriașă din Angmar. Arveleg a fost ucis, iar turnul a fost ars și distrus. Palantir, însă, a fost salvat, dar mai târziu a fost pierdut pe mare în legătură cu moartea ultimului rege al lui Arthedain, Arvedui .
De-a lungul timpului, inelul de pietre care a stat la baza turnului lui Amon Sul s-a prăbușit și a crescut cu iarbă. Când Gandalf a ajuns la ruinele lui Amon Sul pe 3 octombrie 3019 TE, a fost asediat acolo de nouă Nazgûl . După aceasta, a izbucnit o bătălie pe vârful dealului, în urma căreia Gandalf a reușit să fugă; in plus, a lasat in centrul ruinelor o piramida de pietre sparte si arse. Magicianul a marcat piatra de sus din ea cu runa „G” și trei rânduri pentru a arăta că se afla în acest loc pe 3 octombrie. Aragorn a descoperit și descifrat acest semn când a sosit cu hobbiții pe Amon Sul pe 6 octombrie. Mai târziu în acea noapte, într-o adâncime de pe versantul vestic al Amon Sul, Frodo Baggins a fost atacat de cinci Nazgul și rănit periculos de Regele Vrăjitor, după care Aragorn a condus rapid hobbiții departe de Amon Sul mai departe spre Rivendell.
Amon Hen ( sind. Amon Hen , tradus din Sindarin - „dealul vederii”) este un munte jos situat pe malul vestic al Anduinului , la capătul sudic al lungului lac Nen Hithoel , deasupra cascadelor Rauros . Amon Hen era unul dintre cele trei vârfuri ale Rauros, celelalte două erau Amon Lav („dealul urechii”) și Tol Brandir , o insulă de pe Anduin, situată între două dealuri. Pe Amon Hen era Scaunul Vederii , care a servit drept punct de observare pentru granițele de nord ale Gondorului . A fost construită în perioada timpurie a istoriei Gondoriane, posibil încă din Epoca a II- a .
Cartea „ Frăția Inelului ” descrie călătoria Frăției pe Anduin de la Lothlórien la Amon Hen, unde Frăția s-a prăbușit: Boromir a încercat să ia cu forță Inelul Omnipotenței de la Frodo Baggins (cu toate acestea, hobbitul a reușit să scape ) și a fost ucis în curând protejându- i pe Merry și Pippin de orcii trimiși de Saruman pentru a captura Inelul. În cele din urmă, orcii i-au capturat pe Merry și pe Pippin și i-au târât în Isengard . Frodo, după ce a fugit din Boromir, s-a urcat pe Amon Hen și s-a așezat în Scaunul Vederii fără a scoate Inelul, datorită căruia a putut să vadă zona pe sute de mile în jurul punctului de observație. De acolo, la scurt timp după aceea, Frodo și Sam au traversat Anduinul cu barca, îndreptându-se spre est, spre Mordor ; restul Frăției s-au grăbit să-i urmărească pe orcii lui Saruman pentru a-i salva pe Merry și Pippin.
Amon Ereb ( sind. Amon Ereb , tradus din Sindarin - „deal singuratic”) - un deal larg și blând între Ramdal și râul Gelion, care domina câmpiile sudice ale Beleriandului de Est . Fiind cel mai înalt punct al acestei regiuni și cel mai estic vârf al Andramului , care stătea în afară de altele, dealul a avut o mare importanță strategică, deoarece păzea pasajul estic din jurul lungirii Andram către părțile de sud ale Beleriandului și partea de nord. din Taur-im-Duinath .
Aici , Denethor , Lordul Nandor , a murit în prima bătălie a războaielor de la Beleriand împotriva orcilor , iar mult mai târziu Caranthir a fortificat dealul pentru a-și acoperi retragerea la sud după Dagor Bragollach . Fiii lui Feanor s-au retras pe acest deal după Nirnaeth Arnoediad .
Dealul a mai fost numit, pe scurt, simplu „ Erebus ”.
Amon Ethir ( sind. Amon Ethir , tradus din Sindarin - „dealul veghetorilor”) - un deal artificial, turnat de spiridușii din Finrod pe câmpia largă a Talat Dirnen, la aproximativ o legă (aproximativ 5 km) la est de Porțile lui. Nargothrond , deasupra râului Narog . În decursul timpului, versanții săi au devenit copași de copaci, dar de pe vârful gol, observatorii lui Nargothrond puteau privi ținuturile din jur cu ochii limpezi ai spiridușilor, de la care dealul își ia numele.
După ruinele lui Nargothrond, dealul încă mai stătea în picioare și acolo Nienor l-a întâlnit pe balaurul Glaurung . După ce a cufundat toate ținuturile din jur într-o ceață deasă și fetidă, balaurul o aștepta pe deal, care rămânea singurul punct care se înălțase peste zonă și, întâlnindu-se, a aruncat o vrajă de uitare asupra lui Nienor.
Andram ( sind. Andram , tradus din Sindarin - „zid lung”) - o creastă lungă de dealuri care trecea prin Beleriand , de la Nargothrond și Porțile Sirionului în vest până la Ramdal („capătul zidului”) în est. A marcat granița unei căderi ascuțite în înălțimea ținuturilor Beleriand.
Pe marginea cea mai de est a lanțului se afla Amon Ereb , care de obicei nu era considerat parte din Andram.
Androth ( sind. Androth ) este un sistem de peșteri din munții Mithrim. După Nirnaeth Arnoediad, unii dintre Sindar și Edain care au supraviețuit bătăliei s-au refugiat în aceste peșteri. Tuor a fost crescut de elfii lui Androth.
Araman ( sq. Araman , tradus din Quenya - „în afara Amanului”) - coasta de nord a Amanului , situată pe partea exterioară a Munților Pelori . Era un deșert pustiu, muntos, înghețat (posibil tundra ). La nord de Araman se întindea deșertul înghețat Helcaraxe , care lega Aman de Beleriand ; Melkor și Ungoliant au folosit această cale pentru a scăpa , iar mai târziu - pentru a merge în Pământul de Mijloc - o parte a elfilor Noldor (un detașament condus de Fingolfin ).
Ard-galen ( Sind. Ard-galen , tradus din Sindarin - „zonă verde”, mai târziu Anfauglith ( Synd. Anfauglith )) - o câmpie largă și verde care se întindea la nord de Munții Dorthonion și la sud de cetatea Morgoth Angband din Fier . Munții în prima epocă .
În primele secole după răsăritul Soarelui, Ard-galen era o câmpie verde, bogată în iarbă, care se întindea de la Hithlum și Ered Wethrin în vest până la Ered Luin în est și se înălța până în munții Dorthonion în sud. Cu toate acestea, câmpia a fost devastată de râuri de flăcări și gaze otrăvitoare eliberate de la Angband către Dagor Bragollach , iar după aceea a fost numită Anfauglith - „praf sufocant”.
Pe această câmpie a avut loc a cincea bătălie a Războaielor de la Beleriand , Nirnaeth Arnoediad (Bătălia Lacrimilor Nenumărate), iar trupurile celor căzuți în ea au fost adunate într-o movilă din mijlocul Anfauglith, care a primit de la elfi numele Haud-en-Ndengin ( sind. Haudh-en-Ndengin ), „movidă ucisă” și Haudh-en- Nirnaeth ( sind. Haudh-en-Nirnaeth ), „movidă de lacrimi”. Iarba a început să crească din nou pe această movilă (și nicăieri altundeva pe Anfauglit).
Ca și restul Beleriandului, Anfauglith a intrat sub apă după Războiul Mâniei de la sfârșitul primei epoci.
Askar ( sind. Ascar , tradus din Sindarin - „sfâșiat, frenetic”) - un râu în Ossiriand . Ascar a fost cel mai nordic afluent al râului Gelion și al doilea râu al Ossiriand. După jefuirea lui Doriath de către pitici , Beren Erhamion a atacat armata de tâlhari la Ascar și i-a învins. După ce comorile din Doriath au fost înecate în râu, a fost numit Rathlóriel ( Synd. Rathlóriel ), care înseamnă „mina de aur”.
Golful Balar este un golf al Mării Belegaer la sud de Beleriand , alimentat de râul Sirion . S-a format probabil ca urmare a cataclismelor care au însoțit războiul dintre Valar și Melkor cu mult înainte de începerea înregistrării evenimentelor istorice. De asemenea, numele Balar poartă o insulă mare în acest golf.
Numele amintește de Valar (și Maiar ), în special de Osse , care au fost asociați cu regiunile platformei continentale ale Pământului de Mijloc.
Insula Balar - o insulă din golful cu același nume la sud de Beleriand , pe care se afla tabăra de refugiați a Eldar și Edain . Potrivit legendei, insula era vârful nordic al Tol Eressea , care s-a rupt când Ulmo a transportat Eldarul la Aman .
Barad Nimras ( sind. Barad Nimras , tradus din Sindarin - „turnul cornului alb”) - un turn construit de Finrod Felagund în Falas , între porturile Britombar și Eglarest . Folosit pentru a urmări și a avertiza despre un posibil atac al lui Morgoth dinspre mare. S-a dovedit a fi inutil, pentru că Morgoth nu a atacat niciodată din mare. A fost distrus de Morgoth în timpul unui atac asupra Porturilor Falas la un an după Nirnaeth Arnoediad.
Barad Eithel ( sind. Barad Eithel , tradus din Sindarin - „turn la izvor”) - cetatea Fingolfin . Era situat la poalele estice ale Ered Wethrin , la izvorul râului Sirion .
Turnul lui Durin era un turn care se afla pe vârful Celebdil deasupra Khazad-dum , unde Gandalf a învins Bane-ul lui Durin . Se putea ajunge doar prin cea mai lungă Scară Nesfârșită , care începea adânc în minele de sub munte.
Belegaer ( Sind. Belegaer , tradus din Sindarin - „mare mare”, în Quenya - Alatairë ( sq. Alatairë )) este Marea Arda, situată la vest de Pământul de Mijloc. De asemenea, numită Marea Mare ( ing. Marea Mare ) și Marea Despărțire ( ing. Mări despărțite ).
Înainte de cea de-a doua epocă , Belegaer fugea de la Porțile Ilmen în nordul îndepărtat (unde un pod de gheață cunoscut sub numele de Helcaraxe lega Pământul de Mijloc și Aman ) spre sudul îndepărtat, unde se conectează și la Ilmen și îngheța. În nord, Belegaer era mai îngust decât în sud, iar partea sa cea mai largă era situată în apropierea ecuatorului Arda.
Întreaga întindere a Belegaerului după căderea lui Númenor nu a fost niciodată pe deplin clară, dar, în orice caz, a mers suficient de departe în nord pentru a fi acoperit de gheață perpetuă, precum și în sud.
Numele „Belegaer” în sindarin constă din două părți: Beleg („puternic”) și Aer , sau Ear („mare”) - cf., de exemplu, „ Eärendil ” - „iubind marea”.
Până la sfârșitul celei de-a doua epoci, continentul Aman, casa Valar , a format coasta de vest a Belegaerului. Înainte de distrugerea Beleriandului la sfârșitul primei epoci , marea era îngustă și înghețată în nord și se contopise în strâmtoarea Helcaraxe , „Gheața măcinată”. Pe atunci era posibil să se ajungă din Aman în Pământul de Mijloc pe jos (deși cu mare dificultate), ceea ce Fingolfin și oamenii lui au făcut când au părăsit Valinor [5] .
După Războiul Mâniei , Belegaer sa extins prin inundarea unor părți mari din Pământul de Mijloc. În timpul Akallabeth, în cea de-a doua epocă, mările au fost „învăluite” și lumea a devenit rotundă. Aman a fost îndepărtat din lume, Belegaer spăla acum „noile pământuri”, și numai cei aleși puteau găsi Calea Dreaptă către Valinor. Noile țărmuri vestice ale Belegaerului nu au fost niciodată descrise de Tolkien, deși există indicii că descendenții refugiaților din Numenor au ajuns la ele, încercând să ajungă la Valinor, dar, ca și în alte părți, acolo au găsit doar moarte și decădere.
Munții Albi ( în engleză White Mountains , o traducere aproximativă a numelui sindarin Ered Nimrais - „munti cu vârfuri albe”) – un lanț muntos din vestul Pământului de Mijloc, numit după ghețarii de pe vârfurile sale cele mai înalte. Lanțul se desfășoară în principal de la vest la est, dar are și o ramură nordică, care este separată de lanțul principal al Hythaeglir ( Munții Cețos ) de Porțile lui Rohan .
Chiar și în regiunile sudice precum Gondor și Rohan , zăpada s-a lăsat pe vârfurile Munților Albi chiar și vara, ceea ce a însemnat cel mai probabil înălțimea lor considerabilă. Nu existau treceri prin lanțul muntos. Căile morților au trecut pe sub ei, dar numai cei foarte curajoși (sau nesăbuiți) au încercat vreodată să le traverseze.
Munții Albi formau granița de nord a Gondorului și granița de sud a Rohanului, cu excepția părții lor de est, unde provincia Gondoriană Anorien era situată la nord de munți .
Baranduin ( Sind. Baranduin , cunoscut și sub numele de Brandywine ; tradus din Sindarin - „râu maro-auriu”) - al patrulea cel mai lung râu din Pământul de Mijloc (după Anduin , Kelduin (Running) și Gwatlo / Miteitel ). Scăpând din Lacul Evendim din nordul Eriadorului , Baranduin a trecut prin periferia de est a Shire , formând granița de est (cu excepția Buckland , care se întindea între râu și Pădurea Veche ). Singurele locuri pentru a traversa Barandwyn din Shire au fost Podul Brandywine , inițial Podul Stonebows , pe East Road, Feribotul Brandywine și Sarn 's Ford din South Chet . Ocolind Pădurea Veche spre sud, râul a traversat Sarn Ford și a curgeat spre nord prin regiunea pustie Minhiriath , înainte de a se vărsa în Marea Belegaer la nord de regiunea împădurită Erin Vorn .
Jucând pe numele râului în sindarin, hobbiții Shire l-au numit la un moment dat Branda-nin ( ing. Branda-nîn ), care înseamnă „apă de graniță” în dialectul original Hobbit Westron . Apoi, acest nume a fost, la rândul său, jucat și transformat în Bralda-him ( ing. Bralda-hîm ), adică „bere puternică” (după culoarea apei din râu), pe care Tolkien a tradus-o în engleză ca Brandywine, adică „vin de coniac.
Pentru hobbiții Shire, Brandywine era granița dintre cunoscut și necunoscut și chiar și cei care locuiau în Buckland, chiar peste râu, erau văzuți ca „ciudați”.
Afluenții râului Baranduin nu sunt descriși de Tolkien, cu excepția celor care se aflau în Shire sau nu departe de acesta: The Water ( în engleză The Water ) - în Shire central, curgea din nord-vest; Levkoyny Creek ( ing. Stockbrook ), care curgea din Zalesye ; Shirebourne ( Eng. Shirebourne ) - curgea de la marginea Dealurilor Verzi , Thistle Brook ( Eng. Thistle Brook ) s-a revărsat în el; și Evelynka ( ing. Withywindle ) din Pădurea Veche. Puțin în amonte decât Podul Brandywine era Insula Belt ( Insula Eng. Girdley ).
The Endless Stair era o scară care ducea de la cea mai adâncă mină din Moria până la vârful Celebdil . Scara Nesfârșită a avut un statut atât de legendar în rândul piticilor, încât unii o considerau fictivă, dar Gandalf i-a confirmat existența lui Gimli atunci când i-a povestit bătălia cu Bane-ul lui Durin ( Balrog ). Turnul lui Durin și vârful scărilor au fost distruse în această luptă. Înălțimea scărilor nu este cunoscută, dar Gandalf spunea că aceasta consta din multe trepte care se înfășurau într-o spirală neîntreruptă [6] . Scara trebuie să fi avut proporții cu adevărat fabuloase, pentru că le-a permis lui Gandalf și Balrog să urce de la lacul subteran din fundul abisului, la câteva mii de picioare până în vârful unuia dintre cei mai înalți munți din Pământul de Mijloc.
Brethil ( sind. Brethil ) este o zonă împădurită la granița Dorthonion , inițial o parte din Doriath . În Brethil, Casa Haleth s-a mutat din locul său de locuit anterior, situat la est de râul Gelion . Unii dintre druedain au locuit și în Brethil.
Caracteristica principală a pădurii era dealul lui Amon Obel , pe care se afla Ephel Brandir ( Sind. Ephel Brandir ), principala așezare a Haladinilor . De asemenea, râul Teiglin curgea prin toată pădurea .
Brithiach ( Sind. Brithiach ) este singurul vad peste râul Sirion la sud de mlaștinile Serech . Drumul de la Nan Dungorteb și Dimbar a traversat Sirionul de-a lungul acestui vad la nord de Pădurea Brethil .
Bruinen ( sind. Bruinen , de asemenea - Rattlesnake ( ing. Loudwater ), tradus din Sindarin - „apă zgomotoasă”) - un râu din Vestul Pământului de Mijloc, principalul afluent al Miteitelului (Sedonna). Bruinen a început la confluența a două râuri în Munții Cețoși (unul dintre ele a început la High Pass, unde a fost săpat ulterior orașul Goblin ). Râul a format granița de sud a regatului Arnor , iar mai târziu a principatului Rhudaur , la sud de Eregion . Ramura sudică a râului Bruinen curgea printr-o vale adâncă unde Elrond a stabilit refugiul Imladris, sau Rivendell (în timp ce Elrond avea capacitatea de a controla parțial râul).
Era un singur loc pentru a trece Bruinen, un vad lângă Rivendell. Acest vad, și întregul râu împreună cu el, a fost numit Edge of the Wild .
Când Thorin Oakenshield și trupa lui au mers să cucerească Erebor , au traversat Bruinen după o aventură cu trolii , îndreptându-se spre Rivendell pentru a se odihni. La începutul Războiului Inelului , Frodo Baggins a fost dus pe calul lui Glorfindel până la un vad peste Bruinen, cu Călăreții Negri urmărindu-l pe umeri . La acest vad, un Frodo rănit periculos s-a menținut într-un duel cu regele-vrăjitor din Angmar . Tentația de a-l captura pe Frodo i-a ademenit pe Nazgûl în râu, după care Elrond și Gandalf cel Gri au dezlănțuit masa gigantică de apă Bruinen, îmbrăcați sub forma unor cai uriași prin magia lui Gandalf, iar Glorfindel și Aragorn i-au împins în râu. Acest potop a ucis caii Călăreților Negri și, astfel, i-a neutralizat temporar.
Brown Lands este o regiune situată pe malul de est al Anduin , între Mirkwood și Mordor . În Prima Epocă , Entwives s-au stabilit acolo și și-au plantat grădinile și i-au învățat pe oamenii care locuiau acolo cum să cultive. Grădinile Entwives , așa cum se numea atunci această zonă, au existat foarte mult timp, până în Epoca a II- a , când Sauron , cu ceva timp înainte de Bătălia de la Dagorlad , nu a ars întreaga zonă, după care a devenit cunoscută drept Ținuturile Brune. Treebeard , totuși, era sigur că Entwives nu fuseseră complet distruși, ci doar „pierduți”; soarta lor finală rămâne un mister.
Terenurile brune sunt descrise ca pârjolite, ca de foc, fără o singură plantă verde. În „ Frăția Inelului ”, Frăția trece prin această zonă cu bărci elfiști în timp ce navighează pe Anduin. Cunoștințele remarcabile ale lui Aragorn despre geografie și istorie îi eșuează în acest caz: el „nu poate spune” ce „a ars” această regiune [7] .
Porțile Rohanului ( ing. Gap of Rohan , tradus și ca Mane of Rohan , Gate of Ristania ) - un decalaj între Munții Cețoși și Munții Albi (Ered Nimrais) .
Prin Porțile Rohan curgeau râurile Isen și Adorn, care formau frontiera efectivă a regatului Rohan . Rohan a fost cunoscut anterior ca Calenardon, respectiv, iar Poarta lui Rohan a fost cunoscută anterior ca Poarta Calenardon. Triunghiul dintre râurile Isen și Adorn și Munții Albi a fost teritoriu contestat de Rohirrim și Dunlending .
Vechiul Drum Mare care lega regatele Arnor și Gondor trecea prin Poartă, traversând Isenul la Vaduri din Isen .
Trecerea prin Poartă era controlată de cetatea Angrenost, sau Isengard , pe care Saruman o deținea în a doua jumătate a epocii a treia .
În timpul Războiului Inelului , Frăția Inelului a decis să nu treacă prin Porțile lui Rohan, deoarece știau despre alianța lui Saruman cu Sauron , și a trecut prin Moria .
Rohirrim au purtat mai multe bătălii împotriva Dunlendings și Orcs lui Saruman la Porțile Rohan . În timpul unei astfel de bătălii , Théodred , fiul regelui Théoden , a fost rănit de moarte.
Gvatlo ( Synd. Gwathló , sau Grey Stream ( Eng. Greyflood )) este un râu din mijlocul Eriadorului [8] .
Cuvântul sindarin „Gwathlo” a fost împrumutat de la numele „ Gwathir ” ( în engleză Gwathir ), dat râului de către numenoreeni în a doua epocă , care se traduce prin „râu umbrit”. Râul a fost numit așa deoarece pe întregul său curs curgea prin cele mai dese păduri care în antichitate acopereau Minhiriath în nord și Enedwaith în sud. Gwatlo a fost unul dintre râurile căruia i s-a dat și numele Adunaic : Agaturush ( ing. Agathurush ) [9] .
Gwatlo era suficient de lat pentru a fi navigabil până la confluența afluentului său , Glanduin . Râul însuși a fost format de Glanduin și Miteitel , care, unindu-se, au format zona mlaștină Nin-in-Eilph ( Synd. Nîn-in-Eilph ) sau Lebedyan ( Swanfleet engleză ).
Când „regii mării” Númenórean au început să ceară din ce în ce mai mult lemn pentru a-și construi navele, Númenóreenii au construit fortăreața-port Lond Daer, sau Lond Daer Ened, pe Gwathlo . Ca urmare a pescuitului, pământurile din jur au fost rapid lipsite de păduri, iar până la începutul epocii a treia , toate pădurile au dispărut cu totul.
La sfârșitul celei de-a doua epoci și începutul celei de-a treia, Gwathlo a servit drept graniță între regatele Arnor și Gondor și în locul în care Vechiul Drum de Sud traversa râul (fiind singura sa trecere în cursurile inferioare), a fost construit imensul avanpost nordic gondorian - Tharbad . Cu toate acestea, până la sfârșitul epocii a treia, Gondor se retrăsese mult spre sud și Arnor a fost distrus. Tharbad și uriașul său pod peste Gwatlo au fost abandonate și s-au prăbușit și a devenit necesar să traversăm râul la ruinele Tharbad de-a lungul unui vad periculos.
Ginglith ( sind. Ginglith ) este un râu din Beleriand , un afluent al râului Narog . Sursa Ginglith a fost în pădurea Nuath ( Synd. Núath ), lângă Ered Wethrin , în nordul West Beleriand. După ce a trecut prin ținuturile Tumhalad, Ginglith s-a vărsat în Narog la aproximativ 50 de mile Númenórean la nord de Nargothrond .
Glanduin ( Sind. Glanduin , tradus din Sindarin - „râu de graniță”) este un râu din Eriador , una dintre componentele râului Gwatlo . Glanduin a fost granița de sud a tărâmului elfilor Eregion și, mai târziu, a regatului Arnor .
Începând din Munții Cețoși la sud de Moria , curgea spre vest-nord-vest până când Sirannonul s-a scurs în ea, în apropierea locului în care se afla anterior capitala Eregionului, Ost-in-Edil . În aval, Glanduin s-a vărsat în Lebedyan ( flota în engleză Swanfleet ), vastele mlaștini la nord-est de Tharbad , din care curgea Gwatlo.
Pe unele hărți ale Pământului de Mijloc, numele „Râul Lebădă” este atribuit în mod eronat lui Glanduin sau chiar Isen , dar în realitate numele „Lebăda” se referea doar la mlaștini [9] [10] .
Gorgoroth ( Sind. Gorgoroth , tradus din Sindarin - „groază”) - un platou din nord-vestul Mordorului , în mijlocul căruia s-a ridicat vulcanul Orodruin . La nord-est de Orodruin, pe pintenul Ered Lithui , Sauron și-a construit cetatea - Barad-dur . În timpul Războiului Inelului , Gorgoroth a fost locul de mine și forje care produceau arme și armuri pentru armatele din Mordor. Platoul era acoperit cu cenușă vulcanică, așa că aproape nimic nu a crescut pe el. Construirea așezărilor și locuirea acolo au fost imposibile.
Același nume a fost dat la un moment dat lanțului muntos din Beleriand ( Ered Gorgoroth ).
Muntele Gram ( ing. Muntele Gram ) este un munte din nordul Eriadorului ; locația sa exactă nu este cunoscută, dar este posibil să fi fost situat în Ettenmoors , sau în Munții Angmar , sau în altă parte în partea de nord a Munților Cețoși . A fost locuit de spiriduși , a căror armată i-a atacat cândva pe hobbiții din Shire .
Dagorlad ( sind. Dagorlad , tradus din Sindarin - „câmpia luptei”) - o câmpie uriașă fără copaci între Emyn Muil și Cirith Gorgor . Numele provine de la Bătălia de la Dagorlad , care a implicat forțele lui Sauron și Ultima Alianță a Elfilor și Oamenilor la sfârșitul celei de-a doua epoci . Trupurile morților s-au descompus, dar în timp, o parte a câmpului s-a transformat în mlaștini, Dead Marsh , unde se vedeau fețele celor căzuți.
Mai târziu, în epoca a treia , Dagorlad a fost locul multor bătălii între Gondor și diverse armate de Est, inclusiv bătălia de la Morannon . Nenumăratele bătălii din cele două epoci au transformat Dagorladul într-un pustiu pustiu, poluat și nesănătos, cu bazine de nămol otrăvitor și movile de pământ ars.
Dwimorberg ( ing. Dwimorberg , tradus din Rohan - „munte al fantomelor”) este un vârf de munte din Munții Albi , situat la începutul văii Harrowdale. Paralel cu muntele Dwimorberg însuși, pe o stâncă din partea de est a văii, se afla Dunharg . În spatele Dunharg era o pădure de conifere numită Dimholt .
În Dimholt era o mică vale îngustă în care stătea o piatră care marca intrarea în Căile morților , unde trăiau spiritele neliniştite ale alpiniştilor sperjur. După ce Aragorn a eliberat spiritele de la jurământul lor, Dwymorberg a încetat să mai servească drept refugiu pentru ei și a devenit în siguranță.
Dimbar ( sind. Dimbar ) este un pustiu în nordul Beleriandului , situat între pădurile Brethil în vest și Neldoreth în est.
Long Lake ( ing. Long Lake ) - un lac situat la confluența râului Forest și partea de nord a Kelduin, la sud de Erebor . Lacul și-a primit numele datorită faptului că lungimea sa de la nord la sud este mai mare decât de la vest la est (de pe malul vestic, unde curgea râul Lesnaya, malul estic abia era vizibil, iar cele nordice și sudice nu erau vizibile). vizibile deloc). Lacul sub forma unei cascade la capătul său sudic a căzut în Kelduin, care, la rândul său, s-a golit în marea interioară a Runelor. Orașul Esgaroth a fost construit în întregime pe lacul însuși, care reprezenta astfel bariera naturală de protecție. Esgarot a fost construit foarte aproape de confluența râului Forest, dar a fost protejat de curent de o parte proeminentă a stâncii. Curenții interni din lac erau calmi, ceea ce a facilitat navigația.
Dorwinion ( sind. Dorwinion ) - terenuri situate pe coasta de nord-vest a Mării Run . În primul rând, acest teritoriu este renumit pentru solurile sale fertile, viile și vinul, care era ținut în mare cinste de către regii din Gondor și din întregul Pământ de Mijloc. La sfatul lui Tolkien, pe harta Pământului de Mijloc de către artista Paulina Baines , situată la capătul râurilor Karnen și Kelduin , și de atunci a fost înfățișată pe alte hărți. Este posibil ca Dorwinion să fi făcut parte din Gondor timp de câteva secole la începutul epocii a treia . În timpul Războiului Inelului , teritoriile Dorwinion au fost îndepărtate rapid de Gondor de către Rune Easterlings . Cu toate acestea, regiunea nu a căzut în declin, deoarece Dorwinion era un furnizor constant de vin pentru orașele aliate vecine Dale și Esgaroth , precum și pentru Mirkwood , care a rămas deschis. Spiridușii din Mirkwood din lucrarea „ The Hobbit, or There and Back Again ” sunt cei care beau vin „din ținuturile sudice”, iar în butoaie de sub acest vin piticii și Bilbo ajung în Esgaroth. Conform acestui traseu, se poate presupune că procesul de transport al vinului din Dorwinion către restul Pământului de Mijloc s-a desfășurat cu ajutorul râurilor și al transportului fluvial.
Dorthonion ( Sind. Dorthonion , tradus din Sindarin - „țara pinilor”, mai târziu Taur-nu-Fuin ( Sind. Taur-nu-Fuin ), „pădurea întunericului nopții”) - în Prima Epocă , ținuturile înalte , situat în nordul Beleriand la sud de câmpia Ardgalen (mai târziu Anfauglith), care se afla la poalele cetății Morgoth , Angband și sistemul montan Thangorodrim .
Dorthonion a fost scena aventurii și a pericolului trăit de multe dintre personajele principale din mai multe cărți ale lui Tolkien și din alte lucrări, cum ar fi Silmarillionul , Baladele lui Beleriand și, cel mai recent, Copiii lui Hurin . La fel ca celelalte mari păduri din legendariul lui Tolkien ( Markwood , Fangorn și Lorien ), Dorthonion a fost un important loc de migrare pentru eroi din istoria fictivă a Pământului de Mijloc și locul faptelor eroice ale unor personaje precum Beren , Lúthien , Beleg . , și Torino Turambar .
Dorthonion se întindea de şaizeci de leghe de la est la vest. Spre nord, înălțimea sa a crescut treptat, iar pe versanții acestor munți au crescut păduri dese de pin (precum și pe versanții vestici de deasupra Cheilor Sirionului ). Cea mai mare parte a Dorthonionului era zone muntoase, cu vârfuri goale, stâncoase, care se ridicau la înălțimi mai mari decât cele din apropierea Ered Wethrin (Munții întuneric). Ered Gorgoroth (Munții Terii) au format granița de sud a Dorthonion, cotind spre sud din partea de est a ținuturilor muntoase pentru a forma Defileul Aglon între Dorthonion și Dealurile Himring . La sud și la vest de Dorthonion se aflau Echoriath (Munții Înconjurați), înconjurând regatul ascuns Gondolin . Între Dorthonion propriu-zis și Echoriath se întindea defileul Anachului.
Dorthonion a fost condus inițial de Angrod și Aegnor , doi fii ai lui Finarfin , sub conducerea fratelui lor mai mare, Finrod . Partea de nord-vest a Dorthonionului, Ladros , a fost dată lui Boromir din Casa Beor ca vasal (c. 350) și condusă de descendenții săi.
În Dagor Bragollach , Dorthonion a fost principalul teatru de război, deoarece Morgoth s-a concentrat pe cucerirea lui. Angrod și Aegnor au fost uciși împreună cu majoritatea supușilor lor, inclusiv Bregolas, Lordul lui Ladros la acea vreme, și practic toți războinicii săi din casă, iar Dorthonion a fost capturat. Fratele lui Bregolas, Barahir , a rămas în Dorthonion, conducând o bandă de partizani care s-au opus lui Morgoth, retrăgându-se în munții înalți ai Ladros. Pădurile de pini au devenit treptat întunecate și periculoase sub influența lui Morgoth și au fost numite Taur-nu-Fuin („Lemnul sub întunericul nopții”). Se spunea că această pădure era blestemată și că oricine va cădea în ea va fi capturat și pierdut pentru totdeauna sau va înnebuni de groază. Pe măsură ce forțele lui Barahir erau împinse înapoi și Dorthonion cădea din ce în ce mai mult sub controlul lui Morgoth (un proces care a durat câțiva ani), numele „Taur-nu-Fuin” a fost din ce în ce mai aplicat întregului Highlands în ansamblu.
Forțele combinate sub comanda lui Maedhros au reluat Dorthonion cu puțin timp înainte de Nirnaeth Arnoediad (ca urmare a acestei bătălii, Morgoth a recucerit-o, acum complet).
Împreună cu alte țări aflate la vest de Ered Luin , Taur-nu-Fuin a fost în mare măsură distrusă în Războiul Mâniei de la sfârșitul primei epoci. Cele mai înalte vârfuri ale sale au supraviețuit sub forma insulei Tol Fuin (Insula Nopții), care făcea parte din insulele vestice [11] .
Druadan, sau Pădurea Druadan ( eng. Pădurea Drúadan ) - păduri de pini care acopereau abordările către Munții Albi din estul Anorien , la sud de Great Western Road. Numele, care face parte din traducerea sindarinului Tawar-in-Drúedain ( Sind. Tawar-in-Drúedain ), derivă din faptul că pădurea a fost locuită de druedain , sau sălbatici, care au trăit acolo încă din prima . Îmbătrânește și a ocolit numenoreenii. După încoronare, Aragorn a făcut din pădure un stat independent sub protectoratul Gondor.
Dunland ( ing. Dunland ) - o zonă din nord-vestul Pământului de Mijloc, o țară de oameni numită Dunlendings ( ing. Dunlendings ). Acești oameni erau înalți, negri și cu părul negru și erau dușmanii tradiționali ai Rohirrim : ei invidiau bogăția Rohanului , în timp ce ei înșiși trăiau la granița cu acesta. În timpul Războiului Inelului , Saruman i-a convins să lanseze o invazie a lui Rohan cu forțele Isengard .
Dealurile de Fier ( ing. Dealurile de Fier , opțiunea de traducere - Ore Range ) este un lanț muntos din nordul Pământului de Mijloc, situat la nord-est de Erebor . În acești munți, conform Cărții Stacojii , era mult fier , dar nu s-a găsit aur în ei, oricât ar fi căutat.
În jurul anului 2590 al epocii a treia , piticii din linia Durinului s-au mutat în acești munți . Ei au locuit acolo până în anul 2941 E.E., mai precis, până la Bătălia celor Cinci Armate, după care Dain II Ironfoot , liderul Piticilor din Dealurile de Fier, a devenit conducătorul regatului submuntan reînviat. După aceea, Dealurile de Fier nu mai sunt menționate în cronici.
Râul Karnen își are originea în Dealurile de Fier.
Râul fermecat era un râu întunecat cu o vrajă de somn care curgea în Mirkwood . Sursa sa a fost în Munții Mirkwood , se varsă în râul Forest din peșterile lui Thranduil . În Hobbit , acest râu a devenit un obstacol în marșul detașamentului lui Thorin Oakenshield .
În prima epocă , Esgalduin din Doriath era numit și râul fermecat.
Ivlinka ( ing. Withywindle , opțiune de traducere - Vetlyanka ) - un râu din Pădurea Veche , un afluent al râului Berenduin . Curgea de la Burial Grounds , curgea pe lângă casa lui Tom Bombadil și Goldfinch din Old Wood și apoi se scurgea în Bredywine. Numele original englezesc înseamnă literalmente „coș de salcie” ( în engleză withy , „salcie” + în engleză windle , „coș”).
Isen ( ing. Isen ; citit corect [ aizen ]; în Sindarin - Angren ( Fier )) - un râu din Vestul Pământului de Mijloc. Sursa sa a fost în partea de sud a Munților Cețoși , apoi a curgeat spre sud prin cetatea Isengard (sau Angrenost) până în Munții Albi , unde s-a întors brusc spre vest și s-a revărsat în Marea Belegaer . Râul avea o lungime de 430 de mile Númenórean, făcându-l al optulea cel mai lung râu din Pământul de Mijloc.
Isen (Aizen, Isen) înseamnă „fier” (cf. germană eisen , engleză veche isærn și engleză modernă iron ), respectiv Isengard (mai corect – Isengard ) – „cetate de fier”.
La aproximativ 150 de mile vest de Porțile lui Rohan , Isen a fost alăturat de singurul său afluent cunoscut, râul Adorn.
Isen și Adorn formau granița regatului Rohan , iar triunghiul dintre Isen, Adorn și Munții Albi era un teritoriu disputat revendicat atât de Rohirrim , cât și de Dunlending .
Isenul nu putea fi traversat decât la Isengard sau la Vadurile Isenului , unde Rohirrim au purtat o serie de bătălii mari împotriva Dunlendings și Orcs of Saruman la sfârșitul celei de-a treia epoci .
În filmul lui Peter Jackson , Saruman l-a deviat pe Isen de la Isengard cu ajutorul unui baraj, deoarece își transformase fortăreața într-o fabrică de muniție, iar râul a fost îndiguit la peretele său de nord. Când Ents au atacat Isengard, au distrus barajul și au restabilit cursul inițial al râului, inundând temporar toată Isengard în acest proces.
Vaduri din Isen ( ing. Vaduri din Isen ) - o trecere pe râul Isen , străjuită de Rohirrim . Fiind singura trecere a Isenului care duce la Rohan , vadurile aveau o mare importanță strategică.
În timpul Războiului Inelului de la Vadurile din Izen, au avut loc două bătălii între forțele lui Saruman și Rohirrim [12] : 23 februarie 3019 E.T. și 2 martie 3019 E.T., rezultatul general al cărora a fost victoria lui Saruman. forțelor, rănirea de moarte a lui Theodred și retragerea rămășițelor forțelor Rohirrim la Helm's Deep (ulterior, acești războinici au fost conduși la Hornburg de Gandalf în timpul bătăliei de la Helm's Deep ).
Câmpuri de toffee ( ing. Gladden Fields , în Sindarin - Loeg Ningloron , sind. Loeg Ningloron ) - o zonă mlaștină la confluența râului Iris în Anduin .
Iris ( ing. Gladden ) este un râu în Rhovanion , numit Ninglor în Sindarin (și Sir Ninglor ( Sind. Sîr Ninglor ), sîr = „pârâu”, ninglor = „nufăr, iris”). Râul Iris a început la confluența a două râuri fără nume din Munții Cețoși și a curs spre est, curgând în marele râu Anduin și formând o vastă deltă mlăștinoasă la confluența sa (de fapt Câmpurile Iris). În fruntea Irisnaiei se află una dintre cele trei treceri prin Munții Cețoși (celelalte două sunt Pasul de pe Caradhras și Pasul Înalt).
În anul 2 al epocii a treia , în Câmpurile Gladden , Isildur și cei trei fii ai săi mai mari (Cirion, Arathan și Elendur) au fost atacați brusc de orci . Isildur a încercat să înoate, aruncându-se în Anduin și folosind invizibilitatea pe care a câștigat-o purtând Inelul Atotputerniciei . Cu toate acestea, inelul i-a alunecat de pe degetul lui Isildur și a căzut pe fundul râului. Isildur a înotat pe partea opusă a Anduinului, unde a fost ucis de orci care așteptau acolo posibilii supraviețuitori ai atacului [13] . Scutierul lui Isildur, Okhtar , a reușit să salveze bucățile sabiei sale Narsil ; fiii lui Isildur au murit și ei în luptă. Acest incident a devenit ulterior cunoscut sub numele de „Dezastrul câmpurilor de caramele”.
În același loc, douăzeci și cinci de secole mai târziu, hobbitul Deagol, în timp ce pescuia, a găsit Inelul Atotputerniciei în Anduin și a fost ucis de ruda sa [14] , Smeagol, care a devenit o creatură cunoscută oamenilor sub numele de Gollum ( cum a început să se numească după exil).
Cabed-en-Aras ( sind. Cabed-en-Aras , tradus din Sindarin - „săritură de căprioară”) - un defileu adânc pe râul Teiglin imediat la nord de confluența râului Celebros în pădurea Brethil . „O stâncă abruptă înaltă de patruzeci de picioare” se întindea la est de Kabed-en-Aras, iar de cealaltă parte era „un țărm ceva mai puțin abrupt și mai jos”, iar apa „curgea furioasă printre stânci” în mijloc [15] ] .
Când dragonul Glaurung s -a târât din Nargothrond pentru a-l ataca pe Brethil, a ales drumul drept și a decis să traverseze râul printr-un defileu în loc să se transforme în Pasajul Brethil. Acest lucru era așteptat de Túrin Turambar , care s-a ascuns sub stânca de sud și l-a înjunghiat pe dragon în burtă cu sabia Gurthang , în timp ce dragonul se târa peste râu. Rănit de moarte, Glaurung a reușit să se târască spre partea de nord, ardând copacii cu foc și străpungând tot ce i-a aflat în cale de ambele maluri ale râului. Înainte de moartea lui, el a reușit să-l aducă pe Nienor Niniel la sinucidere, iar ea s-a aruncat în Teiglin din vârful Kabed-en-Aras, iar la scurt timp după aceea, Torino s-a aruncat pe sabia de la marginea defileului.
După aceea, nimeni nu s-a uitat niciodată în întunericul Kabed-en-Aras, „nici un animal sau o pasăre nu a venit acolo, nici măcar un copac nu a crescut acolo; iar acest loc a fost numit Cabed Naeramarth ( sind. Cabed Naeramarth ), „un salt de soartă cumplită” ” [16] . Trupul balaurului a fost ars de oamenii din Brethil, iar Câmpul Aprins a fost pustiu de atunci. La locul morții lui Torino s-a ridicat o movilă, iar pe ea a fost pusă o piatră uriașă cenușie, numită „Piatra nenorocitului” sau „Piatra în picioare” („Talbor” în limba oamenilor pădurii). A fost sculptat în rune:
TÚRIN TURAMBAR DAGNIR GLAURUNGA
NIENOR NÍNIEL
Mama lor Morwen a găsit mai târziu piatra și a rămas lângă ea până la moartea ei. Aici , Hurin , soțul ei, a găsit-o, dar Morwen a murit în aceeași zi la apus. Oamenii din Brethil au îngropat-o pe partea de vest a pietrei, iar inscripția de pe ea a fost adăugată: „Aici zace și Morwen Edelwen”. Tolkien scrie că „după acea zi, frica a părăsit acest loc, deși tristețea a rămas și a fost mereu desfrunzită și goală”. Cu toate acestea, atâta timp cât a existat Beleriand , femeile din Brethil au venit acolo pentru a-și aduce omagiul și au cântat despre Doamna Cenușie care și-a căutat în zadar fiul. De asemenea, un văzător și harper Brethil pe nume Glirhuin ( sin . Glirhuin ) a cântat că Piatra Nenorocită „nu va fi niciodată profanată de Morgoth sau aruncată din tumulă” [17] .
După scufundarea Beleriandului, marginea de nord a Cabed-en-Aras, inclusiv Piatra, a devenit Insula Tol Morwen , una dintre câteva insule aflate la vest de coasta Pământului de Mijloc în epocile ulterioare.
Cairo Andros ( sind. Cair Andros , opțiune de traducere - Keir Andros ) este o insulă în mijlocul râului Anduin , situată la aproximativ 40 de mile (64 km) nord de Osgiliath . Numele său, tradus din Sindarin , înseamnă „corabia cu spumă lungă”, din moment ce
... insula avea forma unei corăbii uriașe cu proa înaltă întoarsă spre nord, împotriva căreia valurile lui Anduin s-au prăbușit pe stânci ascuțite, creând spumă albă.
— Tolkien J.R.R. Stăpânul Inelelor . - Anexa A (iv) (orice ediție).Cairo Andros a fost unul dintre cele două vaduri principale peste Anduin (celălalt fiind la Osgiliath mai la sud). La sud de Osgiliath, Anduin a devenit prea lat pentru a pătimi, iar la nord de Cairo Andros, râul s-a transformat în mlaștini impenetrabile în locul în care afluentul său, Fontul Entova , se varsa în el . Ca atare, Cairo Andros a avut o importanță strategică vitală în timpul secolelor de conflict dintre Gondor și Mordor . Cairo Andros a fost deja folosit ca fortificație militară în timpul războiului fratricid , mai târziu a fost din nou fortificat pentru a proteja Anorien când Ithilien a fost capturat de orcii din Mordor [18] .
Garnizoana din Cairo Andros a fost menținută într-o stare pregătită pentru luptă până la Războiul Inelului , dar a fost învinsă (și insula a fost capturată) cu puțin timp înainte de Bătălia Câmpurilor Pelennor . Mai târziu, Aragorn , în marșul său către Morannon, a trimis o mică forță de războinici pentru a elibera insula. După căderea lui Sauron , Cairo Andros a fost folosit ca punct de trecere în timpul pregătirilor pentru o sărbătoare în Câmpul Cormallen .
Kalakiria , sau Kalakirya ( sq. Calacirya ), sau Defileul Luminii este un pasaj îngust care duce prin lanțul muntos Pelori la nord de Taniquetil în Aman până în țara Valinor [19] .
Înainte de crearea pasajului, era în general imposibil să intri în Valinor, dar odată cu sosirea elfilor în Țara Binecuvântată , Valar le-a deschis un pasaj îngust prin lanțul muntos Pelori. Ulterior, Valar ar fi preferat să închidă din nou complet munții, dar, având grijă de spiriduși, care doreau să vadă stelele sub care s-au trezit cândva pe malurile Cuivianen , au lăsat Kalakiria deschisă.
De asemenea, Valar nu doreau să-i separe complet pe Vanyar și Noldor de Teleri care locuiau pe coastă. Au deschis un pasaj în zidul solid al Pelori, în care Vanyar și Noldor au intrat și s-au stabilit în orașul Tirion de pe dealul Tuna , situat chiar în mijlocul Kalakiriei. Teleri, în schimb, au preferat să rămână mult mai mult timp pe insula Tol-Eressea și chiar părăsind-o, au preferat să nu intre în Valinor. În schimb, s-au stabilit pe malul de est al Amanului, în umbra serii de Pelori, în orașul portuar Alqualonde .
Caradhras ( Sind. Caradhras , tradus din Sindarin - „corn roșu”, în textul original este numit și Redhorn ( engleză Redhorn ), în Khuzdul - Barazinbar ( engleză Barazinbar )) este unul dintre cele mai înalte vârfuri ale Munților Cețoși . Caradhras se află deasupra Porții Redhorn, singura trecere prin Munții Cețoși între Rivendell și Porțile Rohan . La fel ca Celebdil și Phanuidol , Caradhras este unul dintre munții Morian sub care a fost construit marele oraș al Piticilor , Khazad-dum . Sub nivelul zăpezii, versanții Caradhras erau de culoare roșiatică, ceea ce ar fi putut fi originea numelui său.
Caradhras este cel mai nordic dintre munții Morian. Minele de mitril pe care se sprijinea bogăția lui Khazad-dum s-au extins treptat la nord de Caradhras. Acolo minerii au descoperit Blestemul Durinului , Balrogul din Moria.
Timp de secole, Caradhras a avut o reputație proastă care i-a câștigat porecla „Violentul”. Gimli a spus că Caradhras a purtat această poreclă chiar înainte ca Sauron să devină cunoscut în aceste părți și că nu-i plac la fel de mult nici spiridușii, nici piticii.
Poarta Redhorn-ului a conectat inițial fostul tărâm Noldor al Eregionului din vest cu Valea Azanulbizarului și mai departe cu Valea Anduinului în est. După ce Eregion a fost distrusă în Războiul Elfilor cu Sauron, această trecere a fost folosită în principal de Elfi pentru călătoria între Lorien și Eriador . Hobbiții au folosit acest permis la migrarea lor către Eriador din Câmpurile Gladden . Poarta Redhorn a fost renumită pentru viclenia sa și este amintită în special ca locul răpirii soției lui Elrond , Celebrian , de către orci . Mai târziu, o încercare a Frăției Inelului de a depăși această trecere aproape sa încheiat tragic din cauza unei furtuni de zăpadă. Pe lângă furtuna în sine, Frăția a trebuit să experimenteze sunete teribile de vânt și căderi de pietre; de asemenea aproape că au căzut într-o capcană creată de zăpadă. Gimli și Aragorn (într-o măsură mai mică Boromir ) au atribuit această combinație de nenorociri „răutății” naturale a lui Caradhras.
În filmul lui Peter Jackson , „vocea rea” auzită de membrii Frăției în timpul unei furtuni este Saruman , vorbind Quenya , evocându-l pe Caradhras să-și dezlănțuie puterea asupra Frăției, în timp ce Gandalf îl cheamă să doarmă în schimb.
Cuvântul „Karadras” amintește de cuvântul grecesc χαράδρα (haraʹdra), adică „pârâu de munte” [20] .
Karnen ( Sind. Carnen , tradus din Sindarin - „apă roșie”) - un râu în Rhovanion , numit și Red ( în engleză Redwater ). Râul Karnen curgea spre sud, având originea în Dealurile de Fier , la est de Muntele Singuratic , înainte de a se alătura cu Kelduin la aproximativ 250 de mile spre sud. De acolo, râurile curgeau ca un singur pârâu în Marea Rhun prin țara Dorwinion .
Regatul Dale , după a doua sa înființare, sa extins în regiunea dintre Keldwin și Karnen. Este posibil ca oamenii din Dale și Esgaroth să facă comerț cu elfii pădurii, transportând mărfuri de-a lungul acestor râuri.
Carrock ( ing. Carrock ) este o insuliță stâncoasă pe abordările superioare ale râului Anduin , la nord de Old Ford . În capitolul 7 din The Hobbit , numit inițial „cazare queer”, Gandalf afirmă că treptele de la baza stâncii până la vârful ei plat au fost create de Beorn și că numele „Carrock” a fost inventat de el. Această afirmație nu este altceva decât o glumă lingvistică a lui Tolkien, deoarece „ car ” în anglo-saxon înseamnă „rock”, plus „ carreg ” în irlandeză ( Irl. Carraig ) și în galeză ( Wh. Carreg ) înseamnă și „stâncă”.
Kelduin ( Sind. Celduin , tradus din Sindarin - „râu care curge”), numit și Running ( în engleză River Running ) - un râu în Rhovanion . Kelduin avea o lungime de 600 de mile și curgea spre sud din Muntele Singuratic prin Lacul Lung, unde râul Pădurea i se alătura și apoi prin marginile estice ale Mirkwood . După aceea s-a întors spre sud-est și a trecut prin vastele câmpii estice ale Rhovanionului până la confluența sa cu Karnen . În plus, ambele râuri, sub forma unui singur pârâu, au făcut o buclă lungă în direcția sud-est și s-au scurs în marea mare interioară a Rhuns prin ținuturile Dorwinion . Pe Kelduin existau două orașe comerciale în timpul Războiului Inelului - Dale , nu departe de Muntele Singuratic, și Esgaroth pe Lacul Lung. A avut loc un târg în Dale, faimos pe tot Pământul de Mijloc . De asemenea, se știe că la gura Kelduin, în Dorwinion, se producea vin de calitate, care era apreciat de regele Thranduil . Se știe că hobbitul Bilbo , în timp ce se afla în Esgaroth într-o noapte liniștită, a auzit zgomotul cascadelor în aval. Râul era navigabil . _ _ _
Celebdil ( sind. Celebdil , în Khuzdul - Zirakzigil ( ing. Zirakzigil ), tradus din Sindarin - „dinte de argint” ( ing. Silvertine )) este un vârf de munte din Munții Cețoși , cel mai vestic [21] dintre cele trei vârfuri (împreună cu Caradhras și Phanuidol ), care se înalță deasupra orașului pitic Khazad-dum . Pe vârful Zirakzigil se afla Turnul lui Durin ; în acest loc Gandalf a luptat cu Balrog în bătălia de la Summit.
Într-o scrisoare scrisă în 1968, Tolkien a scris că a asociat elvețianul Silberhorn , pe care l-a văzut tăbărât lângă Mürren în 1911, cu „dinții de argint (Celebdil) din visele mele” [22] .
Celebrant ( Sind. Celebrant , tradus din Sindarin - „pârâu de argint”; în Khuzdul - Kibil-nala ( engleză Kibil-nâla ), în Westron - Silver sau Silver ( engleză Silverlode )) - un râu din Lothlorien , care începe în părțile de est a Munţilor Ceţosi la Poarta de Est a Moriei . Apoi a trecut prin Lothlorien, unde Nimrodel s-a revărsat în el și, în cele din urmă, s-a scurs în Anduin . Frăția Inelului a urmat de-a lungul lui Celebrant, trecând de la Moria la Lothlórien.
Celebros ( sind. Celebros , tradus din Sindarin - „spumă de argint”) - un afluent al Teiglinului care curge pe lângă pădurea Brethil . Glaurung a fost ucis de Torino în apropierea confluenței dintre Celebros și Teiglin; în plus, Nienor Niniel s- a sinucis sărind în Celebros (conform versiunii date în „ Războiul Bijuteriilor ” [23] ).
Kerin Amroth ( sind. Cerin Amroth , tradus din Sindarin - „Movila Amroth”) - o movilă acoperită cu elanor , care era situată în mijlocul Lothlorienului . Anterior, acest loc a fost casa lui Amroth (până când a dispărut). Pe această movilă, secole mai târziu, Aragorn și Arwen s-au logodit și aici Arwen a murit după moartea lui Aragorn.
Cirith Gorgor ( sind. Cirith Gorgor , tradus din Sindarin - "defileul groazei", în Westron - "defileul spiritelor") - pasajul principal către Mordor în punctul în care converg lanțurile muntoase Ered Lithui și Efel Duat . Cirith Gorgor a apărat Poarta Neagră și a păzit două turnuri - Karhost și Narhost, numite Colții Mordorului.
Fangs of Mordor , sau Towers of Fangs ( Eng. Teeth of Mordor , Eng. Towers of the Teeth ) - două turnuri situate de ambele părți ale Porții Negre din Mordor . Turnurile (cunoscute sub numele lor Karhost și Narhost) au fost construite inițial de Oamenii din Gondor după înfrângerea lui Sauron în Epoca a II- a pentru a păzi intrarea în Mordor, dar mai târziu au fost preluate de Sauron în Epoca a treia . În acest moment, turnurile fuseseră deja abandonate (se pare că acest lucru s-a întâmplat după înfrângerea regelui Ondoger în 1944 T.E. de către Oamenii Cărucioarelor, deoarece legendele spun că înainte de această bătălie a existat o garnizoană în turnuri).
Scrierile lui Tolkien nu specifică exact care dintre turnuri se afla pe ce parte a Morannonului. Cu toate acestea, se pare că Karhost ( Sind. Carchost , tradus din Sindarin - „fortăreață-colți”) se afla în partea de est, iar Narhost ( Sind. Narhost , tradus din Sindarin - „cetate de foc”) - din vest. Turnurile au fost distruse în Războiul Inelului în același timp cu înfrângerea și dezincarnarea lui Sauron, în urma distrugerii Inelului Atotputerniciei . Distrugerea lor este prezentată în filmul lui Peter Jackson The Return of the King .
Cormallen ( sind. Cormallen ) - un câmp larg verde din Ithilien , nu departe de Henneth Annun , unde s-au ținut festivități cu ocazia înfrângerii finale a lui Sauron [24] . Potrivit lui Christopher Tolkien , numele înseamnă „cerc de aur” și provine de la copacii culumalda care înconjura câmpul .
Crissaegrim ( sind. Crissaegrim , tradus din Sindarin - „vârfurile de munte cu crăpături”) - parte a lanțului sudic al Echoriath , munții circumferențiali ai Gondolinului . În această regiune locuiau marii vulturi din Thorondor . De acolo i-au urmat pe spionii lui Morgoth în valea Sirionului .
În scrierile lui Tolkien, Crissaegrim este denumit în mod obișnuit Despicătura Vulturilor sau Sălașul Vulturilor .
Kuivienen este un golf mare (lac) în extremitatea vestică a Mării Helkar, în estul Pământului de Mijloc, pe malul căruia au fost treziți Copiii Bătrâni din Ilúvatar, Kwendi, găsiți mai târziu de Orome.
Khand ( ing. Khand ) - țara situată la sud-est de Mordor și la est de Near Harad . Foarte puțin se spune despre această țară și despre oamenii ei în scrierile lui Tolkien. A fost casa Khand Varangilor , războinici menționați superficial în text cu foarte puține explicații. Indexul alfabetic al volumelor VIII și XII din Istoria Pământului de Mijloc , probabil prin decizia lui Christopher Tolkien , interpretează cuvântul „Variags” ca „oamenii lui Khand”.
Khand a fost influențat de Mordor și este menționat de două ori în relatarea lui Tolkien despre istoria Gondorului : în 1944 din Epoca a Treia , când varangii, împreună cu Oamenii Căruțelor , au atacat Gondor [18] , și, de asemenea, mai târziu, când în timpul Războiului de la Inelul au fost luptați și uciși pe câmpurile Pelennor .
Kheled-zaram ( ing. Kheled-zâram , opțiune de traducere - Keled Zaram ) în Khuzdul sau Mirror ( ing. Mirrormere ) în Westron este un lac situat sub porțile lui Khazad-dum . Conform legendelor Piticilor din poporul lui Durin, după trezirea lui Durin Nemuritorul la Muntele Gundabad din nordul Hitaeglir ( Munții Cețos ), a mers spre sud până când a văzut acest lac. S-a uitat în ea și în reflectare a văzut o coroană de stele deasupra capului său. După aceea, în acest loc a fondat Khazad-dum.
În timpul evenimentelor din Războiul Inelului , Frăția Inelului a trecut pe lângă acest lac când a părăsit Moria. În ciuda grabei sale, Gimli nu putea trece fără să se uite la el. Frodo Baggins și Samwise Gamgee i s-au alăturat și au văzut, de asemenea, coroana lui Durin.
Ladros ( sind. Ladros ) este partea de nord - est a Dorthonion . Pentru o scurtă perioadă de timp, Ladros a fost un vasal al Casei Beor , dar a fost apoi cucerit de Morgoth în timpul Dagor Bragollach .
Erau trei domni din Ladros: Boromir, Bregor și Bregolas. Strict vorbind, fratele lui Bregolas, Barahir, a fost și stăpânul lui Ladros, dar el nu a domnit niciodată de facto asupra tărâmului său, deoarece în acel moment Morgoth i-a capturat pe Dorthonion și Ladros în bătălia de la focul brusc , în care Bregolas însuși a fost ucis. Fratele său Barahir și cei doisprezece războinici ai săi loiali, inclusiv fiul său Beren , au devenit exilați în propria lor țară și s-au îndreptat către războiul de gherilă, atacând forțele lui Morgoth din ascunzătoarea lor secretă din Tahir Aeluin, la granițele de sud ale orașului Ladros. Au fost trădați de Gorlim Nefericitul și toți au fost uciși, cu excepția lui Beren, care a fost trimis în patrulare și din această cauză nu a petrecut noaptea în acest adăpost.
Forest River ( ing. Forest River ) - un râu care curgea prin nordul Mirkwood . A început la Ered Mithrin , departe la nord, și apoi a curs spre sud-vest, șerpuind pe alocuri, până când s-a vărsat în râul fermecat lângă peșterile lui Thranduil . De acolo, sub forma unui singur pârâu, ambele râuri curgeau spre est și se varsă în Lacul Lung de la Esgaroth , formând Mlaștinile Lungi la confluența lor .
Lond Daer Enedh ( sind. Lond Daer Enedh , inițial - Vinyalonde ( sq. Vinyalondë ), tradus din Quenya - „port nou”) - un port fondat de prințul moștenitor al Numenor Aldarion în estuarul râului Gwathlo la începutul a doua vârstă [26] . Vinyalonde a fost prima așezare permanentă a numenoreenilor din Pământul de Mijloc. De aici, Breasla Negustorilor Aldarion a început să exporte cherestea locală pentru nevoile șantierelor navale din Numenor.
Câteva secole mai târziu, defrișările din regiunile din apropiere Enedwaith și Minhiriath au dus la consecințe dezastruoase: populația locală (strămoșii Dunlendings ) s-a înfuriat și a început să lupte cu numenoreenii cu o furie crescândă, distrugând portul de mai multe ori și ardând adesea cheresteaua. provizii gata pentru expediere ca urmare a unor mici raiduri punctuale .
Până la vremea războiului dintre Elfi și Sauron , la mijlocul celei de-a doua epoci, acest „nou port” se transformase într-un oraș prosper, iar în următoarele o mie de ani numele său a fost schimbat în „ Lond Daer ”, „marele port”. „ [9] . Sub acest nume, orașul a devenit unul dintre cele două locuri de debarcare ale forțelor Númenóreene din Eriador , folosite pentru a sprijini elfii în jurul anului 1700 din a doua epocă.
După război, șantierele navale din Lond Daer au lipsit de lemn, deoarece forțele lui Sauron au ars aproape tot lemnul rămas în Enedwaith și Minhiriath. Într-o astfel de situație, construcția de nave nu era practic, importanța Lond Daer a scăzut, iar dorința Númenóreenilor de a câștiga și mai mult i-a determinat să-și îndrepte atenția către noile porturi din sud, Pelargir și Umbar . După aceasta, Lond Daer a fost din nou redenumit: fiind unul dintre câteva porturi importante din Pământul de Mijloc, a fost numit „ Lond Daer Ened ”, „marele port de mijloc” [9] . În ciuda acestui fapt, Númenor a continuat să navigheze pe râul Gwathlo până în Tharbad .
După căderea lui Númenor , Elendil a înființat regatul Arnor în ținuturile de la nord de Lond Daer, dar portul devenise până atunci redundant, abandonat și ruinat. În schimb, controlul acestei zone a fost exercitat de la Tharbad. Cu toate acestea, ruinele antice din Lond Daer erau încă vizibile chiar și la sfârșitul epocii a treia ; ele mai pot fi găsite pe hărțile acelei vremi.
Losgar ( sind. Losgar ) - locul de ardere a corăbiilor Teleri de către Feanor , situat la gura fiordului Dringist .
Lothlann ( sind. Lothlann ) este o câmpie „largă și goală” din nord-estul Beleriandului , situată dincolo de Granița Maedhros și Porțile Maglor .
Golful Lune a fost o parte a Mării Belegaer care a invadat Eriador prin lanțul Ered Luin . Golful Lune, numit după râul Lun care se scurgea în el, a fost creat în timpul Războiului Mâniei, când Beleriand a fost distrus . În centrul orașului Ossiriand , Belegaer a străbătut munții și a creat un golf. Rămășițele din Beleriand la nord de golf au devenit cunoscute ca Forlindon , iar la sud Harlindon (Nord și South Lindon). La capătul de est al Golfului Lune, au fost fondate paradisurile gri sau Mithlond .
În a doua epocă, corăbiile numenoreenilor au venit pentru prima dată în Golful Lune pentru a vizita Noldor și Sindar în regatul Gil-galad , care rămăseseră în Pământul de Mijloc, iar în epoca a treia corăbiile Eldar au pornit din ea spre Vestul Îndepărtat .
Lune ( în engleză Lhûn sau în engleză Lune ) este un râu din nordul Lindonului care se varsă în Golful Lun pentru a forma un fiord lung . Harta principală atașată Stăpânului Inelelor arată trei afluenți ai râului Lun: doi dintre ei curgeau din Ered Luin , iar al treilea din dealurile Evendim la nord de Annuminas (deși nu exista nicio legătură cu Lacul Evendim însuși lângă râu). Lun).
În manuscrisele lui Tolkien datând din c. 1940, este dată traducerea - „Blue River”. Totuși, ulterior etimologiile au fost schimbate, sensul cuvântului nu este cunoscut cu exactitate, dar Tolkien a sugerat că cel mai probabil înseamnă „râu cu curgere plină” [27] .
Mahanaksar ( q. Máhanaxar , tradus din Quenya - „Inelul destinului”) - un loc unde Valar se adună pentru întâlniri comune, consilii și ședințe de judecată. Este situat în fața porților de aur de vest ale Valmarului . Cuvântul Mahanaksar pare a fi un Quenya împrumutat de la Valarin , la fel ca și cuvântul Ezellohar .
Dead Marshes ( ing. Dead Marshes , tradus și ca Dead Marshes sau Dead Marshes ) este o parte mlăștinoasă a vechiului câmp de luptă Dagorlad, la nord-vest de Morannon, intrarea principală în Mordor . Pe acest loc au avut loc mai multe bătălii, dintre care cea mai semnificativă a fost Bătălia de la Dagorlad de la sfârșitul celei de-a doua epoci , când Ultima Alianță a luptat cu forțele din Mordor. Această bătălie a fost marcată de multe victime de ambele părți - printre elfi, bărbați și orci. Odată cu trecerea timpului, mlaștinile au început să se strecoare în părți ale câmpului de luptă și să înghită mormintele celor uciși care zăceau acolo. Mlaștinile sunt cunoscute și sub numele de „Mlaștinile fețelor moarte”; ele sunt descrise în capitolul Dead Marsh din Cele două turnuri, după cum urmează:
... trist și obositor. O iarnă rece și vâscoasă încă mai atârna peste acest pământ uitat. Singura verdeață era noroiul și algele vii de pe suprafața întunecată și uleioasă a apei mohorâte. Iarba moartă și stufurile putrezite se profilau în ceață ca umbrele zdrențuite ale unei veri de mult uitate.
- Tolkien J. R. R. Stăpânul Inelelor: Volumul II „Cele Două Turnuri”, Cartea IV, Capitolul 2 „ Mlaștini Moarte ”În drum spre Mordor, în campania sa către Orodruin pentru a distruge Inelul Omnipotenței , Gamgee i-a condus pe Frodo Baggins și Samwise prin Gollum Swamp . Corpurile care puteau fi văzute întinse în bazinele Mlaștinii erau cel mai probabil intangibile, dar doar imaginile celor căzuți în luptă, așa cum spune Gollum: „Numai imaginile pot fi văzute, dar nu atinse” [29] . Frodo era fascinat de luminile asemănătoare lumânărilor care păreau să plutească peste Fens (Gollum le numea „lumânări ale morților”; cei care cădeau sub hipnoza acestor lumini și încercau să atingă cadavrele, cel mai adesea înecați în bazine. și s-a alăturat morților [29 ] ). În carte, Gollum vorbește despre pericolul pentru Sam, care îl strigă pe Frodo nemișcat și neînsuflețit și îl scoate din transă înainte ca Frodo să poată atinge apa.
Într-o scrisoare din 1960, Tolkien spunea că „Mlaștinile Morților și abordările către Morannon își datorează apariția nordului Franței după bătălia de la Somme ” [30] .
Methedras ( sind. Methedras , tradus din Sindarin - „cornul terminal”) - cel mai sudic vârf al Munților Cețos , situat deasupra Isengard în valea Nan Curunir .
Mitheithel ( sind. Mitheithel , de asemenea Sedonna ( ing. Greyflood ), tradus din Sindarin - „pârâu cenușiu”) este un mare râu din Eriador [31] . Curgea din partea de nord a Munților Cețoși , de unde, după ce a trecut prin Ettenblat , a cotit spre sud. Drumul de est a traversat Miteitel la Ultimul Pod , după care râul se contopește cu Bruinen , formând Unghiul. Din acest punct, Miteitel a fost granița de nord a Eregionului până când s-a vărsat în mlaștinile Lebedyan , unde curgea Glanduin , de unde a devenit râul Gwatlo .
Minhiriath ( Sind. Minhiriath , tradus din Sindarin - „între râuri”, respectiv, echivalentul elfic al cuvântului „ Mesopotamia ”) – aterizează în Eriador , situat între Munții Cețoși și Ered Luin . Minhiriath nu avea o graniță clară la nord, dar era mărginită la sud, est și vest de râuri și mare: Berenduin , Sedonna și Belegaer .
Când defrișările pe scară largă au început în Minhiriath la ordinul „regilor mării” Numenoreeni (după secolul al VII-lea al celei de-a doua epoci ), locuitorii din Minhiriath - Minhiriathrim - au devenit în mod deschis ostili Dunedainilor și au început să-i persecute pe cei din urmă. Numai cei dintre ei care „au fugit din Minhiriath în pădurile întunecate ale marelui Cap Erin Vorn ” [9] au reușit să supraviețuiască. Mulți, dacă nu toți, dintre acești locuitori ai pădurii „l-au salutat ulterior pe Sauron și au sperat în victoria lui asupra oamenilor de dincolo de mare” [9] , dar au trebuit să îndure dezamăgirea – și să realizeze că au căzut într-o capcană – după ce Dark One Lordul a redus majoritatea pădurilor rămase în cenuşă, apoi a suferit o înfrângere finală în 1701 V.E.
În 3320, W. E. Minhiriath a devenit, în mod nominal, parte din nou-înființatul regat Arnor ; pe vremea aceea era „un pământ care era de fiecare parte un deșert în lung și în lat, fără copaci și necultivat” [9] .
Din 861, T. E. Minhiriat a devenit parte a uneia dintre cele trei state care s-au format pe locul prăbușitului Arnor- Cardolan ; dar jefuirea lui Cardolan de către Angmar în T.E. 1409 a provocat fără îndoială o scădere gravă a populației întregii țări. Un dezastru și mai grav a fost venirea Marii Ciume din 1636 TE, după care Minhiriath a fost „aproape complet abandonată” [9] . După 1975 T.E., deși „unii vânători ascunși trăiau în pădure” [9] în timpul epocii a treia (probabil referindu-se și la Erin Vorn), niciun stat nu a revendicat Minhiriath.
Deși la vremea Războiului Inelului, Minhiriath era „încă împădurit pe alocuri” [9] , dar, la un moment dat fiind o pădure solidă, a purtat cicatricile a cinci mii de ani de tăiere constantă a copacilor, incendii și războaie.
În ceea ce privește populația din Minhiriath, previziunile în acest sens în legendarium au fost foarte pozitive. Astfel, când vorbește despre Eriador (și mai ales despre ținuturile de la sud și vest de Bree ) cu hangiul Barliman la sfârșitul Războiului Inelului , Gandalf prezice cu încredere că „în timp pustiul vor înceta să mai fie așa și fiți oameni și câmpuri unde odată era pustiu gol » [32] .
Locuri de înmormântare ( ing. Barrow-downs , tradus și ca Rest , în Sindarin - Tirn Gorthad ( sind. Tyrn Gorthad )) - o serie de dealuri joase la est de Shire , dincolo de Pădurea Veche , la vest de satul Pregorye . Multe dintre dealuri erau acoperite cu pietre funerare și movile funerare (de unde și numele).
Locurile de înmormântare au fost locuite pentru prima dată de oameni înrudiți cu Edain în Prima Epocă , la fel ca și dealurile Evendim mai la nord. Acești oameni au fugit spre vest când paștenii au invadat Eriador și au trecut la Beleriand , dar după ce au fost alungați sau uciși în Războiul Mâniei , edainii s-au întors la vechile lor locuințe [18] .
În timpul celei de-a doua epoci , numărul lor a crescut foarte mult, iar primii coloniști numenoreeni s-au stabilit în Dealurile Înmormântării. Când Elendil a navigat către Pământul de Mijloc, teritoriul Lumii a fost încorporat în regatul Arnor . Movilele din Tirn Gorthad erau foarte venerate de către numenoreeni, pentru că le-au recunoscut imediat ca fiind primele locuri de înmormântare ale strămoșilor lor, care au murit cu mult înainte de a-i întâlni pe Elfii din Beleriand.
După prăbușirea Arnorului, Dealurile Tirului din Gortada au fost centrul administrativ al Principatului Cardolan . După căderea lui Rhudaur sub loviturile lui Angmar , Dunedainul lui Cardolană s-a întărit în Lumii, dar în TE 1409 regatul a căzut, iar Marea Ciuma din 1636 a exterminat orice Dunedain rămas ascuns în Ciuma. În acel moment, regele-vrăjitor din Angmar a trimis acolo strigoii , cunoscuți mai bine sub numele de wights ( ing. Barrow-wights ). În anii 1850 TE Regele Araval de Arthedain a încercat să re-colonizeze Cardolan, dar încercarea sa a eșuat din cauza mașinațiunilor strigoilor [33] .
Călătorind din Old Wood către Highlands , Frodo , Sam , Merry și Pippin , trecând prin înmormântare, au căzut în capcana strigoilor, posibil în același cairn sub care se afla mormântul ultimului prinț al lui Cardolan [18] . Au fost salvați de Tom Bombadil , iar din comorile de înmormântare, hobbiții au recuperat pumnale Arnor fermecate, care au fost falsificate pentru a-i distruge pe slujitorii din Angmar (se știe că lamele Arnor erau singura armă capabilă să-l trimită pe regele-vrăjitor din Angmar). în uitare).
Merry a folosit un astfel de pumnal pentru a ajuta la distrugerea Regelui Vrăjitor în bătălia Câmpurilor Pelennor . Sam și-a lăsat-o lângă Frodo în Cirith Ungol (dar mai târziu l-a primit înapoi de la Gandalf ), iar Pippin l-a ucis pe liderul troll de la Morannon cu pumnalul său.
Munții Mordor ( ing. Munții Mordor ) - munții care înconjurau Mordorul din trei laturi: nord, vest și sud, formând un patrulater deschis.
În nord, lanțul muntos a fost numit Ered Lithui ( Sind. Ered Lithui ), sau Munții Ash (evident și-au primit numele de la faptul că cenușa vulcanică a zburat până la ei în timpul erupțiilor de la Orodruin ), în vest (poate și în sud) - Efel Duat ( sind. Ephel Dúath ), sau Munții întunericului (literalmente - „gard mohorât”).
În locul în care Ered Lithui și Efel Duat s-au alăturat, se afla Morannon - poarta neagră a Mordorului.
Mortond ( sind. Morthond , tradus din Sindarin - „rădăcină neagră”) - un râu din Gondor , care începea pe versanții sudici ai Muntelui Dwimorberg la capătul Căilor morților din Munții Albi . A trecut pe lângă cetatea antică Erech și Pinnat Gelin . După ce s-a alăturat Ringlo -ului , Moretond sa vărsat la rândul său în mare lângă Edellond .
Nan-tathren ( sind. Nan-tathren , tradus din Sindarin - „valea sălciilor”) - o zonă renumită pentru florile sale, unde Narog se varsă în Sirion în Beleriand de Sud . În Quenya, numele suna ca Tasarinan și Nan-tasarion ; aceste nume au fost folosite de Treebeard în povestirea cântecului său despre pământurile inundate din Beleriand. Eldarii, supraviețuitori ai distrugerii Gondolinului și conduși de Tuor , s-au odihnit temporar la Nan-tathren în drumul lor spre gura Sirionului.
Narog ( sind. Narog ) este principalul râu din West Beleriand . Narogul curgea de la Iazurile Ivrin la Ered Wethrin , urma spre sud, apoi spre sud-est, trecea printr-un defileu prin mai multe repezi, traversând dealurile Andramului sau Zidul Lung și se varsă în Sirion în Țara lui Yves Nan-tatren , nu. departe de delta bifurcată Sirion. Afluenții râului Narog au fost Ginglith în nord și Ringwil la Taur-en-Faroth .
Pe malul vestic al Narogului, imediat la sud de locul unde Ringwil se varsă în el, orașul Nargothrond , cetatea lui Finrod Felagund , a fost sculptat în piatră de către Noldor și Pitici .
Turin Turambar , care a condus armata Nargothrond, l-a convins pe Orodreth să construiască un pod peste Narog, ceea ce a dus la căderea orașului (dragonul Glaurung a putut să intre în oraș prin acest pod ).
Nevrast ( sin . Nevrast ) este o regiune de coastă în nordul Beleriandului . În Sindarin, înseamnă „aproape de țărm”, spre deosebire de țărmul îndepărtat al lui Aman ; numele „Nevrast” a fost aplicat inițial pe toate coastele Beleriandului.
Nevrast a fost centrul regatului elfilor Turgon timp de aproximativ o sută de ani (până în jurul anului 125 d.Hr. ) , când oamenii săi au început să migreze la Gondolin . Capitala Turgonului (și, se pare, singurul oraș din Nevrast) a fost Vinyamar . După ce elfii au migrat la Gondolin, Nevrast nu a fost niciodată locuit permanent și chiar complet abandonat până când Tuor a venit acolo la chemarea lui Ulmo .
Nevrast a fost prima parte a Beleriandului unde s- au stabilit Noldor , cu toate acestea, înainte de întoarcerea lor, Sindari locuiau deja acolo , prin urmare, populația din Nevrast a devenit curând foarte amestecată - într-o măsură mult mai mare decât în alte părți ale Beleriandului.
Nen Girith ( sind. Nen Girith , tradus din Sindarin - „apă tremurândă”) - o cascadă pe râul Celebros , în locul în care se varsă în Teiglin la granițele Brethil . Cascada a ridicat o mulțime de stropi în aer, de la care provine numele său original Dimrost , „scara ploioasă”. Deasupra Dimrost, oamenii din Brethil au construit un pod de lemn care traversa Celebros.
Vederea de pe pod era largă. Până și Trecările din Teiglin erau vizibile, la două mile distanță. Când Niniel a fost adusă pentru prima dată la Brethil și a urcat pe pod, ea a tremurat atât de puternic încât până și numele cascadei a fost schimbat în Nen Girith. Abia mai târziu a devenit clară cauza fricii ei profetice: cheile pe care le-a văzut de pe pod au devenit mai târziu locul morții ei tragice.
Nen Hithoel ( sind. Nen Hithoel ) este un lac mare de pe râul Anduin , în mijlocul Munților Emyn Muil , la est de Rohan . Lacul măsoară aproximativ 20 mile (32 km) de la nord la sud și 10 mile (16 km) de la vest la est. Pe abordările nordice ale lacului, în timpul domniei regelui Romendacil al II-lea, oamenii din Gondor au construit uriașii Stâlpi ai Argonath , pentru a marca granița de nord a regatului lor (cu toate acestea, în timpul Războiului Inelului , granița se mutase semnificativ spre sud). Trei dealuri se aflau în vârful sudic al insulei: Amon Khen cu Scaunul Vederii se afla pe malul vestic al Anduinului, Amon Love cu Scaunul Auzului era la est, în timp ce Tol Brandir era o insulă în mijlocul insulei. lacul însuși. Nimeni nu a pus vreodată piciorul pe Tol Brandir din cauza curenților puternici către capătul sudic al lacului, cauzați de deversarea apei din acesta în Cascada Rauros .
Frăția Inelului a sosit la Nen Hithoel pe 26 februarie 3019 TE și a tăbărât la Part Galen , lângă Amon Hen. Aproape imediat după aceasta, au avut loc evenimente care au dus la moartea lui Boromir și la scindarea Frăției. Frodo și Sam au plecat cu o barcă către coasta de est, iar Merry și Pippin au fost capturați de Uruk-hai care servește Saruman și, după ce au îngropat trupul lui Boromir, trimițându-l într-o barcă de elfi pe Anduin Aragorn , Legolas și Gimli au pornit în urmărirea Uruk-hai pentru a salva hobbiții captivi .
Nimrodel ( sind. Nimrodel ) este un râu din Lothlórien . A început la poalele Munților Cețoși , sub vârful Celebdil , și apoi a curs prin Lothlórien și s-a vărsat în Celebrant . A fost numit după Nimrodel , iubitul regelui Amroth , care locuia lângă acest râu.
Part Galen ( sind. Parth Galen , tradus din Sindarin - „peluză verde”, tradus de Grigorieva / Grushetsky - Port Galen ) - o gazon verde deasupra cascadei Rauros de la poalele Amon Khen . Era situat pe malul vestic al lui Nen Hitoel la vârful sudic; Era o pajiște frumoasă și verde, alimentată cu apă de un izvor mic. Aici s-a despărțit Frăția Inelului .
Pelori ( q. Pelóri ) este un lanț muntos din Aman care separă câmpiile interioare ale Valinorului de Eldamar și deșerturile Araman și Avatar .
Munții au fost creați de Valar , care au venit la Aman după distrugerea lui Almaren și a celor Două Lămpi , pentru a ascunde și a proteja Valinor de alte atacuri ale lui Melkor . Taniquetil este cel mai înalt vârf din Pelori, pe care se află tronul lui Manwe , al doilea cel mai înalt munte este Hyarmentir [34] .
Singura trecere prin Pelori este Kalakiria .
Pelori sunt cei mai înalți munți din Arda . După zborul lui Melkor din Aman, au fost ridicate și mai sus, iar pantele lor au devenit complet inexpugnabile.
Pelori mai sunt cunoscuți și sub numele de Munții Aman, Munții Protectori și Zidul Muntelui.
Pinnath Gelin ( sind. Pinnath Gelin , tradus din Sindarin - „crestele verzi”) - dealuri din estul Gondorului , între Munții Albi și Anfalas . Înainte de Bătălia Câmpurilor Pelennor , „trei sute de războinici puternici în verde” sub comanda prințului Girluin au venit din această zonă în Minas Tirith [35] .
Câmpul Celebrant este o regiune plată, ierboasă, mărginită la est de Anduin , la nord de pădurea Lothlórien , la sud de râul Svetlima și la vest de Munții Cețoși . Câmpul și-a luat numele de la râul Celebrant , care curgea prin Lothlórien. Pe câmpul lui Celebrant a avut loc celebra bătălie dintre armatele din Gondor și Eotheod împotriva lui Balchoth .
Poros ( ing. Poros ) este un râu din sudul Gondorului , granița naturală de nord a teritoriului contestat al Gondorului de Sud și granița de sud a Ithilien . În Epoca a treia , râul era granița de sud a Gondorului.
Râul avea o lungime de aproximativ 400 de mile (640 km). A început în munții Ephel Duat de la granița Mordorului și a curs spre sud-vest timp de aproximativ 300 de mile, apoi s-a întors spre nord și s-a vărsat în Anduin chiar înaintea deltei sale. Drumul Harad a traversat râul la vaduri din Poros.
Ultimul Pod ( ing. Ultimul Pod ) este o trecere peste râul Miteitel , parte a Drumului Mare de Est. Podul a servit ca un punct important pe drumul de la Bree la Rivendell , deoarece era puțin mai departe decât jumătatea călătoriei și aproximativ o săptămână de călătorie la est de Bree.
Bilbo Baggins , piticii și Gandalf au traversat acest pod în Hobbit , deși numele său nu este menționat în mod explicit în carte, iar întâlnirea lor cu trolii a avut loc într-o pădure de lângă el. În Fellowship of the Ring , Aragorn a găsit beril pe pod , lăsat de Glorfindel ca avertisment că nazgul îl caută pe purtătorul Inelului Atotputerniciei de -a lungul Marelui Drum de Est. Glorfindel menționează angajarea Nazgûl pe pod pentru a le permite hobbiților și lui Aragorn să ajungă nestingheriți la Rivendell.
Pasul Sirion este un defileu între Ered Wethrin și Echoriath în nordul Beleriand , unde curgea râul Sirion . A servit drept intrare principală în nordul Beleriand din Ard-galen . Era o vale îngustă, ale cărei pante abrupte erau acoperite de pini. Pământul din fundul văii era foarte fertil.
În mijlocul curentului Sirion în Pasul Sirion se afla insula Tol Sirion .
Drumul drept este un drum care părăsește curbura Pământului și duce prin cer și spațiu universal către Aman . Se numește așa pentru că urmează vechea cale prin Belegaer , care a existat înainte de Akallabeth , când lumea plată a fost rotundă. Ruta directă este deschisă doar elfilor, cărora li se permite să navigheze acolo cu navele lor datorită favorii speciale a Valar . Când o navă care părăsește Calea Dreaptă este observată de la țărm, se poate observa că încet devine din ce în ce mai mică până când dispare complet din vedere (spre deosebire de navele obișnuite „căd” peste orizont ).
În primele scrieri ale lui Tolkien se menționează că unii muritori, pe lângă cei transportați de spiriduși pe navele lor (cum ar fi Frodo și Bilbo ), se pot găsi astfel într-o situație care amintește de Triunghiul Bermudelor (cum ar fi Elfwin / Eriol din Cartea poveștilor pierdute ”).
De asemenea, este cunoscut poemul timpuriu al lui Tolkien „Imram” („Moartea Sfântului Brendan”), unde autorul conectează mitologia reală și versiunile inițiale ale mitologiei lumii sale fictive. Nava Sfântului Brendan , conform intrigii acestei lucrări, se află pe Calea Dreaptă și ajunge în „ ultima țară ” elfică.
Rivil ( sind. Rivil ) este un afluent al Sirionului . A început de la Dorthonion și s-a scurs spre nord-vest pentru a se alătura Sirionului în mlaștinile din Serech .
În Silmarillion , râul este menționat de două ori. Prima dată este în capitolul despre Beren și Lúthien [36] . Fântâna Rivil a fost numele dat locului în care au tăbărât orcii , care l-au ucis pe Barahir , tatăl lui Beren. Beren i-a atacat și ia luat mâna tăiată a lui Barahir împreună cu inelul lui Felagund , după care a fugit din nou.
Râul este menționat pentru a doua oară în capitolul despre Nirnaeth Arnoediad (Bătălia nenumăratelor lacrimi), unde retragerea lui Hurin și Huor este descrisă după cum urmează:
... pas cu pas s-au retras până au trecut dincolo de mlaștinile din Serech, iar pârâul Rivil nu se afla în fața lor. Acolo s-au ridicat și nu s-au mai întors.
- Tolkien J.R.R. Silmarillionul. — Capitolul 20 „ Despre a cincea bătălie ”Ringwil ( sin . Ringwil ) este un afluent al râului Narog . A început în dealurile dincolo de Nargothrond și a curgeat la nord de orașul ascuns.
O ușă secretă a fost construită la confluența Ringwyl-ului cu Narog, prin care Lúthien a scăpat din Nargothrond, unde Celegorm și Curufin o țineau prizonieră.
Ringlo ( sind. Ringló ) este un râu din Gondor format din două râuri mai mici fără nume din Munții Albi , mai exact, brațul lor sudic îndreptat spre Belfalas . Curgând prin orașul Ethring , a trecut la nord de Tarnost , unde Cyril s-a revărsat în el și a ajuns la mare împreună cu Mortond în Edellond .
Cracks of Doom a fost o prăpastie vulcanică plină de lavă situată în Sammat Naur , în măruntaiele lui Orodruin . În Crack of Doom, Sauron a forjat Inelul Atotputerniciei la mijlocul celei de-a doua epoci . Acolo Frodo Baggins a trebuit să arunce Inelul Puterii și doar acolo putea fi distrus. Un drum ducea de la Barad-dûr la Gap of Doom.
În Întoarcerea regelui , Soarta Doomului este descrisă ca o ruptură uriașă care a separat tunelul care a intrat în adâncurile Orodruin. O strălucire roșiatică emana din fisură, probabil din lava care o umplea. Această strălucire a fost singura sursă de lumină în Sammat Naur, pentru că nici măcar fiola lui Galadriel , sub influența vrajei lui Sauron, nu putea să strălucească acolo, în inima regatului său.
Gollum a căzut în Crack of Doom, mușcând degetul lui Frodo, împreună cu Inelul Omnipotenței, completând astfel misiunea Frăției Inelului .
Rune ( sind. Rhûn , tradus din Sindarin - „est”, în Westron - ținuturile de Est și Est ) - o regiune uriașă în partea extremă de est a Pământului de Mijloc, habitatul paștenilor și numele omonim al mării interioare .
Rune a fost numele dat tuturor ținuturilor de la est de Rhovanion , în jurul și dincolo de marea interioară a Rune, de la care au început multe atacuri împotriva Gondorului și aliaților săi în Epoca a treia .
Aproape nimic nu se știe despre ținuturile dincolo de Marea Rune. Chiar și Gandalf , după propria sa recunoaștere, nu fusese niciodată acolo, iar Aragorn , deși a călătorit în acele părți, nu a spus niciodată nimănui despre asta.
O parte din geografia antică a Runei poate fi învățată de la Silmarillion : mult dincolo de Marea Runelor se afla o altă mare interioară, Helkar , și dincolo de aceasta un lanț muntos cunoscut sub numele de Orocarni sau Munții Roșii . Undeva în Orientul Îndepărtat au fost și Kuivienen și Hildorien , unde elfii și , respectiv, oamenii s-au trezit pentru prima dată .
Din timpuri imemoriale, Rune a fost domeniul Easterlings, Oamenii Întunericului, care, cu rare excepții, i-au urmat cu ușurință atât pe primul , cât și pe cel de -al doilea Lord Întunecat și au luptat în războaie cu elfii și Dúnedain de partea Întunericului. De asemenea, aceste meleaguri au fost locuite de spiriduși, avari și umaniar , care au dispărut în vremuri străvechi, precum și patru din cele șapte clanuri de pitici .
În a treia epocă a runelor, trei magicieni au vizitat : Saruman , Alatar și Pallando ; dar dacă Saruman s-a întors ulterior în vest, cei doi magicieni albaștri au rămas pentru totdeauna pe ținuturile Orientului. Sauron însuși a vizitat, de asemenea, ținuturile estice, ascunzându-se de Consiliul Alb în epocile cunoscute în vest sub numele de Pacea Veghe.
În largul coastei de vest a Mării Rhun se întindea ținutul Dorwinion , unde locuiau Eștinii din Balhot și Oamenii Căruțelor. În Dorwinion, râul Kelduin se varsă în Marea Rune .
Gondor a cucerit Rune de două ori, sub regii Romendacil I și Romendacil II, dar Dúnedain nu a reușit niciodată să o subjugă complet. Oamenii din Runa au fost în cele din urmă subjugați abia în Epoca a Patra , sub regele Elessar și fiul său Eldarion.
Sammath Naur ( sind. Sammath Naur , tradus din Sindarin - „săli de foc”) - o peșteră din măruntaiele lui Orodruin , creată de Sauron în a doua epocă . Aici, în Gap of Doom , Sauron a făurit Inelul Atotputerniciei la mijlocul celei de-a doua epoci și doar aici, în același foc, a putut fi distrus. În consecință, Sammat Naur a servit drept destinație finală pentru Frodo Baggins în misiunea sa.
Finalul dramei care a avut loc în Sammat Naur, în urma căreia Gollum , împreună cu Inelul Omnipotenței, a murit în focul Muntelui Doom, a dus la distrugerea lui Orodruin și, odată cu acesta, a lui Sammat Naur.
Sarn Athrad ( sind. Sarn Athrad , tradus din Sindarin - „vad de piatră”) - un vad peste râul Gelion , unde drumul piticilor de la Nogrod și Belegost îl traversa pe drumul spre Doriath . Locul în care Beren Erhamion , cu ajutorul spiridușilor verzi din Ossiriand , a atacat brusc oștii de pitici care purtau colierul Nauglamir înapoi la Nogrod după atacul asupra Doriath.
Svetlima ( ing. Limlight ) - un râu care începea în partea de est a Munților Cețoși și avea o sursă lângă casa lui Treebeard . S-a scurs prin partea de nord a pădurii Fangorn și s-a vărsat în Anduin . Svetlima a format granița de sud a câmpului Celebrant , Lothlórien a considerat, de asemenea, râul ca fiind limita sa de sud. De asemenea, Svetlima a fost granița istorică de nord a Gondorului , iar mai târziu - Rohan .
Numele râului este o traducere din elfica în Westron , Tolkien a dat mai multe explicații pentru semnificația exactă a acestui nume și chiar limbile folosite în el , inclusiv Limlich , Limliht , Limlaith [ 37 ] și Limhir ( în engleză Limhîr ) [ 38] .
Sirannon ( sind. Sirannon , tradus din Sindarin - „poarta”) - Poarta lui Khazad-dum . Pornind de la Celebdil , a trecut pe lângă Porțile Moriei și s-a vărsat în râul Glanduin . Sirannonul s-a scurs peste căderea scărilor de sub Porțile Moriei, iar zgomotul curgerii sale s-a auzit pe kilometri în jur.
În timpul Războiului Inelului , Frăția Inelului a descoperit că Pârâul Poarta a fost blocat de cineva sau ceva, iar un lac de rău augur s-a format în fața Porților din Moria, în care locuia Gardianul Apei .
Sirion ( ing. Sirion , tradus din Sindarin - „curent”) - un râu imens din Pământul de Mijloc , râul principal al Beleriandului . În cea mai mare parte a cursului său, a format granița dintre Vest și Est Beleriand. Numele provine de la rădăcina „ domnule ” - „flux”. Descrierea Sirionului a fost probabil influențată de amintirile râurilor englezești Trent și Severn [39] .
Old Ford este locul în care Old Forest Road traversează Anduin , la aproximativ patruzeci de mile (șaizeci și patru de kilometri) în aval de Carrock . Pe vremuri, un pod de piatră traversa râul în acest loc, dar până la sfârșitul epocii a treia , podul se prăbușise de mult, iar trecerea râului era un simplu vad.
Cold Hills ( ing. Coldfells ) - un deal la vest de Munții Misty și la sud de Ettenblat , despărțit de ei de brațul nordic al râului Bruinen .
Taniquetil ( q. Taniquetil ) - cel mai înalt vârf muntos al Ardei, situat în Valinor și parte a sistemului montan de coastă Pelori . Pe vârful său se află Ilmarin - locuința lui Manwe și Varda . Tradus din Quenya , numele înseamnă „vârf alb înalt”, deși spiridușii Vanyar care trăiesc pe acest munte îl numesc Oyolosse ( sq. Oiolossё ) - „veșnic alb ca zăpada” (în Sindarin - Amon Uilos în același sens). În lumea Arda, acest munte ocupă același loc cu Olimpul în mitologia greacă veche [40] .
Thargelion ( Sind. Thargelion , tradus din Sindarin - „dincolo de Gelion”) - țara la est de râul Gelion și la nord de râul Askar (din această cauză, nu a fost considerat parte a Ossiriand ). După venirea lui Noldor la Beleriand, Thargelion a fost țara lui Caranthir , unul dintre fiii lui Feanor , și din această cauză a fost adesea numit Dor Caranthir . A doua casă a Edainilor a trăit adesea acolo până când au fost aproape complet distruși într-un raid al orcilor .
Cea de-a doua lună de primăvară din calendarul atic era numită și Thargelion .
Tarn Aeluin ( sind. Tarn Aeluin ) este un lac albastru limpede din munții Dorthonion , conform legendei, binecuvântat de Melian . Acolo s-a ascuns trupa lui Barahir de forțele lui Morgoth după Dagor Bragollach .
Taur-im-Duinath ( sind. Taur-im-Duinath , tradus din Sindarin - „pădure între două râuri”) - o pădure întunecată și mohorâtă care ocupa o vastă zonă în sudul Beleriandului . Granițele sale aproximative erau Andram la nord, Sirion și Marea Belegaer la vest și Gelion la est și sud. Pe o hartă desenată de Christopher Tolkien pentru The Silmarillion , Taur-im-Duinat este arătat ca fiind extrem de mlaștinos și este descris în text ca fiind
... o sălbăticie, acoperită de pădure deasă, în care nimeni nu a mers, cu excepția ocazionalelor Elfi Întunecați găsiți ici și colo.
- Tolkien J. R. R. (sub conducerea lui K. Tolkien). Silmarillionul: cap. 14 „ Despre Beleriand și părțile sale ” (orice ediție)Taur-en-Faroth ( sind. Taur-en-Faroth , tradus din Sindarin - „pădure de vânătoare”) - o pădure situată pe dealurile din High Faroth în jurul și la sud de Nargothrond .
Teiglin ( sind. Teiglin , în unele traduceri ale The Silmarillion - Tenglin , în textele timpurii ale lui Tolkien - Taeglin ( sind. Taeglin )) este un afluent al Sirionului . Originar din pintenii sudici ai Ered Wetryna , Teiglin curgea în direcția sud-est, absorbind apele râurilor Glitui ( Synd. Glithui ) și Malduin ( Synd. Malduin ), apoi a trecut de-a lungul marginii sudice a pădurii Brethil prin defileu. din Kabed-en-Aras , după care s-a revărsat în el râul Celebros . În cursul inferior, Teiglinul s-a întors spre est și s-a golit în Sirion la granița Doriath .
Râul putea fi traversat de-a lungul unui vad - trecerea Teiglin ( ing. Crossings of Teiglin ) la granița de vest a Brethil: drumul de la Nargothrond la Minas Tirith trecea aici . Malurile Teiglinului, în apropierea confluenței cu Celebros, au devenit locul de întâlnire al Turinului Turambar și al dragonului Glaurung . În versiunea canonică a legendei copiilor lui Hurin, Nienor Niniel s- a sinucis aici, aruncându-se în Teiglin .
Tol Brandir ( sind. Tol Brandir , tradus din Sindarin - „insula înaltă”) este o insulă stâncoasă din Lacul Nen Hitoel în interiorul Cascadei Rauros . Este mărginit de dealurile lui Amon Hen din vest și Amon Love de la est. În antichitate, dealurile de lângă Tol Brandir erau puncte de vedere importante pentru regatul Gondor . Cu toate acestea, legendele spun că nimeni nu a aterizat vreodată pe această insulă.
Tol Sirion ( sind. Tol Sirion , mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Tol-in-Gaurhot , sau Tol-in-Gaurot ( sind. Tol-in-Gaurhoth ), tradus din Sindarin - „insula vârcolacilor”) - o insulă în partea de sus cursurile râului Sirion , între Ered Wethrin (Munții Întunericului) la vest, Echoriath (Munții Înconjurați) la est și mlaștinile Serech la nord. Locația turnului-cetate din Noldor Minas Tirith .
Noldori din Casa Finarfin , care au venit în Pământul de Mijloc sub conducerea lui Finrod , au devenit pentru prima dată interesați de insulă între 50 și 60 de ani. din Prima Epocă , când Finrod a construit acolo Minas Tirith pentru a împiedica trecerea armatelor lui Morgoth prin regiunea situată între cele două lanțuri muntoase și invazia lor în Beleriand . Finrod i-a încredințat insula lui Orodreth , fratele său (sau nepotul), care a condus-o până la cucerirea insulei de către Sauron în timpul Dagor Bragollach și a transformat-o într-o bârlog de vârcolaci . După aceea, insula a devenit cunoscută sub numele de Tol-in-Gaurhoth - Insula Vârcolacilor [41] .
Mai târziu, în timpul campaniei pentru Silmaril , Beren , Finrod și tovarășii lor, trecând prin teritoriile controlate de pe insulă, au fost capturați de armata lui Sauron. După ce Finrod și tovarășii săi au murit în temnițele insulei, Lúthien și Huan au reușit să învingă forțele lui Sauron și pe el însuși și să salveze pe Beren închis pe insulă, precum și pe mulți prizonieri dintre supușii lui Nargothrond, capturați de Sauron în timpul asaltul asupra lui Tol Sirion [36] . Insula a fost curățată de rău și a rămas așa până la distrugerea Beleriandului , dar nu a mai fost locuită niciodată.
Fen de Serech este un grup de mlaștini din Pasul Sirion , unde au avut loc multe dintre bătăliile de la Beleriand . Formate prin confluența râurilor Sirion și Rivil , fântânile au fost închise într-o regiune în formă de pană între Ered Wethrin și muntele Dorthonion .
În timpul Dagor-nuin-Giliat , armata Orcilor din Morgoth , mergând în ajutorul forțelor principale din Angband , care au fost contraatacate de armata Noldorului din Feanor , a căzut într-o capcană și a fost condusă în Mlaștină de Celegorm . , după care a fost complet distrus. În timpul Dagor Bragollach , Finrod Felagund a fost împins înapoi de forțele inamice superioare în aceste Mlaștini și cu siguranță ar fi murit dacă nu ar fi fost curajul lui Barahir . În cursul Nirnaeth Arnoediadei, Huor și Hurin , împreună cu războinicii rămași din Dor-lómin , au creat un zid viu peste Mlaștina din Serech pentru a acoperi retragerea regelui Turgon la Gondolin , împreună cu majoritatea supraviețuitorilor Noldorului .
Troll Grove ( ing. Trollshaws , într-o serie de traduceri - Troll Plateau ) - păduri de munte, formate în principal din fagi , situate la vest de Rivendell , între Miteitel și Bruinen , un loc preferat de vânătoare pentru troli , unde coborau din munți pentru a ataca călători. pe traseul Marelui Vest. Trei dintre acești troli au interceptat grupul lui Thorin , inclusiv Bilbo Baggins , în drum spre Erebor în TE 2941 (care a fost descrisă în povestea Hobbit ). Mulți ani mai târziu, Frodo Baggins și însoțitorii săi i-au găsit pe acești troli, transformați în piatră, în drumul lor spre Rivendell.
Există o contradicție în descrierea locației Troll Grove: în The Hobbit, grupul trece peste un „pod de piatră” și, la scurt timp după, vede un troll trăgând la o oră sau două distanță. În Frăția inelului , Aragorn îi conduce pe hobbiți peste Ultimul Pod și la numai șase zile după aceea ajung la locul taberei trolilor. Această contradicție nu a fost văzută de Tolkien însuși, ci a fost discutată de fiul său Christopher în „ Întoarcerea umbrei ”.
Căile morților este o trecere pe sub Munții Albi locuită de spirite neliniştite .
Căile morților au început la Ușa Întunecată de la capătul lungii văi Harrowdale , dincolo de Fierienfeld și pădurea Dimholt, și au trecut între munții Airensaga (fierăstrăul de fier), Starkhorn și Dwymorberg .
După Ușa Întunecată, Căile au trecut pe sub Dwimorberg, pe lângă o altă ușă, unde Aragorn și însoțitorii săi au găsit rămășițele lui Baldor , fiul celui de-al doilea rege al Rohanului , Brego . Căile au trecut apoi pe lângă orașele uitate, ieșind din partea de sud a Munților Albi în valea Mortond, lângă Piatra Erech .
Tuna ( sq. Túna ) este un deal înalt și verde din defileul Kalakiria din Valinor , locația orașului elfic Tirion [42] , capitala Eldamar .
Tonul este un deal înalt și verde ridicat de Eldar [43] . Este situat în defileul care desparte Munții Pelori din Aman , astfel încât Eldarii să poată vedea stelele (stelele au fost primul lucru pe care l-au văzut după ce s-au trezit și au fost foarte importante pentru Eldari). Lumina celor doi copaci a căzut asupra Tonului dinspre vest, iar cu versantul estic s-a întors spre Arda pe atunci încă întunecată , în care nu era nici soare , nici lună . Marele oraș Tirion a fost construit pe vârful Tuna.
Fanuidol ( sind. Fanuidhol , în Khuzdul - Bundushathur ( eng. Bundushathûr ), tradus din Sindarin - „cloudyhead” ( eng. Cloudyhead )) este un vârf de munte din Munții Cețoși . A fost cel mai estic [21] dintre cei trei munți din Moria (împreună cu Caradhras și Celebdil ), situat deasupra orașului subteran al Piticilor Khazad-dum . A fost numit astfel datorită faptului că în zona Fanuidolului era constant înnorat (cu nori acoperând adesea vârful muntelui) și vremea nefavorabilă.
Formenos ( sq. Formenos , tradus din Quenya - „cetatea de nord”) - cetatea lui Feanor și fiii săi din nordul Valinorului , construită după expulzarea lui Feanor din Tirion. Un număr mare de Noldor , inclusiv regele Finwe , l-au urmat pe Feanor în exil acolo.
Formenos a fost, de asemenea, vistieria Feanor, unde au fost păstrați Silmarils , precum și locul uciderii regelui Finwe de către Morgoth . Această cetate uriașă a fost și unul dintre puținele arsenale militare din Valinor .
Forodwaith ( sind. Forodwaith ) a fost o regiune la nord de Munții de Fier în timpul primei epoci .
În sindarin, numele Forodwaith înseamnă „pământuri nordice” ( forod – nord; waith – pământ, oameni); este posibilă și originea unei părți a numelui din cuvântul gwaith - umbră.
Se știa foarte puțin despre acest ținut, în principal că, fiind la aproape o sută de leghe nord de Shire , avea o climă foarte aspră. Cel mai probabil, acest lucru a fost cauzat de frigul crud al lui Morgoth , care din cele mai vechi timpuri a blocat ținuturile de la nord de cetatea sa Angband , continuând să domine nordul îndepărtat al Pământului de Mijloc chiar și după distrugerea sa și schimbarea lumii la rândul său. evul al II -lea și al treilea [44] .
După Războiul Mâniei și distrugerea Beleriandului , Munții de Fier au fost în mare măsură distruși, iar partea din Syn.(Forocheldevenit cunoscută sub numele deEriadorcare se afla la nord deForodwaith Dinspre sud, munții Angmar și Munții Gri se învecinează cu Forodwaith.
Populația din Forodwaith era alcătuită din oameni ciudați, aparent fără legătură cu Edain . Potrivit unor rapoarte, este posibil să fi fost descendenții unor oameni din Casa Bora care au fugit acolo după Bătălia Lacrimilor Nenumărate. În epoca a treia, descendenții lor au devenit cunoscuți ca Bigfoot-ul lui Forochel sau Losoths . Unfinished Tales susține că ar putea aluneca peste gheață legând oase de animale de picioare. Soții Lossoth și-au construit casele din zăpadă și dețineau „vagoane fără roți”, eventual sănii. Ei credeau că vremea neospitalieră a locuinței lor a fost cauzată de magia regelui-vrăjitor din Angmar și le era atât de frică de presupusa sa capacitate de a provoca furtuni, încât atunci când Arvedui , ultimul rege al lui Arthedain , a venit pentru prima dată la ei , ei. s-a ținut departe de el și l-a ajutat cu mare reticență. Totuși, când nava elfică a sosit pentru rege, liderul Lossothilor i-a oferit să aștepte deschiderea navigației, promițându-i că îl va adăposti pentru această dată, dar Arvedui, grăbindu-se la Mitlond, a refuzat și a dat inelul lui Barahir drept recompensă pentru ajutorul său, spunând că, în caz de nevoie, Losothii ar putea să-l schimbe cu lucrurile de care au nevoie cu Dunedain, ceea ce a fost apoi făcut. Mulți dintre ei locuiau pe Capul Forochel, inaccesibil dușmanilor lor, dar „deseori își instalează taberele pe coasta de sud a golfului, la poalele munților” [44] .
Helcaraxë ( q. Helcaraxë sau sq. Helcaracsë , numit și Gheață Măcinată ) este un deșert înghețat între Aman și Pământul de Mijloc. Adevărata natură a acestei zone rămâne neclară, dar pare să fi fost compusă din gheață rapidă și o platformă de gheață care acoperea cele mai nordice porțiuni ale Mării Belegaer .
Morgoth și Ungoliant au traversat Helcaraxe mai întâi în legendele înregistrate după uciderea Copacilor lui Valinor , apoi Fingolfin , casa lui și casa lui Finarfin , conduse de Finrod și Galadriel . Una dintre victimele acestei tranziții a fost Elenwe, soția lui Turgon .
Ca urmare a Războiului de Mânie , Beleriand a fost inundat, iar câmpurile de gheață din Helcaraxe au încetat să mai existe.
Helevorn ( sind. Helevorn ) este un lac umbros din Beleriand , care a fost folosit ca reședință de fiul lui Feanor , Caranthir , în prima epocă . În timpul Asediului Angband , Helevorn a fost corupt de dragonul Glaurung .
Hildórien ( sq. Hildórien ) este țara în care s-au trezit primii oameni . Numele Quenya înseamnă „țara adepților”, referindu-se la numele Hildor („ urbitorii ”) dat oamenilor de către elfi. Potrivit legendei, Hildorien se afla în estul îndepărtat al Pământului de Mijloc.
Conform legendelor lui Edain , Morgoth a vizitat oamenii din Hildorien și i-a îndepărtat de la credință în Epoca Ilúvatar , pentru care oamenii au fost făcuți muritori sub forma pedepsei divine [45] . Cu toate acestea, mortalitatea este doar o caracteristică dată oamenilor din Eru și în niciun caz o pedeapsă. Pentru a se ascunde de răul lui Morgoth și a adepților săi, athanatarii au fugit mai întâi din Hildorien, îndreptându-se spre vest și ajungând în cele din urmă la Beleriand .
Himring ( sind. Himring ) - un deal din nord-estul Beleriandului , pe care se afla cetatea Maedhros , cel mai mare dintre fiii lui Feanor .
Cetatea de pe dealul Himring a fost construită când fiii lui Feanor au plecat spre est (care a fost cauzată de mânia cumplită a lui Thingol , care a aflat de masacrul de la Alqualonde ). Această fortăreață a devenit conducătorul principal al lui Maedhros, de la care a prezidat granița de nord-est a regiunii cunoscută sub numele de Frontiera Maedhros .
Ea a rezistat cu fermitate prin Dagor Bragollach , iar mulți dintre supraviețuitorii bătăliei din zonele înconjurătoare, inclusiv fratele lui Maedhros , Maglor , au găsit un refugiu sigur în Himring. După Nirnaeth Arnoediad , publicația Silmarillion nu mai menționează cetatea, dar se pare că aceasta a fost abandonată, deoarece fiii lui Feanor nu mai aveau ocazia sau resursele să păstreze o garnizoană în cetate și să o apere.
După Războiul Mâniei , a rămas doar vârful dealului, transformându-se într-o mică insulă situată în largul coastei de nord-vest a Pământului de Mijloc. Pe hărțile originale care însoțeau ediția Stăpânul Inelelor , se numea Himling . Vârful Himring a fost unul dintre puținele puncte înalte din Beleriand păstrate ca insule; el apare pe majoritatea hărților Pământului de Mijloc în timpul epocii a treia .
Evendim sau Lacul Evendim ( Eng. Lacul Evendim , în Sindarin - Nenuyal ( Sind. Nenuial )) este un lac din Eriador . Lacul Evendim era situat în dealurile Evendim la nord de Shire . A servit ca sursă pentru Berendwine, sau Brandywine [46] .
Tradus din Westron , „Evendim” înseamnă „amurg de seară”. Numele sindarin „Nenuyal” înseamnă „lacul amurgului” („nen” – lac + „uyal” – amurg).
La începutul celei de-a doua epoci , Galadriel și Celeborn au locuit probabil în regiunea din jurul lacului Evendim, împreună cu mulți elfi ai poporului lor, până când au trecut în Eregion în jurul anului 700 al celei de-a doua epoci [9] . Oamenii locuiau și în jurul lacului Evendim la începutul celei de-a doua epoci [47] . Când regatul nordic Arnor a fost fondat în 3320 CE, Înaltul Rege Elendil locuia la Annuminas , pe malul lacului Evendim, lângă izvorul Berenduin [18] . Annuminas conținea și unul dintre palantiri [48] .
După împărțirea Arnorului în trei regate în 861 din Epoca a treia , capitala sa mutat la Fornost . Annuminas a început să se deterioreze și în cele din urmă a fost abandonat [18] . În epoca a patra , Annuminas a fost restaurat ca capitala nordică de către Aragorn , regele Elessar. În anul 15 al epocii a patra, regele Elessar și regina Arwen au venit la nord pentru a locui o vreme pe malul lacului Evendim [49] .
Edellond ( sind. Edhellond , tradus din Sindarin - „port elven”) este un port și o așezare antică fondată inițial de elfi în Gondor , imediat la sud de intersecția râurilor Mortond și Ringlo .
Într-o versiune a poveștii lui Tolkien, Edellond a fost fondată de refugiați Sindar care au plecat cu trei nave mici chiar înainte de distrugerea Beleriandului , în urma atacului cu succes al lui Morgoth asupra regatelor elfe. O altă versiune susține că un număr de refugiați din Doriath au fondat acest port în timpul rătăcirilor lor. În ambele versiuni, fondatorii inițiali ai portului posedau o artă a construcției de nave pe care doar Cirdan și elfii Falas au posedat-o în timpul primei epoci . Indiferent de originile portului, populația din Edellond a crescut rapid cu Noldori care căutau să treacă Marea.
Amroth , stăpânul Lothlórien , a dispărut în sau în apropiere de Edellond în 1981. T.E. , în căutarea iubitului său Nimrodel . Până atunci, aproape toți elfii din Edellond navigaseră deja spre Vest, visând să fie salvați din întunericul Pământului de Mijloc. Până în timpul Războiului Inelului , nu mai erau elfi în Edellond și, deoarece portul a rămas abandonat, a intrat sub stăpânirea Gondorului.
Ezellohar ( q. Ezellohar , tradus din Quenya - „movilă verde” ( ing. Movila verde ), provine din Valarin Ezellôchâr ; cunoscut și în Quenya ca Korollayre ( q. Corollairë ) și Coron Oyolaire ( qv . Coron Oiolairë )) - verde o movilă acoperită de iarbă, stând la poarta de vest a Valmarului , ridicată de Yavanna Kementari înainte de răsărit , pe care creșteau cei doi copaci ai lui Valinor , Telperion și Laurelin. Când Copacii au fost otrăviți de Ungoliant, tumul a devenit negru. Încă face parte din mormântul celor doi copaci și va rămâne așa până când copacii vor prinde din nou viață.
Eithel Ivrin ( sind. Eithel Ivrin , numit și Pools of Ivrin , în unele traduceri rusești - Irvin ) - câteva mici lacuri de apă dulce la poalele munților Ered Wetrin . Fiind unul dintre cele mai frumoase locuri din Beleriand , bazinele au fost adesea vizitate de Finduilas din Nargothrond , căruia Gwindor i-a dat porecla Faelivrin („soarele din bazinele Ivrin”).
La Eitel Ivrin era izvorul râului Narog . Acolo Gwindor a fost vindecat de șocul Turinului Turambar după uciderea lui Beleg . În drum spre Nargothrond, balaurul Glaurung a trecut prin lacuri și le-a pângărit, iar Torino, trecând spre nord, spre vechea lui casă, le-a găsit distruse.
Elostirion ( sind. Elostirion ) - cel mai înalt dintre cele trei turnuri care se aflau pe Dealurile Turnului . Potrivit legendei, turnurile au fost construite de Gil-galad , Înaltul Rege al Noldorului Pământului de Mijloc, în onoarea lui Elendil , care a sosit în Endor după căderea lui Numenor .
Ulterior, Elendil venea adesea la turn și chiar lăsa acolo unul dintre palantiri de la nord, unul cu care se putea privi doar spre Apus, dar nu se putea comunica cu celelalte șase pietre. Acest palantir a devenit cunoscut drept „Piatra lui Elendil”.
Elostirion a stat multe secole după moartea lui Gil-galad și Elendil sub grija lui Cirdan și a elfilor din Lindon , dar Piatra Elendil a fost dusă în Țara Binecuvântată când Elrond și tovarășii săi au navigat din Pământul de Mijloc la sfârșitul anului. vârsta a treia .
Golful Eldamar este cel mai mare golf din Aman , un continent situat la vest de Pământul de Mijloc. Golful poate să fi fost destul de mare, deoarece conținea Tol Eressea , ea însăși o insulă de dimensiuni considerabile. A fost numit după Eldamar , din estul Amanului; în Quenya , cuvântul înseamnă „casa elfilor”. Când Noldor și Vanyar au ajuns la Aman, au aterizat pe țărmurile Golfului Eldamar. Mai târziu, când au sosit și Teleri , Osse i-a cerut lui Ulmo să stabilească Tol Eressea în Golful Eldamar, iar Ulmo a făcut-o. Dar când Noldor au vrut să-și revadă rudele, Manwe i-a ordonat lui Osse să-i învețe pe Teleri arta construcțiilor navale și a făcut-o fără tragere de inimă.
Emyn Beraid ( sind. Emyn beraid , tradus din Sindarin - „dealuri turn”) - o serie de dealuri abrupte în partea de vest a Eriadorului . Ei se aflau la aproximativ 30 de mile Númenórean la est de Paradisurile Gri și la 50 de mile vest de Dealurile Albe, vechea graniță a Comitatului . În sus, pe Dealurile Turnului, se ridicau trei turnuri elfice înalte, dintre care cel mai înalt se numea Elostirion și era folosit pentru depozitarea palantirului .
Dealurile turnului erau situate la granița antică dintre regatul elf Lindon și ținuturile Arnor , iar Marea Drum de Est către Rivendell trecea prin ele. La începutul celei de-a patra epoci , când Tower Hills a devenit noua graniță de vest a comitatului prin decretul regelui Elessar , fiica lui Samwise Gamgee , Elanor , și soțul ei Fastred din Travholm ( ing. Fastred din Greenholm ) s-au mutat în Tower Hills . , înființând acolo așezarea Under -Hills pe versanții estici ai dealurilor și devenind Guardians of West Crom .
Emin Muil ( sind. Emyn Muil , tradus și ca Emin Mile , în unele traduceri - Prevrazhye ) este o zonă montană stâncoasă, impenetrabilă, situată de ambele părți ale Nen Hitoel . În Cele două turnuri , Frodo și Sam , încercând să ajungă la Poarta Neagră din Mordor , au rătăcit câteva zile în partea de est a Emyn Muil, până când au fost găsiți de Gollum . Fiind legat printr-un jurământ în numele Inelului Atotputerniciei , smuls de la el de Frodo, el a fost de acord să arate hobbiților calea, conducându-i spre sud, spre Mlaștinile Morților .
Entova Kupel (în alte traduceri - Entava, Entula; engleză Entwash ) - un râu în Rohan, numele său este o traducere a numelui sindarin Onodlo ( Sind. Onodló ). Sursa Fontului Ent era un izvor sub Methedras , cel mai sudic vârf al Munților Cețoși , lângă casa lui Treebeard . Ieșind din Pădurea Fangorn , Fontul Entova a trecut pe lângă Munții Rohan și s-a îndreptat spre sud, împărțind Rohanul în Emnets (câmpii) de Vest și Est. La latitudinea Edoras , râul Snowbourn se varsă în Fontul Entova , după care Fontul Entova s-a repezit spre est către Anduin , curgându-se în el chiar la sud de Cascada Rauros sub forma unei delte mari, cunoscută sub numele de Gurile Entovei. Font ( ing. Mouths of the Entwash ).
Numele râului a fost luat de la Ents (onodrim) din Fangorn, dar până la sfârșitul epocii a treia originea numelui râului a fost aproape uitată de Rohirrim .
Ered Wethrin ( sind. Ered Wethrin , tradus din Sindarin - „munți ai întunericului”) - un lanț muntos din nordul Pământului de Mijloc în Prima Epocă . În partea de sud era o serie de munți care se întindeau de la vest la est, despărțind Dor-lómin și Mithrim în nord de Beleriand în sud. Apoi, în partea lor de est, Ered Wethrin s-a curbat spre nord-vest, formând granița Hithlum . O serie de dealuri la sud-vest forma granița de sud a Nevrastului , iar munții Mithrim erau ramura de nord-vest a Ered Wethrin, despărțind Dor Lomin de Mithrim.
Mai multe râuri curgeau din Ered Wethrin, în special Narog , Teiglin și Sirion . Cel mai estic punct al munților aproape a ajuns la Munții Echoriath , formând un canion adânc prin care curgea Sirionul. Ered Wethrin a dispărut sub valurile mării la sfârșitul primei epoci, când Războiul Mâniei a schimbat complet aspectul Pământului de Mijloc.
Ered Gorgoroth ( sind. Ered Gorgoroth , tradus din Sindarin - „munti de groază”) - un lanț muntos din nordul Beleriandului .
Ered Gorgoroth era marginea de sud a munților Dorthonion și o despărțea și partea de nord a Ard-galen de Beleriand propriu-zis.
Numele munților a fost dat de Sindar din Doriath după ce demonul păianjen Ungoliant și-a făcut din acești munți casa ei temporară și a dat naștere acolo mulți păianjeni răutăcioși care și-au țesut pânzele și au prins toată lumina în ei. De asemenea, toate izvoarele din acești munți au fost otrăvite.
La sud de Ered Gorgoroth se afla regiunea deșertică Nan Dungortheb (valea morții teribile).
Nu existau treceri cunoscute prin Ered Gorgoroth și chiar și Orcii din Morgoth au ocolit munții. În Prima Epocă , se spune că numai Beren , fiul lui Barahir , a traversat acest lanț muntos și nici măcar el nu a vorbit niciodată despre această călătorie teribilă.
Ca și restul Beleriandului, munții Ered Gorgoroth s-au scufundat în timpul Războiului Mâniei .
Ered Luin ( Munții Albastri ) - în Prima Epocă - creasta de est care despărțea Beleriand de Eriador ; în Epoca a Treia , lanțul muntos de pe litoralul de nord-vest al Pământului de Mijloc. În prima epocă, fortărețele piticilor Belegost și Nogrod au stat în munți , distruse în timpul Războiului Mâniei împreună cu Beleriand. După capturarea Fornost de către Angmar, regele Arvedui și alaiul său s-au refugiat în minele abandonate înainte de a călători la Lossoths.
În zilele exilului piticilor din Erebor (2675-2943 d.Hr. ) , s-au întemeiat așezări de refugiați pitici în pintenii estici ai Ered Luin - în special acolo, regele pitic în exil Thorin Oakenshield și rudele sale cele mai apropiate . trăit. După achiziționarea Ereborului, sălile din Thorin au fost conduse de guvernatori, cum ar fi Dwalin. înainte de începerea Războiului Inelului, minele erau vizitate în mod constant de pitici, în plus, piticii estici s-au mutat acolo, încercând să scape de Sauron , care reînviase Mordor .
Ered Mithrin ( sind. Ered Mithrin , tradus din Sindarin - „munți gri”), sau Munții Gri - un lanț muntos mare în nordul Rhovanionului . Munții Gri au fost singurul lucru rămas din Ered Engrin , sau Munții de Fier, care au străbătut nordul Pământului de Mijloc în vremuri străvechi, dar au fost distruși la sfârșitul primei epoci .
Ered Engrin ( sind. Ered Engrin , tradus prin „Munții de Fier”) este un lanț muntos din extremul nord al Pământului de Mijloc , creat de Melkor în Epoca Lămpilor (conform altor surse, a existat inițial, încă de la crearea lui). Arda). Accesul interzis la Utumno , prima fortăreață a lui Melkor. Pe pintenii de sud-vest ai Munților de Fier, Melkor a ridicat o a doua cetate subterană - Angband , încoronată cu cele trei vârfuri ale Thangorodrim . La nord era Forodwaith .
În prima epocă , Munții de Fier erau legați de Munții Albaștri ( sind. Ered Luin ) în vest și Munții Roșii ( q. Orocarni ) în est, dar în războaiele Valar cu Melkor, muntele Ered Engrin. sistemul a fost întrerupt de ele. În timpul Războiului Mâniei , ei au fost grav distruși și și-au pierdut cea mai mare parte din lungime (muntii Angmar din nordul Eriadorului , precum și Munții Gri și Dealurile de Fier - tot ce a mai rămas din ei în Epoca a Treia ).
Erin Vorn ( sind. Eryn Vorn , tradus din Sindarin - „pădurea neagră”, sau Pădurea neagră ) este o peninsulă complet împădurită din sudul Eriadorului . Reprezentând vârful vestic al orașului Minhiriath , Erin Vorn făcea inițial parte dintr-o vastă pădure antică care acoperea o mare parte din nord-vestul Pământului de Mijloc. Și-a primit numele de la călătorii Numenoreeni ai celei de-a doua epoci .
În următorul mileniu, pădurile din Minhiriath din afara peninsulei au fost tăiate sistematic de către Númenóreeni în căutarea lemnului potrivit pentru construirea de nave, apoi au fost aproape complet arse în războiul care a urmat dintre Sauron și Elfi. Până la sfârșitul războiului (1700 d.Hr.), aborigenii supraviețuitori fie s-au retras de acolo în regiunile situate la nord de Bree , fie s-au refugiat în Erin Vorn, care a fost ulterior ignorat atât de elfi, cât și de númenóreeni.
În timp, după căderea lui Numenor la sfârșitul celei de-a doua epoci, Erin Vorn a intrat sub jurisdicția lui Arnor , iar după 861 E.M. Pădurea Neagră a devenit nominal parte din Cardolan , unul dintre statele create după prăbușirea Arnorului.
Oamenii lui Cardolan au fost nimiciți aproape complet de Marea Ciuma din 1636 E.T. și, deși nu se știe cum a afectat-o acest lucru pe Erin Vorn, este probabil să aibă rezidenți permanenți, pentru că, în ciuda lipsei unei așezări umane permanente la vest de Bree, în sfârșitul din Epoca a Treia , „anumiți vânători secreti trăiau în pădure” [9] în timpul Războiului Inelului [9] . Pădurea Neagră era singura pădure din Minhiriath care a fost cartografiată, așa că acești vânători ascunși erau descendenții celor care se refugiaseră acolo cu peste patru mii de ani în urmă.
Esgalduin ( sind. Esgalduin , tradus din dialectul doriatic al lui Sindarin - „râu sub acoperire”) - râul principal al Doriath . Esgalduinul curgea de pe dealurile din Dorthonion , trecea prin Doriath pe langa pesterile din Menegroth si se varsa in Sirion .
Estolad ( sind. Estolad , tradus din Sindarin - „fortificație de tabără pe câmpie”) - o câmpie largă în Beleriand de Est . După ce primii oameni au traversat Ered Luin , ei au campat pe această câmpie timp de câțiva ani înainte de a se muta mai departe spre vest și spre nord. Câmpia era situată între râurile Kelon și Gelion , imediat la vest de Thargelion . Prin Estolad trecea Drumul Marelui Pitic.
Ettenmoors ( eng. Ettenmoors , tradus și ca Etten Marshes sau Troll Plateau ) este o zonă de înaltă mlăștinoasă sterilă la vest de Munții Cețoși și la nord de Dealurile Înghețate , partea de sud a Angmar.
Cuvântul original în engleză folosit de Tolkien este din engleză veche eōten („gigant, troll”; de aici „ jotun ”) și moor (însemnând „pământ uscat”), astfel literalmente Ettenmoors înseamnă „munti uscați locuiți de troli” [50] .
În epoca a treia , Ettenmoore a devenit locul unei bătălii între popoarele libere din Arnor și oamenii din Angmar , când regele vrăjitoare a fugit după înfrângerea sa în bătălia de la Fornost . Când ultimii oameni Angmar au fost exterminați sau au dispărut, trolii s-au așezat pe pământurile lor , organizând periodic incursiuni spre sud, până la Great Western Road și atacând călătorii acolo. În povestea „ Hobbitul ”, în episodul cu capturarea detașamentului lui Thorin Oakenshield de către troli, se menționează că monștrii care i-au atacat pe pitici și pe hobbit „au coborât din munți” [51] ; în romanul „Stăpânul inelelor” [52] se dă o descriere a ținuturilor sumbre și a ruinelor fortificațiilor antice situate pe ele la nordul autostrăzii, adică la ținuturile de la sud de Ettenmoors.
Echoriath ( Synd. Echoriath , cunoscut și sub numele de Munții Înconjurați ) a fost un lanț muntos din Beleriand , situat între Dorthonion și izvoarele râului Sirion . În acești munți se afla valea Tumladen , iar la extremitatea sudică a Echoriath, pe vârfurile munților Crissaegrim, trăiau Vulturii din Manwë .
Regele Noldorului Turgon , fiul lui Fingolfin , la voința lui Ulmo , a găsit o trecere ascunsă în valea din interiorul acestor munți, după ce a întemeiat orașul Gondolin pe dealul de piatră al lui Amon Gwareth , deoarece îi era foarte dor de casă pentru Tirion- on-Tun și a vrut să-și creeze orașul în Beleriand după asemănarea lui.
| Legendariul lui Tolkien | |
|---|---|
| Publicat în timpul vieții sale | |
| Publicat postum | |
| Vezi si | Influență și adaptări pământul de mijloc Personaje elfii gnomi Hobbiți orcii Regii din Numenor Reginele guvernante ale Numenorului Regii din Arnor Pathfinders ai Nordului Regii din Gondor Stewards din Gondor Regii din Rohan Regii din Dale Artefacte Magie Epoci Cursele state Orase Războaie și bătălii Limbi Plante Animale Caracteristici geografice minore |