Limba rusă (panslavonică)

Limba „rusă” (Ruski jezik), în literatură este uneori numită și limba pan-slavă - o limbă pan-slavă  artificială , care a fost creată de preotul croat Yuri Krizhanich în timpul exilului său în Siberia. Începând din 1661, pe baza limbilor slavone bisericești, rusă populară și croată literară cu elemente lexicale separate de poloneză și ucraineană [1] , a creat treptat o singură limbă literară slavă, pe care a numit-o „Ruski Jezik”. Lucrările sale au fost publicate două secole mai târziu - în anii 1860.

În procesul de creare a acestei limbi, Krizhanich a încercat să o scape de prezența împrumuturilor latine și grecești și să o facă cât mai ușor de înțeles pentru toți slavii. Odată ce acest rol a fost îndeplinit cu succes de limba slavonă bisericească veche, dar până în secolul al XVII-lea diferențele dintre limbile slave au devenit mai accentuate, iar slavona bisericească veche a devenit limba teologiei ortodoxe.

Krizhanich însuși credea că, pentru ca slavii să poată respinge invadatorii turci și germani, era necesar să-i ralieze pe slavi în jurul Regatului Rusiei, iar acest lucru ar fi fost imposibil fără o singură limbă.

„Capul tuturor popoarelor slave este poporul rus, iar numele rusesc este pentru că toți slavii au ieșit din pământul rusesc, au întemeiat trei state și au fost porecți: bulgari, sârbi și croați; alţii din acelaşi pământ rusesc s-au mutat spre vest şi au întemeiat statele Lyash şi Moravia sau Cehia. Cei care au luptat cu grecii sau cu romanii erau numiți sloveni și, prin urmare, acest nume a devenit mai faimos printre greci decât numele rusesc, iar de la greci cronicarii noștri și-au închipuit că poporul nostru a început să vină din sloveni, parcă ruși, și polonezi. , iar cehii au descins din ei. Acest lucru nu este adevărat, poporul rus locuiește de secole în patrie, iar restul, care a părăsit Rus, au apărut ca oaspeți în țările în care încă mai locuiesc. Prin urmare, atunci când vrem să ne numim cu un nume comun, nu ar trebui să ne numim un nou nume slav, ci un nume rusesc vechi și indigen. Nu ramura rusă este rodul celei slovene, ci ramura slovenă, cehă, Lyash - descendentă a limbii ruse. Mai presus de toate, limba în care scriem cărți nu poate fi numită cu adevărat slovenă, ci trebuie numită rusă sau limba literară veche. Această limbă livrescă este mai asemănătoare cu limba rusă comună actuală decât cu orice altă limbă slavă. Nu e nimic de împrumutat de la bulgari, căci acolo limba este atât de pierdută, încât abia mai rămân urme ale ei; printre polonezi, jumătate din cuvinte sunt împrumutate din limbi străine; limba cehă este mai curată decât limba Lyash, dar și destul de coruptă; Sârbii și croații pot vorbi în limba lor doar despre treburile casnice, iar cineva a scris că vorbesc toate limbile și nu vorbesc deloc. Una dintre graiurile lor este rusă, alta maghiară, a treia germană, a patra turcă, a cincea greacă sau valahă sau albaneză, numai între munți, unde nu este trecere pentru negustori și oameni străini, puritatea limba primitivă a supraviețuit, după cum îmi amintesc din copilărie” [2 ] .

Limba All-slavă poseda așa-numita mobilitate, adică în cadrul limbii era posibil să se creeze altele noi pentru fenomene și obiecte noi cu ajutorul mai multor cuvinte vechi. De exemplu:

• gostogonstvo - persecuția negustorilor
• străinătate – admirație pentru străin
• ludoder - tiran

Yuriy Krizhanich a făcut, de asemenea, toate eforturile pentru a se asigura că limba unică nu era doar de înțeles, ci și logică și simplă.

Ca alfabet scris, s-ar putea folosi atât latinul modificat, cât și chirilicul modificat.

Literatură

• Krizhanich Yu. Distorsionat gramatical despre limba rusă (1666) . - M . : În Tipografia Universităţii, 1859. - 276 p.  (link indisponibil)
• Kostomarov N. I. „Istoria Rusiei în biografiile principalelor sale figuri” Capitolul despre Yuri Krizhanich .
• Nikolina N.A. despre Krizhanich
• Pușkarev L. N. „Yuri Krizhanich. Eseuri despre viață și muncă. M., „Știință”, 1984.
• Krizhanich Yuri. „Politică” (text și traduceri). M., „Știință”, 1965.

Vezi si

• Limba interslavică

Note

1. ↑ V. V. Zelenin . Manuscris „Politică” // Yuri Krizhanich. Politică. M.: Nauka, 1965. S. 695-700.
2. ↑ Kostomarov Nikolay Ivanovici. Istoria Rusiei în biografiile principalelor sale figuri: A doua secțiune. Dominația dinastiei Romanov înainte de urcarea pe tron ​​a Ecaterinei a II-a / Dubeniuk N .. - Direct-media. - Moscova: Eksmo, 2014. - S. 424. - 1256 p. - ISBN 978-5-4475-1696-3 .