Interlingua (latino-albastru-flexie)

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 15 septembrie 2021; verificarea necesită 1 editare .
Interlingua
nume de sine lat.  Interlingua
lat.  Latino blue flexie
Creată Giuseppe Peano [1]
Anul creației 1903 [1]
Organizare de reglementare Academia Interlingua
Categorie limba a posteriori , limba controlată și limbajul auxiliar internațional
Tipul scrisorii latin
Codurile de limbă
ISO 639-1 —
ISO 639-2 —
ISO/DIS 639-3 —
Limbi construite

Latino sine flexione (tradus din  latină  -  „latina fără inflexiune”) este o limbă artificială internațională bazată pe latină , creată de matematicianul italian Giuseppe Peano în 1903 . După rafinament în 1908, a devenit cunoscut sub numele de Interlingua ( latina: Interlingua ; a nu fi confundat cu o altă limbă artificială cu un nume similar).  

Alfabetul și ortografia

Alfabetul latin-albastru-flexie coincide complet cu latinul:
abcdefghijklmnopqrstu vwxyz ae oe

Același lucru este valabil și pentru ortografie.

Pronunție

Se folosește o pronunție comună, corespunzătoare așa-numitei latine „clasice”/„reconstruite”:

Pronunția literelor rămase corespunde tradiției adoptate în Rusia (așa-numita pronunție „tradițională”). Sunt acceptabile unele abateri de la această pronunție spre cea tradițională, ceea ce se reflectă și în ortografie (vezi mai sus). Accentul principal cade întotdeauna pe ultima silabă a cuvântului, secundar - unde este necesar pentru armonie.

Vocabular

Cea mai mare parte a cuvintelor sunt, de asemenea, împrumutate din latină , dar într-o formă modificată. Toate substantivele sunt luate la forma ablativ singular. Adjectivele sunt luate în forma nominativ singular neutru (pentru adjectivele care se termină în -e și -um, cu -um schimbându-se în -o) și în forma ablativă în alte cazuri. Verbele au, în cele mai multe cazuri, forma unui infinitiv latin trunchiat (terminația -re este aruncată).

Caracteristici generale ale formării cuvintelor

Latin-albastru-flexie este un produs al direcției naturalistice în construcția limbilor internaționale. Gramatica sa este, în unele privințe, mai simplă decât cea a Esperanto (de exemplu, nu există declinare a adjectivelor, schimbarea timpului verbului, utilizarea obligatorie a terminației la plural). Dar, în același timp, sistemul de formare a cuvintelor este împrumutat din limba sursă - latină și, prin urmare, are toate calitățile sistemului de formare a cuvintelor limbilor naturale europene: prezența excepțiilor, mai multe modele pentru formarea aceluiași lucru (vezi mai jos sistemul de desemnare a genului, raportul numerelor cardinale și ordinale, pronume și etc.). Prin urmare, în medie, limba se dovedește a fi mai dificilă decât orice altă limbă autonomă pentru o persoană care nu cunoaște latina într-o măsură sau alta.

Inflexiune

Verbul

Verbul nu are categorii de persoană și număr. De exemplu: Me salta.  - Sar. Vos salta.  - Tu sari. Illo salta.  El, ea, sare.

Lipsește și categoria timpului: viitorul poate fi exprimat folosind adverbul i în propoziție , iar trecutul prin adverbele e indicând timpul substantivelor. Verbul în sine nu se schimbă. Pentru a exprima timpul viitor, se pot folosi turnover-uri cu verbe modale vol și debe . Nu există nicio modificare a dispozițiilor (indicativ, conjunctiv, imperativ etc.).

Din verbul însuși se pot forma trei verboizi: infinitivul prin adăugarea sufixului -re , participiul real prin adăugarea -nte și participiul pasiv prin adăugarea -to . De exemplu: ama  - dragoste etc., amare  - dragoste, amante  - iubitor, amato  - iubit.

Combinația verbului auxiliar es „a fi” cu participiul pasiv formează o formă a vocii pasive. Agentul activ este introdus cu ab . De exemplu: Filio es amato ab matre  - Fiul este iubit de mamă.

Substantiv

În flexiunea albastră latină, există o terminație de plural pentru substantivele -s ( filio  - fiu, filios  - fii). Dar acest final poate fi omis atunci când pluralul este clar din context. Adică, decem simias și decem simia înseamnă ambele „zece maimuțe”.

Nu există gen gramatical. Genul poate fi exprimat prin schimbarea rădăcinii, adăugarea anumitor sufixe sau adăugarea cuvintelor mas  - masculin și femina  - feminin. De exemplu: patre  - tată, matre  - mamă, propheta  - profet, prophetissa  - profetesă, cane mas  - mascul, cane femina  - cățea. Ultimul model este productiv, primele două sunt neproductive.

Relațiile de caz sunt transmise prin ordinea cuvintelor și prepoziții (de exemplu, cazul genitiv este transmis prin prepoziția de ).

Adjectiv

Adjectivul este imuabil. Gradele de comparație se formează prin adăugarea anumitor adverbe.

Cifrele

Cantitativ și ordinal

Sistemul de numerale este împrumutat din latină într-o formă oarecum simplificată.

cantitativ Traducere ordinal Traducere
O.N.U unu primo primul
duo Două secunde al doilea
tres Trei Tertio al treilea
quatuor patru quarto Al patrulea
quinque cinci quinto a cincea
sex şase sexto şaselea
Septembrie Șapte septimo al șaptelea
octo opt octavo Al optulea
novem nouă nu Nu nouălea
decem zece decimo al zecelea
viginti sau duo decem douăzeci vigesimo a douăzecea
triginta sau tres decem treizeci trigesimo al treizecilea
nonaginta sau novem decem nouăzeci nonagesimo nouăzecea
la sută o sută centesimo sutime
mille o mie millesimo miime
milioane milion milionesimo milionime

Numerele cardinale de la 11 la 19 se formează prin combinarea numerelor cardinale ale primelor zece după modelul decem-uno sau decem et uno „unsprezece”. Ordinal - prin combinarea numerelor ordinale ale primelor zece după modelul „unsprezecelea” decimo-unio . Numerele cardinale de la 40 la 80 - prin adăugarea primelor zece -aginta la numerale (vocala finală, dacă există, se aruncă): quintaginta „cincizeci”. Numerele ordinale se formează prin înlocuirea cardinalului -inta cu -esimo : quintagesimo „cinzecimea”.

Adverb

Adverbele nederivate sunt împrumutate din latină. Formarea adverbelor din adjective se realizează cu ajutorul expresiilor cum mente și in modo . De exemplu: in modo fraterno  - frătesc, cum mente diligente  - cu sârguință.

Adverbele din substantive se formează folosind in modo de (de exemplu: in modo de fratre  - fratern).

Pronume

Pronume personale
Singurul lucru plural
Primul pe mine nr
Al doilea te vos
Al treilea illo* illos

(*) Există și forme speciale illa  - ea și id  - it, precum și o formă specială illas  - plural de illa.

Pronume reflexive
Latino Traducere
se eu insumi
se ipso de unul singur
Pronume posesive
Singurul lucru plural
Primul meo nostro
Al doilea tuo Vostro
Al treilea suo
Pronume interogative
Latino Traducere
care? OMS?
ce? ce? care dintre ele?
Pronume relative
Latino Traducere
că ce, care (din)*
qui OMS **
quod ce
quem ce, cine, cine ***
dimineaţă care dintre cele două

(*) Caz nominativ, numai pentru lucruri.
(**) Caz nominativ, numai pentru oameni.
(***) Caz acuzativ atât pentru persoane, cât și pentru obiecte.

Pronume demonstrative
Latino Traducere
illo apoi (el, ea, asta)
illos aceia (ei)
ce, hoc, isto acest acestea
poveste astfel de
calitate ca
ipso eu insumi
idem aceeași
Pronume nehotărât
Latino Traducere
aliquo ceva, cineva
O.N.U cineva
omne totul, toată lumea
nemine nimeni
alo o alta
solo singurul
toto întregul
neutru niciunul dintre cei doi
altero una din două
dimineaţă ambii

Sintaxă

Subiectul este plasat înaintea predicatului. Obiect direct - după predicat. Adjectivele sunt plasate după substantivul pe care îl definesc. Adverbul este plasat după verbul definit și înaintea adjectivul definit.

Exemplu de text

latin latină fără inflexiune

Germania omnis a Gallis Raetisque et Pannoniis Rheno et Danuvio fluminibus, a Sarmatis Dacisque mutuo metu aut montibus separatur: cetera Oceanus ambit, latos sinus et insularum inmensa spatia complectens, nuper cognitis quibusdam gentibus ac regibus, quos bellum aperuit. Rhenus, Raeticarum Alpium inaccesso ac praecipiti vertice ortus, modico flexu in occidentem versus septentrionali Oceano miscetur. Danuvius molli et clementer edito montis Abnobae iugo effusus pluris populos adit, donec in Ponticum mare sex meatibus erumpat: septimum os paludibus hauritur.

Fluvios Rheno et Danuvio separat toto Germania ab Gallos, Raetos et Pannonios; montes, aut metu mutuo, separa illo ab Sarmatas et Dacos: Oceano ambi ceteros, complectente sinus lato de mari et spatios immenso de insulas, ad certo gentes et reges recente cognito, aperto ab bello. Rheno, orto in vertice inaccesso et praecipite de Alpes Raetico, flecte se parvo versus occidente et misce se in Oceano septentrionale. Danuvio, effuso in jugo molle et clemente edito de monte Abnoba, visita plure populo, usque illo erumpe in mari Pontico per sex cursu: ore septimo perde se in paludes.

Vezi și

Note

  1. ↑ 1 2 Crystal D. The Cambridge Encyclopedia of Language - Cambridge University Press , 1987. - P. 353. - ISBN 978-0-521-42443-1

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  Dicționare și enciclopedii
În cataloagele bibliografice
 Limbi construite ( lista )
Portal: Limbi construite