Utiosov, Leonid Osipovich

Leonid Utiosov

În filmul „ Băieți veseli ” (1934)
informatii de baza
Numele la naștere Lazar Iosifovich Weissbein
Numele complet Leonid Osipovich Utiosov
Data nașterii 10 martie (22), 1895( 22.03.1895 )
Locul nașterii
Data mortii 9 martie 1982 (86 de ani)( 09-03-1982 )
Un loc al morții sanatoriu Arhangelskoye ,
districtul Krasnogorsk ,
regiunea Moscova , RSFSR , URSS
îngropat
Țară
Profesii cântăreț , actor , dirijor , lider de trupă
genuri „song jazzcântec pop
romantesc rusesc
Aliasuri Leonid Osipovich Utiosov
Premii
Ordinul Revoluției din octombrie - 1975 Ordinul Steagul Roșu al Muncii - 1945 Ordinul Steagul Roșu al Muncii - 1980 Medalie jubiliară „Pentru Valiant Muncă (Pentru Valoare Militară).  În comemorarea a 100 de ani de la nașterea lui Vladimir Ilici Lenin”
Medalia „Pentru victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic din 1941-1945” Medalia SU Douăzeci de ani de victorie în Marele Război Patriotic 1941-1945 ribbon.svg Medalia SU Treizeci de ani de victorie în Marele Război Patriotic 1941-1945 ribbon.svg Medalia SU pentru muncă curajoasă în Marele Război Patriotic 1941-1945 ribbon.svg
Medalia „Veteran al Muncii” - 1974 Medalia SU în comemorarea a 800 de ani de la Moscova ribbon.svg Medalia SU în comemorarea a 250 de ani de la Leningrad ribbon.svg
Artist al Poporului din URSS - 1965 Artistul Poporului al RSFSR - 1958 Artist onorat al RSFSR - 1947 Artist onorat al RSFSR - 1942
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Leonid Osipovich Utyosov (numele real Lazar (Leizer) Iosifovich Weisbein ; 10 martie  [22],  1895  - 9 martie 1982 ) - artist pop rus și sovietic - cântăreț , cititor , dirijor , lider de orchestră, animator , actor ; Artistul Poporului din URSS ( 1965 , primul artist pop căruia i s-a acordat acest titlu). A interpretat cântece în diferite genuri - de la versuri comice și romantism urban la hituri străine rusificate și cântece lirice și populare sovietice.

Biografie

Lazar Weissbein s-a născut la 10 martie  [22]  1895 la Odesa , într-o familie numeroasă de evrei [2] . Timp de mulți ani, în toate cărțile de referință, ziua de naștere a lui Utyosov a fost numită 9 martie  (21),  1895 . El însuși și-a sărbătorit ziua de naștere pe 22 martie și a glumit cu întrebări despre asta: „Enciclopedia crede că pe 21. E o enciclopedie și știe mai bine” [3] , fără a invoca argumente serioase. Cu toate acestea, în cartea de naștere a Oficiului rabinului orașului Odessa pentru martie 1895, există o intrare cu următorul conținut (în ortografie pre-revoluționară): „Partea - I - DESPRE NAȘTERE Nr. - Femeie - 427 Nr - Masculin - 421 Starea tatălui, numele tatălui și al mamei - Kherson m / u [filistin] Iosif Kelmanov [ich] Weisbein, soția lui Malk. Cine s-a născut și ce nume i s-a dat – fiii gemeni Lazăr, fiica lui Perl s-au născut pe 10 martie – circumcizia 17” [4] [5] .

Tatăl, un mic om de afaceri (conform altor surse, un expeditor al portului Odesa), Osip Kelmanovich (Joseph Kalmanovich) Weisbein, mama - Malka Moiseevna Weisbein (născută Granik). În cazierul de căsătorie al părinților, tatăl este indicat ca fiu negustor Herson, iar mama ca mic burghez din Odesa [6] .

În 1904-1909 a studiat la școala comercială privată a lui G.F. Faig din Odesa, dar a fost exmatriculat, potrivit lui Utyosov însuși, pentru că, ca răzbunare față de remarcă, a uns hainele profesorului Legii lui Dumnezeu cu cretă și cerneală. [7] . În același timp, a luat lecții de vioară.

În 1910-1912 a cântat la chitară în orchestra de coarde rătăcitoare a lui Yarchuk-Kucherenko, de ceva timp a acționat ca gimnast, excentric muzical și clovn „roșu” în circul ambulant al luptătorului Ivan Borodanov din Odesa, Kremenciug , Herson , Nikolaev . .

Originea pseudonimului

În 1911, artistul de la Odessa Yefim Skavronsky a invitat-o ​​pe Ledia la miniatura sa „La oglinda spartă”. Dar, în același timp, a pus condiția: „Fără Weisbanes!”

- Cum vrei să fii numit?

Această întrebare neașteptată nu m-a surprins - atunci de foarte multe ori oamenii, venind pe scenă sau la literatură, luau nume frumoase și romantice. Întrebarea nu m-a surprins, dar m-a entuziasmat.

Serios, cum vreau să fiu numit? Da, ceva frumos și sublim. ... Am hotărât să iau un nume de familie pe care nimeni altcineva nu l-a avut vreodată, adică să inventez unul nou. Desigur, toate gândurile mele se învârteau în jurul dealului. Aș deveni bucuros Skalov, dar a existat deja un actor Skalov la Odesa. Atunci, poate, să devii Gorsky? Dar Gorski a fost și la Odesa. Au fost atât Gorev, cât și Gorin - ceea ce pur și simplu nu a fost în Odesa! Dar pe lângă munți și stânci, trebuie să mai existe și alte înălțimi în natură. Hill, de exemplu. Poate deveni Hholmsky sau Hholmov. Nu, este ceva trist în asta, ceva asemănător unui cimitir – o movilă mormântă… „Ce altceva este remarcabil pe pământ? M-am gândit dureros, stând pe Langeron și privind la stânca cu coliba de pescuit. „Doamne”, m-am gândit, „stânci, sunt mai multe stânci!”

Am început să învârt acest cuvânt într-un loc și în altul. Faleza? Nu e bine - există ceva rustic, mic, nesemnificativ în final... „Stanci?” - mi-a trecut prin cap... Da, da! Stânci! Tocmai Utiosov!

Probabil, Columb, după ce a văzut contururile pământului după trei luni de navigație, adică a descoperit America, nu a experimentat o asemenea bucurie. Si azi vad ca nu am gresit, Doamne, imi place numele de familie. Și, știi, nu numai eu.

Aici, de exemplu, Stepan Stepanovici Makarevich - de asemenea. Nu Stepanov Makarevici! hotărî el într-o zi. De acum înainte, rudele și prietenii și, în general, toți oamenii de pe pământ ar trebui să-l numească nimeni altul decât Leonid Utyosov, iar în anii 1920 a făcut o publicație despre asta în ziar.

Valentin Alekseevich Serokhvostov a decis și el să devină Leonid Utyosov. Și Zhevzhek Alexei Yakovlevich este potrivit numai pentru numele de familie Utyosov și își lasă numele. Lui Tikhon Fedosov i se pare că numele Utyosov sună mai bine cu numele Evgeny. Aș fi devenit Onegin în același timp. E ceva mai familiar.

Toate acestea și multe alte tăieturi din ziare le păstrez în continuare ca curiozități amuzante. Din păcate, lucrurile nu s-au limitat întotdeauna la distracție. Unii și-au schimbat numele de familie în al meu, astfel încât să fie mai convenabil să comită dosare nepotrivite, și chiar penale [8]

În 1912, Utyosov a primit un loc de muncă la Teatrul de Miniaturi Kremenchug . În 1913 a intrat în trupa de la Odesa a lui K. G. Rozanov, înainte de revoluția din 1917 a jucat într-un număr de teatre de miniaturi: Big Richelievsky, Small Richelievsky, „Intim”, Veselu, teatru mobil de miniaturi „Mozaic”, Teatrul de miniaturi Herson. ; a fost un artist al întreprinderii N. I. Sobolshchikov-Samarin din Kiev , Odesa, Herson, Feodosia , Aleksandrovsk , Ekaterinoslav , Moscova.

În 1916-1917 a servit în armată . În 1917 a câștigat un concurs de cuplete la Gomel . În același an, a venit la Moscova, unde a jucat în grădina Ermitaj din capitală . În 1918-1919 a fost artist de scenă în timpul unui turneu în Ucraina pentru a servi Armata de Sud [9] .

În 1917, la Odesa, a jucat pentru prima dată în filme, jucând rolul avocatului Zarudny în filmul „Viața și moartea locotenentului Schmidt” [10] (bazat pe cartea „Locotenentul Schmidt - un luptător pentru libertate” [11] , lansat în 1917, lansat pe ecrane la 5 iulie 1917 [10] .).

În anii 1920, a continuat să cânte pe scenă și să joace în diferite teatre din Moscova ( Teatrul de satiră revoluționară , Teatrul de comedie muzicală, opereta „Bazarul Slavianski”) (1921-1922). În 1922 s-a mutat la Petrograd (azi Sankt Petersburg ), unde a jucat în Teatrul Liber (1922-1927), Teatrul de Satiră (1928), opereta „ Teatrul Palatului ”. În 1923 a pregătit o „performanță sintetică” „De la tragedie la trapez”, în care a interpretat roluri dramatice și bufon-comice, numere de gimnastică, a cântat la chitară și la vioară, a dirijat corul și orchestra. Cariera sa cinematografică a continuat și ea.

A fost primul interpret de scenă al lucrărilor lui I. E. Babel , E. G. Bagritsky , I. P. Utkin , M. M. Zoshchenko .

În 1928 a călătorit la Paris împreună cu soția și fiica sa ca turist . A participat activ la cabaretele pariziene, unde a urmărit cu entuziasm spectacolele lui Mistenget și Josephine Baker , precum și orchestra americană dirijată de Ted Lewis („Ted Lewis și trupa sa”), ceea ce l-a impresionat prin ceea ce însuși Utiosov a numit mai târziu „teatralizare” . La întoarcerea sa la Leningrad , în 1929 și-a creat propriul „Tea Jazz”, a cărui primă reprezentație a avut loc pe 8 martie pe scena Teatrului de Operă Maly din Leningrad (din 1934 a fost numită pur și simplu Orchestra de Jazz, condusă de L. Utyosov, în 1940, a primit statutul de orchestra de jazz de stat a RSFSR, din 1947 - Orchestra de varietăți de stat a RSFSR). Succesul a fost semnificativ, iar din acel moment Utyosov și-a schimbat de fapt profesia, devenind liderul orchestrei (în primul an - împreună cu Yakov Skomorovsky ). Echipa Utyosov a interpretat hituri occidentale, compoziții instrumentale și cântece special scrise pentru el. De-a lungul timpului, piesele au fost cele care au ocupat locul principal în programele orchestrei.

În 1929, Utiosov a fost ales membru al Sovietului de la Leningrad [12] [13] .

În 1937, Orchestra de Jazz Utyosov a prezentat un nou program aproape exclusiv de cântece, Cântecele patriei mele, care, actualizat constant, a durat câțiva ani, până în 1941.

În 1939, a fost publicată prima sa carte, Notes of an Actor, cu o prefață scrisă de Isaac Babel.

Odată cu începutul războiului, Orchestra Utyosov a pregătit prompt un nou program, „Nu există milă pentru nenorociți”. Artistul și orchestra au călătorit pe front de multe ori și au cântat în fața soldaților. În mod repetat, în timpul unor astfel de călătorii, Utyosov s-a trezit în situații periculoase, sub bombardamente și bombardamente. Cu fondurile strânse de muzicienii orchestrei Utyosov, au fost construite două avioane La-5F și donate Regimentului 5 de Aviație de Luptă Gărzi . Avioanele se numeau „Merry Fellows” [14] .

După război, Utesov și orchestra sa au continuat să facă tururi active în țară, să înregistreze pe discuri, să cânte la radio și apoi la televizor. Pentru cea de-a 800-a aniversare a Moscovei în 1947, echipa a pregătit un program special, care s-a deschis cu fantezia orchestrală „Moscova”. La sfârșitul programului, a fost interpretată pentru prima dată melodia lui I. Dunaevsky „Dragii mei moscoviți” (ulterior, la Leningrad, cântecul a fost interpretat cu un text modificat numit „Leningraders, dragi prieteni”). Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la existența orchestrei în 1954, a fost lansat programul jubiliar „Nunta de argint”, iar în martie 1960, la Teatrul de Varietate din Moscova , orchestra și-a sărbătorit următoarea zi de naștere „rundă” cu programul „ Treizeci de ani mai târziu” cu un an întârziere. În 1963, a apărut ultimul program al lui Utiosov, Întorcând paginile.

Ultimii ani de viață

În 1966, a decis să părăsească scena (cu excepția cazurilor izolate când a interpretat 1-2 cântece). În cei 16 ani rămași ai vieții sale, el a scris o altă carte, „Mulțumesc, inimă!”, a îndeplinit direcția artistică generală a orchestrei (director muzical și dirijor șef la care a lucrat Konstantin Pevzner din 1974 ), a jucat foarte mult. la televizor, dar practic nu a urcat pe scenă. Ultima reprezentație a lui Utyosov a avut loc în decembrie 1981. Pe la această oră , în studioul Televiziunii Centrale a fost filmată o conversație de o oră și jumătate cu artistul . Programul a fost difuzat după moartea sa, în primăvara anului 1982.

Leonid Utyosov a murit la 9 martie 1982 la Moscova , la vârsta de 87 de ani, după ce a supraviețuit fiicei sale Edith timp de o lună și jumătate , care a murit pe 21 ianuarie. A fost înmormântat la cimitirul Novodevichy al capitalei (parcela nr. 9) [15] .

Viața personală

Leonid Utyosov a fost căsătorit de două ori:

Fiica din prima căsătorie - Edith Leonidovna Utyosova (1915-1982) [22] , a fost solistă a orchestrei sale (soțul ei este regizorul Albert Alexandrovich Gendelstein ). Tatăl meu a cântat multe cântece în duet cu ea, în special, cunoscuta „Frumoasa marchiză” și „Dragii mei moscoviți” [23] . A fost înmormântată la cimitirul Vostryakovsky din Moscova împreună cu soțul ei.

Aspect creativ

Formarea esteticii lui Utyosov a fost foarte influențată de orchestra americană dirijată de talentatul showman Ted Lewis, pe care l-a văzut în 1928 la Paris [24] . După această călătorie, artistul a decis să îmbine experiența occidentală cu tradițiile teatrului de soiuri rusesc, dându-i o actualitate „sovietică” corespunzătoare spiritului vremurilor. Utiosov nu a primit o educație muzicală sistematică, deși Faiga a învățat să cânte la mai multe instrumente la școală; a stăpânit pe deplin notația muzicală abia la mijlocul anilor ’30 [25] ). Cu toate acestea, având o muzicalitate naturală și un talent organizatoric, a selectat fără greșeală muzicieni de primă clasă pentru echipa sa.

Primul director muzical profesionist al Tea Jazz a fost strălucitul trompetist academic Yakov Skomorovsky . Dar deja în 1932, „ne împărtășind entuziasmul pentru programele de varietate și divertisment” [26] , a părăsit Utiosov, organizându-și propriul grup de jazz, fără nicio „teatralizare”. În diferite momente, pianiștii, aranjatorii și compozitorii Leonid Diderikhs , Mihail Volovats , Nikolai Minkh , Arkady Ostrovsky , Vadim Ludvikovsky , Vladimir Starostin , violonistul și compozitorul Albert Trilling au mai lucrat pentru Utyosov .

Un rol important în dezvoltarea lui Utyosov ca muzician și artist a fost jucat de prietenia sa personală și creativă cu compozitorul Isaak Dunayevsky . Nelucrand permanent în orchestră, el a furnizat o parte semnificativă a repertoriului cântec și instrumental al acesteia [27] , contribuind astfel la popularitatea lui Utyosov [28] . În colaborare cu I. Dunayevsky, V. Lebedev-Kumach , V. Mass și N. Erdman , a creat recenzii excentrice de comedie muzicală - Jazz at the Turn (1930), special pentru care a scris trei rapsodii orchestrale cu cânt - rusă, ucraineană. și evreiască , „Magazin de muzică” (1932), precum și multe cântece bazate pe versuri ale poeților sovietici contemporani [29] . În 1934, filmul „ Felicii vesele ” a fost lansat cu Utyosov în rolul principal și cu participarea orchestrei sale (muzica pentru film a fost scrisă de I. Dunaevsky, versurile de V. Lebedev-Kumach). Succesul filmului i-a adus lui Utyosov o imensă popularitate și faimă în toată țara. Cu toate acestea, în recenziile din ziare, actorul principal nici măcar nu a fost menționat. Utyosov a comentat ironic despre tratamentul incorect de către autorități: „Când a fost sărbătorită a cincisprezecea aniversare a cinematografiei sovietice, G. Aleksandrov a primit Ordinul Steaua Roșie, Lyubov Orlova a primit titlul de Artist Onorat, iar eu am primit camera” [30] . Importanța pe care Utyosov a acordat-o cooperării cu Dunayevsky este evidențiată și de titlurile a două cărți din memoriile sale cu aluzii la melodiile compozitorului „Cu un cântec prin viață” și „Mulțumesc, inimă”.

Deși Utyosov însuși s-a numit muzician de jazz [31] , în realitate, sunetul grupului său pop avea o relație foarte indirectă cu jazz-ul. Criticii sovietici au inventat un termen special pentru stilul Utyosov - „song jazz” [32] , însemnând prin aceasta cântecul de masă sovietic cu elemente de jazz, sau, după spusele lui T. Aizikovich, „muzică populară ojazzed” [24] .

În livrarea vocală a sunetului de către Utyosov , unii muzicologi văd influența coroanei  - jumătate cântând, jumătate recitare ritmică, care nu a necesitat date de voce remarcabile și tehnică vocală profesională de la artist. Cântarea intim de „microfon” cântând „a creat în ascultător sentimentul că se adresează personal tuturor” [33] .

Titluri și premii

Titluri de onoare:

Medalii și ordine:

Memorie

Roluri în teatru

Filmografie

Roluri dramatice

Cameo și apariții documentare

Filme care folosesc înregistrările lui Utyosov

Repertoriul cântecului lui Leonid și Edith Utyosov

A - L

M - R

S - I

Cântece ale lui Utyosov (până în 1957) în ordinea apariției în repertoriu

(date conform programelor a 11 CD-uri publicate în 1995-1997 de firma Kominformtsentr; există erori în cronologie) [50]

• Gop cu închidere (repertoriu 1929 - 1933 )

  1. Oriunde rătăcesc
  2. Din Odesa kichman
  3. Gop cu o închidere
  4. Blues marin
  5. contrabandiştii
  6. Congo
  7. Pa
  8. covrigi
  9. Rapsodie rusă
  10. Rapsodia ucraineană
  11. Rapsodia evreiască
  12. Rapsodia evreiască
  13. Mod fericit

• Lămâi (repertoriu 1933 - 1937 )

  1. Sadko
  2. Rigoletto
  3. Eugen Onegin
  4. Prin samovar
  5. Lămâi
  6. La fereastra
  7. Fan de jazz
  8. Leagăn
  9. Băieți Fericiți Martie
  10. inima
  11. Cântec cu săgeată
  12. Tyukh-tyukh
  13. Dragoste negru
  14. Leisya, cântec
  15. Cântec despre Kakhovka
  16. Barbă
  17. cântec de leagăn cooperativ
  18. noapte bună

• Câmpul Polyushko (repertoriu 1937 - 1938 )

  1. Adio Komsomol
  2. Marinarul Zheleznyak
  3. Câmpul Polyushko
  4. Tachanka
  5. Doi prieteni
  6. Aceștia nu sunt nori - nori de tunete
  7. Cavalerie de stepă
  8. Grenada
  9. sat fericit
  10. Femeie tânără
  11. marchiză
  12. Călăul și bufonul
  13. Spune-mi fetelor
  14. bulgare de zapada
  15. nativ
  16. Portret
  17. Dimineata si seara
  18. fii sănătos

• Pereche de golfuri (repertoriu 1937 - 1940 )

  1. Marea s-a întins larg
  2. Marinarii
  3. Krasnoflotskaya
  4. Balada marinarului necunoscut
  5. Marșul Krasnoflotsky
  6. Nava cu motor "Komsomol"
  7. Rechin
  8. Suliko
  9. Pereche de golfuri
  10. Secret
  11. Mu Mu
  12. zece fiice
  13. Clopotele sună și cântă
  14. vapor

• Așteaptă-mă (repertoriu 1939 - 1942 )

  1. tip cret
  2. Scuipat
  3. unchiul Elya
  4. Dacă iubești, găsește
  5. Zâmbet
  6. rază de speranță
  7. cântec de zbor
  8. Cântecul Vechiului Purtător
  9. Așteptați-mă
  10. Guerrilla Liniște
  11. Salut briza marii
  12. Să te binecuvânteze (cuplete militare)
  13. În pirog
  14. baronul von der Pschick
  15. Noapte întunecată
  16. hoțul lui Hitler („Voro-voro”);

• Odessa Mishka (repertoriu 1942 - 1945 )

  1. Ce îți lipsește, camarade marinar?
  2. Odesa Mishka
  3. marinar cu ochi albaștri
  4. piatra prezata
  5. marinar tăcut
  6. Barba de gherilă
  7. Cântec despre naziști
  8. Cântec corespondent de război
  9. Na Unter den Linden (Valsul câinelui)
  10. Sub stelele balcanice
  11. Bombardiere
  12. vals aleatoriu
  13. Drumul spre Berlin
  14. A doua inimă
  15. Valsul soldat
  16. Un bătrân a trecut Dunărea
  17. partea nativă
  18. Bună bună
  19. Tango și vulpe „Silva”

• Rapsodia lunară (repertoriu 1945 - 1947 )

  1. bunicul si nepoata
  2. vals studentesc
  3. Rapsodie lunară
  4. Totul este plin de iubire
  5. Ploaie
  6. Într-o furtună de zăpadă
  7. Frunze galbene
  8. Trei nepoți
  9. Trei rânduri
  10. Nu, soldatul nu va uita
  11. vechi cântec de marinar
  12. Casă pe Lesnaya
  13. Când tinerețea trece

• Dragi moscoviți (repertoriu 1947 - 1949 )

  1. Zi și noapte
  2. periferie
  3. Sunt demobilizat
  4. Fost soldat din prima linie
  5. Vasia Kriuchkin
  6. miner
  7. Mers pe jos
  8. Marinar cu experiență
  9. bunicilor
  10. Doi fani
  11. lumini aurii
  12. ţărmurile natale
  13. Pentru cei care sunt pe mare
  14. chitara marinarului
  15. Vorbi
  16. Valurile Dunării
  17. rândunica ucigașă
  18. Trăiesc pentru ca cântecul să trăiască
  19. Cântecul șomerilor americani
  20. Cântec azer despre Moscova
  21. Santinela veselă
  22. Dragi moscoviți

• Lângă Marea Neagră (repertoriu 1948 - 1953 )

  1. Întâlnirea prietenilor
  2. M-am întors în patria mea
  3. Fiul meu
  4. Fierbinte
  5. Sunt bine pe cont propriu
  6. Cântec despre prietenia polară
  7. nativ maritim
  8. Casey Jones
  9. măgar inteligent
  10. curs de dans
  11. În spatele porții orașului
  12. Cântecul șoferului
  13. ventilator auto
  14. cântec de dragoste adevărată
  15. nopțile din Leningrad
  16. Pe lângă Marea Neagră
  17. Valsul de la Stalingrad
  18. Marea Tsimlyansk
  19. Lirica maritimă
  20. La ce te gândeai
  21. cuplete Kurochkin

• Ah, Odesa mea (repertoriu 1954 - 1956 )

  1. Cântec despre liderul companiei;
  2. Liana
  3. Ah, Odesa mea
  4. Odesa topit la popa
  5. inima de marinar
  6. Nava cu motor
  7. Când am plecat la mare
  8. Singur noaptea
  9. Val
  10. Când Johnny vine acasă
  11. cantec de dragoste
  12. poduri din Leningrad
  13. Fantezie de aniversare

• Portul Odesa (repertoriu 1956 - 1957 )

  1. Doi soldați
  2. Portul Odesa
  3. Legea lui Arhimede invers
  4. Romantic Shelmenko „Iubesc”
  5. Cupletele lui Shelmenko „Nu-mi spune gop”
  6. Fata și tovarășii ei
  7. Chaplinian
  8. Montaniana (Old Fiddler; Grands Boulevards)
  9. Cântecele lui Paul Robeson (Mississippi; Sky)
  10. Fericire
  11. Prietenii te așteaptă peste tot

Videoclipuri muzicale

În 1939, a jucat în primul videoclip muzical din URSS (piesa „Steamboat”), care a fost inclus (împreună cu filmările pieselor „The Sea Spread Widely” și „Be Healthy, Live Richly”) în „ Film-Concert” („Concert pe ecran”, Lenfilm, 1940 ).

Încarnări de film

Filme și emisiuni TV despre Utyosov

Parodii

Cărți scrise de L. Utyosov

Bibliografie

Roman biografic

Note

  1. Utiosov Leonid Osipovich // Marea Enciclopedie Sovietică : [în 30 de volume] / ed. A. M. Prokhorov - ed. a III-a. — M .: Enciclopedia sovietică , 1969.
  2. Conform fișelor de naștere ale evreilor născuți în biroul rabinului orașului Odesa, disponibile pe site-ul de genealogie evreiască JewishGen.org, Leonid Utyosov a avut un frate Moise (în viața de zi cu zi Mihai, 1886), surorile Chaya (în viața de zi cu zi Claudius). , 1887), Pesya (în viața de zi cu zi Pașa și Praskovya, 1889) și Pearl (geamănă, în viața Polinei, 1895).
  3. Două soții și două jumătăți ale lui Leonid Uteșov . Consultat la 17 iunie 2007. Arhivat din original pe 16 decembrie 2007.
  4. Facsimil al cărții de naștere a lui Leonid Utyosov . Preluat la 31 octombrie 2020. Arhivat din original la 21 ianuarie 2022.
  5. Naydis Inna. Strada Utyosova din Odesa ne-a trecut prin inimile... (Interviu cu Eduard Amchislavsky). - Migdal-Times [revista evreiască pentru toată lumea]. - 2015. - Nr. 1. - P. 11
  6. Jewish Genealogy: True Stories from Nadia Lipes (Necunoscut despre oameni celebri) Copie de arhivă din 2 noiembrie 2020 pe Wayback Machine : Facsimil al înregistrărilor despre căsătoria lui Joseph Weisbein și Malka Granik, precum și a doua căsătorie a bunicului artistului , negustorul Kherson Kelman Weisbein, cu Esther Moshkovna Granik.
  7. A. N. Hort în cartea „Regele și alaiul” (p. 12) vorbește despre bătaia de către tânărul Weissbein a „rabinului orașului – un profesor al Legii lui Dumnezeu”.
  8. Leonid Utiosov . Multumesc inima! . Preluat la 21 martie 2008. Arhivat din original la 4 septembrie 2008.
  9. Utesov Leonid Osipovich - Constelația filmului - proiectul autorului lui Serghei Nikolaev . Preluat la 26 iunie 2019. Arhivat din original la 22 octombrie 2021.
  10. 1 2 3 Lungmetraje ale Rusiei pre-revoluționare (1945).pdf Vishnevsky Ven. Filme de lung metraj din Rusia pre-revoluționară (Descriere filmografică). - M., Goskinoizdat, 1945, p. 128  (link indisponibil)
  11. Demin V. Alexander Razumny . Preluat la 19 iulie 2019. Arhivat din original la 19 iulie 2019.
  12. Cartea de adrese și referințe „Totul Leningradul” pentru 1929 : Lazăr Iosifovich Utyosov, Baskov Lane , 13. Membru al Consiliului de la Leningrad.
  13. Leonid Utiosov. Cu un cântec pentru viață. Capitolul cinci. — M.: Art, 1961, p. 153.
  14. Aeronava nominală a celui de-al Doilea Război Mondial. Partea a 4-a - Șoimii roșii - Așii de luptă sovietici din anii 1936-1953. . Data accesului: 3 decembrie 2014. Arhivat din original pe 29 noiembrie 2014.
  15. Mormântul lui L. O. Utiosov la cimitirul Novodevichy . Preluat la 13 mai 2014. Arhivat din original la 14 mai 2014.
  16. Utyosov L. O. Cu un cântec prin viață. — M.: Art, 1961, p. 22: „Dedic această carte soției mele, prietenei și criticului strict Elena Iosifovna Utyosova.”
  17. Corespondența dintre Leonid Utyosov și Vladimir Alexandrov (p. 167) Copie de arhivă din 21 septembrie 2020 pe Wayback Machine : „ Got a photo. Ce fată fermecătoare Lenochka. Mulțumesc pentru memoria constantă a Elenei Iosifovna. Cum iti merge viata? „(Din scrisoarea lui L. O. Utyosov din 18 aprilie 1964).
  18. Enciclopedia Utesov: Interviu cu Boris și Eduard Amchislavsky Copie de arhivă din 20 iulie 2020 la Wayback Machine : „ Soția lui Utesov se numea Elena Iosifovna (posibil Osipovna)... ”
  19. Jewish Genealogy: True Stories from Nadia Lipes (Necunoscut despre faimoasa) Copie de arhivă din 2 noiembrie 2020 pe Wayback Machine : Înregistrarea căsătoriei micului burghez Lazar Iosifovich Vaisbein cu mica burgheză din Herson Yenta Eseleva Goldin; cu litere ebraice - Eliezer (Leiser), fiul lui Joseph Weisbein și Yenta, fiica lui Joseph Goldin.
  20. Proceedings of the All-Russian Congress of People’s Theatre Workers in Moscova (p. 458) . Preluat la 20 iulie 2020. Arhivat din original la 20 martie 2022.
  21. Piatră funerară la cimitirul evreiesc Vostryakovsky . Preluat la 19 august 2020. Arhivat din original la 13 aprilie 2021.
  22. Uteșova Edith Leonidovna (1915-1982) . Preluat la 3 decembrie 2011. Arhivat din original la 20 aprilie 2013.
  23. Bulevardul . Consultat la 27 aprilie 2008. Arhivat din original pe 14 octombrie 2009.
  24. 1 2 T. Aizikovich . Leonid Utyosov și jazz: reflecții cu îndoieli (2011). . Preluat la 18 decembrie 2019. Arhivat din original la 18 decembrie 2019.
  25. ↑ Gheyser M. M. Leonid Utyosov. M .: Young Guard, 2008 (Viața oamenilor minunați). S. 160.
  26. Feiertag V. B. Jazz in Rusia. - Sankt Petersburg: Scythia, 2009, p. 401.
  27. Pentru mai multe detalii, vezi secțiunea „Cooperare cu Dunaevsky” din articolul lui T. Aizikovich Arhivat 18 decembrie 2019 la Wayback Machine .
  28. O. S. Lebedeva , A. V. Shpagin
  29. ↑ Gheyser M. M. Leonid Utyosov. M .: Young Guard, 2008 (Viața oamenilor minunați). Capitolul „Cântecul i-a ajutat să construiască și să trăiască (Utyosov și Dunayevsky)”.
  30. Leonid Uteșov. Multumesc inima! - M., 1976. . Data accesului: 21 martie 2008. Arhivat din original la 1 noiembrie 2008.
  31. „Desigur, ar fi frumos să-i adunați pe cei care au cântat deja într-o manieră de jazz. Dar nu era nimeni să colecționeze - doar că am cântat într-un mod de jazz cu noi ... ”( Utyosov L.O. Cu un cântec prin viață. - M., 1961); „Ah, jazz, jazz, dragostea mea este triumful meu și Golgota mea... Am suferit și am încercat să ripostez, să apăr jazzul, munca vieții mele...” ( Utyosov L. O. Mulțumesc, inimă. - M., 1999.
  32. Vezi, de exemplu, în cartea: Jazz sovietic. Probleme, evenimente, master / Ed.-stat. A. Medvedev, O. Medvedev. - M .: compozitor sovietic, 1987. S. 397.
  33. Aizikovich T. Leonid Utyosov: mituri și realitate (2011). . Preluat la 15 martie 2011. Arhivat din original la 6 septembrie 2014.
  34. Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 21 martie 1980 Nr. 1772-X „Cu privire la acordarea artistului popular al URSS L. O. Uteșov cu Ordinul Steagul Roșu al Muncii” // Buletinul Consiliului Suprem a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. - Nr. 13 (2035) din 26 martie 1980. - Art.252.
  35. Lista asteroizilor (5901-6000)
  36. Muzeul din apartamentul numărul 7 // Banner Komsomol. - 1986. - 24 mai.
  37. Enciclopedia din Sankt Petersburg . www.encspb.ru Consultat la 16 noiembrie 2016. Arhivat din original la 11 septembrie 2016.
  38. timbre poștale nr. 535-542. Cântăreți populari pop ruși . Preluat la 26 aprilie 2020. Arhivat din original la 9 decembrie 2019.
  39. Plicul poștal Nr. 2020-036. 125 de ani de la nașterea lui L. O. Uteșov (1895-1982), actor, cântăreț, Artist al Poporului al URSS . Preluat la 26 aprilie 2020. Arhivat din original la 28 septembrie 2020.
  40. OZON.ru - DVD | Utyosov: Un cântec al vieții ... Preluat la 13 iunie 2011. Arhivat din original la 20 martie 2022.
  41. 1 2 Istoria Odessei
  42. Muzeul-apartament al lui Leonid Utyosov a fost deschis la Odesa. Eseu foto . Preluat la 11 aprilie 2016. Arhivat din original la 5 mai 2016.
  43. Rybakova A. De ziua lui Utiosov // Buletinul Odesa. - 2016. - 26 martie. - S. 12 .
  44. Utyosov: nu toată lumea reușește să se nască la Odesa (link inaccesibil) . Consultat la 11 aprilie 2016. Arhivat din original pe 21 aprilie 2016. 
  45. Parcul de artă din Abrau-Durso . Preluat la 23 mai 2017. Arhivat din original la 17 mai 2017.
  46. Evgeny Lapin. Iar ciobanul este „nesigur”! (link indisponibil) . Preluat la 23 mai 2017. Arhivat din original la 3 septembrie 2017. 
  47. Strada Leonid Utyosov, teritoriul DNT Orlyonok. . Preluat la 9 august 2018. Arhivat din original la 9 august 2018.
  48. Melodia refrenului este împrumutată din cântecul lui V. Danilovsky „Może kiedyś innym razem”. Vezi: Mark Freidkin . Plagiat în cântecul sovietic-3: Mult gălăgie din tăcere (link inaccesibil) . Booknik (16 septembrie 2011). Preluat la 16 septembrie 2011. Arhivat din original la 6 octombrie 2011. 
  49. Pe toate discurile de gramofon, începând chiar de la primele (Leningrad, 1942) și pe CD-uri, M. Volovats figurează ca compozitor al cântecului „Odessit Mishka” . Dar „Enciclopedia muzicală” (vol. 6, M., „Enciclopedia sovietică”, 1982) l-a numit oficial pentru prima dată pe Modest Tabachnikov drept autorul muzicii acestui cântec , care încă din anii 1950. în timpul seriilor creative o interpreta ca pe a lui. În 1988, „Odessa Mishka” a fost inclusă în colecția muzicală a cântecelor sale (publicată de „Music”). Potrivit văduvei compozitorului, în 1942 Volovats a orchestrat doar melodia foarte tânărului Tabachnikov de atunci, însușindu-și autoritatea.
  50. Lista melodiilor interpretate de L. O. Utesov Arhiva copie din 21 octombrie 2014 la Wayback Machine )
  51. Zinovy ​​​​Gerdt Caricatură prietenoasă a lui Leonid Utyosov - YouTube . Consultat la 1 octombrie 2017. Arhivat din original pe 13 octombrie 2016.
  52. Kira Smirnova Caricatură prietenoasă a lui Leonid Utyosov - YouTube . Preluat la 1 octombrie 2017. Arhivat din original la 24 septembrie 2016.
  53. Andrey Mironov în programul „În jurul râsului” (1986) - YouTube . Preluat la 1 octombrie 2017. Arhivat din original la 10 decembrie 2015.
  54. Mihail Evdokimov - Parodii - Partea 3 - YouTube . Preluat la 1 octombrie 2017. Arhivat din original la 23 decembrie 2015.
  55. Inin, Arkadi Yakovlevici - Utesov. Un cântec al vieții: o fantezie pe tema lui Utyosov // Carte de carte pe site-ul oficial al Bibliotecii de Stat Ruse . Preluat la 2 iulie 2020. Arhivat din original la 22 iulie 2020.

Link -uri